Iar la Webstock? Pe 5 octombrie, la Marriott

Dacă anul trecut scriam cu emoții despre intenția de a participa la Webstock și apoi, impresii despre cum a fost :), iată că astăzi mă gândesc zâmbind cât de repede trece timpul și cât de puțin mai este până pe 5 octombrie.

Pentru că, DA!, Evensys organizează de 10 ani un super eveniment de social media. Se numește Webstock și  reunește, în fiecare an, comunitatea pasionaților de online. La această gală aniversară poți afla care sunt  ultimele tendințe din social media, în cadrul conferințelor. Poți participa la una dintre sesiunile susținute de speakeri renumiți, dar și la Gala Webstock Awards în cadrul căreia vor fi premiate cele mai bune proiecte din online-ul românesc realizate în ultimul an.

Pentru cine e Webstock interesant

Așa că, dacă faci parte dintr-una dintre următoarele categorii:

  • Bloggers
  • Vloggers
  • Influencers
  • Media celebrities
  • Digital managers
  • Social media consultants
  • Digital managers
  • Instagrammers
  • PR specialists
  • Community managers…

… te sfătuiesc să îți asiguri un loc în sală pe 5 octombrie, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, pentru o nouă ediție Webstock, organizată de Evensys în parteneriat cu Vodafone.

De ce merg eu la Webstock?

Dincolo de răspunsul evident (să plec de acasă într-o pauză de mămiceală!), mă bucur de întâlniri interactive cu alți bloggeri și oameni de PR, pe care, poate, altfel nu i-aș cunoaște. Aflu lucruri noi despre despre social media, bune practici, comunicare și promovare, aducând în prim-plan ultimele tehnologii și aplicații din domeniu. Și, nu în ultimul rând, „fur” puțin din modul în care se organizează și se înfățișează în fața participanților astfel de evenimente. Da, mă bucur de cadourile pe care bloggeri ambasadori le primesc, ofer feedback realist la bunurile și serviciile pe care le primesc sau testez. Și dacă pot face asta la Marriott, o dată pe an, de ce nu? 🙂

Deși înscrierea proiectelor pentru Gala tocmai s-a terminat, sunt sigură că ne vom bucura să aflăm despre cele mai creative, inovative și utile campanii.

Rămâneți, deci, conectați să simțiți pulsul unei noi ediții Webstock. Ediția aniversară din 2018 se anunță incendiară 🙂

Interviu cu doula Adelina Badea. Povești despre minuni mici

Despre Adelina Badea ar fi multe de spus 🙂 Este doula, pentru burtici și mămici. Este însă, fiică, soră, soție, prietenă, angajată, plus toate celelalte nuanțe dintre ele. Am vrut să o cunoașteți și voi puțin, așa că am rugat-o să răspundă câtorva întrebări.
Cine ești tu? Ce trebuie să știm despre tine?

Sunt Adelina Badea, sunt educator prenatal și doula-însoțitor la naștere. În curând, voi fi și doula post partum și consilier în alăptare. În ultimii ani, viața mea de zi cu zi este plină de femei frumoase, însărcinate sau nu încă, de tătici puternici și grijulii, dar și de bebeluși pufoși care se nasc frumos în lume.

Ce este o doula?

Doula este prietena ta la naștere. Doula înseamnă exact asta – femeie care îngrijește altă femeie. Este acea persoană care te ajută să-ți pregătești planul de naștere,te ajută cu resurse informaționale, este femeia care e lângă tine pentru toate grijile de la finalul unei sarcini, e lângă tine să te sprijine în timpul travaliului, să-ți facă masaj, să-ți aducă aminte să bei apa și să mănânci, să te ajute să schimbi poziții în travaliu și la naștere.

Doula este o persoană foarte empatică, care știe prin ce treci și te susține emoțional pentru ca tu să dai naștere bebelușului tău, așa cum îți dorești. Studiile arată că prezența doulei, alături de mămica în travaliu, diminuează ratele de cezariană, de intervenții medicamentoase în travaliu ( oxitocină, epidurală, epiziotomie ) și crește satisfacția mămicilor referitoare la actul nașterii.

Doula oferă suport și pentru partener, astfel încât el să se simtă în siguranță și să susțină mămica în travaliu. Doula ajută la debutul în alăptare și la bonding-ul de după naștere.

Ce anume îți place la această ocupație/misiune/job?

Este o meserie foarte veche în lume, deși destul de nouă în România. Este o meserie cu o imensă satisfacție și împlinire, are un grad de magie incredibilă și oferă extrem de multă iubire și conexiune. Odată ce am fost alături de o familie la naștere, acești oameni rămân pe veci parte din mine și eu parte din viața lor. Momentul nașterii unui bebeluș are o încărcătură unică din punct de vedere fizic, emoțional, spiritual, energetic.

Nu pot uita niciodată momentul în care bebelușul poposește pentru prima dată la mămică pe piept imediat după naștere, iar ea trăiește, cu adevărat, cel mai intens moment din viață. E o combinație uluitoare de endorfine, miracol, uimire, putere descătușată, abandon total, mulțumire și recunoștință. A trăi alături de cineva acest moment este un cadou excepțional pe care îl primesc cu emoție și respect la fiecare naștere.

Care sunt cele mai mari provocări?

Să fii doula nu este o meserie ușoară. 🙂 Înseamnă că viața ta, oricare ar fi ea, trece pe locul 2. Înseamnă să fii disponibilă 24/24 pentru a liniști mămica atunci când are nevoie de tine, pe ultima sută de metri de sarcină. Înseamnă să răspunzi la telefon la orice oră. Înseamnă să nu pleci din oraș și să poți să aranjezi viața ta, astfel încât să poți pleca în orice moment. Să fii doula înseamnă să fii “on call” chiar și câteva săptămâni la rând, timp în care, în orice moment trebuie să fii pregătită să lași totul și să fugi spre mămica în travaliu care are nevoie de tine. Înseamnă să dormi cu telefonul sub pernă și să fii dispusă să pui viața și familia ta pe locul 2, fie că travaliul mămicii va dura 5 ore sau 40 de ore.

Cred că este o meserie extrem de specială și nu toată lumea e croită pentru asta. Însă au trecut destul de multe nașteri ca să-mi dau seama că întotdeauna, satisfacția de după naștere, mulțumirea și aprecierea părinților de după naștere merită absolut toate provocările care vin cu activitatea aceasta.

