Poate nu e prea tarziu pentru NOI

O poezie descoperita azi. Un dar care a bucurat si a mangaiat.Vreau sa pot pastra clipa aceeea…..

STELE SI CEARA – Valentin Zaraf

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ti esecu-ntr-un raft asta-noapte,
Inchide-l afara si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Tu vino aproape sa-mi tii de urat,
Sa nu-ntrebi de ce stam, pana cand si nici cat;
Sa tinem tot frigul inchis, zavorat,
Sa ne fie doar bine, doar bine si-atat.

Dezlegati de-ale lumii orori, nebunii
Sa pierdem cu voia si nervi si furii,
Sa luam doar castigul de lungi reverii:
Doi oameni. Doi singuri si-n rest doar copii.

Sa facem din noi un jalnic poem,
Sa facem sa cante si podul de lemn,
Sa cante si raul si marea-n tandem
De stele si ceara; Nici zvon de blestem.

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ma-n ochi si in vis asta noapte;
Pastreaza-ma-n plans si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Aproape sa radem si doar intr-o doara
Sa spunem c-avem ceva sa ne doara,
S-aducem sfidarea iernii de afara:
Un glas de copil, un foc si-o vioara!

PS: Multumesc Cristina Socaciu ( blogul lui Alice Nastase)!!!

Aproape.Prea aproape?

Dor.Iar mi-e dor de tine.Am avut o zi, o saptamana ciudata.Am muncit mult, am alergat mult.Imi place sa cred ca am adus o bucatica de fericire pentru unii oameni.M-am descoperit in unele clipe, grabita, fara tihna si fara pic de energie ramasa la sfarsitul zilei. Dar sunt impacata cu mine, cu ceea ce fac.Eforturile mele sunt rasplatite daca cineva, oriunde, imi zambeste cand ma saluta.Imi multumeste, imi strange mana.Conteaza.Pentru mine, conteaza.

Dar nu asta vroiam sa-ti spun.Vroiam sa stii ca imi lipsesti.Ca nu gasesc mereu timpul sa iti spun asta, dar este exact ceea ce simt.Au fost zile cand am dorit in fiecare secunda s-aud „larma de voci” din INBOX-ul meu si sa stiu ca esti acolo.Si in toata agitatia, in tot tumultul muncii mele, fiecare gand se odihnea pe umarul dorului de tine.Ar fi multe de spus, ar fi multe de „explicat”….insa, STIU.Tu nu ai nevoie de explicatii.IUBIREA nu are nevoie de explicatii.Ai dreptate, dragul meu.

Iti spuneam ca imi doresc ALTFEL de dimineti.Dimineti cu tine.Sau macar, nopti tarzii cu tine.Imi doresc sa ratacim impreuna, printr-un oras neutru (deja orasul tau nu-mi mai e dusman, iar orasul meu te-a adoptat deja).Sa descoperim case vechi, darapanate, dar purtand parfumul vietii, parfumul unor povesti ce nu mor.As vrea sa ma gaseasca primavara de mana cu tine, in gandul tau, in inima ta.As vrea sa ma inveti, intr-o zi, sa „inteleg tehnica” si sa mi-o fac prietena. As vrea sa mancam capsuni si clatite cu ciocolata. As vrea sa vedem un apus de soare si as vrea sa ma privesti in rasarit si sa-ti par UNICA,sa-ti fiu EA. As vrea sa vezi Atena, prin ochiii mei. As vrea sa stii fericita si sa imi zambesti sugubat.

Tu, mi-ai spus ca vine februarie inainte.Ei si?Las’ sa vie.Sa vina orice, cata vreme am dorul, cata vreme am cuvintele care te pot alinta pe tine, fie si tainic, fie si sporadic…Cata vreme ESTI si SUNT, mi-e bine.Mi-e dor, dar mi-esti asa cum trebuie.Asa aproape.Asa adorat, asa cuminte, asa tainic, asa „de neuitat” incat…Nu-i tarziu.Niciodata nu-i tarziu, pentru noi.

Ar trebui sa ma intorc la invatat.Ar trebui sa ma iert pentru ca „neprezenta mea a cauzat grave erori de sistem” si sa iti dau in dar – slaba compensatie, stiu…dar, fii bun, rogu-te, si ingaduie-mi copilarii inca – gandul meu aproape, asa de aproape ca ma intreb daca nu-ti face rau.Daca nu te scurtcircuiteaza din efortul intelectual in care te angrenezi mereu.Pentru ca, vezi tu, nu-i lucru usor sa iubesti asa, „pana la capat”!

