Educator prenatal Lamaze la raport :)

Continuăm seria interviurilor cu Roxana, educator prenatal Lamaze în formare (deocamdată). Pentru că experienţele venirii pe lume a unor copii minunaţi mi-au dat târcoale – Adelina mi-a amintit atât de suav despre aceste trăiri, mi-am adunat timpul şi am ascuţit peniţa să aştern aici o poveste 🙂
Cine ești tu și cum ai ajuns aici, pe blog?

Bună! Sunt Roxana, mama a doi băieți minunați, unul de 7 ani și cel mic de 2.  Lucrez de mai bine de 11 ani în comerț și îmi place acest domeniu deoarece este unul competitiv, energic, unde lucrul în echipă este important și provocator.

Din aprilie 2017 sunt în curs de formare ca educator prenatal Lamaze, cursul l-am urmat la Cluj, la Cuibul Berzelor cu Nora Niculescu, doula, educator și formator Lamaze.

Am ales să fiu educator prenatal deoarece în sarcina mea cu cel mic am descoperit mulți oameni minunați și am aflat informații prețioase pe care doresc să le împărtășesc și viitoarelor mămici. Astfel, este un MULȚUMESC către Univers și îngerilor mei de pe pământ!

Domeniul acesta al maternității pur și simplu mă împlinește și mă simt îndrăgostită de gravide și bebeluși, și îmi doresc să contribui la schimbarea nașterii în România. Iubesc ceea ce fac!

Cui te adresezi? Unde poți fi găsită?

Prin intermediul cursului prenatal mă adresez viitorilor părinți, graviduțe și tătici, deoarece așa cum pentru a concepe un copil este nevoie de 2, la fel este nevoie de ambii parteneri în momentul nașterii.

După cum zice și Michel Odent, un minunat dr. ginecolog: nașterea trebuie să aibă loc într-un cadru intim și liniștit.

Cursul Lamaze în Suceava se desfășoară într-un apartament, un cadru liniștit și familiar, structurat în 6 întâlniri a câte 2 ore pe săptămână, dar la cerere se poate face și în formă comasată. În cadrul întâlnirilor discutăm despre sarcină, naștere, perioada post partum, alăptare, îngrijire bebe și tehnici de confort și respirații pentru perioada pre și post natală.

Pentru înscrieri și detalii pot fi găsită pe pagina mea de FB sau prin mesaj la e-mail [email protected].

De ce să alegem un educator prenatal?

Un educator prenatal este o persoană ce are în bagajul de cunoștințe informații verificate, din studii realizate de persoane specializate din mai multe domenii (doctori, doule, moașe, psihologi etc.) cu impact asupra maternității.

Acum, când noutățile sunt la tot pasul și internetul abundă de păreri în contradictoriu, pentru viitorii părinți poate fi un real folos să afle informații sigure, concise, veridice şi clare.

Astfel, un educator prenatal ce se informează din surse sigure este de bun augur pentru viitorii părinți care nu știu ce și de unde să trieze și să adune datele corecte.

Ce înseamnă Lamaze și cum au ajuns ei în ţara noastră?

Educația prenatală Lamaze a fost mult timp confundată cu tehnică de respirație și cred că încă mai sunt multe persoane care așa asociază acest curs.

Lamaze International este o organizație non-profit, ce promovează sarcina, nașterea și creșterea nou-născutului ca fiind naturale, sănătoase și sigure. Știind cât de solicitante pot fi sarcina și nașterea pentru corpul și mintea unei femei, Lamaze este o sursă de informații pentru perioada maternității. Lamaze are se bazează pe câteva principii pentru sarcina, nașterea și îngrijirea nou-născutului:

  • Sarcina și nașterea sunt evenimente naturale și normale în viața femeii;
  • Corpul femeii este perfect creat pentru a crește și hrăni bebeluși;
  • Lunile de sarcină sunt necesare pentru bebeluși să se dezvolte și să crească, iar pentru corpul femeii să se pregătească pentru a da naștere, a alăpta și a deveni mamă;
  • Educatorii prenatali Lamaze ajută femeia să aibă încredere în corpul ei, în capacitatea nativă de a da naștere și în procesul de luare a deciziilor informate în ceea ce privește sarcina, nașterea, alăptarea și creșterea bebelușului;
  • Experiența nașterii afectează femeia și familia acesteia.

Lamaze a ajuns în țara noastră de mai bine de 10 ani și a venit ca un răspuns la nevoile gravidelor de a fi informate, înțelese, de a putea trăi sarcina și nașterea în mod natural și sănătos, de a combate mituri adânc înrădăcinate și de a înțelege toate schimbările și trăirile maternității.

Cursul Lamaze, pe lângă tehnici de respirații, prezintă fiziologia sarcinii și a nașterii, exerciții fizice, poziții în travaliu, masaj, tehnici de confort ce pot fi folosite, atât pe perioada travaliului, cât și în perioada post partum și ajută femeile să își redobândească încrederea în ele și pruncul din pântec.

Ești, înainte de toate, mamă. Cum a fost experiența sarcinilor și a nașterilor pentru tine?

Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt ar fi: WOW!

Sarcinile au fost minunate, cu micile schimbări hormonale și fiziologice, dar m-am simțit bine în pielea mea de gravidă şi au fost niște perioade deosebit de frumoase.

