Ce spune poziția în familie despre tine. Ordinea nașterii

Despre stima de sine și curajul de a cere ajutorul când nu mai vezi cu adevărat ieșirea, am scris deja – probabil că o voi mai face, la timpul potrivit. 🙂 Dar astăzi, să vorbim puțin despre poziția în familie – ordinea nașterii – și ce anume spune asta despre tine.

Câteva cuvinte despre autoarea Linda Blair: aceasta este psiholog clinician specializat în terapie cognitivă, este o prezență constantă în emisiunile radio și TV. Este un fel de vedetă în ramura ei de expertiză și, în afară de Ordinea nașterii (ale cărei note de lectură le redau acum), a mai scris și Straight Talking (2009) și The Happy Child (2010).

Cartea este împărțită în mod inteligent în două părți, prima expunând pe rând, cele 4 poziții principale în ordinea nașterii: primul născut, mijlociul, ultimul născut și copilul singur la părinți. Despre fiecare dintre aceste tipologii aflăm câteva trăsături definitorii, ghidul pentru alegerea partenerului de viață și a carierei și o scurtă recapitulare. Foarte interesante sunt studiile de caz pentru fiecare rol în cadrul familiei cu prezentarea pacientului, a problemei și apoi metoda de diagnostic și tratament (subliniez că se citește și se digeră foarte ușor, chiar și partea mai teoretică).

Cea de-a doua parte aduce în discuție rolul pe care le pot avea alte influențe asupra caracterului. Pe rând, cu răbdare și folosind un limbaj accesibil, doamna doctor Linda Blair vorbește despre părinți, frați și surori, schimbările în familie, alte relații în familie. Ultimul capitol trage cumva linie și propune un raport de forțe între fondul genetic și educație sau, mai clar, între temperament vs. experiență.

Mai jos câteva idei care mi-au plăcut/atras atenția în volumul Ordinea nașterii

Personalitatea primului născut – dorință puternică de a câștiga aprobarea altora, în special a celor aflați pe poziții de autoritate, nu încalcă niciodată legea, sunt conservatori, acceptă și respectă legile și reglementările existente, vor să preia conducerea, să controleze și să devină lideri, tind să aibă succes la învățătură, de obicei, sunt organizați și responsabili, persoane grijulii și afectuoase, extrem de critici cu sine și mai puțin înclinați să se ierte când fac greșeli, sunt mai predispuși decât alții să se simtă stresați și să caute ajutor psihologic

Personalitatea mijlociului – capabili să se înțeleagă cu majoritatea oamenilor și să restaureze armonia socială când apar probleme, ușor influnțabili și vor ceda, cel mai probabil, la presiunea grupului, își formează o imagine precisă a propriilor obiective și își fixează așteptări realiste, probabilitate mare de a excela în domenii mai creative, se desprind cu ușurință de cuibul părintesc, își asumă cauze sociale și sprijină cruciade în favoarea celor asupriți, își exprimă individualitatea în maniere mai neobişnuite, în special în adolescenţă, suferă frecvent de o lipsă a direcţiei în viaţă, în parte pentru că îşi dau cu greu seama ce anume îşi doresc cu adevărat

Personalitatea ultimului născut – au o fire sociabilă, fermecătoare şi „simpatică” – când sunt cu alte persoane, ei joacă adeseori rolul animatorului, pot fi manipulatori, sunt mai degrabă dezorganizaţi, dar nici nu încearcă să-şi tempereze această tendinţă, sunt adeseori creativi şi inovatori, tind să fie rebeli şi să conteste autoritatea într-o măsură mai mare decât alţii, sunt mai predispuşi decât alţii să-şi asume riscuri, sunt mai predispuşi la o stimă de sine scăzută şi la sentimente de inferioritate, sunt uşor de dezamăgit şi predispuşi la decepţii

Personalitatea copilului singur la părinţi – au un limbaj extrem de bine articulat şi şanse mari să obţină succese şcolare, tind să aibă un nivel ridicat al încrederii în sine, preferă compania oamenilor mai în vârstă şi se identifică cu aceştia, au o minte logică şi organizată, manifestă o tendinţă puternică spre perfecţionism, le vine greu să tolereze dezordinea

Ce am vrut eu să vă demonstrez este că ordinea naşterii este destul de importantă în ceea ce priveşte comportamentul nostru, al tuturor. Evident, sunt şi alte elemente la fel de importante sau poate mai importante.

