Optimizare SEO.Recomandari pentru bloguri/site-uri

Lumea virtuala este in continua dezvoltare. Si, in conditiile acestea, cum te poti diferentia tu, creator de blog/site de ceilalti? Prin aplicarea unor recomandari de optimizare SEO.

Bun, daca am lamurit treaba asta, haideti sa povestim putin mai departe!

Concret, ce inseamna optimizare SEO si cu se mananca?

Pentru mine, un om aplecat mai mult spre partea creativa a blogului meu, cand spunem „optimizare SEO” ne referim la  un ansamblu de tehnici, „secrete” sa ii spunem daca vreti (desi, vedti vedea ca sunt multe chestiuni de bun simt!) pentru ca motoarele de cautare si implicit, publicul, sa te „gaseasca” in plimbarile internaute.

Si recunosc deschis, inca de la inceputul acestei postari ca NU, nu voi transforma acest blog intr-o serie de postari tehnice, pline de piulite si chei franceze (ha!) doar pentru a optimiza 🙂 Dar, pentru ca eu am avut un mare moment AHA! cand am avut ocazia sa primesc astfel de recomandari SEO de la o echipa profesionista, e de bine sa stiti si voi! Cine stie, poate va inchipuiti ca lucrurile sunt mai complicate decat in realitate si succesul vostru va ocoleste tocmai pentru ca niste mici defecte va dau de furca.

Generalitati privind optimizarea SEO – conditii de forma
  • Referitor la continutul pe care il oferi, axeaza-te pe structurarea si eficienta informatiei. Este necesar ca tot ceea ce oferi (sau o pondere cat mai mare din acest continut) sa ofere solutii eficiente, sa fie personalizata dorintelor/nevoilor publicului tau tinta. De asemenea, foloseste din plin modalitatile grafice de subliniere a ideilor de baza (tabele, enumerari, evidentiatoare, etc. ). Informatia atent documentata se cunoaste si recunoaste, mai ales de catre cunoscatori.
  • Este absolut necesar sa ai o pagina de contact sau sa specifici clar modalitatea in care cei interesati iti pot scrie. Denota respect fata de cititorii tai, transparenta si interes referitor la feedback-ul oferit de publicul caruia te adresezi.
  • Imaginile folosite trebuie sa corespunda informatiilor. Relevanta lor te poate ajuta sa apari in cautari si sa primesti in „casa” ta (= site/blog) pe cei care sunt interesati de un anumit subiect.
  • Folosirea diacriticelor este un subiect spinos 🙂 O parte din cunoscatori apreciaza ca Google indexeaza mai bine fara diacritice, in vreme ce altii considera ca e mai putin important acest aspect. Cum vaspune inima, e ok! Puteti face mici „teste” sa vedeti cum va este cu fiecare dintre cele doua variante 🙂
Generalitati privind optimizarea SEO – conditii de fond
  • Revenind la optimizarea SEO, cred ca este foarte important sa ai clar in minte unde se afla blogul/site-ul tau si unde iti doresti sa ajunga, raportat la concurenta. NU, in varf/pe primul loc nu este un raspuns suficient de bine fundamentat ca sa poti lucra poti pe marginea lui. Ai in vedere cat TIMP e necesar pentru a vedea rezultate, ce RESURSE esti dispus sa investesti.
  • Alegerea cuvintelor cheie dintr-o postare este un subiect despre care s-a scris si, cu siguranta, se va mai scrie. Incearca sa te diferentiezi, sa descoperi ce anume te scoate din anonimat, ce anume te face unic si usor de recunoascut. Piata online este atat de vasta, pare ca fiecare isi poate gasi locul sau, dar e important sa iti consolidezi pozitia in nisa unde consideri ca e potrivit.
  • Concluzia mea este ca pasiunea fara putina tehnica nu poate face minuni 🙂 Se vede, in timp, cresterea organica, naturala si beneficiile, pe termen lung sunt mult mai rezistente daca sunt obtinute prin munca si efort propriu. E parerea mea si mi-o sustin.