Dar, ce-ti spun eu tie?Tu stii.Tu…..ma crezi cand spun ca ma macina dorul, ma toarce-n fuioare mici de vorbe boante care nu stiu(afurisitele!!!) sa-ti spuna, sa-ti cante, sa-ti mangaie, sa-ti aline.Si mi-s urate departarile in care esti, dar mi-s dragi cararile pe care te poti intoarce, candva, la mine. Si mi-e gandul greu, mi-e sufletul beteag de dragoste.Dar ma ridic si fac un pas.Inca unul si inca unul.Si drumul ma duce acolo unde trebuie sa fiu. Si ma invart intr-o lume pe care ti-o pictez, uneori, pasionata si vesela si rosind de emotii ca-ti spun „doar nimicuri”.

Cand genele se lasa peste lumina ochilor tai, sa stii ca vei gasi sarutul pe care ti-l trimit pe aripi de gand.Sa stii ca ma asez, cuminte, pe perna ta, sa-ti veghez visarile si sa-ti astept trezirea molateca si alintata.Sa stii ca-ti cuprind fruntea in causul sarutului. Sa stii ca-ti port o mare de dor.Si-o mare de drag.Sa stii tu…ca-s aproape.Si ca ma tem, de-aia nu ma simti.”Oi fi prea aproape?” ma intreb.

Sa stii ca-s in toate privirile care-ti zambesc si nu le intelegi menirea.Sa stii ca-s in razele de soare pe care le primesti dimineata, inca somnoros. Sa stii ca-s tot eu si-n victoriile mici si mari pe care le implinesti in fiecare zi. Sa stii ca sunt in jurul tau, in visul tau, in gandul tau. Sa stii ca sunt stralucirea unei stele pe care n-o vezi, dar o banuiesti luminoasa, toata un zambet….sa stii ca sunt eu….

Sete de IUBIRE

M-am trezit cu gandul la tine.Mi-am spus ca trebuie sa te iert pentru tot ce mi-ai gresit,cu stiinta sau fara stiinta, cu voie sau fara de voie, acum sau ALTADATA.Mi-am primis sa ma iert pe mine pentru tot ce nu ti-am spus si te-a ranit.Pentru tot ce ti-am spus si te-a ranit.Iar eu am spus-o, desi stiam ca te va rani.Mi-am promis sa nu mai las mereu ratiunea mea sa iti intunece visele si zborul….Asa mi-am inceput ziua, dragostea mea.

Apoi, totul mi s-a parut usor.Fiecare gand s-a asezat cuminte, in coltisorul lui, fiecare temere a plecat ochiii, sfioasa. Si te astept.Ca si cum ar fi prima oara.Ca si cum n-as fi sigura ca ma vei saruta dulce, total.Asa cum o vei face mereu, cand nu ne vom alunga unul pe celalalt.

Dragostea mea, sunt clipe cand ma ascund de dor de tine, departe.In lumi in care nu ti-am dat parolele de acces. Si ma cauti uneori, disperat, sperand ca vei ajunge la timp sa ma impiedici sa ma arunc in valtoarea gandurilor negre. Dar nu am nevoie de tine pentru asta, nu stii? TREBUIE sa stiu sa ma salvez singura.Trebuie sa cred ca am puterea de a implini vise si de a le remodela, daca nu mai sunt corespunzatoare.

Stiu ca vei deschide ochiii mari, larg senini si a mirare.Te intrebi ce-oi fi patit….Nu-i nimic, dragoste.Sunt bine.Sunt mai bine decat eram ieri sau alaltaieri.Ma renasc din ganduri si din vise.Si din iertari.Am inteles, in sfarsit, cat de important este sa stergi mizeriile care te tin legat de trecut. Cat de important si vital este sa rupi panzele de paianjen care te incatuseaza intre regrete si amintiri.

Te-am iertat.Te iert si pe tine, asa cum il iert pe EL,pe celalalt.De fiecare data, am sa va iert pe fiecare dintre voi.Pentru ca mi-e sete de iubire.O iubire mare, completa, care nu are reguli si nu poate fi cuprinsa.O iubire care imi da putere si aripi si viata.Te iert si stiu ca prin iertarea mea, te dezleg de robia regretului.Si o fac pentru ca te iubesc, mai adanc decat marea, mai inalt decat cerul, mai aproape decat sufletul, mai dulce decat suflarea fierbinte pe obraz.

