Sete de IUBIRE

M-am trezit cu gandul la tine.Mi-am spus ca trebuie sa te iert pentru tot ce mi-ai gresit,cu stiinta sau fara stiinta, cu voie sau fara de voie, acum sau ALTADATA.Mi-am primis sa ma iert pe mine pentru tot ce nu ti-am spus si te-a ranit.Pentru tot ce ti-am spus si te-a ranit.Iar eu am spus-o, desi stiam ca te va rani.Mi-am promis sa nu mai las mereu ratiunea mea sa iti intunece visele si zborul….Asa mi-am inceput ziua, dragostea mea.

Apoi, totul mi s-a parut usor.Fiecare gand s-a asezat cuminte, in coltisorul lui, fiecare temere a plecat ochiii, sfioasa. Si te astept.Ca si cum ar fi prima oara.Ca si cum n-as fi sigura ca ma vei saruta dulce, total.Asa cum o vei face mereu, cand nu ne vom alunga unul pe celalalt.

Dragostea mea, sunt clipe cand ma ascund de dor de tine, departe.In lumi in care nu ti-am dat parolele de acces. Si ma cauti uneori, disperat, sperand ca vei ajunge la timp sa ma impiedici sa ma arunc in valtoarea gandurilor negre. Dar nu am nevoie de tine pentru asta, nu stii? TREBUIE sa stiu sa ma salvez singura.Trebuie sa cred ca am puterea de a implini vise si de a le remodela, daca nu mai sunt corespunzatoare.

Stiu ca vei deschide ochiii mari, larg senini si a mirare.Te intrebi ce-oi fi patit….Nu-i nimic, dragoste.Sunt bine.Sunt mai bine decat eram ieri sau alaltaieri.Ma renasc din ganduri si din vise.Si din iertari.Am inteles, in sfarsit, cat de important este sa stergi mizeriile care te tin legat de trecut. Cat de important si vital este sa rupi panzele de paianjen care te incatuseaza intre regrete si amintiri.

Te-am iertat.Te iert si pe tine, asa cum il iert pe EL,pe celalalt.De fiecare data, am sa va iert pe fiecare dintre voi.Pentru ca mi-e sete de iubire.O iubire mare, completa, care nu are reguli si nu poate fi cuprinsa.O iubire care imi da putere si aripi si viata.Te iert si stiu ca prin iertarea mea, te dezleg de robia regretului.Si o fac pentru ca te iubesc, mai adanc decat marea, mai inalt decat cerul, mai aproape decat sufletul, mai dulce decat suflarea fierbinte pe obraz.

Mi-e sete de iubirea ta, mi-e sete de atingere.Mi-e sete, dar stiu ca am o oaza de minuni care ma astepta undeva.Stiu, cu toata fiinta mea, stiu.Si nu se mai face frig inauntru meu, desi afara sunt multe grade sub zero.Te iert si te vreau aproape.Mereu.Cu totul.Fara conditii si fara bonusuri.

Mi-e sete de tine, IUBIRE…..Te astept inca.Te vreau inca.Te iubesc inca.Desi nu stii…desi e tarziu, poate….

Cum arata EA?

Incep astazi adresandu-ma tuturor celor care stiu de ce am scris/spus EA si nu, pur si simplu, ea. Nu trebuie sa fii de sex masculin ca sa poti vizualiza o EA perfecta sau macar o EA pe care sa ti-o doresti aproape. De aceea va intreb pe toti, cum arata EA?Aceea care va bantuie visele, care va asculta necazurile, care va „pacaleste” problemele cu un zambet, cu o vorba, cu o atingere?Cum arata iubita/sotia/sora/mama/bunica perfecta?

Cum arata acea persoana de sex feminin care este acolo, mereu acolo.Care stie ce sa spuna si ce sa faca pentru ca lucrurile sa se aseze in pozitia optima.Care are mereu pregatite pentru orice eventualitate, sfaturi intelepte, vorbe destepte si povesti cu talc.Exista asa ceva?Aveti vreo astfel de femeie prin preajma?

