Azi ma gandesc la tine

Dragul meu drag,

E duminica dimineata.Mi-ar fi placut sa fii aici.Sa ma alint in bratele tele, sa lenevim in pat si sa vorbim despre planurile pentru 2010.Te-as ciufuli si as incerca sa te conving sa ne petrecem toata duminica impreuna.Mi-as dori atunci sa nu existe pe lume nici informatica, nici poezie – pentru ca vezi, iubire, acestea sunt cele doua mari semne de intrebare ale vietilor noastre.Si pentru ca ele ne cer mai mult, de fiecare data ne cersesc clipe si secunde si ore in plus, uitam ca NOI e mai presus de atat.E mai presus de orice, de fapt.

Chiar si asa, cu tine undeva pe drumul dintre informatica si poezie, cu tine la mii de pasi distanta, nu trebuie decat sa inchid ochii.Si esti cu mine, ca un gand care nu-mi da pace, ca o adiere care ma alinta, ca un vis frumos care se termina la ivirea zorilor, dar traieste in suflet mereu.

Ma intrebai zilele trecute daca e mai mult decat se vede…Daca este vreun firicel de iubire printre celelalte mii de fire ce par sa se lege si sa se dezlege intre noi.Am zambit si mi-ai simtit zambetul in taste, in virgule, in punctele de suspensie…Ce pot eu sa raspund unei asemenea provocari?Am sa iti raspund cu o intrebare, asa cum m-ai invatat sa vad viata ca pe un joc.Fara reguli, fara scheme fixe de succes si fara raspunsuri bune, corecte.Ti-ai dori sa fie?

Zambesti dulce, amar….Dulce-amarui….Ca povestea asta, care s-a nascut odata cu timpul, care nu moare niciodata.Ca iubirea lui Eliade pentru Maitrey.Sau ca iubirea ei pentru Adolescentul miop.Asa…doar ca o boare….Nimic tangibil, concret….ar spune cineva.Si totusi, atat de multe.Atat de adanc esti sadit in inima mea, atat de propriu gandurilor mele cele mai tainice …. ca uneori, incep sa se amestece franturi de vise, de conversatii, de povesti, de cuvinte.

Crezi tu oare  in viata vesnica?Prin iubire, prin gand curat si neatins de perversitatea lumii fizice.Inclin sa cred ca da, ca iti permiti, o data in plus, sa iubesti asa….fara ratiune si fara conditii, fara sa astepti decat respiratia mea la celalalt capat al wireless-ului, uneori, la celelalt capat al conexiunii….Cred ,cu toata puterea mea de om mic si naiv, ca n-am sa pot renunta vreodata la tot ceea ce esti, ca voi purta mereu in suflet, in privire si acolo, pe umar unde-ti place sa depui mereu sarutul, povara tainica a „neiubirii tale”.

M-am trezit cu gandul la tine.Oare ce faci?Oare zambesti?Si ma inspaimanta gandul ca imi intorci gandul exact acum, in clipele cand iti scriu.A inceput sa ninga…Inchizi ochii si stii ca sunt „toata numai un zambet”.Oftez, dar nu te intrista.Nu vor veni lacrimi, nu voi fi trista…E iarna iarasi, iubire si vreau sa o impart cu tine.Aici, acolo….nu conteaza asa de mult cand stiu ca trandafirii cei rosii, desi ninsi, nu ii poate ucide nimeni.

Sunt sute de cuvinte pe care nu le-ai auzit niciodata de la mine, insa simti toate miile de vorbe pe care le rastorn mereu deasupra ta, cand mi-e bine.Sau cand mi-e jale si vreau sa ma ascund, dar plansul aripilor mele te cheama.Si atunci, de oriunde ai fi, tu stii.Si vii….fara cal, fara armura.Vii simplu, fara scut si fara palos.Si  asez sufletu-mi in palma, inca respira, greu, sacadat…dar inca nu-i totul pierdut.Si faci o vraja, il descanti, il mangai cu privirea…Ahh, privirea aceea pe care o pot recunoaste oricand, care ma arde si ma sprijina…..Si sufletul uita sa moara.Si uita ca sangera, si uita sa taca.Si iar mi-e bine, pana la urmatoarea jale.