De ce ai ales să faci asta și nu orice altceva?

Inițial, am spus că e nevoie să-mi completez cunoștințele și abilitățile de educator prenatal așa că am decis să fac cursurile de doula. Dar, după prima naștere la care am fost alături de o mămica cu care făcusem cursul de educație prenatală, mi-am dat seama că… asta face parte din misiunea mea pe lumea asta: să ajut femeile să-și găsească puterea astfel încât să ureze bun venit bebelușilor așa cum ei merită, cu Iubire, conștiență, Lumină.

Povestește-ne, pe scurt, ce urmează pentru tine?  🙂

Anul acesta voi deveni și doula post partum și voi începe training-ul pentru a deveni consultant în alăptare. Consultantul în alăptare este persoana care te ajută să ai un drum cât se poate de lin și frumos pentru a-ți alăpta puiuțul. De doula post partum însă, iarăși nu se știu prea multe. Doula post partum este persoana care te ajuta în acomodarea cu noua persoană din casa ta-bebelușul. Doula postpartum este partenera voastră în procesul de naștere al noii familii. Este cea care îi antrenează separat pe mamă și pe tată pentru rolurile lor de părinți, astfel încât să facă împreună cea mai bună echipă, din clipa în care familia întregită se întoarce acasă și până când bebelușul împlinește 3 luni: oferă suport în alăptare, informații și suport în îngrijirea bebelușului,alături de multe altele. Mai multe detalii despre activitățile și abilitățile unei doula veți găsi aici: www.doula.ro

Cum se relaxează o doula?

Haha, nu știu cum se relaxează o doula… Eu mă relaxez și mă încarc minunat la vizitele post partum, atunci când țin bebelușul în brațe și ne aducem aminte împreună despre cum era în burtică și cum a fost să iasă de acolo 🙂

De unde îți iei energia? Pe tine cine te susține?

Hmm…energia mea vine din dorința arzătoare să fiu acolo pentru aceste femei deosebit de puternice. De multe ori pățesc să fiu foarte obosită, dar să mă energizez instant când primesc un mesaj sau telefon de la o mami în devenire care are nevoie de mine. Uit instant de orice durere, oboseală, stres sau gânduri și devin 100% activă și conectată la energia femeii, energia nașterii.

Sigur…n-aș putea să fac asta fără susținere din partea familiei mele. Iar Natura funcționează pentru mine ca o baterie cu resurse nelimitate din care îmi trag seva din când în când.

Dacă ai fi o mămică cu burtică, ai evalua posibilitățile și te-ai gândi să apelezi ȘI la o doula pentru că…

Uff…m-aș gândi să iau legătura cu o doula din foarte multe motive…Însă o să spun doar atât: doula este singura persoană care poate și va fi acolo DOAR pentru tine. Medicul, moașa, asistenta au joburile lor și ei veghează la siguranța ta și a bebelușului, atribuțiunile lor sunt medicale iar tu, inevitabil, nu vei fi singura lor pacientă. Însă doula este singura care este acolo doar pentru tine.

Doula te cunoaște, îți știe pasiunile și fricile, poate vedea când te blochezi într-o anumită piedică emoțional(ă), este singura care te va ține de mână non stop și te va mângâia. Ea e singura care îți va spune cât ești de frumoasă și puternică când ești în travaliu, te va încuraja pentru ca tu să poți să ai nașterea pe care ți-o dorești. Sigur, partenerul tău, mama ta, o soră sau o prietenă pot fi acolo pentru tine, însă ei se pot pierde în acele momente, pentru că sunt direct implicaţi în acest eveniment extrem de emoționant și revelator. Încă doula este formată și pregătită cu tot felul de trucuri și soluții, deci ea poate rămâne calmă și echilibrată, astfel încât ajutorul ei să fie optim.

Scurt mesaj pentru cititorii mei care au rămas cu noi până la final…

Pentru femeile care vor citi acest interviu – aș vrea să vă spun că sunteți uluitoare și că puteți muuult mai mult decât credeți că puteți. Femeile și-au pierdut, încet-încet, din feminitate și din puterea creatoare și odată cu asta, au pierdut din siguranța și blândețea care vin odată cu a susține și a da naștere puiuților. Eu sunt aici să vă aduc aminte că absolut totul este în voi și că sunteți incredibile, iar puterea voastră vine din capacitatea de a iubi, a hrăni, a susține.

Pentru bărbații care vor citi asta…vă rog, citiți mai sus și fiți acei masculi care să crească și să sprijine femeile de lângă ei. Fiți acei bărbați mândri de femeile lor, aceia care sunt conștienți că din femeile și prin femeile lumii se mișcă totul. Onorați-vă femeile, iar ele vă vor da totul, ca voi să conduceți ce vă doriți!

Adelina este un om tare fain. Și nu o spun eu, o spun oamenii care o cunosc și îi apreciază munca. A crescut atât de mult, a avut curaj să aleagă un drum greu, dar atât de împlinitor. Are o putere de a empatiza pe care nu aș fi ghicit-o acum câțiva ani. Dincolo de învelișul delicat, dincolo de ochiii albaștri și tenul măsliniu, Ade – așa cum îi spun cei dragi – este o sumă de trăiri și energii, un cumul de blândețe și tenacitate.

Mulțumesc, doula Ade, pentru că ți-ai rupt puțin timp și ai poposit aici, în căsuță 🙂

Foto: arhivă personală Adelina Badea și www.pixabay.com

32 mantre de motivație a lunii. Septembrie pozitiv

Luna septembrie este prima lună a anului bisericesc. Septembrie este luna în care ziua și noaptea sunt egale. Septembrie este luna în care ne bucurăm de soarele molcom acum, dar ne uităm cu drag la pădurea care începe să își schimbe culoarea. Septembrie este luna în care copiii încep școala și unii dintre părinți au deja emoții multe, multe.

Îmi doresc să sărbătorim un septembrie al noilor proiecte. Un septembrie în care să ne motivăm și să ne găsim resursele de a merge înainte, cu sufletul și inima împăcate. Am adunat aici, câteva frânturi de gânduri și de idei care să ne ajute să nu ne pierdem concentrarea, să rămânem focusați pe ceea ce avem de făcut și pe pașii mici pe care îi avem de mers pe drumul pe care l-am ales.