Eu as putea vorbi despre cateva DOAMNE din viata mea.As putea vorbi despre mama….pentru care am o adanca pretuire.A pus in mine si in sora mea toate gandurile, toate sperantele si toate eforturile ei.Ne-a dat tot ce „trebuie” pentru a iesi pui intregi, frumosi, cuminti.Ne-a jetfit anii ei cei mai frumosi si nu considera asta ca o renuntare.Mama…este si va fi mereu prima doamna pe care am cunoscut-o.

As putea vorbi despre „doamna invatatoare” pe care am iubit-o si dupa care am suferit crunt cand tumultul vietii ei de familie „mi-a rapit-o”.

As putea sa-mi amintesc zambind despre „doamna de istorie” – prima profesoara pe care mi-as fi dorit-o pentru totdeauna doar a mea.Am impartit ceasuri multe, in care eu vroiam sa descopar, cu sarg si stangacie uneori, TOTUL…iar ea, imi aseza in palma, in felii mici si doze echilibrate parti de istorie, de viata, de vis. Pastrez si acum cu drag „oracolul”(nota: caiet de amintiri din clasa a VIII-a) pe care i l-am intins tremurand, in prag de despartire si pe care mi l-a inapoiat cu ochii luminosi si un zambet dulce, larg.

As putea sa vorbesc despre femei pe care le cunosc zilnic.Nu stiu de fiecare data cum se numesc sau incotro va duce drumul lor (sau al meu, dupa ce ele pleaca) dar simpla lor prezenta ma atinge profund.Ca o adiere de vis, ca o atingere de aripa.Ca si cum nici nu ar fi aievea….

Insa, mai presus de orice, as vrea sa vorbesc despre o EA ipotetica.Pe care mi-ar place sa o iubeasca EL.Mi-ar fi asa drag sa pot fi EA pentru cineva anume.

EA….care e sincera pana la sange si sensibila pana la lacrimi.Care stie sa vorbeasca fara a articula vreun cuvant.Ea….care danseaza in ploaie si in ninsoare ca si cum nu ar vedea-o nimeni.Care zambeste celui drag si ochiii ii stralucesc atat de viu incat scanteierea lor lumineaza intreaga lui viata.Intreaga lui existenta.

Ea….care se ascunde cand sufera si isi alina durerea in vorbe mestesugit, insa le tainuieste o vreme, pana se cicatrizeaza si se pietrifica bine.Ea….care face totul mereu, intreg, pana la capat.

EA….care viseaza cu ochiii deschisi.Cu ochiii inchisi.EA care canta fals, insa zambind.EA care se trezeste frumos, care se rasfata frumos si se joaca ghidus.

EA care nu stie sa minta si nu vrea sa uite.EA care e in stare sa tina in viata relatii la distanta, indiferent de orice distnta, de orice uitare, de orice tradare.

EA care iarta repede si imparte mereu bucurie.

EA care invata pentru examene stand pe burta, in mijlocul camerei, cu parul prins si cu creionul in mana.

EA care iubeste ciocolata.Si frunzele.Si pomiii.Si copiii.

EA care il cauta pe EL mereu.Chiar cand sunt aproape de sfarsit.

EA care spune „Nu inchide ochiii, mi-e asa de dor de tine….”

EA….

Asa as vrea sa fiu.As vrea sa fiu EA pentru cineva.Sa fiu totul si toate.Pentru ca nu stiu sa cred decat in absolut.In iubire absoluta.In prietenie absoluta.In vis absolut.

Ma tem insa, ca nu sunt decat o ea comuna.Care se chinuie sa pastreze echilibrul dintre a da si a vrea.Ma tem ca sunt prea putin consecventa in ceea ce visez, in ceea ce imi doresc, in ceea ce construiesc.Ma tem ca nu stiu sa clipesc frumos, nu stiu sa fac „ochii dulci” si nu am invat nici pana acum „arta ascunderii ridurilor de expresie”.