Ne spunem multe, uneori fara vorbe.Alteori fara lacrimi.Dar nimeni nu stie ca tu…ca eu….NOI.Si-asa de tare mi-e dor, acum cand ninge.Acum cand e duminica.Acum cand stiu ca esti aproape si ar fi de ajuns ,poate, sa intind o mana mica, alba, fara manusa, caci nu le pot suferi, sa te pot atinge…Dar, vai!Nu mi-e permis sa ating un inger, nu am voie sa ii simt albul patrunzandu-mi in vene, in suflet, in sange…Si strang degetele in pumn, a furie.Nu a neputinta, nu a „neiubire”.Doar a furie.Dar vine noaptea, iubire….Sa vezi atunci cum dispar distante si oameni si legi!….Si o sa fii aici, in suflet, unde e cald si bine.Unde stau stivuite ,cuminti, zeci de sarutari de la tine.Pe toate le-am pastrat, pe toate le inscriu in testament si am sa le las stramosilor nostri.Pentru ca ele trebuie sa se intoarca de unde au plecat, sa se nasca si sa se sfarseasca in NOI.Ca-ntr-o oaza de verde, de albastru, de rosu.Iar noi, vom ramane mereu asa, „neiubindu-ne ” unul pe celalalt.Prea incapatanati  sa recunoastem, prea orgoliosi  sa stim sa plecam.Prea copii ca sa fi invatat ce inseamna tradarea.Prea NOI ca sa mintim in iubire.

Azi, ma gandesc la tine.Cu fiecare frantura de vers si fiecare silaba de vis, la tine, ingerul meu de pe pamant.Si-n veci, pe pamant sau in stele, nu voi stii sa simt decat bataia aripilor tale si pulsul sarutului tau.Indiferent….Impotriva….Ce daca?!

Azi ma gandesc la tine.Punct.Mereu.La tine.Punct.

Avem timp (dar oare il folosim cum ar trebui???)

Avem timp – Octavian Paler

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Pentru ca esti…pentru ca sunt….

Mi-e drag de sarbatori.Sa fie toata familia impreuna, sa ascultam colinde, sa impartim anul in „ce-am facut” si „ce-o sa mai facem”…E bradul martor colorat al gandurilor pe care le promitem pentru anul urmator.Anul asta, i-am adus aminte ca este ultimul meu craciun de „burlacita”.LA anul voi fi, de craciun, „sotioara”.Zambesc lung….

E bine sa fie Craciun, sa ma strangi tare in brate si sa citesc in ochiii tai ca e adevarat.Inca un an va trece si tu esti langa mine.Inca langa mine…Oricat de mult as vrea sa spun ca imi cunosc adevarata valoare, ca om,ca femeie, ma tem ingrozitor de tare sa raman singura.Pentru ca oamenii sunt seva ce-mi curge prin vene.Cu precadere unii oameni.Printre care si tu, dragul meu.

Tu…care esti atat de dulce, atat de aproape si de „al meu” uneori.Care ma faci sa imi doresc mereu mai mult, mai bine, mai sus.Tu, care imi ceri sa nu mint, sa nu uit, sa iert, sa cresc, sa zbor.Tu,dragul meu, care stii cand au obosit aripile si canti sa le mangai.Tu, care saruti ranile si ele se inchid.

De cealalta parte sunt eu.Un copil cuminte (sau nu), care vorbeste mult si iubeste repede.Care crede in toti si in toate, care plange incet si viseaza frumos…Un copil mare, care danseaza in valsul fulgilor de nea, care striga la luna sa ii dea binete, care vorbeste cu marea si cu frunzele si cu copacii….

Pentru ca tu esti acum, aici, langa mine, eu pot sa cred.Ma sperie ceea ce imi spui, ma zgarie perspectiva unui viitor incert, insa mana ta e calda.In sfarsit, calda.Si vie.Si…parca nu mai pare asa negru totul.Si inteleg ce-mi spui.Vorbim cate-n luna si in stele si zambesti…si…..Stii, poate nu ti-o spun prea des.

Insa, mi-esti drag.Foarte drag.Prea drag, poate.Si asta de multa vreme.De cand am uitat sa imi dozez farmaceutic sentimentele si trairile si suferintele.Si tu esti echilibrul meu.Tu poti fi echilibrul meu.Pentru ca esti…aici, acolo, acum, atunci…

Iar eu, ei bine, eu sunt langa tine.Cu tine.In tine.In gand, in fapta, in palma de cate ori ma atingi.Pe buze, de cate ori ma saruti.In vis, cand ti se face frica.In camera, cand cobor din „sferele inalte”….

Buna dimineata, dragostea mea!

Pentru ca esti….pentru ca sunt….

Din dor de tine…

Pentru ca ma gandesc la tine mereu.Pentru ca mi-e dor.Groaznic de dor….As vrea sa ai sarbatori pline de lumina, sa iti fie cei dragi alaturi, sa ii privesti zambind.Stiu ca o parte din zambet va fi pentru mine, asa cum stiu ca o parte din stralucirea licarului din ochiii mei ti se datoreaza!