Vă invit să lasați forța lor să vă inunde, să duceți mai departe acest mesaj și să reveniți, oricând pare că drumul este greu și ați obosit 🙂

  1. Încrederea în tine se cultivă și se dezvoltă.
  2. Ești responsabil pentru succesul tău sau pentru lipsa lui.
  3. Trei instrumente care te por duce acolo unde vrei :SCOP, PLAN, ACȚIUNE. Ce dorești să îți aducă această acțiune pentru realizarea scopului? Cere concret ceea ce îți dorești. Scrie clar (de ce faci X? ce caut? ce vreau să obţin? până când? Cât? Unde? – detaliază visul tău)Acţionează conform planului, schimbă-ţi mentalitatea în acord cu planul şi obiectivele tale. Produ venitul/rezultatul/impactul de care ai nevoie.
  4. Trebuie să fii în rând cu tine, nu cu lumea.
  5. Ce anume întră în planul meu de fericire? Orice obiectiv trebuie să te emoționeze, să te ambiționeze.
  6. Fă diferența între cât investești și cât câștigi. Cheltuielile tale sunt de fapt, investiții – fă o listă cu aceste investiţii şi ţine-o la îndemână. Acolo poţi adăuga treptat produse, deplasări, întreţinere rezultat/afacere, deplasări cursuri, materiale folosite.
  7. Nu îţi stabili mental limite!
  8. Fii fericit şi bucură-te de călătorie!Fiecare pas este important şi ADUCE mai aproape de ceea ce îţi doreşti!
  9. Lipeşte undeva la vedere: Focus + respect pentru timpul tău.
  10. Alegerea este CONŞTIENTĂ, nu este nimic întâmplător. Viaţa este o sumă de alegeri, în fiecare zi. Deci, alege să ai mai multă independenţă, sănătate, prieteni, comunitate, vacanţe (completează cu ceea ce este important pentru tine)!
  11. Mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate 😛
  12. Jim Rohn spunea Scrie tu povestea vieţii tale fix aşa cum ţi-o doreşti
  13. Nu trebuie să simţi o presiune pentru a face exact ceea ce îţi place . Dacă e prea greu şi nu faci totul cu bucurie, nu eşti pe drumul potrivit.Dacă eşti pe drumul potrivit, eşti pregătit să PLĂTEŞTI PREŢUL pt a reuşi.MOMENTUM – Să faci activitatea ta în aşa fel încât să nu simţi că munceşti.
  14. Un lider întreprinzător îşi face treaba, nu îşi permite să fie sictirit, este jucător de echipă (se promovează pe sine, dar promovează şi pe ceilalţi), nu aşteaptă nimic – PRODUCE.
  15. Nu uita de planificare – 2-3 zile planificate la secundă şi ţine-te de program :).
  16. Succesul înseamnă implementarea câtorva obieceiuri sănătoase în fiecare zi. Obiceiurile nesănătoase sunt amânare, frici, bârfa, vina, ruşine, etc. (adaugă pe cele cu care te lupţi tu).Renunţă la: scuze, persoane toxice, aşteptări, frecat menta, interpretări, bârfe, dependenţe (TV,FB, părerea altora, etc), gelozie, EGO, invidie, gândirea care te împiedică să ajungi unde doreşti ( de ex. Capul plecat, sabia nu-l taie, Aşa e viaţa…, Banii nu sunt niciodata de ajuns, etc.)
  17. Avem 50 000 de gânduri în fiecare zi. Câte dintre ele sunt pozitive? Ceea ce gândeşti, se va materializa, mai devreme sau mai târziu. Deci, atenţie la ceea ce transmiţi universului – VIBRAŢIA GÂNDURILOR TALE
  18. Ia 3 decizii majore în viaţă, în perioada următoare: ex. de azi nu mai întârzii, de azi nu mai amân, etc
  19. Ai un anumit număr de ani la dispoziţie. Până în adolescenţă ai acumulat greşeli, apoi ai timp de acţiune aproximativ pana la 65 de ani (durata medie de viaţă). În fiecare zi eşti persoana pe care o alegi. Tu alegi cum petreci aceşti ani! Găseşte echilibrul pentru tine!Echilibrul este cheia pentru a avea rezultate.
  20. Robert Imbriale(Marketing motivaţional) spune că există cel puţin 5 motive care odată declanşate devin de necontrolat:Teama de a pierde ceva, Dragostea, Gratuităţile şi chilipirurile, Cum să te îmbogăţeşti fără nici un efort, Îndeplinirea scopurilor/visurilor.
  21. Începe fiecare zi cu recunoştinţă: pentru familie, energie, sănătate, emoţie, dezvoltare.
  22. Esenta vieţii este creşterea.
  23. Învaţă să foloseşti cu succes şi eficienţă ceea ce ai – timp, bani, energie, etc.
  24. De fiecare dată, afacerea ta începe de la următorul om cu care vb. Fă totul cu pasiune, cu bucurie şi asta se va simţi real, adevărat, va crea impact.
  25. Într-o lume gri, fii lumina ORANGE din viaţa celor pe care îi întâlneşti!
  26. Tot ce se întâmplă în tine (bun sau rău) este adevărat.
  27. Îmbunătăţeşte conversaţiile cu tine. Dăruieşte, ai răbdare, crede în scop.
  28. Acum e momentul să devii cea mai bună versiune a ta. Fă astăzi ce alţii nu fac, pentru a trăi mâine cum alţii nu pot.
  29. Prioritizarea este extrem de importantă. Alege ceea ce te împlineşte, ceea ce te motivează şi vei fi pe drumul cel bun. Munceşte cu 100% energie şi curaj pentru visul tău.
  30. Ritmul tău propriu de dezvoltare îţi poate asigura o creştere sustenabilă, stilul de viaţă dorit, echilibru, sănătate, rezultate.
  31. Angajamentul anticipează rezultatele. Dacă eşti productiv cu adevărat, vei obţine rezultate. POŢI – dacă eşti proactiv,dacă vrei să îţi formezi deprinderi şi le aplici zilnic.
  32. Dezvoltă-ţi şi antrenează-ţi curajul – acţioneaza dincolo de frică. Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Şi apoi..? Şi apoi? Si asta înseamnă că?

