Lista cu lucruri UTILE pentru bebe ACASA

Continui seria articolelor listă, începută cu Lista pentru maternitate cu o nouă experiență, cea a unei colecții (mai cuprinzătoare pentru unii) de lucrușoare pe care le veți folosi odată ce ați ajuns acasă, cu copilul proaspăt născut.

Trecem peste emoția resimțită de toată lumea, trecem peste oboseala și stresul asociat evenimentului (curând vom povesti, pe larg și despre asta).

Din experiența mea și a mamelor pe care le cunosc, am creionat o listă cu lucruri utile pentru bebe (și îngrijirea lui) de la care cei interesați se pot inspira, să zicem…

  • În primul rând, un sistem de purtare sănătos, ergonomic (tot sărbătorim Săptămâna Internațională a Purtării în perioada 5-11 octombrie, cu o grămadă de concursuri, evenimente și întâlniri). La un nou născut se potrivește foarte bine wrap elastic sau țesut/ sling cu inele/ wrap-tai mic (până la 6 luni). Deși pare complicat, la început, NU E! De asemenea, pe lângă multele beneficii ale purtării sănătoase a copilașilor, sistemele de purtare ergonomice oferă mamei (sau tatălui) posibilitatea de a avea 2 mâini libere. Dacă sunteți din județul Neamț și vreți să aflați mai multe despre purtarea copiilor, vă așteptăm cu drag, în grupul dedicat, Babywearing Piatra Neamț. De altfel, astfel de grupuri de susținere există în multe alte orașe din România și din lume. Eu am descoperit mulți oameni faini prin intermediul întâlnirilor organizate de mămici inimoase și sunt mândra că fac parte din aceste grupuri.
  • Cădiță + măsuța/salteluța de înfășat. Noi am avut norocul de a primi ( de la un alt copilaș) o variantă 2 in 1, am iubit-o, ne-a folosit și am dat-o și noi mai departe altor copii. Este, din câte văd la o simplă căutare, destul de scumpă, dar o puteți folosi și la un al doilea copil și apoi o puteți dona sau vinde, dacă nu vă mai folosește. O variantă mai simplă este să schimbați copilul stând jos, pe o pătură mare, folosind o aleză absorbantă (dacă mama stă jos, iar copilul este la același nivel, efortul pentru spatele adultului este minim). O cădiță simplă, destul de mare și fără alte zorzoane este o variantă de cursă lungă, dar, la fel de bine, copilul poate fi spălat foarte ușor și în chiuvetă (la început) sau în cada mare, alături de unul dintre părinți.
  • Deși peste tot primul lucru (sau printre primele) apare menționat pătuțul copilului, părerea mea sinceră este că, mai ales pentru cele care decid să alăpteze (susțin alăptatul exclusiv până la 6 luni și apoi, concomitent cu diversificarea, până la minim 2 ani, asemeni recomandării OMS, dacă nu este evident sau dacă aceasta este prima postare pe care o citești de pe blog), cosleeping-ul este cea mai eficientă variantă pentru un somn odihnitor și mai puțin fragmentat, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Evident, dacă sunteți dispuse să încercați această variantă (sunt multe postări pe această temă, la o simplă câutare veți descoperi atât păreri pro, cât și opinii contra). Cu alte cuvinte, pătuțul NU ESTE UN MUST pentru un copilaș.