E bine si cald in casa mea.Miroase a brad, a cozonac.Miroase a iubire…Ai mei ma privesc duios, deseara va veni mosul si vom vedea cine a fost cuminte si cine nu.Tu insa, tu esti intr-o alta dimensiune.Tu esti, vei fi mereu, cu noi!Te vom purta in suflete mereu, ne vei lumina cu steaua ta si totul va fi asa cum trebuie….

Craciun fericit,inger drag!

Ganduri pentru Mos Craciun

Draga Mosule,

Stiu ca mai este putin timp si vei pleca in marea calatorie pentru care te pregatesti temeinic in fiecare an.Incep scrisoarea mea, dorindu-ti multa sanatate(sper ca te-a ferit Dumnezeu de gripa – de orice fel ar fi ea, de criza economica si de virusii informatici care par sa se inmulteasca la fiecare sfarsit de an) si putere sa duci la indeplinire si in acest an, nobila misiune care ti-a fost harazita din strabuni.

As vrea sa stii ca m-am bucurat mult cand a nins…In parte pentru ca zapada alba, cernuta din ceruri cu o pricepere si o precizie fara seaman ma face sa ma gandesc la prima copilarie(copilut sunt si acum, pentru parintii mei, insa un pic mai mare doar), in parte pentru ca sania ta nu va avea probleme in a te purta de la casa la casa, de la horn la horn, de la gaura cheii la fereastra.Draga Mos, te rog sa ai grija cum mergi pentru ca drumul este greu, pe alocuri alunecos, iar unele strazi nu sunt suficient iluminate.Mi-ar parea tare rau sa aflu ca ai fost victima vreunui accident nefericit.

Sunt sigura ca, desi nu iti doresti si, mai mult, faci totul pentru a impiedica acest lucru, vor ramane copii fara daruri anul acesta.Ma rog sa fie veseli si sanatosi, in ciuda lipsurilor. Fie ca viata sa le ofere mai multe sanse decat darurile pe care nu le-au primit. Stiu ca pentru cei bolnavi, aflati in suferinta, nu vei putea aduce darul promis, insa nadajduiesc sa licareasca ,pentru cateva clipe, bucuria in ochiii lor si seninul din priviri sa le fie mereu pavaza in fata greutatilor. Imi inchipui ca exista persoane care se confrunta cu fel de fel de probleme (in fond, care este acela care nu le cunoaste ?), dar stiu ca in desaga ta cu daruri se va gasi ,si pentru ei, rabdare, credinta si curaj.

Eu, Mos drag, nu imi doresc de Craciun decat pace.As vrea sa fie liniste intre ai mei, sa ne privim cu drag in ajun, sa ne bucuram ca suntem impreuna si sa impartim bucuria nasterii Pruncului Sfant. Te rog sa-i ocrotesti pe parintii mei, sa le pui gand bun, de sanatate,putere de munca si rabdare.Eu le port o adanca recunostinta pentru toate micile si marile daruri pe care mi le-au facut de la inceputul vietii. Te rog sa o ai in paza ta pe surioara mea, sa ii dai putere sa isi inalte aripile si sa zboare sus, sa admire inaltimile si sa cunoasca adevarata valoare a celui MIC, dar si a celui MARE.

Oamenilor dragi inimii mele, adu-le, Mos batran si drag, putere sa creada mereu in vise, tarie sa implineasca soarta care ii mana si rabdare sa treaca zambind, fiecare hop din viata.

Prietenilor mei sa le dai minte, sa le dai elan si sa le dai ani multi, imbelsugati!

Multumesc,Mosule pentru ca existi!Multumesc pentru fulgii de nea, pentru bradutul impodobit, pentru locul pe care mi l-ai ales, pentru colinde si pentru zambetele celor dragi mie!

PS:Te asteptam cuminti, ca in fiecare an!

Maine aterizeaza „suriorul” ratacitor

Maine seara va fi in avion.De peste mari si tari, se intoarce copilul cel mic.Suriorul meu.Fratioara mea.ADELINA.

Sora mea preferata.De fapt, singura mea sora.Care pe vremuri, cand eram doua „gaze” amandoua, se lipea iarna cu picioarele reci de mine, care dogoream a caldura. Surior care tot timpul vrea sa imi imprumute hainele, posetele, cosmeticele, creioanele, cartile,filmele.Fratioara ce si-a dorit sa reuseasca intr-o lume a barbatilor si a demonstrat ca poate.Iar noi, familia ei, ne-am pus toti increderea in ea.Pentru ca e o luptatoare.Si este, pentru mine, unul dintre oamenii pentru care as face orice, in lume.In viata sau in ceruri.