Dupa cum se vede, sa faci optimizare SEO nu este chiar fizica cuantica sau mecanica fina (cum ar spune cineva :P) Dar, sunt convinsa ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi manifeste talentul/aplecarea, menirea daca vreti in directia in sunt specializati. Un serviciu profesionist, oameni bine pregatiti si informati reprezinta un ATU pentru care merita si este corect sa platesti. Doar daca vrei rezultate, evident! 🙂

Cartile anului 2017

Am inceput in 2016 traditia recenziilor pe blog, la modul serios. 🙂 Sper ca sugestiile mele de lectura sa va placa, sa va inspire si, de ce nu, imi doresc, in anul acesta, mai multe colaborari cu edituri!

Cartile care mi-au ramas in suflet sunt aici. Si cum primele 3 luni din an sunt gata, am zis sa trecem in revista ce anume am mai savurat 🙂

Tentații la cumpăna anilor. MANIFEST pentru libertate

Inceput de an cu recenzii noi – Nopti in Rodanthe

Ioana Duda – Instinct

Iubiri si fluturi

Anita Shreve – Sotia pilotului, Ed. Allfa, 2006

Cateodata, se gandi ea, curajul insemna doar sa fii in stare sa mergi, pas dupa pas, fara sa te opresti.

Cristina Nemerovschi – Zilele noastre care nu vor mai fi niciodata, Ed. Herg Benet, 2016

  • Stii cand e cel mai tampit moment sa mori?, ma intrebase Sin.
  • Intotdeauna e un moment tampit, am zis eu.
  • Asa-i, dar cred totusi cel mai aiurea dintre toate e atunci cand de abia ti-ai facut un tatuaj nou. Gandeste-te … ai rabdat durerea, numai la gandul ca te vei bucura mai apoi de el, cand il vei purta. Si, paf!, iti cade o caramida in cap, sau te calca trenul, si tatuajul ramane nepurtat. Te ingroapa aproape nou.

Imi spusese dintotdeauna ca incearca sa prinda in poezii frumusetea fiecarei zile prin care trece, si ca nu exista zi fara macar un moment care sa merite tinut minte pentru totdeauna. Asta era pentru ea scrisul. Retinerea unui moment, a unui sentiment, asa cum aparatul de fotografiat surprinde un chip, intr-un fragment din timp care nu se va mai intoarce, care piere pentru totdeauna.

Poate pentru ca avea numai 14 ani. La varsta aia, ai mai putine dileme. Pe urma cresti, si intr-un fel te prostesti. Pierzi din vedere lucrurile care conteaza cu adevarat pentru tine. Te pierzi in amanunte si clisee, incepe sa-ti pese prea mult de ceea ce spun ceilalti. In cea mai mare parte a timpului, uiti sa traiesti.

Dar stiu si ca, dincolo de astea, vor mai fi si multe alte stari si sentimente. Stiu si ca am sa mai fiu fericita. Stiu ca voi mai simti entuziasm, si implinire, si satisfactie, si iubire. Stiu ca voi avea placeri mici, placeri mari, surprize, oameni noi pe care sa-i primesc cu inima deschisa, vechi prieteni pe care ii voi aduce inapoi, bucurii, zile pe care sa nu le poti uita, amintiri pentru anii ce vor veni. Si ca imi va fi bine. Uneori, si bine.

Stiu ca am sa ma mai pierd, pentru ca nu se poate altfel. Pentru ca nu putem lupta in fiecare clipa cu zmeul care a inteles cat de confortabil ii este acolo, in spatele nostru, cu aripile lui pline de solzi larg desfacute. Stiu ca nu putem sa castigam de fiecare data. Pentru ca exista oboseala, si dezamagire, si plictis, si durere, si tristetea lucrurilor care se repeta la nesfarsit.