Revin,deci.Cum arata EA?

BEBE

Crezi in miracole, iubire?

Pentru ca e un miracol cum nu ma usuc de dorul tau de cate ori te indepartezi…

Pentru ca e un miracol cat de departe esti si totusi, cat de aproape poti fi cand am cu adevarat nevoie de tine….

Pentru ca e un miracol cum ne-am intalnit noi doi, in lumea asta mare, in marea asta de suflete care ratacesc mereu in cautarea a ceva nedefinit, de cele mai multe ori…

Pentru ca e un miracol cat de frumos arat eu in ochii tai, chiar daca dimineata sunt ciufulita si boticul „persista” cand ma trezesc fara sa imi fi luat portia intreaga de somn.Si tu ma vezi frumoasa, proaspata si senina, ca o zi de primavara.

Pentru ca e un miracol cum ne gandim la acelasi lucru, punem mana pe telefon in acelasi moment, vorbim o vesnicie si dupa ce incheiem conversatie ne amintim ca mai e ceva care a ramas nespus.

Pentru ca e un miracol cum pot sa fac o boacana „tehnica” si sa-ti raman in continuare draga, chiar daca isprava mea te costa ore bune din timpul tau si-asa limitat.

Pentru ca e un miracol cum fac slalom printre toate darurile impersonale si banale care exista in lume si reusesc, de multe ori, sa-l aleg pe acela care te face sa arati ca un copil in fata darurilor de la Mosul.

Pentru ca e un miracol cum au trecut atatia ani de cand te cunosc, de cand „ne intalnim” si, dupa ce nu te-am vazut o zi, am „fluturi” in stomac in asteptarea ta.

Pentru ca e un miracol cum reusesc sa iti transmit caldura mainilor mele mici si albe, chiar prin manusi.

Pentru toate cate ti-am spus si pentru multe altele, pe care nu le pot verbaliza inca, eu cred in miracole.Eu cred ca IUBIREA adevarata nu moar.Nu stie sa moara.Eu cred ca ochii care nu se vad nu se uita, daca inima e treaza si rabdatoare.Eu stiu ca fericirea e facuta din lucruri mici, din secunde pe care ti le vei aminti mereu. Eu sunt convinsa ca ceea ce visezi, lumea pe care o imaginezi pentru noi este o lume frumoasa. Eu stiu ca as merge, de mana cu tine, pana la capatul pamantului.Nimic nu m sperie intr-atat incat sa iti dau drumul. Eu cred ca exista miracole.Si se intampla in fiecare zi.In fiecare loc.Pentru fiecare dintre noi.Trebuie doar sa ne deschidem inima si le vom vedea.

Eu cred in miracole.Iar cel dintai miracol al vietii mele esti TU.

Restul…stii…

Dragul meu,

Incep un nou an.O noua zi.O nou etapa.O noua secunda a zborului meu.Inca te caut.Uneori, simt in jurul meu adierea firava a surasului tau.Ai fost aici…Oftez.Abia ai fost, dar eu…eu, ei bine, eu am venit prea tarziu.Asa mi-e dat mie.Sa te caut mereu.Sa te ghicesc in fiecare muritor ce imi saruta visele, sa te deslusesc prin ceata unor vorbe frumoase pe care unii mi le inchina, altii mi le soptesc si doar unii, cei mai „aproape”, mi le scriu cu degetul pe umar, sau pe frunte, sau pe coloana vertebrala.