Septembrie pozitiv este pentru mine o un nou început. Care dintre gândurile de mai sus te motivează? Sau poate ai alte mantre care te ajută când eşti demotivat, m-aş bucura să te laşi într-un comentariu şi să ne bucurăm împreună de ele.

 

Asociaţia Necuvinte şi WAHM România – proiect comun

Despre violenţa în relaţiile cu oamenii dragi este greu să vorbeşti. Este greu să te rupi din mediul în care crezi (pentru că ţi se spune aşa!) că TU eşti de vină. Că meriţi un astfel de tratament.

Am simţit că e important să mă implic într-o campanie dureroasă cum este parteneriatul celor de la Asociaţia Necuvinte cu Work at Home Moms România.

Despre WAHM am mai scris, ştiu ce anume este şi face. Dar ce putem afla despre Asociaţia Necuvinte?

Asociația Necuvinte este o organizație neguvernamentală, apolitică, independentă, având ca principal domeniu de activitate lupta împotriva violenței domestice, a încălcării drepturilor fundamentale ale omului și a abuzurilor îndreptate împotriva femeilor și copiilor. Ne desfășurăm activitatea pe trei paliere: asistență acordată victimelor violenței în familie, lobby și advocacy, campanii de informare și sensibilizare.

Suntem o mână de oameni cu suflet mare care din momentul în care am fost contactați de o persoană care ne solicită ajutorul, noi facem tot posibilul ca acea persoană să primească tot sprijinul de care are nevoie în vederea ieșirii din relația abuzivă. De la analize medicale până la întocmire dosare pentru obținerea ordinului de protecție și reprezentare în instanță, adăpost, consiliere juridică, psihologică și socială. Pe lângă aceste servicii, noi ne adaptăm la necesitățile fiecărui caz și ajutăm și prin programul „Coșul de cumpărături” – cumpărăm alimente de bază pentru câteva luni; încercăm să găsim și locuri de muncă; prin prieteni și donații, am ajutat și la mobilarea și utilarea locuințelor în care s-au mutat plecând din mediul abuziv.

Cum v-a venit ideea unui proiect comun? 

Asociația Necuvinte – Într-o lume în care femeia a fost mereu pusă pe locul al doilea, atât în familie, cât și în viața socială, care nici măcar până în secolul 21 nu a reușit să se lepede de obiceiurile discriminatorii față de femei, organizațiile care luptă pentru drepturile femeilor sunt încă o mare necesitate în viața noastră și este de preferat ca aceste organizații să fie în continuă colaborare și comunicare pentru a-și atinge scopul cu un grad mult mai ridicat de succes.

Atât Asociația Necuvinte, cât și Asociația Work at Home Moms au ca scop principal susținerea femeilor. Pornind de la acest punct comun, am considerat oportun ca cele două comunități să creeze un mediu propice pentru schimbul de experiență, dar și pentru susținere reciprocă. Spre exemplu, comunitatea mamelor din WAHM sunt un exemplu de reușită pentru doamnele care au ieșit dintr-o relație abuzivă și își iau viața în propriile mâini și încep un capitol nou împreună cu micuții lor. Doamnele noastre au nevoie de multe exemple de succes care să le ofere încredere în puterile proprii.

Care sunt rezultatele pe care le vizaţi prin acest proiect?

Asociația Necuvinte – Principalul scop ale proiectului este strângerea de fonduri pentru a oferi câteva luni de liniște mamelor care au luat atitudine în fața agresorilor lor și au decis să își facă o viață a lor care să nu mai fie dominată de teroare și frică. Scopul secundar al activității este informarea și sensibilizarea publicului larg cu privire la acest fenomen și la efectele negative pe care le provoacă unei întregi societăți.

Cum ne putem implica – mame, opinia publică, bloggeri?

Asociația Necuvinte – Organizațiile neguvernamentale care își bazează activitatea pe oferirea de servicii pierd din vedere elementul de promovare a activității întreprinse. Aici intervine necesitatea implicării opiniei publice. Idealist vorbind, scopul organizației noastre este de a schimba mentalități.

Obiceiul „eu sunt bărbatul, eu decid”, „femeia trebuie să stea acasă, să aibă grijă de copii și de gospodărie”, „eu nu mă bag, este familia lor” și alte stereotipuri de genul, încă afectează societatea noastră și nu îi permite dezvoltarea și modernizarea. La schimbarea aceasta trebuie să participe fiecare dintre noi, cu un mesaj simplu pe care să îl transmită și către cunoscuți, să fie astfel o rețea prin care mesajul să devină o cutumă, un obicei arhicunoscut de care să fim chiar sătui.

De ce să ne implicăm într-un astfel de proiect?

Asociația Necuvinte – Ca cetățeni ai unui stat democratic, avem o datorie morală să participăm la dezvoltarea și modernizarea statului. Așa cum luptăm împotriva corupției, putem lupta și pentru menținerea valorilor morale.

Uman vorbind, fiecare dintre noi empatizează cu cineva care trece prin clipe grele și își dorește să ajute cu atât cât poate. Statisfacția pe care o avem fiecare dintre noi atunci când știm că am putut aduce o bucurie semenilor este un câștig imens. Cu cât mai mulți dintre noi facem un gest oricât de mic, cu atât încrederea în sine și în ceilalți a celor în nevoie crește și astfel „faith in humanity is restored”.

Un scurt mesaj pentru cei care au parcurs acest material, câteva cuvinte din suflet venind de la voi, pentru ceilalţi 🙂

Asociația Necuvinte – “Pentru că cel care salvează o viață salvează întreaga lume” – Talmud

Dacă aveţi nevoie de ajutorul celor din asociaţia Necuvinte, îi găsiţi în Bucureşti, pe Str. Ion Campineanu nr. 20, Sector 1, de luni până vineri între orele 10:00 şi 18:00, sau la Telefon / Fax: 021.243.33.33. De asemenea, le puteţi lăsa un mesaj pe adresa de e-mail [email protected]

Pe site găsiţi multe informaţii utile, nu ezitaţi să cereţi ajutor şi nu consideraţi că este în regulă să acceptaţi violenţa partenerului de viaţă.

FB Asociația Necuvinte

Pentru cei care au nevoie de noi, să le oferim o mână, să le legăm rănile şi să le credem poveştile, e important ca o astfel de campanie să nu îşi piardă ecoul.