În prima sarcină m-am documentat din diverse surse: reviste, cărți, internet și experiențele celor din jur. Au fost de folos, dar nu suficient, pentru că totuși turnura ce a luat-o nașterea m-a depășit și am suferit mult că nu am avut nașterea care o visam și am simțit că s-au întâmplat evenimentele departe de mine și am fost condusă spre cezariană. Pruncul născut și experiența trăită au fost niște lecții minunate de viață, pe care în timp am ajuns să le înțeleg.

În cea de-a doua sarcină am urmat un curs prenatal, în București, pentru că la acel moment în Suceava nu exista așa ceva. Acel curs a fost și îmi este de folos. S-a văzut o diferență enormă între nașteri, trăirile și -cel mai important – încrederea dobândită în mine și asumarea deciziilor.

Cea de-a doua naștere a fost vindecătoare, împlinitoare, calmă, naturală și înălțătoare. Cursul m-a ajutat să înțeleg etapele nașterii, să trăiesc experiența mea proprie și să nu mă las influențată de poveștile celor din jur, să mă abandonez valurilor ce vin și să îmi întâmpin copilul cu calm, relaxare și iubire. Toate le-am reuşit cu exercițiu, implicare și dorința puternică de a reuși să am parte de propria naștere.

Pentru mine, cursul prenatal a făcut diferența și de aici am pornit cu dorința de a ajuta și eu viitoarele mame.

Cum îmbini jobul de mami cu partea de educație pentru burtici?

Din dragoste pentru bebeluși, copii și mame s-a născut pasiunea și dorința de a sprijini și schimba ceva în domeniul maternității, astfel cele 2 “joburi” se completează și se susțin.

Dau gravidelor date din studii, cercetări, dar și propriile trăiri și experiențe și primesc poveștile, trăirile și tipologiile lor care mă îmbogățesc, motivează și mă inundă de o stare fantastică de mulțumire și împlinire. Prin întâlnirile de la cursuri, dar și prin cele periodice se realizează un schimb continuu de informație, energie, sfaturi și bună dispoziție, ceea ce o mamă are mereu nevoie.

Unde te vezi peste 3 ani?

Peste 3 ani voi fi un educator certificat, cu multe cunoștințe noi acumulate în urma diverselor cursuri, sprijin la naștere pentru femei și familiile lor, întemeietorul unui centru destinat părinților, gravidelor și pruncilor.

Ai un model feminin de conduită/comportament? De ce această alegere?

Da, am câteva modele care m-au susținut și învățat multe în a doua mea sarcină. Mă inspir și vreau să acumulez cât mai multe informații, dar ca și model al conduitei o am pe Nora Niculescu, formatoarea mea mă călăuzește în acest moment al călătoriei mele pe drumul educației prenatale.

Definește, în câteva cuvinte, un educator prenatal 😊

Educatorul prenatal este empatic, informat, obiectiv, flexibil, pozitiv și un bun ascultător și susținător.

Mesaj de final pentru cititorii mei…

În zilele noastre informarea este importantă, însă o informare corectă și o asumare a deciziilor luate sunt esențiale. Așadar, informați-vă și treceți prin propriile filtre informațiile obținute, iar deciziile luați-le conștient și asumat, mai ales atunci când vine vorba de sănătatea voastră și a familiei. Fiți flexibili și echilibrați!

Pentru viitoarele mame: parcurgeți minunata călătorie a maternității CONȘTIENT, cu ÎNCREDERE, POZITIVISM, CALM și RELAXARE!

Mulțumesc pentru interviu şi cuvintele frumoase, Roxana. Îmi doresc şi îţi doresc multe naşteri frumoase, clipe minunate alături de familii conştiente şi informate 🙂

Pentru voi cum au decurs aceste clipe? Aţi născut aşa cum v-aţi dorit? Mai aveţi curaj să treceţi printr-o altă sarcină/naştere? M-aş bucura să aflu cum se vede sarcina/naşterea prin ochiii altor femei şi sunt convinsă că marea majoritate a doamnelor şi domnişoarelor au poveşti care merită a fi spuse/scrise!

 

Școala de bani. O întâlnire by Digital Parents

Sâmbătă, 24 martie 2018 am participat și eu, cu bucurie și emoții, la Școala de bani, cea mai recentă ediție a întâlnirilor Digital Parents.

Îi mulțumesc Anei Nicolescu, aka Mămica Urbană pentru invitație și aș vrea să îi spun aici, public, faptul că mi-e tare dragă. Am rămas foarte impresionată de toate rotițele pe care le-a pus în mișcare pentru acest eveniment și că este un exemplu de om WOW, pentru mine 🙂

Pentru cei din provincie este destul de complicat să ajungem la întâlniri de genul acesteia. De ce? Pentru simplul motiv că plecarea de acasă, drumul, cazarea, etc. sunt schimbări de program pe care nu le poți întreprinde, de multe ori, fără a face diferite „jonglerii” cu tine și familia pentru a reuși. M-am bucurat însă să văd în sală mame (erau și câțiva domni) care împacă armonios toate piesele de puzzle ale vieților lor.

Nu spun că e imposibil, dar merită luat în considerare când alegi să mergi pe acest drum. De aici poate și reticența (mea) de a spune DA oricărei propuneri venite de oriunde. Dar fiecare dintre noi știe (și ar trebui să fie o decizie asumată) faptul că poți crește cu adevărat doar dacă investești în acest proces, aici mă refer la timp, energie, bani și răbdare. Așa am ajuns să îmi doresc să iau parte la școala de bani.

O școală de Bani sau cum să fii prieten cu finanțele tale

În altă ordine de idei, cred că este important să planifici următorii pași (în viață, în carieră, în micul business, etc.) și că, pe termen lung, un astfel de demers îți poate aduce mari beneficii. Se spune despre bani că nu aduc fericirea, dar o pot întreține, voi ce părere aveți?