N-au ajuns multi asa departe, sa stii.De fapt, ce spun eu aici?Aproape nimeni n-a ajuns acolo.Tara fagaduintei, parca te aud spunand si zambind.Poate ca da.Poate ca eu sunt doar atat: o fagaduinta, o promisiune ca exista iubire inca.Un legamant  ca nu-i totul pierdut, ca paradisul e ascuns bine, dar ca exista.Nu sunt vreo frumusete rapitoare.Mai grav insa, nu ma cred nici macar interesanta. Stiu insa, cu siguranta fructului aproape copt, ca ma poti atinge usor…ca vei vrea apoi sa imi gusti buzele, sa imi mangai gatul alb….sa ma vezi alintata si ciufulita dimineata, ca vei tresari la gandul ca iti pot adormi in brate si asa, fara nici o aparare, fara false gene si fara rimel cu sclipici, sa vezi cum visez frumos, cum zambesc in vis, cum zambesc si totul in jur se face lumina. Si iti vei dori sa fie numai noapte, sa te bucuri de somnul meu si nimeni sa nu se apropie.

Caci vezi tu, orice vraja se rupe.Orice minune dureaza o vreme…Dar, nu!Nu te speria….eu nu pot fi ucisa asa usor. Nu ma darama o privire urata, nu ma clatina un om care-mi arunca in fata injurii nederepte.Da, vor curge rauri de lacrimi.Am sa oftez, am sa ma ascund in perne, in mijlocul oceanului, am sa ma revolt….Si iar va fi sa fie soare.Si iar am sa zambesc frumos.Ca un copil cand ninge.Ca un cantec trist, care nu stie sa se opreasca.

Poate nu sunt echilibrata si poate ard mereu, cu o intensitate pe care nu o poti suporta in fiecare zi.Poate gresesc sa jelesc toate frunzele ce mor toamna, poate sunt nebuna sa aplaud primul ghiocel si poate ca imi voi gasi sfarsitul intr-o noapte cu luna plina, cand pur si simplu, nu pot decat sa visez cu ochiii deschisi.Atunci, vai, renunt la orice aparare.

Poate ca am vise nastrusnice, poate sunt prea firava sa pot salva oamenii si florile si pomiii si raurile si iarba, mai ales iarba.Dar nu-mi ucide credinta ca iubirea nu moare.Iubirea nu moare niciodata.Si cata vreme va fi un gram din ea, fie cat de mic, fie cat de departe, cata vreme un gand de-al tau ma tine strans, nu am sa mor niciodata.

Am sa renasc in fiecare dimineata,vie, senina, alba.Verde.Ca ziua de azi.Ca ziua de maine, ca ceasul in care am sa te pot atinge.Chiar daca suntem la milioane de ani distanta.Chiar daca vremi si neguri si razboaie si moarte….tot am sa te stiu recunoaste.

Si dupa toate astea, dupa tot viforul, cand se va fi facut primavara, cand vei fi strigat soarelui ca ma vrei…Fara sa stii ca ma cauti, fara sa stii ca-ti lipsesc, fara sa crezi ca-i mai mult decat mangaierea vantului…am sa vin. Si ma vei simti aproape, asa cum nu credeai ca ne e permis.Ma vei simti a ta, ca mana in brat si vei simti cum vibrezi de viata mea.Si am sa te stiu alinta in feluri pe care le vom inventa noi.Si-atunci, vom sti ca e vreme de iubit. E vreme de cantec si vreme de senin in priviri si-n sange.

Pana atunci, zambesc celor care incearca sa vada ce e dincolo.Plang uneori, in marama colorata si toti rad, ca la o gluma buna.Imi tin pletele aproape, ca sa nu poata ghici nimeni sarutul ce l-ai ascuns dupa ureche.Pana atunci, arat ca un om care n-are nimic de pierdut si care nu vrea sa castige.

Senina si azi, iubita si maine, a ta mereu.Te sarut dulce.Dragul meu drag, e tarziu in lume.Insa pentru noi nu-i nici macar inceputul.Inca nu-i vremea noastra.Dar fii pe pace!Va fi vreme de pace, si vei stii sa nu ratacesti drumul catre PACEA TA.