Mi-e sete de iubirea ta, mi-e sete de atingere.Mi-e sete, dar stiu ca am o oaza de minuni care ma astepta undeva.Stiu, cu toata fiinta mea, stiu.Si nu se mai face frig inauntru meu, desi afara sunt multe grade sub zero.Te iert si te vreau aproape.Mereu.Cu totul.Fara conditii si fara bonusuri.

Mi-e sete de tine, IUBIRE…..Te astept inca.Te vreau inca.Te iubesc inca.Desi nu stii…desi e tarziu, poate….

Sambata

Azi ma bucur de ceea ce am si sunt.Ma ocup de sufletul meu.Imi fac unghiile, citesc, scriu mail-uri….Afara e frigut si eu stau la caldurica.Ma simt bine in pielea mea.Ma bucur ca pot sa dorm ca sa se termine visele cu bine….Ma bucur ca pot citi fara sa ma deranjeze nimeni…Am sa beau o ciocolata calda.Am sa privesc pe geam neaua de afara si am sa zambesc.

Azi, n-o sa ma doara tacerea ta.Azi n-o sa sangerez pentru lipsa ta de reactie.Nu am sa mai astept un REPLY care nu vine.Azi, am sa te scot din viata mea.Cel putin azi, nu tu vei fi in centrul lumii mele.Asta este realitatea de azi.Te vei obisnui cu ea.Cred.Sper.

Azi, e sambata.Pentru sufletul meu si pentru mine.Pentru acele mici „chestii” banale care ma fac sa zambesc, sa visez cu ochiii deschisi, sa cant si sa rad…Azi, langa semineul gandului meu, va fi o zi tihnita….

Suntem pierduti…

Sunt o persoana care isi doreste sa vada mereu partea plina a paharului.Imi place sa zambesc, desi nu am tot timpul motive si uneori, nici macar chef sau timp. Imi place sa cred in oameni, sa vad mereu BINELE din ei, bunatatea. Puterea lor de a se indrepta, de a fi mai buni este imensa, dupa parerea mea.

Iubesc oamenii.Sunt insa oameni pentru care mi-as da, in orice clipa, viata.Si as face acest sacrificiu bucuroasa.Pentru ca nu ar fi un sacrificiu, ar fi un dar, o bucurie, un semn de pretuire.

Imi vine sa mor cand unul(cel putin unul) dintre acesti oameni ma alunga.Si tace.”Se face praf lumea” canta Chilian.As canta si eu daca as putea, daca as avea ureche muzicala….

Si tu taci.Si as muri….Am sa mor.Vorba cuiva mult mai priceput „iubeste sau uraste huma mea”, dar nu ma ucide cu tacerea asta.

Ma simt inchisa in tacerea ta.Ma scurg incet, in secundele care trec si nici macar nu am curaj sa incep eu.Sa incerc eu sa tai tacerea.Ma doare gandul ca suferi, ca eu te fac sa suferi.Dar nu am curaj sa ma apropii.Daca as face-o si m-ai respinge, m-as usca.De dor, de drag.

De drag, de dor.

Si mor incet.Numar secunde.Numar ore.Numar franturi de cuvinte ce-mi tresar in gand.Numar picaturi de disperare si stiu ca va mai trece o vreme….Si ninge parca.

Eu…sunt pierduta.Tu…taci.Noi?Mi-e frica sa intreb.Mi-e frica sa stiu.

……………………….

Zi cu putine cuvinte sau WORDLESS

Azi am vorbit putin.Am impresia ca ti-am spus multe si tu ai inteles doar putine.Nu-i nimic.Avem vreme si maine.INCA mai avem vreme. Mi-esti drag.Asa cum mi-e draga perdeaua de nori ce apara soarele de sulitele viselor noastre.Mi-esti drag asa cum mi-s dragi frunzele si pomii si iarba.Mi-esti aproape, asa cum mi-e bataia inimii mele si ganguritul sufletului meu.

As vrea sa stii toate astea.As vrea sa te mangaie gandul asta duios catre tine.As vrea sa il stii, sa il tii la piept o clipa – macar o clipa. As vrea sa ma crezi, sa ma crezi cu adevarat cand spun ca MI-E DOR…As vrea…Dar tu stii deja,nu-i asa?