  •  Eventual, se poate culca puiul de om într-un coșuleț sau chiar în landoul căruciorului, dacă aveți așa ceva sau vă tentează sa cumpărați. Am auzit atât de multe istorii despre pătuțuri cu lenjerii colorate, cu laterale buretate, cu caruseluri ispititoare și dezamăgirea părinților că puiul nu vrea să stea în pătuț mai mult de 3-7 secunde… Am auzit și despre costurile unor astfel de investiții și cred sincer că, în cazul în care va fi nevoie și veți descoperi că micuțul dumneavoastră nu vrea să vă simtă aproape (deși mă îndoiesc!) și că este mai liniștit dacă doarme singur, separat, în patuț (deși mă îndoiesc, încă o dată), puteți cumpăra un pătuț. Frumos, simplu, vopsit cu vopsea pe bază de apă, desigur. Alegeți o saltea cât mai fermă. Nimeni nu vă poate garanta că cel mic va rămâne în pătuț odată ce l-ați cumpărat, dar este un lucru pe care îl veți descoperi, la timpul potrivit. Personal, am apreciat somnul câștigat având băieții lângă mine, am apreciat chiar și semitrezirea (sau trezirile nocturne), la fel cum au apreciat și ei, puiii de om, apropierea de mine și de tati. Bonus, minunatele dimineți în care soarele răsărea odată cu piciorușul grăsuț care poposea în ochiul meu stâng sau în coasta mea dreaptă. 🙂
  • Cel puțin în primele 2-3 luni, dacă cel micuț are nevoie să fie schimbat pe parcursul nopții, este foarte utilă o lampă de veghe sau chiar o veioză de sare. Aceasta din urmă are și rol terapeutic, după cum aflăm de la Viațaverdeviu. Lumina făcută de o astfel de lampă este atât de suavă și de liniștitoare, încât mie îmi vine să țin lampa aprinsă chiar și când nu ar fi nevoie. Varianta mai puțin luminoasă (și mai ieftină) este un animăluț care se pune în priză, cu leduri colorate).
  • În ceea ce privește căruciorul, iar nu mi-a făcut cu ochiul ideea, nici măcar la primul copil. Abia când ne-au năpădit căldurile cele mari am considerat necesar să cumpăr așa ceva. Fiind adepta lucrurilor practice, am ales un cărucior care se putea lăsa pe spate aproape complet, ușor de strâns și transportat, cu loc generos pentru bagaje și fără multe accesorii. Evident, este înțelept să adaptați aceste recomandări la situația voastră: dacă circulați mult cu mașina, mare atenție că plimbătorul de copii să încapă în portbagaj (și eventual, să mai rămână loc!), dacă veți face multe plimbări prin zone cu teren accidentat (cum sunt multe trotuare în țara noastră!), e bine ca roțile mari să aibă și sistem de blocare și suspensiile să facă față. Nu cred că un cărucior 3 în 1 își merită căruța de bani. Am preferat să iau lucruri care să întrunească acele condiții care erau importante pentru noi, lăsând la o parte firma, culoarea sau mai știu eu ce fițe din lumea cărucioarelor. Mare atenție cât de greu este căruciorul, raportat atât la capacitatea de a căra a mamei, cât și la locurile în care va fi plimbat (lift, scări, pante, etc.)
  • Scoica auto – aici este neapărată nevoie sa fie OMOLOGATĂ. Verificați (preferabil înainte de a cumpăra!) ce fel de sistem de prindere există în mașina voastră – cu centuri (clasic) sau ISOFIX. Cea mai sigură modalitate de a transporta un bebeluș/copil în mașină este în scaunul de mașina, o perioadă cât mai lungă de timp cu fața în sens invers sensului de mers (un filmuleț dramatic, dar foarte convingător aici)