Pentru că a existat o vreme în care mi-am dorit să înţeleg şi să cunosc mai bine natura umană, această carte

 

Mâine

Stăm spate în spate,

aşteptând un nou MÂINE.

În ceaţa lumii,

orice e posibil.

 

Ştii că m-am născut miercurea?

E buricul vieţii, al tuturor lucrurilor.

Mergem înapoi? Pornim înainte?

Mâine e cer senin.

 

Nu mă tem şi nu promit nimic.

Mi-e curcubeu în suflet

iar tu,

ei bine, Tu îmi eşti foc şi apă

între gene.

 

Cine ar fi crezut?

Cine ar fi putut ştii?

 

Îmi rămâi dator cu un MÂINE.

Ce a lăsat în urma ei (recenzie)

Ellen Marie Wiseman a scris Ce a lăsat în urma ei. O carte despre care am auzit undeva, acum câteva luni și mi-am notat-o repede în lista de dorințe de pe site-ul de unde mă aprovizionez cu cărți.

Timpul a trecut repede, am citit diferite lucruri și am uitat de asta. Când i-a venit rândul, simțeam nevoia de „altceva” în vreme ce luam, mental notițe din Ordinea nașterii (promit să revin cu impresii de lectură cât de curând).

Ce a lăsat în urma ei este un roman apărut la editura Trei, în anul 2017, în traducerea Anei Andreescu. Acțiunea este destul de simplă, dar, pe parcursul poveștii, începem să descoperim o altă realitate, dincolo de prezent.

Clara Cartwright este o frumoasă și tânără aristocrată care respinge o căsătorie aranjată de părinții ei, preferând iubirea unui băiat simplu, Bruno Moretti. Pentru a o împiedica să facă numele său de rușine, tatăl ei o trimite, pentru o vreme, la un azil de lux, sperând ca fata să regrete nesupunerea ei și să își trădeze iubirea. Printr-un concurs de împrejurări, Clara ajunge să își petreacă restul zilelor lungi și triste într-un hidos ospiciu, chinuită, înfometată, părăsită de toată lumea. Acolo, dă naștere fiicei sale, sperând că va primi învoirea de a părăsi locul nepotrivit creșterii unui copil și îl va regăsi pe Bruno.

Peste 100 de ani, în apropierea azilului unde Clara născuse pe micuța Beatrice, o tânără orfană (ajunsă la o familie care se ocupa de muzeul din zonă, după un lung șir de familii adoptive), o cunoaștem pe Isabelle Stone. Izzy este un copil chinuit care și-a văzut mama împuscându-l mortal pe tatăl ei. Crescută de bunică vreme de cativa ani, fata refuză să își viziteze sau asculte mama ucigașă, fără a cunoaște adevărata poveste din spatele crimei. Izzy găsește jurnalul Clarei din perioada exilului de la ospiciu și cele două povești încep să își succeadă episoadele într-un ritm care dă cadența potrivită lecturii.

Acest roman se citește repede. Este scris cu inima deschisă și fiecare bucată de text pare ruptă din realitate, perfect credibilă, desi autoarea recunoaște că totul este pură ficțiune. Condițiile în care au trăit pacienții unor ospicii, tratamentele la care au fost supuși, modul în care funcționa lumea în vremea aristocrației par, astăzi, povești de necrezut.

Nu am vărsat nici o singură lacrimă, deși am simțit, tot timpul lecturii, o stare de spirit specială, pe care nu am mai trăit-o de mult, citind o carte. Frustrările și micile bucurii ale adolescentei, relații de putere și cercurile de interese din liceu îmi par atât de cunoscute, deși au trecut deja mai mult de zece ani de când am depășit această perioadă.

Sfârșitul romanului este ușor previzibil, deși îndoielile constante ale lui Izzy apar mereu, umbrind clipele fericite. Vă invit să citiți această carte, să meditați asupra a ceea ce ne dorim și a prețului pe care suntem discuși să îl plătim pentru ceea ce iubim. Cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a apăra oamenii dragi? Cât de tare ne poate îndoi suferința fizică, lipsurile materiale, frigul, foamea, condițiile inumane de trai? După ce lăsăm toate acestea în urma noastră, putem să mai zâmbim, să mai credem în umanitate, în bine și în frumos?