Exact despre bani și planificarea lor am aflat cu toții zilele trecute. Școala de bani este un concept nou în România pe care BCR își dorește să îl aducă la nivelul întregii populații. Concret, există seminarii pentru diferite grupe de vârstă unde veți avea în față oameni ca voi, cu expertiză în zona financiară.  Aceștia explică, pe înțelesul grupului țintă, cum anume se construiește un buget lunar echilibrat, cum se pot dimensiona eficient și inteligent cheltuielile astfel încât, la final de lună să nu fim pe minus, să ne descurcăm onorabil în cazul unor cheltuieli urgente neprevăzute și cum să gândim astfel încât un concediu sau o mică vacanță să nu fie un destabilizator al finanțelor familiei noastre.

Am folosit câteva instrumente atent ALESE (tabele de venituri și cheltuieli, jurnale lunare, etc.) pe care le-am adus acasă, în familie și pe care am de gând să le folosesc. Deși nu mi-a plăcut niciodată matematica și contabilitatea nu se numără printre marile mele pasiuni :), am înțeles că nu este nevoie să fii bancher sau finanțist ca să poți dimensiona eficient banii care intră în casă.

Știam deja că este nociv contului bancar să mergi la cumpărături fără listă sau cu stomcul gol, dar am aflat în plus, cum ar trebui văzute cheltuielile, procentual și care este ordinea/prioritatea lor). După ce voi studia intens materialele și le văd puse la treabă o perioadă, voi mai scrie despre acest subiect, cu siguranță.

E adevărat că aproape nimeni (din generația mea) nu știe exact ce înseamnă construirea unui buget până când nu se lovește de cruda realitate. Sora mea își amintește de agendele de cheltuieli ale părinților noștri, dar eu abia ajunsă la casa mea mi-am dat seama că nu am prins decât din zbor teoria și marea majoritate a alegerilor financiare le-am luat mai mult instinctiv decât rațional și/sau bazându-mă pe cifre.

Din fericire, nu am făcut greșeli care să îmi afecteze finanțele pe termen lung, dar mă bucur de perspectivele pe care le-am descoperit și îmi doresc, sincer, să ofer și puilor de om pe care îi am în grijă exemplul propriu în ceea ce privește aceste noțiuni.

Dacă vreți să aflați mai multe despre acest program și credeți că e util să învețe și copiii voștri de ce NU TREBUIE să cumpărăm câte o jucărie nouă în fiecare lună, de exemplu, lăsați-mi un mesaj și împreună, vom trimite semnale mai departe pentru ca astfel de seminare să ajungă la cât mai mulți dintre noi.

Până atunci, vă las aici notițele Anei care a rescris pentru noi esențialul 🙂

Fotografia postată de Ana Nicolescu.

Antreprenoariat la control

Partea a doua a întâlnirii a fost susținută de Delia Olteanu și a venit la fix pentru mine, având în vedere tema privind antreprenoriatul. Am aflat câteva diferențe dintre formele de organizare – PF vs. SRL, cum este foarte important să fim vigilenți la nivelul cash flow-ului din firmă, care sunt cele mai importante resurse (oamenii și timpul lor), dar și cîteva povești de succes din lumea antreprenoriatului.

Cred că avem nevoie de educație nutrițională și știu sigur că avem nevoie de educație financiară… Depinde mult de noi, nu-i așa?

Concluzii personale

Mi-a plăcut mult întâlnirea, cred că sunt teme de interes pentru cei aflați la început de drum, dar nu numai. Sper să mai pot participa și  cu alte ocazii la astfel de întâlniri și îmi doresc să creștem comunități de oameni informați, conștienți de alegerile și de valorile lor. Ana și Lavinia de la Parenting PR sunt oameni care își investesc timpul și energia pentru astfel de proiecte, sunt foarte active în comunitățile de unde vin și cred că sunt exemple că SE POATE, dacă VREI cu adevărat.

Întâlnirea a avut loc cu sprijinul DGASPC sector 6, la Conacul Golescu Grant.  Ne-am bucurat de cafea bună și gustări dulci de la Lidl. Foto credit – Mihai Răitaru

PS: Pentru că eu am fost plecată de acasă și, deci prezentă la eveniment, fără copiii din dotare, nu pot povesti cum a fost la atelierul lor, al celor mici. Am văzut însă că au venit veseli și cred că le-a prins bine să afle care-i treaba cu bugetul și economiile, cu detalii adaptate vârstei.

Excursie de parenting la Bacău

Sâmbătă, 24 februarie 2018, pe o vreme specifică iernii (frig, zăpadă, urâţel) am participat la Bacău, în calitate de reprezentant al Work at Home Moms Romania la seminarul Cum îşi găsesc copiii drumul, susţinut de Oana Moraru.

Dacă nu ştiţi cine este Oana Moraru (recunosc, nici eu nu eram foarte familiarizată cu activitatea ei, dar ceea ce am aflat m-a făcut să aştept cu nerăbdare să vad ce are de spus despre copii şi drumurile lor), vă las eu, pe scurt, câteva repere despre ea 🙂

Oana Moraru este mamă de adolescentă, cadru didactic  cu 20 de ani experienţa în învăţământul public şi privat, fondator și manager Școala Helikon, consultant educațional.  La o simplă căutare în vasta lume online, veţi găsi multe articole scrise de Oana, puteţi afla mai multe detalii despre ceea ce este şi face.