     

  • Consumabile : scutece de unică folosință (mare grijă la mărimea aleasă!) sau scutece textile, ser fiziologic (o butelcă de perfuzie din care scoateți cât va trebuie cu un ac și seringă este cea mai comodă variantă), comprese sterile, vată/tifon, alcool alb 70 grade C sau spirt medicinal pentru buric, gel/săpun pentru cap și corp cât mai blande cu pielea copilului (există păreri conform cărora este preferabil să îl spălați exclusiv cu apă, cel puțin la început, în prima lună măcar), o cremă pentru funduleț/lanolină pură – NU SE FOLOSEȘTE DECÂT LA NEVOIE, eventual un ulei de masaj (cât mai natural, de măsline, de cocos sau unt de shea).
  • Haine pentru nou născut – Oricât de drăguțe vi s-ar părea, NU CUMPĂRAȚI multe haine de mărime NN(nou născut sau 0-1 lună). Câteva schimburi pe care le veți roti de câteva ori și apoi veți trece la următoarea mărime. Alegeți haine din bumbac, ușor de îmbrăcat/dezbrăcat (cu fante pe umăr, cu capse pe lateral). Nu cădeți în capcana de a alege lucruri cu multe șnurulețe, fundițe, cu piese sau decorațiuni textile detașabile, care pot zgâria sau incomoda. Pentru început, sunt suficiente câte 4-5 body-uri, 4-5 pantaloni cu botoșei, 4-5 costumașe cu totul de interior, câteva perechi de șosete. Body-urile maieu sunt utile în orice anotimp, putând fi suplimentate cu vestuță/bluză cu mânecă lungă, în funcție de temperatură. Pentru exterior, 1-2 costumașe tip overall care pot fi îmbrăcate ușor. De asemenea, 1-2 căciulițe mai groase (pt iarnă) sau pălării de soare/băscuțe, pt anotimpul cald. Foarte practice sunt costumele tip cosmonaut pentru iarnă, dar 2 sunt suficiente! 🙂
  • Câteva păturici, de grosimi diferite – Alegeți materiale naturale (bumbac sau lână), culori frumoase și texturi care pot fi folosite în diverse împrejurări. De asemenea, puteți avea la îndemână câteva bucăți de finet, cu utilizare multiplă – de pus în cărucior, pe pat, de învelit piciorușele, de pus pe umăr când țineți copilul să scoată aerul afară, etc. Se pot cumpăra bucăți mai mici din comerț sau la metru, din care faceți câte bucăți vreți voi (se face doar tiv pe margine, nu e greu și e destul de ieftin). În aceeași categorie intră lenjeria de pat (cu sau fără apărători de pătuț – nu sunt utile decât mai târziu, în primele 2 luni copilul nu este foarte mișcăreț!) și sacul de dormit pentru bebe (preferabil plăpumioarei pentru că bebe nu se poate sufoca astfel, iar pentru cei care dau mult din picioare/se dezvelesc poate fi o soluție).
  • 2-3 prosoape mari – mi se par mult mai practice decât cele speciale, cu „glugă” și pot fi folosite o perioadă mai lungă de timp.
  • Un termometru bun – pentru verificarea temperaturii apei (știu varianta „cu cotul” dar, cel puțin pentru părinții începători, cotul nu are gradații), pentru a verifica temperatura din cameră și pe cea a copilului (noi am avut inițial unul clasic, cu semnal sonor, apoi am primit unul cu infraroșu de frunte/non contact).

Lucruri pentru bebe de care Nu aveți nevoie:

  1. Jucării de bebe – pana pe la 2-3 luni (cel puțin). Același lucru pentru jucăriile de baie.
  2. Sterilizator, biberoane, tetine – decât dacă folosiți lapte praf pentru a hrăni copilul
  3. Încălzitor de biberoane, perie, soluție dezinfectat – idem pct. 2
  4. Mameloane de silicon, ceaiuri de lactație – sunt soluții la care se va apela în ultimă instanță, după ce veți discuta cu un consultant în alăptare
  5. Pernă pentru copil
  6. Produse „speciale” pentru copii ca detergent, balansoar, prosop cu colț/capișon, săpun de copii, linguriță de copii, bețișoare de urechi pentru copii, etc.
  7. Sistem de monitorizare – pentru o casă normală, cu distanțe mici între camere și oameni care sunt atenți la semnalele și nevoile copilului
  8. Medicamente minune pentru colici – nu cred în tratamente minune, voi scrie mai pe larg despre asta
  9. Ceai pentru bebeluși
  10. Cântar – este stresul tuturor părinților. Nu ajută cu nimic la dezvoltarea corectă și armonioasă și dă „dependență”. Este suficientă cântărirea 1 dată pe săptămână la medicul de familie/pediatru și după prima lună, 1 dată pe lună, la controlul lunar.

 

Concluzia este că pentru a crește un copil sănătos și fericit nu avem nevoie de foarte multe lucruri, ci, mai ales de apropiere, de atenție și răbdare. Copilul vostru va crește înconjurat de lucruri utile pentru bebe, va crește sufocat de lucruri inutile sau va crește înflorind cu iubire și atașament?

NU violenței în creșe și grădinițe!