Sa gasesti pe cineva pe care sa-l iubesti si care sa te iubeasca este un sentiment extraordinar, extraordinar. Dar sa gasesti sufletul pereche este si mai grozav. Un suflet pereche este unul care te intelege ca nimeni altul, te iubeste ca nimeni altcineva, va fi mereu de tine, indiferent ce s-ar intampla. Se spune ca nimic nu dureaza la nesfarsit, dar cred cu tarie ca pentru unii iubirea continua si dupa ce ei nu mai sunt printre noi.

Camere de hotel – Anda Docea (recenzie)

Cecelia Ahern – PS Te iubesc, ed. Alfa, 2010

O carte pe care am iubit-o de la prima pana la ultima pagina. O carte care m-a facut sa rad si sa plang. Nu am citate preferate, va invit doar sa o savurati!

Marc Levy – Si daca e adevarat, ed. Trei, 2015

Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale, sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate … si a o pastra. Asta-i inteligenta inimii. Inteligenta singura, fara aceea a inimii, este doar simpla logica si nu e mare lucru de ea.

~~~~~

Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul sa ai un contract de inchiriere si sa fii locatarul ei. Trebuie sa-i platesti foarte regulat, altfel esti evacuat foarte repede.

~~~~

Voi ce carti ati citit de curand? Care v-a ramas la inima si care dintre cartile despre care ati citit asteapta sa ii vina randul? Nu de alta, dar poate ii fac o listuta mica-mica iepurasului! 🙂

Dragostea ca forma de egoism

Dragostea este, daca ne gandim bine, o forma de egoism. Te iubesc si vreau sa fii doar al meu/a mea. Te iubesc si vreau sa fii fericit(a). Dar numai cu mine. Pentru ca, vezi tu, EU sunt singurul/singura din lume care te poate face atat de implinit(a).

Egoism pentru ca, toate propozitiile (sau multe dintre ele) incep cu mine. Cu EU. Ceea ce cred eu. Cu ceea ce vreau eu.

Egoism pentru ca viata pare a se invarti in jurul lui EU. Eu vreau, EU fac, EU stiu, EU SUNT.

Eu ma dau tie toata. Cu bune si rele. Cu ceea ce am devenit datorita lui Ieri. Si, de asemenea, cu promisiunea zilei de maine. Ceea ce pot deveni, lasandu-ma in voia daltei tale. De ce fac asta? Pentru ca EU te iubesc pe tine. Si pentru ca, din preaplinul iubirii mele, te vreau egoist. Te vreau si inger si demon. Te vreau si zambind, dar si trist uneori. Te vreau intelept si naiv cateodata. Te vreau rational si te vreau nebun de foamea gurii mele.

Tu esti un munte de egoism. Pentru ca ma provoci si stii bine ca o faci. Ma chemi si apoi te temi ca m-ai putea avea, intreaga si de tot. Egoism pentru ca imi veghezi visele. Fara sa ma atingi, fara sa imi vorbesti. Fara sa te simt. Imi veghezi visele ca sa nu pot visa in lipsa ta. Sa nu pot suspina in voie. Sa nu visez urat. Sa nu dorm in alte brate. Sa nu fie fericirea in vis pe care sa nu o stii Tu.

NOI este o intelegere inundata de egoism. Pentru ca NOI exista doar in limitele pe care noi le trasam. De fiecare data, altele. Cand invat unde sunt limitele libertatii mele, regulile se schmba. Granita se muta 2 cm mai in fata. Inspre mine sau inspre tine.

Egoism pentru ca nu te las sa uiti. Si vreau sa imbatranesti gandindu-te la mine. Purtandu-ma in suflet si in privire. Si vreau sa stiu ca iti lipsesc ori de cate ori nu sunt acolo. Sau aici. Vreau sa te intrebi unde sunt si ce fac. Daca zambesc sau doar scriu. Daca mi-e senin sau iar furtuna.