Pe tine, cel care citeşti, nu te costă nimic să dai această informaţie mai departe. Eu am investit timp în realizarea acestui interviu, iar cei de la asociaţia Necuvinte promit să se implice activ pentru fiecare caz care va ajunge la ei. Haideți să facem un șir lung al celor care VOR SĂ AJUTE și FAC UN GEST, cât de mic pentru asta.

 

Foto: Pixabay.com

August în Bucureşti. Plimbare şi idei de timp liber

Se pare că ne facem un obicei anual din călătoria la  Bucureşti cu cei mici 🙂 Anul acesta, am poposit câteva zile la început de august, în drum spre marea cea albastră 🙂 Avem deci, câteva idei de timp liber, pentru voi!

Cu doi copii de 4, respectiv 6 ani, a fost musai să avem câteva activităţi educative, nu?

Am început cu o (nouă!) excursie la Ferma Animalelor din Pantelimon. Am fost cu toţii data trecută, acum băieţii mei au dus-o pe mătuşica lor la animale. Aud că s-au distrat, deşi nu mi-au povestit foarte multe 🙂

Înarmaţi cu harta locaţiei, pe care au primit-o odată cu biletul (noi am ales pe cel mai convenabil – cel de familie – 39 lei pentru o familie de 4 persoane) au pornit la explorat.  De altfel, copiii până în 2 ani şi persoanele cu dizabilităţi intră gratuit, iar copilaşii mai mari plătesc 10 ron şi adulţii 12 ron.

Există transport în comun care vă lasă la 500 m de fermă ( linia de maxi-taxi 547 care circulă pe traseul Obor (Kaufland) – Piața Obor (str. Ziduri Moși) – Șos. Pantelimon – Cora Pantelimon – Ferma Pantelimon (Animalelor). Linia 547 circulă dus-întors pe ruta menționată, la un interval de aproximativ 15 minute.

Sau poţi folosi nou înființata linie RATB 404 care circulă pe traseul Cora Pantelimon – Ferma Pantelimon (Animalelor). La capătul de la Cora linia 404 se întâlnește cu liniile: 202, 243, 246 și 655. Capătul liniei 404 din Pantelimon este în același loc cu al liniei 547. Linia 404  circulă  dus – întors  pe ruta menționată, la un interval de aproximativ 20 minute.

Dacă vreţi să mergeţi cu maşina, puneţi pe GPS adresa fermei (str. Sf. Gheorghe nr. 20) sau luaţi ca reper hypermarketul Cora Pantelimon (aflat la capătul tramvaiului 14) pe Șos. Pantelimon. De acolo, continuați pe DN3 spre orașul Pantelimon. Treceţi podul peste lacul Pantelimon și apoi pe lângă insulița de pe dreapta, pe care se găsește fostul hotel Lebăda.

După 200-300 m, veţi vedea pe partea stângă o biserică. Părăsiţi DN3 și viraţi stânga pe lângă biserică, pe strada Tudor Vladimirescu din orașul Pantelimon. Dacă nu ai observat biserica, poți continua pe DN3, treci de stația Lukoil și de dealerul Peugeot, intră în sensul giratoriu și ieși din el pe a treia stradă la stânga.

Harta fermei

Odată ajunşi la fermă, bucuraţi-vă de natură şi de copilărie! Pe harta veţi descoperi toate activităţile pe care le puteţi face (trambulina, tiroliană, locuri de joacă, ponton, insulă, plimbare cu poneii, vizita la fabrica de lactate, labirint din porumb în lunile iulie şi august).

Dacă vă întrebaţi ce animale pot vedea copiii acolo, noi am făcut o listuţă şi sper să mergeţi pregătiţi cu ceva legume pentru ele – păsări (găini, curci, bibilici, fazani, păuni, porumbei, raţe, gâşte), animale de curte (viţei, porci, capre, oi, ponei, cai, măgari, bivoli, iepuri, vaci), animale şi păsări mici (papagali, porcuşori de Guineea), dar şi struţi, arici, nutrii şi lame.

Există toalete curate, loc de înfăşat (noi am depăşit perioada, deci nu am intrat să văd cum arată), loc de fumat (din fericire, este undeva spre ieşire, mai departe de locurile unde copiii pot avea activităţi), dar şi un restaurant unde puteţi servi masa, dacă vă prinde vremea prânzului acolo sau aveţi nevoie de o pauză de la zbenguială.

Restaurantul funcţionează în regim de împinge tava, are destule preparate proaspete, chiar şi un grup ca noi (de vegetarieni!) a găsit câte ceva de mâncare. De asemenea, puteţi cumpăra şi lactate produse în făbricuţă, la preţuri bune şi de o calitate decentă.

Una peste alta, este o activitate relaxantă de petrecere a timpului liber, pentru o după amiază de vacanţă sau o zi leneşă de weekend. De fiecare dată a fost multă lume, dar fiind un spaţiu larg, cu verdeaţă şi pomi, fiecare şi-a găsit un loc unde să se bucure de activităţi.

Altă activitate de timp liber pe care le-am propus-o copiilor a fost plimbarea cu metroul 🙂 S-au distrat pentru că era ceva nou, i-am lăsat să vadă care sunt opţiunile de transport într-un oraş atât de aglomerat şi cred că experienţa le-a prins bine.

Ultima premiera din august 2018 de la Bucureşti a fost, pentru noi, plimbarea cu autobuzul fără acoperiş, cum îi spunem noi – de fapt, Bucharest City Tour HOP-ON, HOP-OFF.

Copiii cu vârste între 7 şi 14 ani plătesc 1o lei pe bilet, în vreme ce adulţii scot din buzunar 25 ron.  Autobuzul circulă între orele 10 şi 21.50 pe traseul Piaţa Presei – Muzeul Satului – Piaţa Arcul de Triumf – Piaţa Victoriei – Piaţa Revoluţiei – CEC – Palatul Parlamentului – Piaţa Unirii – Piaţa Universităţii – Piaţa Romană – Piaţa Victoriei – Piaţa Charles de Gaulle – Parcul Regele Mihai I – Muzeul Satului.

Împreună cu biletul pe care îl primiţi şi validaţi la o taxatoare din interiorul autobuzului, primiţi şi o hartă unde veţi vedea traseul şi alte câteva informaţii utile despre capitală (traseul/harta metroului, informaţii RATB, câteva reclame la locaţii din oraş).