Din perspectiva mea, evenimentul de sâmbătă, de la Bacău este genul de întâlnire din care avem cu toţii de învăţat, fie că suntem cadre didactice, părinţi, bunici, sau persoane care lucrăm, într-un fel sau altul, folosind concepte educaţionale pentru copii, adolescenţi, adulţi.

Da, îmi asum ceea ce am spus/scris şi am să vă explic exact de ce susţin cu toată convingerea aceste lucruri. Cred că ne aflăm într-o criză a învăţământului şi asta se datorează, printre altele, schimbării de gândire şi percepţie prin care trecem.

Modul în care vedem lucrurile şi felul în care acţionăm este foarte diferit faţă de cel la care am asistat, privindu-ne părinţii. Dacă părinţii noştri au trăit vremuri pline de lipsuri, dacă ei s-au luptat efectiv pentru a avea ce să pună pe masă, noi, părinţii de astăzi, avem tendinţa de a oferi puilor de om tot ce avem şi suntem. Orice îşi doresc, capătă, ACUM. Ne dorim să îi ferim de orice fel de durere, să fim pavază în faţa oricărei frustrări.

Mă distram acum o vreme spunând că parenting-ul e un fel de bioinginerie spaţială. Între timp, am devenit mamă de 2, dintre unul pare că trece prin toate etapele mult mai repede decât mi-e mie comod să recunosc şi să înghit.

M-am bucurat să observ la întâlnire persoane de toate vârstele, părinţi şi cadre didactice deopotrivă, femei şi bărbaţi. De asemenea, partenerii acestui eveniment sunt persoane care pun accent pe cultură, am văzut bloggeri care şi-au alăturat numele aici, editura Cartemma care este wow din punctul nostru de vedere (mari devoratori de lectură la vârsta de 3-6 ani), Itsy Bitsy este un post de radio care cucereşte teren şi mă bucur să văd numele lor la astfel de evenimente.

Au început să se miște bine lucrurile în țară: din ce în ce mai mulți dascăli interesați să schimbe ceva la clasă!…

Posted by Oana Moraru on 25 Februarie 2018

Aceasta a fost logica prin care şi WAHM a preluat şi distribuit acest mesaj. Am mai spus şi voi continua să o fac, schimbarea e bună, iar cei care sunt parte din acest demers (de multe ori, greoi) e bine să se susţină reciproc, e important să afli, să cunoşti şi să decizi în consecinţa, indiferent ce anume te determină să alegi un drum sau altul.

Pentru că Matei va deveni şcolar din toamnă recunosc deschis faptul că încep să îmi pun întrebări în legătura cu şcoala unde e bine să meargă, după ce criterii să aleg cadrul didactic pe mâinile căruia va creşte copilul meu în următoarea perioadă şi DA, caut răspunsuri.

Ascultând-o pe Oana Moraru m-am bucurat să văd că lucrurile pot fi îmbunătăţite. Ascultând întrebările şi opiniile venite din sală m-am bucurat să observ că începe să se coaguleze o mişcare de înnoire a gândirii celor care lucrează cu copiii.

Mi-am notat câteva idei generale în timpul întâlnirii, pe care le voi lăsa aici, doar pe post de TEASER şi vă recomand călduros să mergeţi (când/dacă aveţi ocazia) la o conferinţă/întâlnire/seminar cu Oana Moraru.

  • Lasă-l pe copil să îşi formeze şi recunoască VOCEA INTERIOARĂ. Mare atenţie aici la modul în care LAUZI şi CERŢI.
  • Observă cu atenţie preferinţele de joc ale copilului tău. (Oana spune că acestea pot fi semne privind misiunea în viaţa a copilului – încă mai caut aici în trecut să văd cât şi cum se potriveşte, la noi :P)
  • Este important să ştii care este tipul de intelect cel mai bine dezvoltat la copilul tău şi să îl încurajezi să se apropie şi de celelalte folosind „porţile” potrivite.
  • Dă-te 3 paşi în spate şi acceptă (ÎNŢELEGE) cine este copilul tău – aici este vorba atât despre tipul de inteligenţă, cât şi despre viaţa emoţională a copilului (sau a ta, la o adică)
  • Crează-ţi o viziune proprie de educaţie şi ţine-te de ea! Copiii apreciază şi pot aplica uşor rutina, regulile îndelung repetate.
  • Integrează toate „componentele” – intelect+inima+corp.
  • Dezvolta REZILIENŢA, ATENŢIA şi AUTOCONTROLUL.
  • Educaţia nonformală ar trebui făcută natural, prin prezentarea unor modele de oameni excepţionali care au încercat, au dat greş uneori, dar nu s-au lăsat şi au muncit până au reuşit.
  • Exista câteva chei ale succesului pe care Oana ni le-a oferit şi despre care aş vrea să scriu mai pe larg, cu o altă ocazie: conectarea emoţională a părintelui cu sine, jocuri pentru autocontrol, sport şi gimnastică, yoga pentru copii, exerciţii de respiraţie conştientă, jocuri de canalizare a energiei către fiecare dintre cele 5 simţuri, rutină previzibilă şi program structurat, reguli şi limite clare, program echilibrat pentru somn şi alimentaţie sănătoasă, sprijin necondiţionat şi absenţa judecăţii.
  • Copilul merge la şcoală pentru a-şi defini sinele, nu pentru a învăţa.

Dacă aflaţi despre evenimente interesante despre care merită să scriu sau despre locuri faine, chiar m-aş bucura să îmi daţi de ştire. 🙂

 

Interviu – Stare de bine cu Adriana

 Când vorbim despre stare de bine, fiecare dintre noi are măcar câteva elemente OBLIGATORII. Pentru unii este un miros sau o aromă, pentru alţii o anume persoană dragă, pentru alţii acel mix perfect de… ceva şi ceva.

Astăzi, stăm de vorbă cu Adriana, o super mămică din grupul curajoaselor care lucrează de acasă 🙂 Ştii că eu le susţin şi le promovez des, aşa că … un nou prilej de a cunoaşte oameni pasionaţi 🙂

Hai să facem cunoştinţă…

Hai!

Eu sunt Adriana și de 1 an și 4 luni mămica unui ghemotoc de fetiță- Medeea Petra. Drumurile vieții m-au purtat o perioadă pe meleaguri mediteraneene, unde m-am format academic și profesional, dar după 6 ani m-am hotărât să mă întorc acasă și să o iau de la zero. În domeniul profesional activez în management,am pe mânuța mea vreo 30 de bărbați și o singură femeie, dar care face cât 100 de bărbați :). Cea mai mare satisfacție este să îmi văd echipa cum crește și se dezvoltă, devenind  tot mai unită; mergem pe deviza „one team, one goal”.

Cum ai ajuns pe blogul Irinei?

Te-am descoperit în marea comunitate WAHM România.

Cum te descriu prietenii? Dar cei care te invidiază?

Hmmmm, bune întrebările, cred că ar trebui să ni le punem mai des 🙂 Prieteni am puțini, dar trainici, unii de vreo 25 de ani și cred ca m-ar descrie ca o persoană onestă, parolistă, punctuală, sufletistă, dar care mai are de învățat să asculte activ, mi se spune destul de des. Cei care mă invidiază simt că se tem de mine :))), am simțit de multe ori că evită contactul direct -vizual cu mine. Cred că spun despre mine că am limbarnița cam mare dar ei știu că sunt o luptătoare, focusată pe rezultate.

Cum ai ajuns sa descoperi uleiurile esenţiale? Cu ce te-au convins?

POVESTEA MEA

Primul meu contact cu uleiurile esențiale de la Young Living a fost când eu aveam probleme cu tranzitul intestinal și buna mea prietenă Alexandra mi-a dat uleiul Di-Gize să mă masez pe burtă. Eram la ea în birou și mi s-a părut hilar să mă duc la baie să mă dau cu acel ulei pe burtă, cum adică o picătură îmi va rezolva problema constipației din acea zi? Nu am vrut, am refuzat politicos, dar ea a insistat și bine a făcut. Când am desfăcut sticluța, am zis „bleah, miroase a șosete murdare, cum să mă dau cu așa ceva?”. Cred că mai mult de rușine am pus acele picături pe abdomenul meu și am masat așa cum primisem instrucțiuni. Am plecat de acolo, lăsând la o parte întâmplarea, convinsă că va trebui să trec pe la farmacie să îmi iau niște medicamente pentru constipație. Ajunsă acasă, simt după câteva ore nevoia să merg unde merge și regele, să mă aşez pe tron, restul a fost istorie, YU-HUU! :))

Însă adevărata mea POVESTE cu Young Living a început atunci când fetița mea a fost diagnostică ba cu dermatită atopică, ba cu dermatită de contact, atunci am înțeles că trebuie să fac o schimbare. Am început să reduc din substanțele chimice din jurul nostru, să studiez despre beneficiile și proprietățile plantelor și a uleiurilor esențiale. M-am hotărât să îmi cumpăr kitul cu cele 12 uleiuri de la Young Living și pot spune că pentru noi e ca o trusă de prim ajutor. Suntem bucuroși pentru că, de când le folosim, drumurile noastre nu prea au mai dus pe la farmacie sau medici. Am trecut mai ușor peste probleme de răceală, viroze, nas înfundat, dureri de cap, de articulații, probleme de cădere a părului, mătreață, eczeme, constipație, diaree, dureri menstruale, tăieturi, vânătăi, înțepături de insecte. Mă bucur și de o cremă pe bază de unturi vegetale şi câteva uleiuri esenţiale pentru față pe care mi-o prepar singură și pot spune că tenul meu este mai ferm, mai curat. Sunt fericită că de câteva luni soțul meu nu mai răceşte atât de des ca înainte, el având un sistem imunitar slăbit în urma unei pneumonii și tratamente cu antibiotice pe patul de spital.

Astfel, pentru mine și familia mea, au devenit o cale naturală și sănătoasă spre o stare de bine.

Și de când ofer celor din jurul meu creme, roll-on-uri sau săruri de baie cu uleiuri esențiale, cea mai mare bucurie este atunci când primesc mesaje de mulțumire și de apreciere de la persoanele care le-au testat.

Povestea mea cu Young Living nu s-a terminat, abia a inceput. 🙂

Cum arată o zi din viaţa ta?

Ziua îi este aproape toată dedicată copilului meu. Îmi place să văd cum se schimbă de la zi la zi, cum are noi achiziții, cum descoperă ea lumea cu mânuțele și gurița ei. Sunt ca un elicopter în jurul ei, mai ales că este în perioada în care dorința ei de cunoaștere îi poate pune în pericol integritatea fizică. Iar când nu “survolez” deasupra ei, mă ocup de noul meu “copil” – Young Living. Pentru că trăiesc o experiență frumoasă împreună cu produsele acestei companii, m-am decis să le vorbesc oamenilor din jurul meu despre beneficiile acestora, în special despre uleiurile esențiale și mă folosesc de toate metodele disponibile:

  • articole pe pagina de facebook,
  • videoclipuri pe canalul youtube – Adriana Luchian ( stare de bine cu Young Living)
  • discuții cu cei care vor informații pe grupul creat 
  • dezvoltare pagina web – http://www.staredebine.info/
  • fac întâlniri la mine în sufragerie sau în sufrageria altora unde împart stare de bine 🙂
  • organizez prezentări în diverse locații din oraș și împrejurimi, unde discut cu cei prezenți pe anumite tematice, testăm uleiuri, facem creme
  • împart roll-on-uri și creme ce conțin diverse uleiuri esențiale, săruri de baie infuzate cu uleiuri esențiale
  • împart cărți de vizită, flyere, cataloage

Unde te vezi peste 5 ani?

La o plimbare prin Chicago cu soțul, fiica mea şi fiul meu:) (simt eu că voi avea și un fiu).

Jobul perfect pentru tine…

Nu cred că există jobul perfect pentru că noțiunea de perfecțiune se schimbă o dată cu mine, cu nevoile mele, cu dorințele mele. Și cred că e mai sănătos să gândesc așa, pentru mine înseamnă evoluție. Totuși ca și preferințe, întotdeauna mi-a plăcut să le vorbesc oamenilor, să le împărtășesc cunoştințele mele, să creez proiecte și echipe. Sunt convinsă că așa îmi fac viața mai ușoară și aduc plus valoare societății și comunității. Îmi place să mă ghidez după proverbul “Dacă îi dai omului un pește va mânca o zi, dacă îl înveți să pescuiască va mânca toată viața”.

Cel mai frumos cadou oferit cuiva drag…

Cel mai frumos cadou,oferit soțului meu, este fără doar și poate, copilul nostru, l-am așteptat mult timp și a venit atunci când începeam să îmi pierd speranța.

Uleiurile esenţiale, în câteva idei de bază, pentru cei care nu ştiu (mai) nimic despre ele…

Uleiurile esențiale de grad terapeutic și 100% pure sunt lichide volatile, aromatice ce se extrag prin distilare/presare la rece din arbuşti, flori, copaci, rădăcini, tufe, seminţe. Uleiurile esențiale spus în alte cuvinte sunt esența plantelor. De exemplu, când culegi o frunză de mentă și o strângi între degete, vei constata că îţi rămâne un lichid pe mână şi ceea ce tu inhalezi, acel miros puternic şi pătrunzător este, de fapt, ulei esențial. O plantă conține ulei esențial ca și component al propriului sistem imunitar pe care îl folosește pentru protecție și vindecare. Sunt foarte concentrate, de aceea este indicat atunci când le folosim să le diluăm conform vârstei. Americanul are o vorba – less is more!

Astfel, uleiurile esențiale devin o soluție naturală pentru problemele pe care chimicalele, nutriția necorespunzătoare și stresul le-au adus în vieţile noastre și promovează sănătatea fizică și emoțională.

Cum a fost experienta primului interviu?Stare de bine inclusă? Un cuvânt de încheiere pentru cititorii mei, te rog 🙂

Waaa, a fost o experiență dinamică, m-am transpus undeva în natură la un ceai cu scorțișoară, alături de tine și am avut o discuție relaxată și binevoitoare.

Sper că am reuşit să vă inducem acea stare de bine despre care vorbeam la începutul interviului. Eu îi mulţumesc Adrianei pentru interviu şi mă bucur că am reuşit să ne sincronizăm eforturile pentru a pune la cale acest material.

Sunt curioasă dacă aţi folosit produsele Adrianei şi/sau ce experienţe aveţi cu astfel de uleiuri esenţiale. Teoria o ştiu şi eu, am scris deja o parte dintre informaţiile pe care le-am obţinut, din păcate însă nu am apucat să mă lămuresc din practică.

Dacă v-a plăcut acest mic interviu, vă invit călduros să vă abonaţi la postările mele, fie pe pagina de FB a blogului, fie pe mail, prin formularul pe care îl găsiţi în partea din dreapta 🙂 De asemenea, dacă vreţi să intraţi în legătura cu mine (să îmi propuneţi subiecte noi pe care să le abordez, să îmi spuneţi poveşti care merită să fie pe blog sau doar să îmi povestiţi despre voi), m-aş bucura să primesc veşti de la voi 🙂

Cărți citite în 2017. O nouă provocare pentru mine

Anul 2017 a fost, pentru mine, un fel de reîndrăgostire de marea mea pasiune din liceu – cărțile. Mi-a plăcut mereu să citesc, dar parcă în liceu, mai ales după ce ne-am mutat și mi-am lăsat prietenele dragi în urmă :(, m-am refugiat în lectură și mi-am „rumegat” între pagini de cărți o grămadă de trăiri.

Cărțile îți pot fi prieteni de nădejde, te pot purta într-o lume la care nu ai acces altfel sau îți pot da curaj să faci alegeri pe care încă nu le poți vizualiza.

În casa părinților mei a existat mereu o bibliotecă. Pe măsură ce eu și sora mea am crescut, ei au încetat să cumpere cărți, dar pe mine, mă afectase deja „virusul” și fără să vreau, în liceu și facultate am început să investesc în lecturile mele. Inițial, am cumpărat dicționare și cărți pentru școală, apoi am „colecționat” diferite cărți care erau oferite cadou la achiziția unui ziar. O parte dintre ele erau citite pe nerăsuflate, cum ajungeam acasă cu ele. Așa am ajuns, când m-am măritat și am ajuns la casa mea, să am în „lada de zestre” muuuuulte cărți.

Îmi amintesc zâmbind că mobila de sufragerie pe care am ales-o, împreună cu soțul meu, avea un loc minuscul pentru cărți și a trebuit să comandăm, suplimentar, alte două corpuri de mobilă pentru a putea depozita frumos multele volume pe care le-am adus cu mine, în acestă căsnicie.

Poate faptul că am scris, la rândul meu, m-a făcut să respect mereu atât de mult cărțile. Poate faptul că mi-am închipuit mereu cum ar fi să existe o carte scrisă de mine m-a făcut să prefer mereu cartea scrisă, tipărită, pe care o poți mângâia și mirosi, în detrimentul cărților în format pdf.

Am citit și astfel de cărți, dar parcă plăcerea lecturii nu a fost deplină. Încă nu am găsit o soluție care să împace bucuria atingerii unei file de carte și tristețea conștiinței că paginile care mă bucură înseamnă moartea unui copac. Poate un kindle în dar de ziua mea ar rezolva problema?

Pentru că e an nou și peste câteva zile voi face primul meu panou al viselor pentru 2018, am scris azi despre cărți. Pentru mine, cărțile sunt portițe magice spre țara viselor.

2017 m-a făcut să mă reîndrăgostesc de lectură. Despre o parte dintre cărțile citite am scris aici, pe blog – impresiile mele de lectură sunt menite să vă trezească apetitul și să le citiți și voi. Despre altele, am amintiri în suflet și citate adunate într-o agendă. Am citit mult și online, bloguri, interviuri, diferite informații care mi-au fost necesare la un moment dat.

Pentru 2018, îmi propun să citesc măcar 2 cărți pe lună. Asta înseamnă 24 de cărți citite la final de 2018. Nu e foarte mult, dar e un obiectiv conștient. Vreți să vă alăturați acestui obiectiv? Dacă răspunsul este afirmativ, vă invit să îmi lăsați un semn aici sau pe pagina de FB a blogului, ca să pornim alături în această călătorie minunată.

Am învățat, anul acesta, că este foarte important să ai alături oameni care au obiective asemănătoare și că asumarea unui obiectiv devine cu adevărat serioasă când declari public unde vrei să ajungi.

Deci…:) Minim 24 de cărți citite pentru anul acesta!

Iată cărțile despre care am scris în 2017:

Rememorând postările anului trecut, îmi spun că aș fi putut scrie mai des. Dar, pe de altă parte, îmi dau seama că fiecare nou pas făcut m-a adus unde sunt astăzi.

Am cunoscut oameni uimitori, în realitate sau doar virtual – interviurile dragi de pe blog stau mărturie. Am pierdut și am câștigat, deopotrivă. Nu m-am dat bătută. M-am ridicat, de fiecare dată, după ce viața m-a pus la pământ.

Azi, îmi propun să nu mai uit DE CE îmi place lectura. Să nu mai abandonez cărțile și să îmi fac timp pentru ele, chiar și (doar!) 30 de minute pe zi. E vital. Pentru sănătatea mea mintală și pentru fericire.

Atenție! Iubirea pentru lectură dă dependență. Odată ce te-a prins „flama” aceasta, cărțile îți devin atât de utile, atât de aproape.

La mulți ani 2018! Să fii un an bun, cu lecturi minunate și oameni pe măsură!

2017 și după – acasă

Suntem aproape la final de 2017 și eu sunt acasă. Poate se poartă, în perioada asta bilanțurile, dar eu prefer să vorbesc doar despre ACASĂ. Cum e acasă pentru sufletul meu, cum ne-au fost sărbătorile și cum îmi doresc să fie anul ce vine.

Nu, eu nu cred că dacă spui Universului ceea ce îți dorești acesta îți va strica planurile. Pentru că o dorință, un vis pentru tine și cei dragi ție nu este un plan. Nu depinde 100% de tine, dar…să revenim la acasă, acolo unde începe totul.

Acasă este, pentru mine, mai mult decât un loc. Acasă este o stare, o căldură și o liniște pe care aș vrea să le pot lua cu mine, oriunde aș merge. Acasă este colțul de lume din inima mea, dacă aș vrea să dau o explicație mai poetică.

2017 a fost un an în care ne-am plimbat mai mult decât de obicei. A fost un an în care eu am ales, conștient și asumat, să investesc timp pentru mine și creșterea mea. Am fost la cursuri de afaceri și de dezvoltare personală. Am scos blogul în lume și am susținut un seminar de dezvoltare personală pentru curajoasele WAHMs (mame care lucrează de acasă) din Neamț. Am pornit pe drumul pentru o versiune mai bună a mea și mă țin, zâmbind, de plan.

Pentru mine, 2017 a fost un an în care mi-am reorganizat puțin prioritățile și, chiar dacă nu e ușor de înțeles pentru ceilalți, eu simt că sunt pe drumul cel bun și nu mă voi opri aici.

Da, au fost clipe pline de zbatere și de nebunie. Au fost zile în care am alergat, am jonglat cu tot ce aveam de bifat și m-am întrebat de ce nu ar putea fi mai ușor. Mi-am răspuns singură, evident și acum știu că fiecare mică sau mare luptă este aici pentru a-mi fi lecție. Și da, mi-am asumat faptul că le chem. 🙂

Am cunoscut oameni superbi, am trăit povești care m-au rupt în bucăți și am gustat emoții cum nu credeam că există pe lume.

Acasă sau hai-hui, în lume, am citit mai mult decât anii trecuți. Am crescut mult în puterea de a ierta și de a accepta oameni și idei diferite. Probabil m-am schimbat. Îmi place să cred că doar în bine.

Crăciunul acasă este cel mai mare dar pe care îl putem primi. Și nu doar în decembrie. Dacă în suflet porți tot anul căldura și seninul lui acasă, oricare loc în care te vor duce pașii va fi magic.

Pentru 2018, îmi doresc la fel de mult. Îmi doresc să rămânem sănătoși, să îmi trăiesc visul și să devin tot mai stăpână de timpul și pe veniturile mele. O să scriu în continuare, pentru că microbul acesta nu are antidot :P. O să citesc și în 2018 pentru că e un combustibil care mă încarcă potrivit, de fiecare dată.

O să iubesc mai mult și o să aștept mai puțin de la cei din jur. Cu siguranță vor mai fi și lacrimi, vor mai fi și clipe de tristețe, furii de moment și mici pași greșiți.

Voi ce planuri aveți pentru 2018? Pentru voi ce înseamnă acasă și ce anume duceți cu voi din experiențele acestui an?

Am pus aici doar câteva link-uri spre unele texte scrise anul acesta. Ele au fost mult mai multe și aș vrea sincer să aflu părerea voastră despre aceste texte. Știu că de multe ori, rezonăm cu anumiți oameni în clipe anume nimerite, lucru pe care îl spun și statisticile site-ului. O parte dintre voi ați poposit aici, în spațiul meu de acasă, căutând ceva nume. Poate ați găsit, sau poate nu… în 2018 aș vrea să vă cunosc, măcar pe o parte dintre voi.

Așa că, îmi doresc un 2018 mai liber, mai curajos și mai conectat. Iar textul meu de final de 2017 este mâna mea întinsă către voi 🙂

PS: Vă doresc zile pline de sens, alături de cei dragi. Fie că sunteți lângă șemineu sau la soare, să vă înconjurați de tot ce vă bucură și vă este de folos. La mulți ani, dragii mei!

Cum aleg daruri pentru cei dragi. Mic ghid de sănătate şi bucurie

Cu paşi repezi, se apropie şi luna decembrie. Deşi NU ar trebui să fie doar despre cadouri, ci mai degrabă despre A FI ÎMPREUNĂ, a ne bucura şi a crea amintiri frumoase, mulţi dintre noi sunt luaţi de val şi pornesc într-o frenezie nebună după cele mai … cele daruri.

Despre asta vreau să scriu acum, la cumpăna dintre noiembrie şi decembrie. Despre daruri şi modul în care eu, personal, am ales să văd lucrurile pentru mine şi familia mea. Poate nu este varianta perfectă pentru toată lumea, cu siguranţa există persoane care au alte aşteptări de la cei care îi bucura cu daruri sau la care se gândesc, de fiecare dată, când încep să completeze lista cu daruri pentru cei dragi.

  • Pe parcursul întregului an, îmi fac, în telefon sau în agendă (sau într-un folder în computer, dacă sunteţi mai tehnici) listuţe cu obiecte „potrivite” pentru a fi făcute daruri de sărbători. Pun acolo variante diferite (ca şi costuri, utilitate şi destinatar) şi când vine vremea să achiziţionez ceva, consult iniţial lista. Pe măsură ce am bifat lista, produsele respective fie dispar de acolo, fie le mut într-o altă locaţie, pentru a le putea folosi cu altă ocazie.
  • De la cadouri mai mari şi mai costisitoare, până la daruri mai mici, de fiecare data îmi doresc să bucur. Orice dar este făcut din suflet şi cu suflet, tot ce oferim primeşte o încărcătura specială şi încerc să evit să fac daruri de complezenţă, doar pentru că…trebuie.
  • Deşi nu am buget foarte mare (regula generală este că luna decembrie NU VA DESTABILIZA bugetul lunii următoare), caut mici accente de sărbătoare. Un clopoţel, un dulce cu miros/gust de sărbătoare, un globuleţ personalizat, un desen naiv făcut de copii sau o scrisoare „gătită” de sărbaătoare sunt daruri la care am apelat, de multe ori, cu succes.
  • Personalizarea darurilor nu funcţionează întotdeauna, din n motive. Poate sunt persoane nou intrate în viaţa noastră şi nu cunoaştem suficiente date despre ele pentru a le cunoaşte preferinţele. Astfel ajungem la varianta de rezervă: un dar mai puţin personalizat, dar mai practic. Personal, apreciez darurile practice şi dacă ceva anume nu îmi este pe plac, îi găsesc o altă utilitate. 🙂 Cosmetice de calitate, un şal, o broşă, o carte, o bijuterie discretă, poate un card cadou la un lanţ de magazine unde gama de produse este mai largă.
  • Cel mai important lucru este să dăruieşti cu toată inima. Să te bucuri de gestul pe care îl faci, să simţi şi să îţi asumi orice gest, fie el cât de mic.
  • De-a lungul timpului, am primit daruri mai puţin inspirate. Au fost ocazii în care am primit un plic şi mi-am căutat singură darul sau am fost împreună cu cineva drag şi am ales darul. Nu ştiu care variantă este mai ok, probabil vi s-a întâmplat şi vouă.

Voi cum alegeţi darurile pentru cei mici sau mari, pe care îi iubiţi? Cum faceţi să vă asiguraţi că e apreciat darul vostru?