Egoism pentru ca ma dezbraci din priviri si eu nu vreau sa ma ascund de privirea asta. Pentru ca imi spui ca sunt doar o pustoaica, un copil nebun care habar n-are ce-i cu lumea asta. Si stim amandoi ca acest copil te-a trezit la viata. Egoism pentru ca iti par firava ca flacara sfanta din noaptea de Inviere si totusi, ca o stanca, ti-am stat reazem atata amar de vreme.

Egoism pentru ca nu vreau sa plec. Egoism pentru ca nu crezi sa pot. Si nici tu.

Dragostea… doar o forma de egoism. Sau mult mai mult de atat.

Collateral beauty

Ţi-am fost ploaie

când sufletul era arid de viaţă.

Mi-ai fost soare albastru

când era furtună întunecată în gânduri.

 

Mi-ai crescut aripi

să mă înalţ deasupra fiecărei zile

Şi eu aleg, în fiecare gând şi noapte

să-mi ţin cuibul lângă inima ta.

 

Ţi-am sădit vise şi zâmbete

în cap şi în palme.

M-ai regăsit în toate fărâmele…

 

Tu vrei să nu laşi urme.

Dar, vezi tu, viaţa mea,

Şi tu şi eu suntem o sumă

de emoţii şi speranţe.

 

Să nu mori de dor, visul meu!

Am să îmi doresc mereu viaţă

cu tine.

O să cer Timp şi Răbdare.

Tu… doar fii acolo! Şi nu mai înălţa bariere.

Că-i soarta sau destin,

oricum i-ai spune,

Aripa pereche îşi frânge zborul

dacă respiră ABSENŢA.

Un an de colectivitate. Cum a fost drumul

Anul trecut, în ianuarie, scriam despre alegerile pe care trebuie să le facă părinţii când puiul de om împlineşte 1, 2 sau 3 ani. 🙂 Fiecare familie alege dacă cel mic este pregătit pentru colectivitate, dacă se poate să mai rămână o vreme acasă cu unul dintre părinţi, dacă bunica vrea şi se poate ocupa de el/ea sau dacă e cazul de bonă.

Noi am ales varianta cu copiii. Pentru Petru, la 1,5 ani, am mers în colectivitate şi nu îmi pare rău absolut deloc. V-am povestit şi vouă, după primele câteva luni cum a fost această experienţă pentru noi şi am promis că voi scrie povestea mai departe.

Doar timpul şi alte subiecte de interes au făcut ca feedback-ul să vină abia acum. Să vă/ne fie de folos, sper!

Păstrând în mare măsură coordonatele discuţiei de atunci, iată cum stăm acum:

Plânsul la despărțire – Deşi nu mai este o problemă comună, încă se mai întâmplă. Pot spune că ajută vocea caldă, relaxată a adulţilor din zonă. La fel, ajută mult ca ritualul de despărţire să fie acelaşi: pup, îmbrăţişare, La revedere, mami! Cu tati ca „şef de operaţiuni” de despărţire, lucrurile merg mai uşor şi mai puţin dureros. A rămas valabilă regula răbdării şi a reasigurării că MAMI/TATI vor veni după copil, la finalul zilei. Se poate temporiza această reîntâlnire cu elemente ce îi sunt cunoscute copilului, gen „după ce papi de prânz”/ „după ce faci nani”/etc.

Masa – Puiul de om a deveni mai selectiv la mâncare, cum mă aşteptam (din experienţa copilului mai mare). Avem „toane” şi preferinţe de moment/sezon/culoare :P, dar le gestionam cu detaşare. DA, pentru curioşi, încă e alăptat. Dar ştie că doar mami poate acoperi această nevoie, deci e absolut treaba noastră când se va încheia această frumoasă perioadă.