Noi am ales o zi caniculară şi unul dintre copii a fost afectat puţin de insolaţie, dar ne-am răcorit apoi la masa de prânz şi totul a fost ok. Aveţi grijă să aveţi la voi apă şi să vă acoperiţi capetele, mai ales dacă vă ştiţi sensibili.

Puteţi merge sus, unde simţiţi vântul şi /sau crengile copacilor 🙂 sau puteţi rămâne jos, în autobuz. Preferabil ar fi să nu vă plimbaţi pe scările interioare în timp ce autobuzul circulă pe stradă. Deşi viteza cu care circulă nu este foarte mare, scările sunt destul de abrupte şi niciodată nu poţi ştii ce anume întâlneşti în trafic.

În decursul a 24 de ore de la validarea biletului puteţi urca şi coborî în oricare staţie. Autobuzul nu sta mult în staţii, aşa că e bine să ştiţi din timp unde coborâţi şi ce vreţi să faceţi apoi.

Copiiilor le-a plăcut experienta, cu tot cu mică insolaţie şi cred că am rămas cu o serie de fotografii frumoase, unele dintre ele făcute chiar de Matei, care şi-a descoperit recent această pasiune.

Parcul din Drumul Taberei ne-a făcut (încă o dată!) invidioşi pe bucureşteni. Copiii au stat acolo până mult după lăsarea serii, căţărându-se, ţopăind, alergând, râzând. Noi am aşteptat  cuminţi, pe băncuţă, alungând ţânţarii 😛

Depinde mult cât timp liber aveţi la dispoziţie, ce buget puteţi aloca distracţiilor şi care sunt preferinţele voastre privind activităţile, dar aşteptăm şi noi idei de locaţii şi activităţi pe care le putem face în următoarea noastră excursie.

PS: Mulţumim pentru găzduire celor doi A&A – vă iubim, dragilor!

Iulie şi august în cărţile de pe noptieră

În provocarea anului 2018, de a citi măcar 2 cărţi pe lună, aliatul meu de nădejde este… o noptieră.

Ea, săraca, tăcută şi robustă, suportă cele multe cărţi care poposesc pe lemnul ei tare. Fie că pe noptieră sunt cărţile mele sau ale copiilor, fie că am legislaţie sau crema de noapte, o noptieră ca a mea sunt sigură că aveţi şi voi acasă.

Din respect pentru noptiera mea, azi, îi oferim locul binemeritat pe blog. 🙂

Iulie a trecut repede, cu plimbări de plăcere şi informaţie preţioasă. Iulie a fost fără plastic şi a fost luna în care Petru a fost iarăşi la copii (mulţumim, Petro de la NUME si link gradinita).

Cu copiii acasă, noi la muncă şi tot ce avem de făcut pe lângă casă, parcă timpul trece atât de repede. Nu am citit atât de mult pe cât mi-aş fi dorit. Dar tot e bine. Am reunit însă cărţile citite în cele două luni 🙂

Cecilia Ahern – O sută de nume

  • Cât crezi că o să mai trăiască? o întreba Kitty.
  • N-am întrebat-o, dar cred că e vorba de câteva luni.
  • Cum reuşeşti să faci asta?Nu e uşor, dar bănuiesc că nu mă descurc deloc rău… Mai demult nu credeam deloc în căsătorie. Mama şi tata s-au separat când era mică, a fost urât, aşa că nu am avut un exemplu prea bun, dar am o mulţime dintre prietenele mele care s-au căsătorit. Eu le-am aranjat pentru ceremonie. Fiecare mireasă are motivele ei să fie foarte emoţionată, indiferent dacă e bolnavă sau nu. Trebuie doar să-ţi dai seama dacă vrea să vorbeasca sau nu. Unele nu vor. Singura diferenţă e că de obicei prietenele mele au emoţii în ce priveşte „pentru totdeauna”. Ele trebuie să rămână cu el pentru totdeauna,în vreme ce Diane ştie că nu poate fi vorba de prea mult „totdeauna”. Când o să mă mărit vreau să fiu ca Diane şi să sper din tot sufletul că o să dureze cât mai mult.

Mi-a plăcut ideea aceasta atât de tare şi chiar cred că, dincolo de tragicul situaţiei, de multe ori, încrâncenaţi în vieţile noastre, uităm. Uităm să avem răbdare, să ne bucurăm de oamenii dragi din jur, să râdem. Şi ne rătăcim. asta îmi aminteşte de şocul pe care l-am resimţit eu când am privit, de pe margine, adevărat, oameni dragi care s-au rătăcit.

Alt citat care mi-a plăcut, din aceeaşi carte:

Dacă selectezi la întâmplare o sută de persoane din cartea de telefon, vei găsi nu o poveste, ci o sută de poveşti, pentru că toţi… fiecare persoană are o poveste de spus. Fiecare persoană obişnuită are o poveste neobişnuită. S-ar putea să credem că nu suntem deloc remarcabili, că ducem o viaţă plictisitoare, doar pentru că nu ne ocupăm de chestii neobişnuite, nu ţinem prima pagină a ziarelor şi nu câştigăm premii. Dar adevărul este că fiecare face câte ceva fascinant, curajos – un lucru de care să fie mândru. În fiecare zi oamenii fac lucruri care nu sunt luate în seamă şi nu sunt sărbătorite. Despre care ar trebui scris. Despre aceşti eroi pe care nu îi ia nimeni în seamă, despre oamenii care nu cred deloc că sunt eroi, pentru că ei fac doar ceea ce cred ei că au de făcut în viaţă.

Aici, mi-am amintit cu drag de poveştile veteranilor de război pe care le-am transcris în liceu, pentru o revistă. Cât de emoţionată eram de fiecare dată, cât de mari şi puternici mi se păreau acei oameni, ajunşi acolo doar o mână de oase, uitaţi de toţi. Simţeam cumva că efortul meu – de a petrece timpul cu ei, de a transcrie ceea ce spun, de a aşeza frumos în pagină materialele şi de a face pe detectivul pentru a descoperi unde e adevăr şi unde memoria joacă feste este un mare noroc, de fapt. A trecut atât de multă vreme de atunci, nu m-am mai gândit de mult la anul respectiv, dar cred că este una dintre pietrele de temelie care m-au ajutat să ajung azi aici.