Frumoasa Sighisoara. Concediu 2017

Cum de am ajuns la Sighișoara

În luna august am reușit să ajungem, datorită Asociației Work at Home Moms și frumoaselor mămici, la Sighișoara. Deși prima dată planul de a ajunge în acest frumos oraș era atât de îndepărtat încât părea ireal, iată că cele aproape 2 zile petrecute la Sighișoara și-au găsit un ecou atât de puternic în sufletul meu…

Simt nevoia să scriu aici despre frumoasa Sighișoara și despre aerul ei medieval. Timpul a trecut atât de repede, cele câteva fotografii postate repede pe profilul meu stau mărturie și parcă nici nu-mi vine să cred cât de mult m-am putut încărca de energie pozitivă într-un timp atât de scurt.

Am scris deja despre întâlnirile cu talentatele și curajoasele mame care lucrează de acasă 🙂 Voi încerca să fiu prezentă la astfel de întâlniri și sunt convinsă că, peste ani, impresiile puternice cu care am rămas (de la mic la mare) vor constitui amintiri dragi pentru familia noastră.

Pentru copiii mei, încă micuți (la 5 ani jumate și 3 ani) întreaga vizită la Sighișoara a fost o adevărată aventură. De la camera cu scara în interior, la cufărul de zestre, la cele n turnuri ale breslelor, de la pietrele din pavaj și până la stăduțele înguste, toate aceste elemente dau locului un aer aparte.

La Sighișoara a fost primul nostru city break, să zicem. Am mai scris și despre alte călătorii pe care le-am făcut anul acesta. Drumul nu foarte lung, pe care nu l-am mai făcut niciodată până acum a fost prilej de a descoperi o parte a țării cel puțin interesantă. Nu mai spun că, bucurându-ne de somnul copiilor, am putut să vorbim și noi liniștiți, fără să fim întrerupți :P.

Ce am văzut/făcut la Sighișoara

Pentru început voi puncta faptul că noi am avut cazare în orașul vechi (în cetate). Puteți să stați și în afara cetății, probabil prețurile sunt mai modeste. Există un trenuleț care face turul cetății și coboară apoi în oraș, unde are stație, revenind apoi în piața cetății. Prețul unui bilet este de 10 lei (adult) și 5 lei (copil) peste 3 ani. Turul durează vreo 20-25 de minute, viteza plimbării este suficient de redusă pentru a putea admira peisajul în voie. Sfat: oricât de cald ar fi, e o idee bună să aveți la voi ceva de îmbrăcat și de pus pe cap, întrucât este puțin curent în trenuleț.

Orașul vechi este cocoțat sus pe deal, așa că puteți ajunge ușor în orașul nou urcând/coborând treptele. Există mai multe trasee și dacă vă place să rătăciți explorând împrejurimile, sunt perfecte. Noi am urcat și coborât ușor cu piticii, și înainte și după masă 🙂

În Piața Sfatului am vizitat o inedită și colorată expoziție de artă – Arts&Crafts. Personal, mi-a plăcut, se pot cumpăra diverse obiecte handmade de acolo. Nu există taxa de intrare. Tot acolo, dar la terasă, soțul și copiii au degustat sucuri naturale și prăjituri/tarte delicioase, cu gustul prăjiturilor de altădată. Prețuri decente și servire foarte amabilă.

Biserica din Deal este un obiectiv unde ajungeți trecând prin Scara Acoperită.  Ambele sunt ușor de găsit și, personal, m-am bucurat foarte tare de priveliște, liniștea și aerul bisericii. Aici există taxa de intrare (parca 10 lei de adult), se poate vizita inclusiv cripta unde se pot vedea câteva morminte. Băieții au fost foarte impresionați de asta. Matei a insistat să cumpărăm, la ieșire, un pachet de cărți de joc având fotografii ale obiectivelor turistice din România (are mare succes) și o carte minunată, ce este răsfoită în fiecare zi – CARTEA COMOARĂ: SIGHIȘOARA. Cu niște imagini uluitoare, vorbește despre istoria orașului din cele mai vechi timpuri până azi. Această carte se adresează mai mult celor de vârstă școlară, dar se poate citi fără probleme și celor mai mici. Toate imaginile au legendă și m-am bucurat să observ că Matei recunoaște deja turnurile după înfățișarea lor.

Am vizitat și Turnul cu ceas – deși era destul de aglomerat și este multișor de urcat până sus, per total, consider că experiența este una care merită atenția. Se vizitează interiorul, se pot face fotografii de sus – panorama este superbă. Copiii nu au avut răbdare să vadă cu atenție toate exponatele, dar răbdarea se educă în timp, nu-i așa?