Timp de joacă  – Copilul nostru vorbeşte mult. Şi destul de bine pentru vârsta lui. A ajutat mult intrarea în colectivitate, dar şi timpul petrecut împreună cu fratele mai mare. Bine, probabil şi „limbarniţa” mamei sale: P

M-am bucurat mult de faptul că puiul de om are şi acasă aproximativ acelaşi tipar al zilei (hrană/somn/joacă), dar a fost puţin de muncă până am putut armoniza programele copiilor cu ceasul biologic al nostru, al adulţilor. E drept că am făcut asta adaptând lucrurile pe parcurs şi observând efectele.

Viruși și microbi  – Au fost câteva ture cu muci şi răceală. Am bifat şi prima „boală” mai serioasă, care a afectat mai multi copilaşi. Am diversificat „paleta” manifestărilor de boală, dar homeopatia încă ne este scut. La fel şi atitudinea relaxată a mea şi a medicului nostru prieten (ştiţi că va iubim, doamna doctor, nu?) Una peste alta, copilul a lipsit puţin şi s-a dezvoltat frumos, armonios. Încă o dată, mici probleme de sănătate sunt inerente odată cu intrarea în colectivitate.

Socializare în deplasare – Petru e un râzăcios 🙂 Nu mi se datorează, dar mă super bucur că e aşa! E un copil vesel şi tonic. Asta ştiaţi deja. Petru are o personalitate puternică şi a învăţat să fie foarte vocal când doreşte ceva. Din relatia cu fratele mai mare a invatat ca … cel mai rapid are castig de cauza. Si aplica! A mai invatat ca trebuie sa spui TE ROG FRUMOS si MULTUMESC. 🙂 Asa de tare ii plac, incat anume ne ia diferite lucruri din mana pentru a ne face sa spunem vorbele care il bucura atat de mult.

Activități și dezvoltare – Cea mai mare realizare a perioadei este faptul ca am renuntat la scutec si suntem pampers free! Multumim pe aceasta cale si celor de la cresa care au inteles si continuat eforturile noastre! Acest lucru a devenit realizabil fara sa bruscam copilul, fara sa il rusinam de ceva natural si fara sa avem prea mare sau uda gaura in… saltea ! 🙂 Exista un timp potrivit pentru fiecare noua deprindere si pentru noi acest moment a venit undeva in jurul varstei de 2,4-6 luni. Mai repede ca la primul copil.

 

Mărţişoare handmade

Pentru că luna martie este plină de culoare şi de mărţişoare, vă doresc tuturor să vă fie soare şi cald!

Am mai scris despre cele mai talentate mânuţe şi despre doamnele şi domnişoarele din grupul Work at Home Moms Piatra Neamţ 🙂

Iată acum, tot de la ele, câteva sugestii/idei de daruri (le putem numi mărţişoare, dar pot fi oferite şi cu alte ocazii) care vor bucura, cu siguranţă, pe cei/cele dragi inimilor voastre 🙂

Mărţişoare florale

Prima propunere de mărţişoare vine de la Marina – un om cald, care s-a lipit imediat de inima mea. Am avut plăcerea să colaborez cu ea astă iarnă, când am avut nevoie de forme de ipsos ce au devenit apoi globuri colorate pentru brăduţ şi sunt încrezătoare că noul ei proiect – minibuchete din flori naturale – va avea succes!

Pentru detalii şi comenzi: [email protected]

Mărţişoare cu pietre şi piele

Acum mulţi ani, am cunoscut-o pe Cristina. Habar nu aveam eu pe atunci despre mărţişoare handmade şi văzând ce minuni ieşeau din mâinile ei nu am putut să spun decât WOW! Timpul a trecut şi viaţa ne-a adus din nou faţă în faţă. Vouă ce impresie vă lasă aceste coliere handmade? Aţi purta aşa ceva? Aţi dărui unei doamne o astfel de podoabă?

Pe Cristina o puteţi aprecia,complimenta sau „pune la treabă” pe pagina ei de business – Handmade Store (FB) sau pe profilul personal, Cristina Petrariu.