August a venit şi a trecut cu epopeea vieţii fără telefon 🙂 Cu plimbare la Bucureşti şi cu lungile zile la mare 🙂 Avem şi de acolo poveşti, pe rând desaga va arăta tot ce am cules 🙂

Cărţile lui august au fost:

Final (a Fernandei Torres) – o poveste scrisă de o femeie privind viaţa prin ochiii a 5 bărbaţi. Uşurică, amuzantă, perfectă pentru drumuri lungi sau după amieze leneşe de weekend sau vacanţă.

Fără citate, de data asta. Dar vă las imaginaţia să zboare puţin spunându-vă că vieţile celor 5 sunt redate într-o notă foarte dinamică, sărind graţios între poveşti ale celor căsătoriţi, ale celor singuri şi chiar a veşnicului holtei. Eros şi Thanatos sunt teme vechi, dar care prind încă şi nu strică să le privim, măcar din când în când, cu detaşare.

Insula (carte scrisă de Elin Hilderbrand) este, de departe cartea care mi-a înseninat armonios concediul. Vorbeşte despre relaţiile complicate dintre mamă şi fiică, dintre 2 generaţii de surori, despre poveşti de dragoste clasice şi mai puţin. Aş putea să spun că e o carte cu de toate, de la dramă, la relaxare, la certuri între îndrăgostiţi şi momente de maximă tensiune.

Această carte a venit la fix. Pentru că şi eu am o mamă minunată, dar pe care de multe ori nu o înţeleg aşa cum mi-aş dori. Cu siguranţă, reciproca e valabilă. Am o mamă despre care am mai scris, dar care, nu prea citeşte ceea ce scriu… tot ne-am destăinuit noi la întâlnirile de bloggeri despre părinţii care nu consideră scrisul un job serios.

Şi, culmea!, am şi o soră. Cu ea, cu sora mea, a început aici magia scrisului. De fapt, nu chiar aici, dar primul text serios pentru ea l-am scris 😛 Nu mai ştiu dacă îţi aminteşte asta, dar plănuiesc, în curând, să o aduc iarăşi aici, în faţa voastră, într-un nou rol, pe care şi-l asumă, cu graţie şi responsabilitate. 🙂

În iulie şi august am ronţăit, în continuare, o carte care cade greu. la stomac. O să mă apuc să scriu despre ea după ce o termin. Să dea Domnul să nu mai treacă încă o lună! Dar dincolo de cele 2-3 pagini pe care apuc să le citesc din ea în fiecare zi, cred că este o experienţă educativă. 🙂 De AŞA DA şi AŞA NU în materie de relaţii interumane.

Pentru septembrie am în plan mai muuuulte postări pe blog, câteva interviuri cu/şi despre oameni faini. Între timp, am deschis larg porţile unui nou grup de FB unde încercăm să ne respectăm reciproc şi să nu primim hateri/veşnicii cârcotaşi, da’ nu vreau să mă laud că abia suntem la început şi treaba e uşor de gestionat încă.

Cărţile de pe noptieră poposesc aici pentru că merită. Pe noptieră am cărţi frumoase, care mă fac să visez, dar şi să plâng. Tu ce cărţi ai pe noptieră?

De ce aleg ALT FEL…

Post edit: Această postare a fost scrisă și publicată pe blog în toamna lui 2014. August 2018 a adus câteva modificări și am simțit nevoia să apară și aici.

În perioada aceasta, toată lumea ( care se respectă?) scrie despre subiectul arzător al zilelor: cum aleg la prezidențiale 2014. Eu nu o să scriu despre asta, nu acum și nu aici. Vreau să scriu despre altfel de alegeri, ale mele personale, ale familiei mele și ale copiilor mei. Nu vreau să mă justific în fața nimănui, dar simt nevoia să clarific, odată pentru totdeauna, aceste subiecte. Apoi, când voi mai fi întrebată de ce… Va fi simplu, fac o trimitere la blog și bună ziua!

De ce….ALEG/AM ALES

Aleg -Administrație publică – pentru că iubesc oamenii, îmi place să lucrez cu ei(da, am HABAR despre ce vorbesc!!!) și cred că asta îmi este menirea. Mai greșesc, mai obosesc, mă mai simt copleșită de asumarea acestei meniri, dar îmi place în continuare meseria mea și nu e o corvoadă să o practic.

Aleg – NU CARNE – Pentru că am realizat că nu e necesar să fiu ucigaș pentru a mă hrăni, sunt multe alte variante prin care îmi pot obține proteinele necesare dezvoltării. Nu vreau să port în corpul meu ( sau al copiilor mei) toată ura pe care trebuie să o simtă găina, porcul sau vaca văzând cum se apropie momentul tăierii. Da, am trecut prin două sarcini fără a mânca nici un fel de carne ( excepție sunt fructele de mare și peștele, dar asta e altă discuție), am doi copii frumoși, sănătoși,  veseli. Copiii mei vor afla, în timp, DE CE am ales astfel și vor putea decide pentru ei, la momentul în care vor fi pregătiți.

Aleg – ALĂPTARE LA CERERE ȘI PRELUNGITĂ – Pe lângă recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății ( de a alăpta exclusiv 6 luni și apoi, împreună cu o alimentație diversificată, până la 2 ani și peste), cred din tot sufletul meu în beneficiile unei astfel de decizii pentru mamă și copil. Nu arunc pietre în mamele care aleg să își hrănească puii altfel, dar consider că nu au fost suficient de informate sau că nu au avut susținerea potrivită, la momentul potrivit. Mă bucură curentul care se manifestă și în țara noastră care atrage atenția asupra importanței laptelui matern. Există grupuri de susținere, există consultanți în alăptare și e important să răspândim informația corectă și completă pentru gravide și mame. Ce alege fiecare, este ceea ce va culege mai târziu.