Mi-aș dori să nu fie nevoie de o astfel de postare. Mi-aș dori să nu cunosc, să nu aud despre astfel de cazuri.
Mi-aș dori să fie de la sine înțeles că persoane (că Oameni nu le pot spune!!!) care lovesc, umilesc și înjosesc puiii de om nu au ce căuta în astfel de locuri de muncă. Din păcate, este nevoie ca lucrurile să fie spuse. Iar și iar. Este nevoie să nu închidem ochiii, să nu trecem mai departe, să nu ridicăm din umeri. Dar, mai mult de atât, este voie să fim alături de copiii. Să le demonstrăm că îi credem și îi alegem. Pe ei. De fiecare dată pe ei.

Am fost la baie, am alunecat și am că zut cu capul de ciment,m-a durut, am plâns ,dar mi-a trecut! Aa, și lui Daniel (copil cu autism care nu vorbește) i-a tras doamna palme că a confundat lipiciul cu săpun și s-a frecat cu el pe mâini! Dar a meritat mami să îl bată doamna că a făcut ceva rău !

Eu cred că respectul se merită, se câștigă. Susțin acum și întotdeauna orice campanie sau demers care va spune – NU violenței în creșe și grădinițe!

Caz real. În România anului 2015. În Piatra Neamț, la o grădiniță de cartier. Unde părinții își duc puiii și îi știu în siguranță. Unde cei mici ar trebui să se obișnuiască unii cu alții, să lege primele prietenii, să învețe primele poezii și cântecele, să se joace și să crească frumos. Educatoarea? Cu siguranță, foarte competentă. Așa cum ar trebui să o recomande cei peste 40 de ani de experiență, nu? Și totuși, citatul aparține unui pui de nici 5 ani. Care nu inventează, care nu caută să denigreze, care nu știe să invoce subterfugii.

Altă creșă, alte doamne, alți copilași.

Afară, la locul de joacă. Un pui cade și face „buba”. Doamna educatoare era concentrată la o discuție cu cineva, la telefon. Două îngrijitoare se îmbărbătau reciproc, cu bârfă și masaj. După o vreme, una dintre ele ia un șervețel și șterge nasul unui copil, apoi lacrimile celui care căzuse. Acesta din urma este trântit pe pătura, lângă doamne, ca să nu se mai lovească. Sau să se miște de acolo.

Alt oraș, alte mentalități. Părinți care plătesc mai mult pentru atenție suplimentară. Doamna are grijă de cei care sunt drăguți cu ea. Un parfum, o cafea bună, o pereche de cercei. Da, se rezolvă, cum să nu! Doar suntem oameni, se știe…

Nu am cuvinte să scriu mai mult. Știu cum îmi duc și eu, la rândul meu, puiii la grădiniță. Câte speranțe le dau lor, și-așa speriați de despărțirea de părinți. Cum îi îmbărbătez spunându-le ca acolo (la grădi) este un loc minunat, unde se întâmplă lucruri magice. Unde copiii cântă și dansează, unde Doamna este ca o mamă și îi ocrotește, îi învață, este acolo pentru ei.

Și întreb… CUM SĂ DISTRUGI astfel de suflete? Cum să mai ai încredere să pleci când puiul rămâne într-un loc frumos, minunat…dacă există ASTFEL de INDIVIDE?

CUM?CU ce inimă? Cu ce curaj? Cu ce speranțe?

Nu generalizăm. Nu peste tot e la fel. Nu cred că educația este un sistem diabolic și este nevoie să îl eradicăm. Dar mi se rupe inima când aud. Când văd. Când mi se povestește. De durere, de indignare, de furie.

Știu că scuze se pot găsi… Că personalul nu e suficient, că baniii nu sunt destui pentru a crea condiții decente, că doamnele sunt puține și depășite de energia copiilor.

Și totuși…

Cu toate acestea, NIMIC pe lume nu te îndreptățește pe tine, CIOT DE OM, să lovești, să calci în picioare, să umilești pe UN COPIL! NIMIC nu îți dă dreptate! Nu ai nici o scuză, nici un argument, nici o variantă prin care să mă convingi că AI FOST ÎNDREPTĂȚIT să te comporți așa!

Nu mai lăsați astfel de scursuri să vină în preajma copiilor voștri. De ce să vorbim de NOROC în aceeași propoziție cu educația? Dacă mă încred în noroc, joc la loto, poate. De ce să SPER că prind o educatoare bună și condiții decente? De ce??? Când educația e gratuită, e drept prevăzut prin Constituție… De ce?

De ce, Doamnă Educatoare?

De ce nu ieșiți la pensie? De ce nu plecați la tratament dacă sunteți stresată? De ce nu mergeți la țară, să vă tratați cu aer curat și compania plantelor liniștite (și nezbenguicioase, cum sunt copiii normali, sănătoși!)???

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Respect cu toată puterea mea cadrul didactic (și nu numai) care învață, care educă, pe cel/cea care sădește informație, cunoaștere și sentiment în puiii de om. Sunt gata oricând să fac echipă cu astfel de oameni, asumându-mi partea mea de muncă, sprijinind partea lor de treabă. Dar… RESPECTUL se merită. Respectul se cuvine celui care respectă. Respectul este o autostradă cu două sensuri. Întotdeauna. Indiferent de vârstă.

* Această postare s-a născut din indignare, din furie și din dorința de a fi cumva, așa cum m-am priceput mai bine, alături de aceia dintre copiii și părinții care trec și au trecut prin astfel de lupte. Poate demersul meu nu va rămâne fără ecou, poate vă mai pot sprijini cumva, cu o vorbă, cu o îmbărbătare, cu puțin curaj. Cu drag și speranță am făcut-o și aș face-o iar.

Editare ulterioară – Această postare NU este despre copilul meu. Așa cum NU ESTE despre educatoarele lui. Sau despre grădinița pe care noi, părinții lui, am ales-o pentru el. Prefer să discut cu persoana în cauză când e cazul, înainte de a trage concluzii. Nu judec înainte de a aduna toate datele și nu mă sfiesc să spun ceea ce simt, la nevoie. Imi displac profund atacurile mișelești, după paravan și nu suport bârfa. Acest blog nu va promova astfel de comportamente, în nici un fel.

Lista pentru maternitate – varianta scurtă

Am tot promis că voi aduna toate aceste informații aici, pe blog, pentru că este unul dintre subiectele de maxim interes pentru graviduțe/prietenele lor/rudele care vor să le streseze ajute cu acest subiect. Ce anume trebuie sî cuprindă temuta, mult dezbătuta și mult așteptata listă pentru maternitate???

În primul rand, lista pentru maternitate este o adunare de lucruri care ÎȚI pot fi utile la maternitate. Sau nu, pentru că, unele dintre ele nu îți plac, nu le folosești, îți sunt deja puse la dispoziție de maternitatea unde naști, etc. În al doilea rând, în funcție de categoria  în care te încadrezi (tipul LAS’SĂ FIE sau tipul IAU EU/IA CINEVA DACĂ ÎMI TREBUIE), lista pentru maternitate va fi una mai lungă sau mai scurtă.

Pentru că există pe internet o multitudine de variante de astfel de liste pentru maternitate, am hotărât să adun într-un singur loc rezultatul experiențelor mele (și ale prietenelor mele), într-o variantă pe care o poți lista și bifa, completa și scurta, în funcție de nevoi și preferințe.

Iată LISTA DE MATERNITATE pe care am gândit-o pentru voi – acum, cu dedicație pentru Anda și Corina 🙂

A.Acte necesare/utile 

  • 1. Buletin, card-ul CNAS activat (mai nou, este document obligatoriu la orice vizită la medic)
  • 2. Adeverința de asigurat/dovada plății contribuției (în principiu, în bazele de date există astfel de evidențe, dar mai bine să fiți pregătiți)
  • 3. Dosarul cu analizele din timpul sarcinii, Rh, grupă de sânge
  • 4. Carnetul gravidei
  • 5. Ultimele ecografii

SFAT 1: În afară de buletin și card, celelalte le puteți lăsa undeva la îndemână, pentru a fi aduse de către soț/mamă/etc.

SFAT 2: Dacă sunteți alergică la anumite medicamente sau urmați constant un tratament, notați undeva aceste detalii și nu uitați să le comunicați, la nevoie.

Pentru mami

  • Cămaşă de noapte (2-3 bc) – în principiu, sunt preferabile pijamalelor, dar pot fi înlocuite cu acestea, dacă vi se permite (în unele spitale, este acceptată doar cămașa de noapte)
  • Halat (1bc) – depinde de anotimp
  • Sutien de alăptare/normale tip bustieră (2bc) – musai din bumbac și foarte comode (exclus cele cu sârme/balene)
  • Absorbante pentru sâni/ comprese sâni – eu nu le-am folosit în maternitate, ci abia mai apoi, acasă
  • Crema pentru rănile la sân (lanolina pură – Lansinoh, Mayam; Comprese MultiMam) – rănile se fac, de obicei, LA O ATAȘARE INCORECTĂ. Cereți să vi se arate cum procedați corect! Este normal să simțiți un ușor disconfort (mai ales la începutul alăptării sau la primul copil alăptat), dar nu trebuie să doară!!!
  • Chiloți (5 bc) – o idee bună sunt cei de unică folosința, pot fi găsiți în farmacii, la seturi cu câteva perechi/set
  • Șosete (2-3 bc)
  • Burtieră –  în caz de cezariană te ajută să îți mențină musculatura nemișcată împotriva durerii (părerile sunt împărțite, există medici care nu o recomandă)
  • Tampoane gata confecționate (20) (vată+tifon)=TORSOANE – poți face punguțe cu câte 5 bucăți și îți mai pot fi aduse, pe măsură ce e necesar
  • ȘI/SAU Absorbante de noapte, mari (în cazul în care aveți voie să le folosiți)
  • Șervețele intime (1 pachet mic) (în cazul în care aveți voie să le folosiți)
  • Hârtie igienică (1 bc)/ Cutie de șervețele mică(1 cutie)
  • Colaci de hârtie de unică folosința pentru wc (1 set) – nu am folosit
  • Supozitoare cu glicerină (în caz de cezariană), cremă hemoroizi – doar dacă ai din timpul sarcinii sau la nevoie
  • Oximed spray – pt. tăieturi, arsuri, operații, loviri, înțepături, etc.
  • Aparat de ras (bic) în cazul în care nu sunteți epilate – decât să te chinui tu, mai bine îți rogi partenerul să te ajute sau să te lași pe mâna celor din spital
  •  Papuci – preferabil 1 pereche rezistentă la umezeală (sau 1 pereche de mers la baie și 1 pereche de casă)
  •  Săpun
  • Prosop mic (2 bc)
  • Periuță, pastă de dinți
  • Deodorant – cât mai bio/natural de preferat, cosmetice dacă e cazul – mare grija dacă alăptezi, e posibil ca mirosul deodorantului să îl deranjeze pe bebe
  • Perie de păr, elastice de prins părul/ agrafe
  • Telefon, încarcător telefon
  • Apa plată (1l), pai – eu nu le-am luat inițial, mi-au fost aduse de acasă când a fost nevoie
  • Portofel, plic, bani
  • Integrame, reviste, carte
  • Cană/pahar – eu am folosit un termos cu capac și pai, pentru perioada de la ATI când stai mai mult întinsă, a fost foarte comod
  • Tacâmuri (lingură, linguriță, furculiță, cuțit) + castron, farfurie
  • Pompă de sân – DOAR LA NEVOIE, se găsește în toate farmaciile (cea mai bună metodă de a stimula sânul să producă lapte este să îl atașați pe bebe CORECT, cât mai des și cât mai repede după naștere). Dacă totuși folosiți pompa, ceea ce reusiți să scoateți (chiar și câteva picături) dați copilului vostru – pe orice cale, preferabil cu seringa/lingurița și nu cu biberonul. SFAT: Înainte de a cumpăra o pompă de sân, verificați care este politica acestora în spital. De exemplu, la mine în oraș, este permis accesul mamelor la pompele electrice (ale spitalului), în mod GRATUIT, pentru acelea care au gemeni/tripleți/etc. și/sau au copilașul la incubator/ATI copii.
    • Pentru bebe
      • Body mânecă lungă + Pantaloni cu botoșei (3 buc)
      • Body mâneca scurtă  + Salopeta (3 buc)
      • Șosete, căciulița de interior – căciulița nu are nevoie decât în primele 3 zile de viață, până se obișnuiește puțin cu temperatura extrauterină.
