Camere de hotel – Anda Docea (recenzie)

Aţi cunoscut-o pe Anda Docea prin interviul realizat, cu emoţie şi mult drag, la finalul lunii ianuarie.

Am citit pe îndelete Camere de hotel a Andei într-o perioadă în care mintea îmi era odihnită şi sufletul liniştit. Am gustat-o lent, cu dumicate mici, ca să îi simt gustul şi să simt fiecare aromă.

Câteva citate care mi-au plăcut şi care sper să vă îmbie la lectură:

Traversare

Tu aveai acelaşi cer răsturnat în ochi şi acelaşi fel liniştit de a mă privi. Palmele tale ştiau pe de rost toate curburile trupului meu, iar mintea ta sfredelitoare mă dezbrăcase deja de toate gândurile. Amprenta mea olfactivă îşi alesese un loc ferit pe toată retina sufletului tău, iar cuvintele mele, glazuroase şi explicite, fuseseră deja şoptite doar pentru tine.

WOW!

De-a dreptul revelator mi s-a părut capitolul Cât să nu mori de sete. L-am citit, recitit şi tot nu mă satur de el.

Un mic inside prin uşa unei Camere de hotel

E o poveste într-o altă poveste şi este atât de potrivit aleasă, atât de meştesugit construită, încât pentru mine, pare a revela, acum, 1001 de poveţe şi adevăruri.

Citind, m-am entuziasmat atât de tare de frumuseţea scrisului încât am devenit curioasa să cunosc şi omul din spate. Aşa am ajuns să fac un interviu cu Anda, pentru care îi mulţumesc şi pe care îl puteţi citi şi voi.

Deşi am citit cartea şi apoi am creionat întrebările pentru Anda, am ales, conştient, să vă fac iniţial cunoştinţă cu autoarea şi apoi să vă ademenesc la lectură.

Uneori, unii oameni, par a fi născuţi să scrie. Aşa îmi pare mie Anda. Aşa îmi par mie textele ei – adevărate, năucitoare, fără preludiu, dar suficient de bine condimentate încât să ţină de foame. 🙂

Mi-a plăcut cartea pentru că pare că citeşte uşor. Pare o lectură facilă pentru că imaginea de ansamblu este spartă în povestiri/fâşii scurtuţe de maxim 1,5-2 pagini şi nu în capitole lungi, fără cap şi coadă.

Contrar aşteptărilor, lectura a mers mai greu decât mă aşteptam pentru că după fiecare nouă pagină simţeam nevoia să mă opresc. Să mestec bine informaţia şi să o validez sau, din contră, să o invalidez, în ceea ce mă priveşte.

Uneori, paragrafe întregi mi-au bântuit visele şi clipele de reverie, ceea ce e un lucru bun, mai ales venind de la un scriitor aflat la început, tânăr în ani, dar experimentat în trăiri şi mânuit pană de scris.

Mi-a plăcut stilul nonconformist, fără prea multe zorzoane şi apropiat de a vorbi, din Camere de hotel. Pare că cineva, un prieten apropiat stă de vorbă cu tine. Exact aşa mi-a părut – ca o colecţie de conversaţii cu un om drag inimii mele.

Nu mi-a plăcut … că s-a terminat. Prea abrupt, prea repede. Deci, da, merită o continuare pentru Camere de hotel şi sper să mai citesc lucruri scrise de Anda. 🙂

Notă: Mi-aș fi dorit să îmi iau rucsacul meu cu fluturi, un pahar (musai cu picior!) și ceva de pus în el și să fiu undeva, eu cu mine, să sărbătoresc doar eu cu mine o lectură și noi provocări. După cum se vede, fotografia este făcută în draga mea bucătărie…tot e bine că măcar știu ce să îmi doresc, nu?

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *