Introducere în homeopatie – note de lectură

Iată câteva dintre frazele/ideile care mi-au plăcut din cartea – Homeopatia.Tratament pentru corp, minte și suflet scrisă de două doamne doctor Tatiana Bolbocean și Mihaela-Georgia Cîmpian și apărută în 2004.

Copiii primesc de o vreme remedii homeopate și am tot căutat informații succinte care să mă ajute să procesez și eu, la rândul meu, noile „instrucțiuni” ale acestor noi metode de tratament.

De ce am ales noi să mizăm pe homeopatie?

  • pentru că sunt metode non-invazive de tratament
  • pentru că nu au efecte adverse devastatoare pentru organism
  • pentru ca se administreaza usor si copiii mei le accepta bine pentru că homeopatia ni se potrivește ca ideologie
  • pentru  că homeopatia ni se potrivește ca ideologie .

Mai jos, voi reda câteva considerații regăsite în carte care mi-au plăcut și care, sper eu, vă vor ajuta pe voi, cititorii mei, să descoperiți puțin din ceea ce ESTE și FACE homeopatia, prin toate tehnicile, instrumentele și eforturile echipei medic homeopat – pacient – părinte.

Deși are peste 100 de pagini, am parcurs repede cartea. Am zâmbit inițial, descoperind motto-ul : Singura misiune a medicului este să vindece rapid, cu blândețe și definitiv – S.Hahneman (Organon). Având în vedere faptul că Samuel Hahnemann este părintele homeopatiei (mai multe detalii găsiți pe bătrânul Wikipedia) mi se pare foarte potrivit citatul introductiv. 🙂

Mi-a plăcut lectura aceasta tocmai pentru că nu este și nici nu se vrea a fi o lucrare strict științifică. Este mai degrabă o sumă de explicații, argumente și răspunsuri pe care eu, în calitate de părinte și de „consumator” al remediilor recomandate în homeopatie, le-am primit cu sufletul deschis, ca pe chei de descifrare a acestei lumi. Nu am studii de medicină, dar, asemeni multor părinți, prin prisma experiențelor pe care le-am traversat de-a lungul timpului, am ajuns să îmi însușesc o parte dintre informațiile de ordin medical.

Așa cum am mai spus și scris în nenumărate rânduri/discuții, cred că fiecare ar trebuie să fie (să lupte să devină!) un specialist în domeniul său de activitate. Astfel, să dam Cezarului ce îi aparține și să nu mai punem (noi, părinții îngrijorați) diagnostice după ureche. Este necesar să dublăm „părerea” noastră avizată cu opinia unui medic, este de datoria noastră să obținem toate informațiile necesare și să nu precupețim nici un efort pentru a ajunge la starea de sănătate optimă. Avem la dispoziție, mai ales acum, o sumedenie de mijloace de informare, o multitudine  de specialități medicale și o mulțime de medici, mai mult sau mai puțin școliți, care ne pot umple paharul cunoștințelor și care ne pot oferi alternative de tratament.

Cartea începe frumos, cu un minunat Cuvânt înainte în care autoarele țin să explice demersul lor literar. Deși franc, este, în opinia mea, cât se poate de actual și de adevărat – Suferința, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existența noastră.{…} Poate că e un semn, o lecție sau o încercare menită să ne călească spiritul, chiar cu prețul suferinței fizice.

Nu știu alții cum sunt, dar eu funcționez bine dacă înțeleg ceea ce mi se întâmplă, ceea ce aleg pentru cei pe care îi iubesc. Așa că m-am bucurat să aflu cum cele două doamne au explicat simplu, pe înțelesul meu că HEMEOPATIA este medicină blândă, care se ocupă nu numai de corpul omului, ci și de gândurile și emoțiile sale, de relația lui cu Universul. Medicina în care cauți și tratezi OMUL ÎNTREG, nu doar boala sa ca o entitate aparte.

Vouă cum vă suna asta? Exact la acest crez mă refeream când spuneam că homeopatia ni se potrivește mănușă nouă, ca familie. Reprezintă cumva o prelungire a ideii conform căreia cei mici ne-au ales pe noi ca părinți, așa cum noi ne-am ales părinții. Tot așa, am decis unde și când să venim. Ne-am angajat să împlinim o anume misiune personală, cu tot ceea ce înseamnă asta. Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător și micile sau mai marile încercări pe care le primim, inclusiv din punct de vedere al sănătății (noastre sau a celor din jur) sunt etape prin care trecem pentru a putea merge mai departe, pentru a evolua. Nu spun că evoluția este singura cale de urmat, nu. Dar cred că este o alegere. De fiecare dată, fie că suntem sau nu conștienți de ea. La fel ca și involuția, de altfel.

De ce NU pentru alopatie?

De la bun început vreau să fie foarte clar că nu sunt o răzvrătită care își tratează copiii cu ierburi și tincturi ca pe vremea indienilor liberi. 🙂 Sau nu numai așa îmi tratez copiii. Oficial, nu mi s-a întâmplat nici o mare și îngrozitoare traumă medicală. Dar, asemeni altor oameni, consider că, odată cu trecerea timpului și cu evoluția tehnicii, medicina alopată s-a dezumanizat. A pierdut cumva din vedere ceea ce este important, a uitat că, înainte de orice, trebuie SĂ NU FACĂ RĂU. De asemenea, simt că întâlnirea mea cu noțiunile de homeopatie a venit la momentul potrivit, când am fost eu – ca persoană – pregătită să înțeleg și să accept câteva lucruri esențiale cu care homeopatia lucrează.

Pe de altă parte, homeopatia folosește stimularea energetică a organismului uman pentru a-l ajuta să trateze bolile. Mi se pare extraordinar să spun și să scriu asta: organismul nostru este atât de puternic, a fost creat într-o asemenea  complexitate încât, odată apăsate butoanele potrivite, se poate regenera, se poate curăța și revitaliza. Nu e minunat? Cu alte cuvinte, cea mai corectă și eficientă metodă de tratament este stimularea forței vitale (=mărirea potențialului de sănătate la omul bolnav).

Orice substanță este și otravă și medicament și numai doza face deosebirea dintre acestea două – Paracelsus.

În opinia autoarelor, boala apare dacă sunt întrunite cele două condiții:

  1. există un agent patogen (virus, microb, etc.)
  2. există un organism care este predispus (genetic) la respectivul agent patogen.

Dacă și numai dacă sunt întrunite cele două condiții, apare, la nivelul organismului un DEZ-echilibru, o dereglare care pornește din câmpul electromagnetic, iar pentru a ajunge la vindecare este necesar să pornim din același punct.

Ce face medicul homeopat?

Sarcina sa este de a găsi substanța a cărei frecvență vibratorie este cea mai apropiată de frecvența vibratorie a omului bolnav, întărind astfel forța vitală a acestuia. De asemenea, el va explica pacientului că simptomele bolii sunt exclusiv expresiile dereglării inițiale la nivel energetic, cu alte cuvinte, reprezintă strigătele de ajutor pe care organismul ni le adresează pentru a ne face atenți că exista una sau mai multe acțiuni patologice (cauzatoare de boală).

Mai mult, homeopatia armonizează starea lăuntrica a organismului, legătura lui cu lumea înconjurătoare și de aceea, cu cât mai profundă e însănătoșirea, cu atât omul simte mai mult confort, nu numai fizic, ci și emoțional. E ca și cum remediul homeopatic ar acorda un instrument muzical extrem de sensibil și complicat. V-am avertizat deja că această carte este plină de cuvinte și exemple frumoase, ușor de digerat chiar și pentru cei mai neștiutori într-ale medicinei.

Care e rolul eredității în homeopatie?

Miasmele sunt transmise ereditar. Miasmele constituie starea „solului” pe care cresc bolile. Straturile succesive ale solului se formează în ani, zeci de ani și chiar mai mult. {…} Deci, ele nu sunt boli, ci predispoziții la boli.

Nu cred că trebuie să vă/ne explice vreo persoană de ce anume este benefic să ne îngrijim de propria sănătate, dar cred că este vital să conștientizăm faptul că îmbunătățirea permanentă a echilibrului nostru (fie el de ordin fizic, psiho-emoțional și spiritual) este cea mai importantă moștenire pe care o lăsăm celor ce vin din urmă, copiii noștri.

Câteva considerații generale în homeopatie

  • Cu cât diluția este mai mare, cu atât puterea vindecătoare este mai profundă;
  • Cu cât diluția este mai mare, cu atât remediul se administrează mai rar;
  • Diluțiile mici se administrează predominant în afecțiuni să trateze combinația de simptome pe care o prezintă pacientul;
  • Medicul homeopat poate prescrie un tratament în orice stadiu al bolii, chiar și în stadiile inițiale, când nu se poate pune un diagnostic.
  • Homeopatia poate trata dereglarea inițial funcțională, înainte de a produce modificări structurale;
  • Găsirea celui mai potrivit remediu este o sarcină anevoioasă, deoarece în homeopatie nu există formule fixe. De aici și timpul mare acordat primelor consultații, atenția pentru detalii a medicului și lunga listă cu întrebări la care suntem supuși înaintea stabilirii unui diagnostic.
  • Rezultatul tratamentului homeopatic este scăderea receptivității organismului la boli.
  • Nu luați remedii homeopatice pentru orice zgârietură sau lovitură! În aceste cazuri, folosiți aplicații externe și remedii naturale care să ajute organismul să se vindece mai rapid.

O comparație foarte plastică, dar extrem de reușită este aceea prin care alopatia este definită ca un conflict rezolvat pe câmpul de luptă, în vreme ce homeopatia este varianta pașnică. De asemenea, încă o dată, creația își revelează caracterul complex, așa cum spunea Hipocrate – „natura vindecă, medicul asistă”.

Materialul celor două doamne doctor se încheie cu două anexe: un mic ghid terapeutic pentru urgențe și o culegere de întrebări și răspunsuri despre homeopatie.

Voi încheia mica noastră incursiune în lumea homeopatiei cu un citat, lăsându-vă să meditați asupra lui:

Pentru că gândul este un instrument foarte puternic, depinde numai de noi în ce direcție îndreptăm „arma”: împotriva dușmanului (boala) – printr-o gândire pozitivă sau împotriva noastră înșine, printr-o gândire negativă.

 

Să vă bucurați de sănătate de durată!

 

Concediu la 2 Mai – concluzii la cald

Tocmai ne-am întors din primul concediu la 2 Mai. Primul concediu în patru. Și pentru că eu consider eficiente recenziile pe care le găsesc pe net despre diferite locații de cazare și/sau stațiuni, mi-am spus că pot întoarce „favoarea” la rândul meu, scriind despre locurile în care am fost noi.

Țin să precizez, încă de la început, că blogul meu nu este unul de travel, voi scrie strict din perspectiva mea și a oamenilor dragi mie, nu am primit nici un onorariu pentru a scrie și ceea ce aleg să public îmi aparține în totalitate, putând fi preluat, parțial sau integral, exclusiv cu acordul meu.

Bun… Dacă am lămurit lucrurile, să purcedem la concluzii.

Pentru primul nostru concediu la 2 Mai am ales o unitate de cazare bine cotată pe Turistinfo.ro (nu îi fac musai reclamă gratuită, dar mie mi se pare foarte ok modul de prezentare a informațiilor, fotografiile și toate detaliile au corespuns, până acum, de fiecare dată, cu realitatea!). Este vorba despre Casa La Dinamo  situată în 2 Mai, la câteva minute distanță de mare.

De ce am ales anul acesta să ne facem, anul acesta, concediul aici?

Pentru că, având doi copii micuți, un loc de joacă prietenos și mare este un atu pentru orice loc de cazare. Pentru că mi-au plăcut oazele de verdeață pe care le-am văzut în fotografii și pe care le-am regăsit aici (de fapt, livada în care se ia masa mi se pare mai frumoasă și mai mare decât mă așteptam să fie). Pentru că mi-am dorit să mă bucur de o priveliște frumoasă a mării, în puținele clipe de respiro pe care le am 🙂 Încă o dată, realitatea mi-a demonstrat că am făcut o alegere bună.   Mi-a surâs ideea de a avea un loc de luat masa în aceeași locație cu patul de nani din același motiv : e destul de dificil să cari după tine, la masa, pe lângă 2 maimuțele șturlubatice și tot arsenalul de plajă și să nu te „prăjești” pe drumul de întoarcere și să nu ratezi somnul de prânz și să nu pierzi nici o jucărie și să nu dărâmi restaurantul… înțelegeți voi ce vreau să zic, sper.

În plus, am descoperit un apartament curat (lenjerie și prosoapele se schimbă la 3 zile), suficiente corpuri de mobilier unde să poți depozita muuuuuuuuuultele bagaje, o bucătărie mereu la dispoziția turiștilor, cărucioare/scaune de masă/pătuțuri la cerere, fără costuri suplimentare, mâncare proaspătă și la prețuri decente (pâinea și garniturile sunt incluse în preț). De asemenea, am apreciat biblioteca de la parterul clădirii unde se regăsesc titluri de vacanță, lectură ușoară și mai complexă, dar și cărți pentru copii, câteva jocuri de grup și o canapea cu fotolii unde te poți refugia din calea razelor amiezii.

Panorama 2 Mai La Dinamo

Dupa cum vedeți, am început cu partea plină a paharului,cum m-a învățat pe mine profa la Management (mulțumesc frumos, dragă doamnă profesoară!).

Ce ar mai putea fi îmbunătățit, după părerea mea?

  • La meniul restaurantului mi-ar fi plăcut să regăsesc și variante mai light/sănătoase la capitolul răcoritoare – un fresh, o limonadă, poate chiar ceva variante de sirop homemade, etc.
  • Tot la capitolul meniu, aș fi apreciat o varietate de deserturi. Acum există doar papanași cu dulceață și smântână (o porție este generoasă și foarte gustoasă, de altfel). Poate, pe viitor, ar putea să adauge salată de fructe, clătite, înghețată 🙂
  • Cădița de dus s-a dovedit a ceda nervos în fața afluenților nisipoși, așa că repoziționarea obiectelor din baie și o perdea de duș sau chiar o scurgere mai eficientă, ar rezolva, cred, problema. Apartamentele sunt situate la etajul 3, care este de fapt o mansardă cu pereții înclinați specifici, așa că problema ar fi, cu certitudine rezolvată profesionist cu ajutorul sfatului unui constructor/arhitect/instalator.
  • Deși am apreciat priveliștea unui etaj 3 (mansardă), cu doi copii mici, dintre care unul proaspăt alergător, urcatul și coborâtul scărilor de n ori pe zi a fost activitate fizică în toată regula. E adevărat că știam, încă din momentul în care am făcut rezervarea, că apartamentele sunt situate la etajul 3, deci în fond, alegerea ne-a aparținut.
  • Pentru un apartament cu 2 camere unde pot sta cel puțin 4 adulți, cele 2 scaune de plastic de pe balcoane mi s-au părut a fi insuficiente. De asemenea, aș fi apreciat existența unui coș de gunoi în cameră, unde să poți arunca reziduuri nemirositoare. Există un coș în baie, este foarte util.

Una peste alta, acest prim concediu la 2 Mai mi-a încărcat bateriile, mi-a potolit dorul nebun de mare și mi-a dat un nou subiect de „recenzie” pe blog!:)

În speranța că impresiile mele vor fi de folos celor care se gândesc la un concediu aici, închei, cu zâmbetul pe buze și ușor bronzată!:)

PS – Mulțumesc pentru perspectiva foto și pentru feedback prietenilor noștri dragi, părinți de buburuză Ioana! De asemenea, mii de mulțumiri călduroase bunicii Ela care ne-a însoțit, secondat, salvat, dădăcit și sponsorizat evaderea în acest minunat (dar off, prea scurt!) concediu la 2 mai!

Dezvoltarea personală – cum văd eu lucrurile

Dezvoltarea personală este un lucru la care te gândești, în mod conștient? Ce loc ocupă în viața ta și cât anume (timp, bani, energie, etc.) ești dispus să investești pentru asta?

Pentru că dintotdeauna mi-a plăcut școala (și să fac teme, oi fi fost eu un copil…defect :P) și acum, om (mai) mare, îmi place să învăț. Îmi place să merg la cursuri și să aflu lucruri noi. Să iau notițe și să fac mici sau mai mari conspecte după ceea ce aud sau văd. Așa funcționez eu cel mai bine, cu creionul și agenda în mână.

Unul dintre cursurile care m-au ajutat să văd lucrurile și altfel este unul care poate părea puțin ciudat, pentru un blogger. Este vorba despre un curs (eu l-am văzut ca investiție în dezvoltarea personală) susținut, în data de 10 iunie 2015 la Piatra Neamț de către Lorand Soares Szasz intitulat simplu, dar sugestiv – 21 de metode pentru a crește o afacere.

Revăzând acum notițele mele de la acel seminar, zâmbesc. Sunt sigură că Lorand s-ar bucura să știe că mi-a lăsat o impresie atât de puternică și, mai mult cred, s-ar bucura să știe ca și pentru mine, acea zi a însemnat mult. Am câștigat arme noi cu care plec la drum, am câstigat combustibil SMART care mă ajută să îmi urmăresc mai eficient obiectivele pentru a mă dezvolta, pentru a crește.

În cele câteva ore petrecute în compania lui Lorand, alături de alți (poate?) 100 de pietreni, timpul a zburat repede. Are omul acesta un fel de a fi… Ca o șampanie bună, spumos și eficient, merge drept la țintă! Cine știe, poate o să citească aceste rânduri cândva și el. Lorand, e un compliment din partea unui om care nu bea des șampanie, dar la ocaziile speciale o apreciază. 🙂

Mi-am reamintit, că o atitudine pozitivă va duce la acțiuni pozitive care vor genera efecte pozitive. Pare simplu, dar mulți dintre noi uităm prea des asta. Uităm și ne concentrăm pe aspectele negative, pe urât și rău. Ne plângem de milă și așteptăm să fim bătuți pe umăr a înțelegere, de către ceilalți.

Ne plângem tot mai mult că suntem săraci, dar pierdem din vedere că bogăția nu este doar materială. Sau mai bine spus, bogăția se simte în trei dimensiuni ale vieții noastre – în creier, în suflet și în buzunar. Dacă nu ești atât de bogat material pe cât ți-ai dori, dar la celelalte două ești pe plus, e super! Ai tot ceea ce îți trebuie pentru a genera bogăție ȘI în buzunar/cont. Trebuie doar să treci la treabă. Da, este RESPONSABILITATEA ta să te faci bogat. Să investești ceea ce ești, cu pasiune și răbdare, pentru a avea! Sună bine, nu?

Și dacă totul ar putea fi realizabil? Cum? Simplu. Urmărind câțiva pași simpli. Mereu. În fiecare zi. Tot ți se pare simplu? Tot mai  crezi în dezvoltare personală? Pune pasiune în tot ceea ce faci! 100% din tine să fie în lucrul pe care îl faci. Gândește-te la câteva lucruri pe care le poți face în fiecare zi. Scrie-le. Lipește-le undeva la vedere. Aplică-le. În fiecare zi. Succesul (orice ar însemna el, pentru tine) va fi mai aproape dacă îl „rupi” în pași mici, dar făcuți perfect. Nu crezi? Încearcă! Ce ai de pierdut?

Dupa muncă, vine și răsplata. Bucură-te de ea, felicită-te pentru perseverență, sărbătorește. Și continuă! 🙂

Am învățat că bunăstarea este o alegere în care te poți baza pe multiple surse de venit, folosind mai multe domenii de activitate aflate în mai multe zone geografice. De asemenea, este foarte important să DELEGI și să conștientizezi faptul că FRICA TE OPREȘTE! Ce este frica? FEAR = False Expectations Appearing Real. Știind toate acestea, poți să tratezi frica așa cum merită.

Pe parcursul discursului său, Lorand a vorbit atât din punct de vedere al angajatului (cum vă sună – Salariul pe care îl câștig este cel pe care îl merit) cât și din perspectiva angajatorului (Adu valoare companiei și aceasta îți va da valoare!). Voi credeți în noroc? Lorand vede norocul ca pe un mix magic de pregătire și oportunitate. E posibil să aibă dreptate, îmi spun…

Ce este, pentru tine, dezvoltarea personală? Ansamblul tuturor tehnicilor pe care le folosești ca să ai succes, ca să pui în aplicare ceea ce vrei să devină real? Pentru a avea rezultate, este nevoie de un vis/plan, de o țintă spre care să te îndrepți, de planificare și de acțiune.

O idee care mi-a plăcut tare mult a fost cea a dream chart-urilor. Ce sunt acestea? Panouri unde poți pune poze cu toate obiectivele pe care le ai, unde le poți bifa și înlocui, după ce le-ai dus la îndeplinire. Astfel, ai viziunea clară a ceea ce trebuie să faci. Nu ești în pericol să te rătăcești, să pierzi din vedere esențialul. Știi pentru ce anume lupți.

Ar mai fi multe de spus despre conferința lui Lorand, dar mi-ar plăcea să aflu părerea voastră despre el și despre ideile pe care le susține. Mie mi-a plăcut mult, mi-a dat un boost de energie care încă mișcă lucrurile, inclusiv aici pe blog. Și nu, nu cred că participarea la un astfel de seminar de dezvoltare personală este utilă doar pentru cei care vor să dezvolte o afacere. Sau și mai bine, din punctul meu de vedere, dezvoltarea personală ar trebui să fie un obiectiv în sine, la orice vârstă, pe orice treaptă socială ne-am afla.

Voi la ce seminarii/conferințe faine mergeți/ați vrea să mergeți? Dacă nu aveți timp, mă trimiteți pe mine și eu vă fac un conspect, bine?

PS – Această postare a fost scrisă abia acum, după multă vreme, datorită notițelor din agendă despre dezvoltarea personală și alte teme conexe din conferința lui Lorand. Viziunea mea reprezintă modul în care le-am îmbinat în această postare.

 

Bagaje pentru concediul la mare ?

Yuhu, de când aștept să scriu postarea asta…

Bagaje pentru concediul la mare? Sunt multe postări pe diferite site-uri de unde îți poți face o idee și poți încropi propria  listă UTILĂ în pregătirea bagajelor. Totuși, dacă  plecăm de la premisa că fiecare familie are nevoi și preferințe proprii, opțiunile de transport sunt diverse și ceea ce mie mi se pare util, altuia îi poate părea complet în plus, probabil nu există o listă PERFECTĂ pentru niciunul dintre noi. Bun… Doi la mână, bagajul sau mai bine zis, mărimea lui depinde de câteva mici (sau mai mari) considerente:

  1. condițiile de cazare (de anumite lucruri avem nevoie în caz că mergem la mare cu cortul sau la o căsuța, de altele la un hotel cu all-inclusive),
  2. durata șederii (pentru 2-3 zile iei mai puține lucruri, TEORETIC),
  3. vârsta/sexul participanților la vacanță (dacă pentru un adult de sex masculin sunt suficiente 3 tricouri, să zicem, pentru un copilaș/bebe trebuie mai multe, etc).
  4. Despre nevoile vestimentare ale doamnelor și domnișoarelor… nu ajunge postul acesta!:) Glumesc, probabil că există, undeva în lumea aceasta mare, femei care au SUFICIENTE haine.

Deci, nu am pretenția ca lista mea este cea mai bună, dar, căutând modalitatea în care să mă organizez cât mai eficient, am petrecut câteva ore bune documentându-mă  și am adunat câteva idei care sper să fie utile. Uneori, nu ai la dispoziție timp, energie și răbdare să citești mai multe postări despre cum să faci, eficient, bagaje pentru concediul la mare. Iată, deci, rezumatul meu:

  • Bagaj pentru copii (noi avem 2 băieți, de 1,2 ani și de 3,4 ani)  – La capitolul haine COPII, eu fac așa (pentru fiecare copil): tricouri (1 per zi), 2-3 pantaloni scurți, 3 pantaloni lungi (din care 1 pantalon lung mai gros), 2 bluze cu mânecă lungă, 2 hanorace, preferabil cu glugă, 1 pijama/costumaș de dormit, șosete + chiloți (1 pereche/zi), 1 haină de ploaie/impermeabilă, șapcă/bandană/pălărie de soare, câte 1 pereche jambiere (utile și pt acoperit mâinile, sau ca supliment de căldură pe sub pantaloni subțire), câte 2 variante de slipi/copil (cel mic va avea 1 scutec textil de apă+căteva scutece de apa Huggies), căte 2 perechi de încalțări/OM (sandale, teniși/adidași) + papuci de plajă/încălțări de apa, oliță, scutece suficiente (calculez câte ar consuma în mod normal acasă, și mai adaug încă jumate din cantitate/suplimentez cu scutece textile). {Nu cred că e o idee bună să schimbi marca scutecelor în concediu, te poți trezi cu surprize.}, jucăriile de nisip și apă (găletușa,lopățică, sită, moară, forme de nisip), gonflabile (minge, colac, saltea/bărcuță)+ pompă, 1 pui de pernă, 1 păturică, (eventual suplimentăm la bebeluși mai mici cu scutecele de finet/pelincuțe bune la toate), câteva  jucării preferate (o parte lăsate la îndemână, în mașină dacă așa veți călători).

 

  • Bagaj mami și tati – Pentru fiecare ADULT: 4 tricouri mânecă scurtă, 2 pantaloni scurți, 2 pantaloni lungi (1 pereche mai groși), 3 bluze cu mânecă lungă, 1 hanorac/jachetă,preferabil cu glugă,  șosete + chiloți (1 pereche/zi), 1 pijama/ținută de nani. La mami (care e o doamnă, nu?) mai adaug 2 rochițe de plajă, 1 gentuța mică pt. plimbare , 1 geantă pt. plajă/rucsac (mare și încăpătoare, pe care o încarc de acasă cu tot ce trebuie, în caz că ajungem la plajă înainte de cazare/economisim timp).
  1. TRUSA MEDICALĂ – crema protecție solară, termometru, cremele de la Rodia (Cioco, Cătină, Immunis, Aloe, Brad), dezinfectant+bandaj, 1 cutie plasturi de diferite dimensiuni, aparat +pastile țânțari, remedii homeopate conform unei scheme dezbătute cu medicul (sunt câteva remedii generale, pentru insolație, arsuri solare, febră, vărsături, probleme de digestie, lovituri ușoare, etc.)
  2. IGIENĂ – prosoape mari și mici (câte 2 din fiecare fel + halatele de baie ale copiilor), trusa mani-pedi (cu unghieră, forfecuță, pilă, pensetă),  hârtie igienică (2 role), 1 săpun rufe/pete, absorbante (dacă e cazul), șervețele umede, gel antibacterian, dopuri de urechi/cască baie/ochelari scufundări, periuțe + pastă dinți, gel duș/șampon/săpun corp, antiperspirant, bețe urechi, perie/pieptene (+ alte produse pe care le folosiți frecvent), clește păr/elastice (unde e cazul)
  3. DIVERSE: câțiva clești de rufe, încărcătoare +baterii/acumulatori (telefon, aparat foto, laptop/tabletă, cablu USB), card memorie aparat foto (împătimiții au arsenal serios aici :P), harta (sau GPS, care trebuie verificat și corelat cu destinația), 1 ac și ață (alb/negru), 1 superglue/picătură, 1 lanternă și bateriile aferente, ladă frigorifică și pastile de răcire (noi o folosim pentru a depozita în ea gustările pentru drum), 1 sac de dormit/pătură (poate fi folosit și pe post de pernă, în mașină), 1 cearceaf/rogojină pentru nisip, cort de plajă/umbrelă de soare, sisteme de purtare sănătoasă (la 2 copii, vom lua 2 :P), ochelari de soare (dacă e cazul).
  4. De verificat înainte de drum: valabilitate RCA, achitare taxă drum/rovignetă, acte personale+ale mașinii, chei, card bancar, bani, rezervare (este util să aveți notate datele de contact – adresă, nume, număr telefon ale locației de cazare/proprietar/administrator.

Noi folosim sistemele de purtare (și nu căruciorul) din mai multe considerente ca spațiu de depozitare, ușurință în manevrare, apropiere de copil. De asemenea, este foarte utilă o protecție de vânt/ploaie pentru aceste sisteme. Mai adaug câte o căciuliță ușoară sau chiar cagulă pentru copii.

Pe mine mă ajută mult să așez toate lucrurile din listă în jur și apoi să le așez frumos, ergonomic, în geantă/troler. Mi-ar plăcea să mă descurc așa de bine ca în filmuleț:

Bagajele pentru concediul la mare pot fi un factor de stres pentru mulți dintre noi. Dar, cu puțină organizare și câteva trucuri, lucrurile devin mai puțin înfricoșătoare.

Voi ce luați cu voi în bagaj?

Hidratarea din parc

Pentru că doar ce s-au stins ecourile Săptămânii Internaționale a Alăptării pe care am sărbătorit-o și noi, la Piatra Neamț, cum scriam într-o altă postare, respirând aer proaspăt, după canicula ultimelor luni, m-am gândit să scriu despre hidratare.

Mai exact, hidratarea din parc. Cum care parc? Păi, în toate parcurile unde ajung cu puiii de om măcar o dat- pe zi (da, în fiecare zi!). Peste tot am văzut o grămadă de copiii, mai mici sau mai mari, potolindu-și setea cu diverse lichide. Mai mult sau mai puțin colorate, mai mult sau mai puțin sănătoase, mai mult sau mai puțin „îmbogățite” cu arome, zahăr, etc. Evident, cei mai mulți dintre ei sorb cu nesaț din diferitele tipuri de biberoane. Până acum, nu m-a interesat foarte tare subiectul, tocmai pentru că la noi în casă, nu există biberoane. Dar pentru că repetatele ieșiri în parc ne-au împrietenit cu mulți copii, o parte dintre ei hrăniți din unul sau mai multe biberoane, m-am văzut nevoită să le explic băieților ce este și cum se foloseste.

Astfel, tocmai pentru a formula explicatii logice, dar adaptate vârstei lor, am pornit în căutarea unor povești despre hidratare, despre importanța apei pentru organism și pentru natură, despre circuitul acesteia și despre cât de mult ar trebui să apreciem faptul că avem (încă mai avem) surse curate de apă.

Folosindu-mă de acest prilej, am exersat cu Matei diferitele forme sub care se găsește apa în natură, cum se formează și de unde vin norii, ploaia, zăpada. Eu m-am bucurat să văd cât de atent privește el formele ciudate ale norilor, iar el mi-a făcut inima să zâmbească gângurind expresii de „om mare”.

Pentru că aș vrea să nu uit, voi lăsa aici mărturia micii noastre lecții.

M- Aha, deci nu doar norii aduc ploaie…Ci și stelele, mami (tot auzind vorbindu-se despre ploaie de stele)

Eu – (zâmbind) E doar un fel de-a spune, puiule. Stelele nu cad din cer, asemeni picăturilor de ploaie.

M – Dar așa a spus… ploaie de stele… Știi ce dorință îmi pun eu??? Să fim mereu și mereu și mereu așa, împreună. Tu, eu, tati și Petru.

Eu – topită toată, îl sărut pe frunte și mulțumesc Cerului pentru că m-a ales să îi fiu mamă.

Revenind la hidratare, am preferat mereu să le ofer copiilor apă. Simplă, chioară, cum vreți să îi spuneți. I-am incurajat să observe când le este sete și încerc încă de pe acum, să le induc respectul pentru natură, pentru resursele ei și grija față de semenii lor care suferă din pricina foametei sau a secetei.

Dacă pentru Matei lucrurile capătă ușor ușor consistență, prin explicațiile și filmulețele pe care i le ofer,  ca suport al credințelor mele, pentru Petru încă este doar o joacă. Totuși, aleg, de fiecare dată, să îl includ și pe el, în limitele vârstei, evident, în micile noastre lecții.

Mă bucur că își sunt unul altuia ajutor și că Matei manifestă, de la zi la zi și din proprie dorință, multă grijă față de puiul mic. Mă distrează mereu ori de câte ori încearcă să se deghizeze în apărătorul regulilor și păstrătorul indicațiilor mele :). Cu atât mai mult cu cât, mai nou, și Petru găsește de cuviință să explice cuiva… mai mic, ce este voie și ce NU. Pisica Maya este „victima” fără vină.

Să ne bucurăm de hidratare, zic. Fie că vorbim de hidratarea pielii, a sufletului sau de hidratarea din parc. Bucurați-vă de apă și nu uitați să fiți recunoscători pentru că o aveți, deocamdată, la discreție!

Sfârșitul vacanței de vară

Îmi amintesc cu drag sfârșitul vacanței de vară din anii copilăriei mele. În fiecare an, la începutul lunii septembrie, plutea în aer emoția. Când eram micuță nu înțelegeam foarte bine ce anume se îtâmpla, dar apoi, odată cu trecerea anilor, trăiam fiecare apropiere a începutului de an școlar ca pe o mică minune.

Toate cumpărăturile aveau musai și ceva „pentru  școală”. Părinții ne lăsau să ne alegem penarul, ghiozdanul și treningul preferat. Pe atunci, încă se  purta uniformă, așa că din punct de vedere al vestimentației, oferta nu era atât de largă. Cu toate acestea, îmi amintesc și acum, cu mândrie, de uniforma mea, semn că sunt pe drumul spre a deveni OM MARE. Da, îmi plăcea să merg la școală și îmi plăcea să port însemnele vieții de școlar – uniforma și ghiozdanul.

Anul acesta însă, pentru prima dată după mulți ani, resimt emoția de atunci. Puiul meu cel mic a crescut, începem grădinița, cu emoții și mii de gânduri. Încă de la începutul verii am stabilit, împreună, că vom merge la o grădi (cum îi spune el) nouă, cu mulți copii și doamne educatoare.

Mai este încă timp să pun la punct ultimele detalii privind listuța cu cele utile. Dar, pentru că am avut puțin timp liber și pentru că sfârșitul vacanței de vară bate la ușă, mi-am clătit ochii prin ofertele care mai de care mai tentante. Pentru că încă nu am primit indicațiile educatoarei privind necesarul, imaginația mea a zburdat veselă pe tărâmuri internaute și am descoperit imagini care mi-au trezit nostalgii de mult apuse.

RechiziteleMele

Sunt sigură că fiecare dintre noi, părinții cumpărători de rechizite, apreciază calitatea produselor pe care le alege, dar dincolo de aspecte importante ca proveniența rechizitelor alese, firma producătoare sau prețul, fiecare dintre micile sau mai marile obiecte sunt frumoase, colorate și  poartă cu ele, în drumul de acasă la școală și invers, speranțele tale și ale copilului tău.

O simplă ascuțitoare, un caiet de activități sau o cutie de creioane cerate sunt cu atât mai speciale cu cât au fost alese împreună cu puiul tău. Deși nu are decât câțiva anișori, cu siguranță va avea propriile preferințe!

Iar eu, sincer, mă bucur că este așa. Îmi încurajez copiii să aibă un cuvânt de spus în ceea ce îi privește. Poate că astfel de practici pot genera costuri suplimentare, dar, cu răbdare și tact, cred că se poate preda copilului lecția valorii lucrului cumpărat, că echipa formată din părinte și copil este cea mai în măsură să decidă care sunt cele mai utile și potrivite rechizite.

Vă provoc la un joc al cunoașterii propriului copil acum, la sfârșitul vacanței de vară!

Lăsați-l să își aleagă câteva accesorii utile pentru școală și veți descoperi, poate, mai multe decât poate/știe să vă spună, folosind cuvinte!

RechiziteleMele

 

Ce a ales cel mic? Ce credeți voi că îi este necesar pentru școală/grădiniță? Cum decideți și de unde cumpărați?

Pentru că noi suntem la început, aș aprecia foarte tare răspunsurile și sfaturile voastre!

 

Iubirea în timp special (pentru părinți). Recenzie

Această postare conține 2 recomandări de petrecere a timpului liber pentru părinți – lectura unei cărți și vizionarea unui film. Iubirea în timp devine mai rafinată, dacă ești acolo să o poți savura.

Cartea se numește Șoimul rătăcitor-O poveste de dragoste și este scrisă de către Glenway Wescott. Deși la prima vedere pare a fi o lectură ușurică și facilă ( ințial am fost tentată să renunț la ea pentru că nu mi se părea foarte atrăgătoare), vă provoc să vă faceți timp pentru ea. Se citește destul de repede pentru ca are doar 107 pagini, dialog destul de puțin și un conflict cu doar câteva personaje. Practic, întreaga poveste se desfășoară pe parcursul unei după-amieze.

Citind-o, am descoperit câteva idei care merită a fi menționate aici. Le preiau cu citat, exact cum le-am descoperit și m-aș bucura să aflu părerea celor care le vor citi despre sensul lor.

Poate că nu cred în libertate , sau poate că o consider ca fiind doar ceva episodic în viață, o situație pe care trebuie să fii capabil să o înduri și de care să profiți atunci când se întâmplă; un fel de rău necesar. Când însăși dragostea este în joc, în general, dragostea de libertate este doar teama de captivitate.

Observând comportamentul și tabieturile unui șoim femelă în raport cu tehnicile de dresaj ale stăpânei sale, unul dintre personajele masculine ale poveștii noastre emite considerații personale despre iubirea matrimonială, gelozie sau loialitate:

Pasiunea neîmpărtășită, o dragoste dezbinată de situații sau de greșeli; o sexualitate deghizată în iubire – toate acestea sunt chestiuni de o mai mică importanță, o jenă voluntară, temporară, în comparație cu lungul drum al dragostei adevărate, mai ales al căsătoriei. Într-o căsătorie, insulta apare din nou și din nou și din nou; iar durerea nu trebuie doar îndurată, dar și consimțită; iar măsura de iertare ce este necesară pentru a șterge toate astea este incredibilă și obositoare. Când dragostea oferă satisfacție, atunci descoperi cât de mult din restul vieții este doar plata pentru acea satisfacție, rată după rată…

Filmul mi-a ajuns în atenție pur întâmplător. Sau nu, dacă nu credem în coincidențe 🙂

Un mic preview avem aici:

Mi-a plăcut pentru că se „asortează” cu cartea, se potrivește cu realitatea zilelor noastre și cu starea de spirit a oamenilor din jur. Și eu (poate și tu, cel/cea care citești aceste rânduri) mai simt nevoia unei guri de aer proaspăt în viață.

După 5 ani de la nuntă și vreo 10 de relație împreună, după o casă și 2 copii frumoși, poate lucrurile nu mai sunt foarte pline de același fel de fluturași roz. Daaaaaaaaaaar… cred că depinde de noi, oamenii mari, să alegem ceea ce devine relația noastră. Modul în care se și ne transformă pe noi creșterea relației este gândul meu pentru azi.

Chris Rock are un fel de-a fi sau de a juca… Nostim, dar destul de grav. Pe mine mă prinde de fiecare dată. Și, dacă stăm să ne gândim, cred că merită să investim puțin timp și energie pentru a redescoperi ceea ce ne-a făcut, la un moment dat, să alegem un om dintre atâția alții.

Nu fac analiză pe situație de ce am ales și în ce context, dar îmi place să cred că se poate să acceptăm trecerea timpului ȘI peste noi, ȘI peste iubirea noastră, zâmbind. Râzând, strângând mâna omului drag, privindu-l în ochii și manifestându-ne recunoștința pentru că EL sau EA există.

Uităm prea des… Undeva, pe parcursul vieții, uităm cât de important este sărutul de noapte bună, plimbarea de mână, chiar și în cele 9,5 minute cât copilul stă cuminte în tricicletă/căruț/sistem de purtare și privirea prin care transmiți atât de multe. Mesajul cifrat, din ochiii tăi, pe care doar el/ea, jumătatea ta, îl poate descifra…

Iubirea în timp își modifică poate consistența, culoarea, poate chiar și forma, dar EU nu cred în iubirea care se stinge fără avertisment, fără semnal sonor. Și atunci, ca la orice fel de urgență, când se aprind toate becurile roșii, dacă simți că merită, e timpul să intervii!