De departe cea mai așteptată și distractivă parte a excursiei a fost turul cetății cu tobosarul. Fiind un grup mai mare de adulți și copii, am vrut neapărat să bifăm și această activitate și nu cred că a regretat cineva. Toboșarul cetății, Dorin Stanciu este o mică mare enciclopedie 🙂 Turul durează în jur de 2 ore, se merge pe jos pe un anume traseu, se oferă explicații despre istoria orașului și merită fiecare bănuț (costa 300 lei pentru grupuri, plătesc doar adulții). Dacă vă interesează, îl puteți găsi ușor pe FB – Toboșarul cetății Sighișoara.

 

 

 

Unde mâncăm în Sighișoara

Având doi copii mici și un regim de alimentație puțin diferit (nu mâncăm carne și derivate), am fost puțin stresată în privința mâncării. 🙂 Am căutat, ca de obicei, recenzii să văd unde anume se mănâncă bine și proaspăt, dar am și simțit locul. Cu alte cuvinte, iata câteva recomandări proprii 🙂

Am mâncat bine și îndestulător la Pizza Quatro Amici – str. Octavian Goga nr. 12 – în orașul nou. Se ajunge ușor din cetate, coborând scările. În zona restaurantului oprește și trenulețul pentru a duce călătorii din oraș în cetate. Am înțeles că se pot face și livrări la domiciliu, noi am mâncat pizza (multe sortimente, inclusiv pentru cei ca noi), bruschete cu roșii, o ciorbiță de legume și o salată. Mi-au plăcut ciupercuțele gratinate, dar porția mi s-a părut colosală!

Un loc despre care aflasem că ar fi ok, Gasthaus Altepost, se află tot în oraș, lângă un mic spațiu verde. Porțiile sunt foarte mari, prețurile decente și există servire afară, la terasă, în interior, dar și în cramă. Ne-au plăcut mult decorațiunile rustice din cramă și interior, este foarte curat peste tot și au o gamă destul de largă de produse. Deși am așteptat destul de mult până am primit mâncarea din cauza unei încurcături, am revenit și a doua zi, înainte de a pleca. Musai să încercați tiramisu cu fructe de pădure!

Din punctul meu de vedere, Casa Vlad Dracul este o locație scumpă care nu oferă prea multe opțiuni pentru cei care nu mănâncă produse din carne. Arată bine, dar meniul nu ne-a convins. Nu pot spune nimic despre gust și atitudinea personalului.

Pe langă dulciurile foarte bune de la terasa Arts& Crafts (am scris mai sus despre ei), am fost foarte mulțumiți și de experiență avută la Medieval Cafe. Această locație este în interiorul cetății, destul de aproape de Turnul cu Ceas și are o mică terasă interioară de unde se poate vedea turnul.

Copiii au mâncat cereale cu lapte, prințul consort un super suc de coacăze cu ghimbir și scorțișoară, iar eu m-am răsfațat cu tort de morcovi. Mi-au plăcut mult costumele tradiționale și muzica ambientală, în surdină. Sunt foarte multe flori peste tot, meniurile sunt legate în piele și fiecare element contribuie câte puțin la atmosfera medievală. Am văzut oameni care serveau micul dejun – destul de multe opțiuni, chiar și pentru noi – și am salivat la vitrină cu dulciuri de casă inedite. Poate voi mai ajunge cândva și mă voi bucura și de plăcinta cu vișine și rubarbă.

Impresii de final

Timpul a trecut repede la Sighișoara, orele s-au scurs fără să ne dăm seama și a venit ora plecării. Deși în perioada în care am ajuns noi (final de august) nu era în desfășurare nici un festival, am privit cu interes filmările pentru un musical și am ascultat puțin dintr-un concert de muzică medivală, în centrul cetății. Orașul era destul de aglomerat și m-aș fi așteptat să fie mai multă curățenie pe străzi.

Una peste alta, Sighișoara merită să îi acordați câteva zile, fie că plănuiți o ieșire în doi sau câteva zile de respiro cu puiii de om.

Voi unde ne recomandați să ne aventurăm în următorul city break?

Daruri de suflet. Din nou despre mamele creative

Eu iubesc oamenii mai mult decât iubesc obiectele. Și pentru că îi iubesc, uneori, aleg să le ofer daruri de suflet. Care să bucure și să încânte. De aproape un an de zile, mare parte dintre aceste daruri provin de la mamele creative din grupurile WAHM din țară sau chiar din grupul local.