Inca aici, inchid ochiii lenes.Tu…stii.Tot ce trebuie, stii.Si nu-i decat o farama din ceea ce port mereu, prin lume, pentru tine. Azi insa, ti-a trebuit mai mult.O vorba in plus, o tacere in minus.

Dragul meu drag, nu uita ce stii.Restul….ramane.Intotdeauna.Restul….il stii si ti-e de ajuns.

Cu tine, eu.

Astazi m-am trezit cu tine.In gand.Stiu ca am visat,dar totul era atat de real, incat…dupa ce am deschis ochii, puteam simti inca parfumul imbratisarii tale.Ma intreb daca tu stii.Daca stii toate astea.Zambesc unui gand dulce, cuminte.Totul pare sa fie legat de tine, uneori.Alteori, insa, mi se pare ca viata ta, viata mea, vietile noastre, sunt impartite in „portii egale”,atent selectionate, notate si cantarite.O parte zambet.O parte lacrimi.O parte asteptare. Un gram suflet.Un gram ego.Un gram materie.

Poate ca suntem doar un experiment.Undeva,mai sus de noi, exista o forta, o entitate, o sau un CEVA care are raspunsurile.Nu chiar pe toate, ce-i drept, pentru ca ne ramane mereu liberul arbitru.Deci, uneori, putem iesi din „coordonatele normale”.Si deviem.Asta nici macar nu inseamna ca gresim.Ci doar ca facem altceva, altfel.Ca suntem liberi sa luam viata asa cum credem de cuviinta in acea clipa.Si cateodata stim exact ce trebuie sa facem , sa spunem. Ce cale sa alegem sau ce barca sa luam. E drept, ca ne putem rataci oricand.

Insa astazi, vreau sa cred ca lumina nu se va stinge.Azi vreau sa trag aer adanc in piept si sa imi spun „Vei fi bine.Trebuie sa crezi ca vei fi bine”.Sunt un om puternic, am sa merg dupa lumina si chiar daca ma voi impidica, chiar daca imi voi juli genunchii si voi murdari hainele de praful drumului, in the end, va fi drumul meu.Cel pe care l-am ales si care, stiu sigur, ma va duce acolo unde trebuie sa ajung.

E devreme in gandul meu.Merg de ceva timp pe drum si sunt singura.Insa este undeva cineva care ma asteapta.Daca sunt cu adevarat norocoasa, am sa ajung la timp.Si lumina cea alba imi va veghea pasii intr-acolo.Asa cum a facut-o mereu.Asa cum stiu ca trebuie sa fie.Am sa inchid ochii, am sa strang la piept speranta si voi fi iar acolo.Acolo unde esti, acolo unde e locul meu….

Te-am visat si stiu ca esti bine. Imi amintesc tot ce mi-ai spus, tot ce nu mi-ai spus inca, dar cel mai tare ma incanta amintirea a ceea ce simteam.Noi.Fiecare in parte si impreuna, la un loc.N-am uitat.N-am cum sa mai uit.

Sunt cu tine.Mereu.Cu tine, eu.

Avem timp (dar oare il folosim cum ar trebui???)

Avem timp – Octavian Paler

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Din dor de tine…

Pentru ca ma gandesc la tine mereu.Pentru ca mi-e dor.Groaznic de dor….As vrea sa ai sarbatori pline de lumina, sa iti fie cei dragi alaturi, sa ii privesti zambind.Stiu ca o parte din zambet va fi pentru mine, asa cum stiu ca o parte din stralucirea licarului din ochiii mei ti se datoreaza!

E bine si cald in casa mea.Miroase a brad, a cozonac.Miroase a iubire…Ai mei ma privesc duios, deseara va veni mosul si vom vedea cine a fost cuminte si cine nu.Tu insa, tu esti intr-o alta dimensiune.Tu esti, vei fi mereu, cu noi!Te vom purta in suflete mereu, ne vei lumina cu steaua ta si totul va fi asa cum trebuie….

Craciun fericit,inger drag!