Mărţişoare (utile!)  şi culoare

O idee drăguţă ce poate să vă facă să zâmbiţi vine de la Bebe Style: mini brioşe din body-uri şi şoseţele. Cu siguranţă vor bucura o burtică sau o proaspătă mămică!

Mărţişoare cu parfum

Dacă e primăvară, e culoare şi parfum, nu?

Ce-aţi zice, deci, despre nişte mărţişoare parfumate, numai bune de alintat pielea şi simţurile?

Revenind la gingăşie şi cochetărie, ultima sugestie vine la fix : subliniază feminitatea, bucura ochiul şi aduce o bilă albă celor ce bifează un cadou inspirat!

DA, o femeie nu are NICIODATĂ prea multe bijuterii!!!

Comenzi la Handmadebyelena 🙂

Cum vi se par aceste sugestii? Ce alte idei de mărţişoare alt fel vă plac? De unde le achiziţionaţi?

Cerc de lectură – Bun găsit, editura Creanga Fermecată!

A fost primul cerc de lectură la Piatra Neamţ. 🙂 Evenimentul a fost organizat de către Work at Home Moms  al cărei coordonator local sunt. 🙂

Cu mici şi mari, într-o sâmbătă dimineaţă ce ar fi trebuit să fie caldă, dar ne-a uimit cu zăpadă ca-n poveşti, ne-am regăsit la Ceainăria Teaz (vă mulţumim încă o dată pentru găzduire, Oameni Frumoşi!)

Să vă mai spun că am avut nişte emoţii uriaşe şi că mi-am făcut un milion de gânduri înainte? 🙂 Vă spun! Dar, totodată, vă spun şi că mi-a mers la suflet atmosfera caldă, primitoare a locaţiei, că se cunoaşte cine apreciază ceaiul de calitate şi că m-am încărcat cu energie şi bună dispoziţie.

Cum a fost la micul nostru cerc de lectură

Am avut ajutoare de nădejde care mi-au stat alături în acest proiect! În primul rând, superbele cărţi ale editurii Creanga Fermecată. Deşi am ales să citesc doar una dintre poveşti la acest cerc de lectură şi anume Povestea pădurii, cu siguranţă veţi mai auzi despre poveştile de suflet de la ei.

Mi-au plăcut cărţile încă de când le-am răsfoit pentru prima dată şi am fost mândră că am putut aduce povestea unei păduri la Piatra Neamţ tocmai pentru că e important să conştientizăm (DA, încă de la vârste fragede!) cât de mult bine – sau rău, din păcate – putem face prin acţiunile noastre.

Publicul a fost format din copilaşi cu vârste între 2 şi 13/14 ani. Fiecare dintre cei prezenţi a rămas cu câteva idei din carte şi o parte dintre mămicile prezente s-au îndrăgostit de carte, dorind să o dăruiască, la rândul lor, mai departe.

Ajutoare şi antren

Printre ajutoarele de la cercul de lectură se numără şi fiul meu, Matei, care tocmai a împlinit 5 ani. A stat lângă mine tot evenimentul, a mânuit cu pricepere păpuşile împâslite făurite cu drag de către o WAHM – Adriana Oprea de la Wool&colours . Ba mai mult, a făcut deliciul publicului, când a exemplificat (artistic de-a dreptul :P) cum fac norii şi dau din burta lor picuri de ploaie!

 

 

 

 

Povestea în sine este potrivită celor peste 3 ani, să zicem, dar depinde mult de starea de spirit a micilor năzdrăvani. Ai mei nu au mereu stare să asculte o poveste până la capăt, dar această lectură i-a prins încă de la prima privire.

Personajele puţine, contrastul puternic între bine şi rău, imaginile frumos exemplificate, spiritul de echipă şi morala atent subliniată sunt doar câteva aspecte care m-au făcut să recomand această carte.

Sunt foarte curioasă să descopăr noi poveşti. Voi ce mai citiţi copiilor?