Aleg – PURTAREA ERGONOMICĂ – Mi/ni se potrivește, e ușor, e cald și bine, e aproape, e ferit de zgomote și pericole. Mi-am purtat copilul cel mare până când a renunțat el și a vrut să alerge liber. Cel mic are același parcurs, cu singura observație că l-am purtat mai repede și în mai multe sisteme de purtare. Wrap-ul elastic și apoi Manduca ne-au salvat de multe ori: la cumpărături, la mare, la plimbare sau la iarbă verde. Acum am două mâini libere ca să țin de mâna celălalt copil, să întind rufe sau să cumpăr o pâine. Mi-e drag să îmi știu puii la piept și mă bucur acum de ei, cât încă mi se permite. Prin mâinile mele au trecut alți copii și părinți lor pe care i-am ajutat, zâmbind, să aleagă și să regleze un sistem de purtare sau altul. Am făcut asta VOLUNTAR, fără a lua pentru mine decât bucuria că am mai văzut un pui de om la pieptul părintelui. Unii au apreciat timpul și disponibilitatea mea, alții nu.

Aleg – SCUTECE TEXTILE – Am cumpărat câteva ( cam multe, spunea soțul meu) însărcinată fiind cu M. O parte din stoc s-a înnoit acum, la al doilea copil. Deși folosim uneori și scutece de unică folosință ( sau plasticoase, cum le denumeam într-un alt post), sunt convinsă că sunt mai bune cele textile. Din punct de vedere al mediului, al naturalului, al finanțelor, etc.

Aleg – ATTACHEMENT PARENTING – Cred că pruncii de acum sunt altfel decât am fost noi, ca și copii. Prin urmare, e nevoie de un altfel de parentaj. Mai sensibil, mai apropiat, mai empatic. Mai liber, mai deschis. Nu înseamnă că îmi condamn părinții/socrii pentru cum ne-au crescut!!! Au făcut ce au putut, cu resursele existente la momentul respectiv. Dar susțin sus și tare, în fața oricui ( prietenii știu de ce:P) că acum e rândul nostru, ca părinți, să facem propriile alegeri. Să punem în practică ceea ce simțim că se potrivește copiilor pe care i-am adus pe lume. Nu cred că cer mult dacă subliniez importanța aplicării regulilor MELE în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor MEI.

Aleg – JOCURI ȘI JUCĂRII EDUCATIVE – Da, costă, de cele mai multe ori, mulți bani. Dar este ceea ce aleg să cumpăr cu banii pe care îi câștig cinstit. Mă bucur de strălucirea jucăușă a ochilor la primirea unui astfel de dar și consider că merită. Întotdeauna.

Aleg – COMUNICARE – Sunt un om care vorbește mult. Sunt energică și cred în sinceritate, dincolo de orice. Asta înseamnă că voi alege întotdeauna să discut, să dezbat și să verbalizez ceea ce îmi face plăcere, ceea ce mă doare sau lucrurile care mă deranjează, la ceilalți. Nu cred că este egal cu a avea sămânță de scandal! Nu îmi place să ascund problemele sub preș și prefer să tac/mă retrag o perioadă pentru a găsi o soluție sau pentru a-mi îngriji rănile. Nu îmi fac prietenii din interes și prefer să mă îndepărtez dacă un om/loc/o situație nu mai „corespunde”, din punctul meu de vedere. E simplu și îmi asum această alegere.

Aleg – SPERANȚĂ ȘI ÎNCREDERE – Dacă un om a reușit să îmi intre în suflet, o să stea acolo o vreme. O să mă intereseze binele lui, uneori chiar dacă asta va însemna să îl agasez cu atenție. O să cred până în pânzele albe în el sau ea. O să sun, scriu sau vorbesc mult după ce voi fi realizat că poate, sunt singură, în acea prietenie. O să iert și o să merg mai departe.

Aleg – România – Nu mă văd locuind în altă parte. Aparțin cumva, intrinsec, acestor locuri și, da, sunt încă destule momente când mă consider norocoasă că m-am născut româncă.

Ar mai fi multe de spus, dar timpul nu mai are răbdare, cum spunea o carte dragă inimii mele.

Toate aceste alegeri mă definesc, sunt parte din mine și mi le asum. Nu sunt perfectă, departe de mine să intuiesc măcar asta. Sunt doar un om care alege alt fel. Nu am să pornesc o altă polemică despre vot și care candidat e mai bun. Fiecare dintre noi, cei care mergem la vot, ar trebui să judecăm lucrurile privind în oglindă. De ce în oglindă? Pentru că, dacă ținem ochii larg deschiși, în oglindă putem auzi glasul care ne spune ce anume vrem. Pentru noi și pentru cei dragi nouă.

Later edit – În august 2018, țara asta, pe care o iubesc și pe care o aleg pentru mine și copiii mei se desface în bucăți. Unii se fac doar că plouă. Unii se tem pentru siguranța lor, pentru pâinea pe care o vor pune mâine pe masă. Unii zâmbesc și fac frumos, la TV.

M-am gândit mult dacă să spun sau nu. Dacă să tac sau nu. Este, ca de obicei, o chestiune de alegeri. Pe care le faci sau pe care le accepți. Pe care le iei tu, cu puterea ta (multă, puțină, dar A TA).

Eu nu am fost acolo, în piață. Eram cu copiii la mare. Am aflat apoi, cu teamă și gust amar în gură. Poate nu vom afla niciodată adevărul adevărat, ca despre multe alte lucruri. Dar cred că merit(ăm) niște explicații. Cei care au fost acolo și nu au înțeles DE CE și mai ales DE CE AȘA, merită să poată privi mândri, cu fruntea sus. Încerc să fac un rezumat, să le explic într-o poveste, copiilor mei care e treaba.

Din ceea ce au scris oameni pe care îi stimez pentru ceea ce sunt și fac, vă invit să vă faceți VOI o idee…

Piața Victoriei în seara de 10 august, evenimentele prin ochii mei

Cum ne pregătim copiii pentru țara pe care le-o lăsăm?

Scrisoare către copil: Oare ne vei ierta pentru că nu am plecat din țară?

Partidul Trei Ponei pentru că dorim să ne creștem nepoții în casa părintească

Cine ne mai salvează acum?

Nu e nevoie să citiți fiecare postare pe tema asta. La fel cum nu e nevoie să reacționați cu un LIKE sau SHARE la comentariile celor pe care îi cunoașteți sau nu , dar simțiți că vă place vorba/gândul/fotografia lor. Musai ar fi însă doar să vă puneți VOI întrebări. În sufletul vostru. Pe întuneric sau lângă partener, într-o discuție. Poate că doar primul pas e cel mai greu. Și odată ce l-ai făcut, devine mai ușor. Poate…