Vara a ajuns la sfârșit, copiii mei s-au bucurat de plimbări și aventuri dintre cele pe care le-am organizat cu drag. Tot auzindu-mă vorbind despre mame care lucrează de acasă, despre fel de fel de proiecte creative și obiecte personalizate, pe lângă toate micile mari minuni care au poposit vremelnic la noi în casă, copiii mi-au cerut să aibă și ei boluri și tacâmuri personalizate.

Am tot căutat cele mai frumoase și colorate teme. Am salvat multe idei, am „tatonat” terenul până când am dat peste mânuțele creative, iscusite și răbdătoare de la Bebe boutique.

Întâmplarea a făcut ca frumoasele obiecte să ajungă la noi imediat după săptămâna la mare, înainte de a pleca spre Sighișoara și nu vă spun câtă muncă de convingere a trebuit să duc pentru a lăsa castronașele acasă.

Iată „inculpatele” 🙂

Având în vedere că am tot atras atenția tuturor din casă că aceste obiecte trebuie spălate de mână și nu în mașina de spălat vase, puiii de om au priceput mesajul și acum le alintă  – prețioasele noastre 🙂

Pentru că am venit de la Sighișoara cu tolba plină de energie pozitivă și gânduri frumoase, nu puteam să nu scriu aici și despre curajoasa Claudia, o ardeleancă adevărata care dă viața și culoare obiectelor cu suflet de la Atelierul Păpădiei .

Claudia pune câte o bucățică din inima ei în fiecare obiect la care lucrează. Culoare, gingășie, atenție la detalii, respect pentru client – toate sunt ingrediente care vin la pachet din fiecare interacțiune cu ea. Eu mi-am ales o frumoasă cană cu inimioară (cum altfel decât verde?), dar modelele pe care le vedeți în albume pot deveni puncte de plecare pentru ceea ce va doriți voi. Gata cu vorba, să vedem culoare, nu?

 

 

 

 

Mamele creative sunt izvorul de unde îmi extrag și eu, mai nou, toate ideile de daruri pentru oamenii din jur. Alături de mamele creative din Neamț mă văd lucrând la proiecte și crescând, în timp.

În fiecare lună, măcar o dată, ne vedem să punem țara la cale, într-o locație din Piatra Neamț. Sunt mândră că mamele creative sunt surse de inspirație pentru cei care s-au săturat de plastice făcute pe bandă rulantă și cred sincer că ar trebui să susținem aceste proiecte.

Deși mânuțele mele nu împletesc și nu fac lucrușoare tangibile, mă consider una dintre mamele creative.Pentru că există o mulțime de joburi pentru mamele care vor să rămână acasă, lângă puiii de om, contribuint totodată la veniturile familiei.

Dacă și tu cunoști una sau mai multe mame creative care s-ar bucura să fie parte dintr-o comunitate unde se împărtășesc idei și ne susținem reciproc, i-ai face o bucurie să îi povestești despre Work at Home Moms în general și despre grupul mic, dar puternic din Neamț. Sau poți lăsa aici un mesaj în care îmi povestești despre ea și eu voi face restul 🙂

 

 

Fii TU

Fii TU

Fii TU marea mea când vine toamna!

Când mă pierd prin lume

Şi mâinile mi-s reci.

Când îmi dau, zâmbind năvalnic,

părul după ureche.

 

Fii TU pescăruşul care mă cheamă,

în fiecare an,

în fiecare scoică

şi-n fiecare gând.

Când visez şi mângai stelele cu

degetele lungi şi albe ale dorinţelor mele.

 

Fii TU raza arămie ce-mi alunecă leneş

pe curbura molatecă a gâtului,

zăbovind puţtin.

Încă puţin, luând în stăpânire

umărul cât încă-i gol. Şi încă-i

crud şi încă-i viaţă.

 

Fii TU vara mea când pădurile-s nebune

de cântec şi culoare.

Când port în privire

cuvinte nerostite şi

sărutări necerute pe buzele zmeură.

 

Fii TU toamna mea din fiecare an.

Cu tine strângându-te cald şi dulce

în jurul meu,

într-o dimineaţă cu brumă.

 

Fii TU. Aici.

În fiecare an şi anotimp.

În fiecare poveste şi-n fiecare promisiune.

                                  Foto credit: Sorin Gheorghe Bolog