Zile în care totul e pe dos

Sunt zile frumoase, senine,în care pare că totul în jur zâmbeşte. Că oamenii sunt buni şi că există prietenie adevărată şi că intenţiile sunt înţelese şi apreciate.

Sunt zile în care găteşti uşor. În care casa arată acceptabil. În care partenerul de viaţă este vesel şi copiii nu au nici un fel de mici drame care trebuie „disecate”.

Sunt zile în care oamenii nu claxonează frenetic. Sunt zile în care toamna e caldă şi blândă. Contul din bancă nu plânge de frig. Sunt zile în care ai conversaţii pline de miez şi ai o grămadă de clipe în care zâmbeşti Vieţii.

Şi apoi…sunt ŞI altfel de zile.

Zile în care cerul e negru şi vântul rece.

Zile în care toţi din jur sunt cu capsa pusă şi orice spui poate (şi va fi) folosit împotriva ta.

Zile în care te calcă pe nervi orice. Oricine.Îţi vine să te duci undeva, să stai ascuns până ţi-e mai bine.

Dar, de obicei, nu prea poţi asta. Pentru că …Viaţa, Oameni, Job, Responsabilităţi. Bla bla.

Şi atunci…ce faci?

Tragi de tine. Să mai poţi puţin. Să mai mergi 2 paşi. Să mai treci şi ziua asta. Să vină „mâine” când „poate va fi mai bine”. Aştepţi să vină mâine când tu te vei simţi „altfel”. Şi va fi mai uşor. Puţin.

Aveţi şi voi astfel de zile?

Vă simţiţi şi voi câteodată „broken”?

🙁

Poate că e important să ai în jur oameni dragi, care să te ajute când eşti jos. Poate e mai util să ai pasiuni şi să faci lucrurile cu sufletul ca să nu simţi că munceşti şi pasiunea să lucreze prin tine. Poate e cazul să mergi la terapie. Poate „se rezolvă” doar cu câteva zile libere şi o schimbare de aer. Sau poate funcţionează terapia prin shopping, prin râs…Avem soluţii? Le cunoaştem? Le aplicăm?