Nu credeam ca imi va lipsi atat de mult…Chiar si acum, cand mai sunt cateva zeci de ore pana cand am sa o pot ciufuli, stiu ca „pacea” dintre noi nu va fi vesnica. Stiu ca ne vom ciondani iar, pentru ca bluza „aia frumoasa, cu umerii asa” e „mult mai frumoasa decat mi-o aminteam” si pentru ca „hai ma, sor-mea!stii ca eu te iubesc pe tine, nu?:P”.

Da, stiu.Stiu ca ma scoate din sarite de cate ori e bolnavioara pentru ca se alinta si se pisiceste, dar, mai presus de orice, ma scoate din sarite ca e „ranita si in pericol”.Ea nu stie insa asta.Nu stie cum e sa ai o fratioara mai mica pentru care sa te simti responsabila mereu, chiar daca ea este „independent woman” si, eventual la 300 sau 3000 km distanta.

Insa, e omul pe care stiu ca ma pot baza.Va fi acolo cand ma voi imbraca mireasa si voi pleca din casa parintilor.Eventual va face o gluma „dura” ca sa nu vars nici o lacrima in plus.Va fi acolo cand voi deveni mama, chiar daca ea se indoieste ca aceasta menire ii poate apartine si ei, intr-o buna zi.

Adelina.O sa vina curand acasa.Si o sa vorbeasca mult, fara sir.Facem parte din aceeasi familie, doar.Va zambi si va fi „moarta de foame” dar, cel mai probabil ca va „fi la dieta” ca de, „obrazul subtire cu cheltuiala se tine”.

E fata buna, ar spune unii.Insa cam zapacita, ar completa altii. Eu nu pot spune decat ca este fratioara mea draga, pe care imi vine s-o pup si s-o strang de gat, uneori in decursul aceluiasi gand.E asa cum nu mai poate fi nimeni pe lume.Pentru ca este sora mea.Unica mea sora.Si nimeni si nimic nu o va putea inlocui vreodata.

La multi ani, draga mea, cu anticipatie!Fie ca toate aniversarile sa iti fie atat de pline de emotie pe cat va fi aceasta.Fie ca oamenii dragi sa iti poarte ganduri bune, sa iti daruiasca doar daruri din suflet!Sora inimii mele si a sangelui meu, sa fii sanatoasa, voioasa si devreme acasa!Noi, te asteptam acasa….Inca putin, si truda ta isi va gasi implinirea.

La multi ani, surior scump!

De ce un…BLOG

Pentru ca imi doresc sa pot comunica din preaplinul sentimentelor si trairilor pe care uneori, le revars catre cei dragi iar ei, din lipsa de timp/rabdare/emotie…. nu le pot percepe asa cum mi-as dori eu.

Pentru ca imi place sa scriu si de multe ori, cuvintele ma aleg pe mine si nu invers

Pentru ca e mai usor sa spun TE IUBESC, IARTA-MA sau MI-e dor de tine asa, in neant…pentru toti cei dragi inimii mele, decat sa risc un „neraspuns” dureros

Pentru ca penita si hartia nu si-au pierdut farmecul pentru mine, dar le pot inlocui acum cu o solutie moderna

Pentru ca o parte dintre oamenii sufletului meu sunt atrasi iremediabil de tehnica

Pentru ca sunt convinsa de puterea unui gand bun, a unei declaratii simple, a unei imbratisari, fie ea si virtuala

Pentru ca am descoperit wordpress cand pe miresici.ro un grup de „fete cucuiete” evident viitoare mirese de septembrie au hotarat ca legaturile dintre oameni sunt (a se citi TREBUIE SA FIE) mult mai importante decat niste reguli, oricine ar fi cel/cea care a impus aceste reguli

Pentru toate acestea si multe altele pe care acum, la fapt de seara, nu sunt suficient de coerenta sa le scriu, mi-am facut blog. Poate vor exista oameni care il vor citi cu placere, poate ii vor amuza gandurile mele sau poate le vor fi prieteni istoriile lingvistice de la Piatra Neamt.Insa stiu sigur ca mie imi prieste acest gen de comunicare.Nu ma ascund in spatele unor vorbe „bine ticluite” si voi raspunde oricui va dori vreo lamurire de la mine.

Pentru ca eu iubesc oamenii.Iremediabil si pe toti.Pentru ca ma fac sa imi ies din minti uneori egoismul, prostia, fatarnicia….Dar ii iert de fiecare data, pentru ca sunt buni si frumosi.Pentru ca inima lor canta un cantec pe care uneori doar il ghicesc si ma infioara.Pentru ca ochiii lor spun povesti pe care nu le-am auzit niciodata, dar pe care le traiesc mereu, cu sufletul la gura, cuibarita in fata unui semineu de vise…..

Pentru asta mi-am facut eu blog!

Asta daca se intreba cineva ce oare „m-a apucat tocmai acum”….