Putine cuvinte azi, adoratul meu.Ne raman iertarile….Si-am sa te iert si azi….Si-ai sa ma minti in fiecare zi….

Nu-i nimic.Vor fi si zile bune.Au fost.Inca sunt.

Mi-esti drag.Prea drag, as spune.Dar atunci as minti…pentru ca maine, imi vei fi mai drag decat azi.

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Adrian Paunescu – Iertarile

Ultima sansa…ultima data…

Ascultam azi la radio un cantec frumos. Mi-a dat de gandit…”Last chance”….Ce as face, ce as spune daca ar fi ultima mea sansa?Daca maine sau peste o ora nu as mai fi in viata.Sau daca as fi pe punctul de a pierde iubirea ta?

As fi in stare sa renunt la egoism si sa iti spun?Sa iti spun, sa iti arat cat de mult insemni pentru mine?As gasi cele mai potrivite vorbe, cele mai intelepte atingeri….?As fi in stare sa iert tot ce ai facut, tot ce nu mi-ai spus, tot ce am mintit eu?As putea sa sterg tot raul cu buretele si as putea sa ma bucur de tine?

Imi place sa cred ca da.Imi place sa cred ca iminenta sfarsitului m-ar face mai intelepata, mai echilibrata, mai stapana pe mine.As vrea sa fie asa.

As vrea sa nu ajungem pana acolo ca sa fim altfel decat suntem.As vrea sa ma scutur de toate ideile preconcepute, sa ma iert de toate cate au fost si sa te sarut senina.As vrea sa o iau de la capat, cu tine de mana.

Si-atunci, de ce tremur cand imi spui ca iti doresti acelasi lucru?De ce ma cutremur cand ma rogi sa nu mai rationez pentru o secunda, sa simt…?

Cred ca ma alint.Si tu crezi la fel, nu-i asa?Crezi ca sunt un copil razgaiat care are impresia ca totul i se cuvine lui.Dar nu-i asa. Nu ti-am cerut niciodata sa ma iubesti, mai tii minte?Din contra, te-am rugat sa stai departe de mine.Te-am implorat sa nu ma vrei, sa nu iti legi sperantele de mine, de inima mea flamanda de iubire.Pentru ca ma cunosc.

Pentru ca vreau, iremediabil, mult.Vreau totul.Sunt in stare sa imi dau si viata pentru cel iubit.Sunt in stare sa suport orice vorba grea din partea celor „din afara” daca stiu ca seara, dupa ce „cade cortina” am sa adorm in brate moi, protectoare.Sunt nebuna de legat, dar cred ca in iubire nu exista reguli.Simt, instinctiv, dureros, obsedant, ca trebuie sa fie TOTUL sau NIMIC.Si imi asum asta cu toata seriozitatea de care sunt in stare.

Eu, dragul meu, sunt in stare sa trec mereu limita posibilului, sa trec orice limita umana impusa, sa fac orice sacrificiu posibil pentru iubire.

Asa sunt eu.Asta este seva ce-mi curge prin vene in fiecare secunda.Si ma hranesc din iubire.Si sufar, si ard, si ma mistui si ma nasc iar.Din iubire.Prin iubire.Pentru ca e tot ce conteaza.Nu stiu daca gresesc, poate ca nu merita oricine sa-mi pun sufletul pe tava asa…in vant, in vazul lumii.Dar nu regret.Chiar cand plang si rup orice contact cu cel/cea care schingiuieste inima mea.Nu regret.

Si stii de ce?Pentru ca ma intreb mereu: daca e ultima data….ultima sansa….ultima noapte….ultimul sarut….Si daca va fi vreodata, cand va fi ultima data, vreau sa stiu ca am jucat corect.Ca am dat TOTUL.Indiferent pe ce loc as iesi in clasament, am sa dau TOTUL.

Pentru ca asa-i in iubire.TOTUL sau NIMIC….Nu?

PS: Si daca totusi nu se va fi terminat….voi putea sa stiu unde am ramas. N-am sa uit vreodata cum te cheama, ce culoare au ochiii tai sau primul nostru sarut.Pentru ca esti unic.Si eu sunt unica.Si tot ce ne-am daruit unul altuia va trai.Pentru ca am dat TOTUL…Pentru ca ai dreptul sa pleci mai departe, e adevarat.Si tot ce ai va trai mereu cu tine.Cum zambeam…cum mi-ai atins mana….