      • SFAT – Hainele pentru copil încercați să le luați de mărime 1-3 luni și nu pentru nou născuți. Bebe crește repede, cu toate măsurătorile nu este foarte bine delimitată lungimea copilului la naștere. Dacă aveți prietene, cunoștințe care se oferă să vă dea haine pentru prima etapă, chiar și de nou născut, acceptați-le și folosiți-vă cu drag de ele!
      • Unghiera pt. bb sau o forfecuță cu vârfuri rotunjite, SAU mănuși pt. cele câteva zile din maternitate/dacă nu aveți curaj încă să îi tăiați unghiuțele
      • Scutece pentru nou născuți, mărimea 2 (15) – pot fi aduse  mai multe, pe parcurs
      • Șervețele umede (1 pachet)
      • Păturica moale (1)
      • Aleză (Păturică absorbantă de unică folosință) (2) – folosite de obicei, la schimbat
      • Prosopele mici (2)
      • Comprese sterile (1 set)
      • Ser fiziologic (4 fiole) sau 1 butelcă de 500 ml din care scoateți cu seringă și ac (mai economic)
      • Cremă iritații scutec – se folosește la nevoie și NU PREVENTIV
      • Baneocin pudră/ Spirt/Alcool alb – pentru curățarea buricului (Sfatul meu este să învățați încă din maternitate cum să faceți EFICIENT asta, de la medic/asistente. Deși pare greu, nu este! Nu vă speriați de BURIC ȘI IGIENA LUI!).
      • Puteți lăsa acasă, un al doilea bagaj, pentru mai târziu :
        • absorbante tifon+vată, TORSOANE – pregătite în punguțe de câte 5-10
        • haine externare mami
        • haine externare bebe+landou
        • îmbrăcăminte bebe, SUPLIMENTAR față de ceea ce am enumerat anterior – 3-4 body mâneca lungă/scurtă, 2-3 pantalonași cu botoșei, 2-3 salopete, 2 perechi șosete,  1-2 căciulițe – în cazul în care vei mai avea nevoie la spital, pot fi aduse ușor, DACĂ lași instrucțiuni clare cuiva (mamă, soț, prietenă) unde sunt puse
        • scutece de finet – opțional (pot fi cumpărate din magazinele de profil sau poți lua finet de la metraj și să coși câteva, doar pe margine, la tiv)
        • scutece (restul pachetului mic și/sau 1 pachet mărimea următoare)
        • sutien comod/ șosete/ chiloți – în cazul în care vei mai avea nevoie la spital
        • o pijama/cămașă de noapte/halat suplimentar(ă)
        • ceai pentru lactație –  Cea mai eficientă cale de a grăbi și ajuta instalarea lactației este pusul copilului la sân. Hidratarea în exces poate dăuna (produce furia laptelui, mai ales în absența atașării bebelușului). Același rău poate fi făcut și de folosirea pompei de sân care generează SUPRAPRODUCȚIE (nu vă încredeți în zicala MAI BINE MAI MULT DECÂT DELOC, del puțin la începutul alăptării). De asemenea, mare grijă la „ajutoarele” care promit marea cu sarea în ceea ce privește alăptarea (pastile, ceaiuri, alimente minune, etc.).
        • Foarte important, datele de contact are unui consultant în lactație/educator prenatal/instructor Lamaze/moașa mommy and child friendly/etc.  – Chiar dacă vă aflați la cea de-a doua/n-a sarcină sau credeți că ați acumulat suficiente informații despre alăptare și perioada de lehuzie, este util să aveți alături (chiar și la telefon/pe messenger sau pe skype) oameni profesioniști, pregătiți care să vă ofere sfaturile și suportul de care aveți nevoie.
        • De asemenea, este de ajutor să păstrați legătura cu minim o mămică „proaspătă” (care a trecut recent  prin experiențele pe care le traversați). Fie că schimbați doar impresii sau deveniți cele mai bune prietene, o altă mamă cu experiență va poate ajuta să depășiți mai ușor orice temeri ați avea. Experiența mamei/soacrei/bunicii este utilă, dar, dacă datează de peste 3-5 ani, e posibil să fie deja depășită.
        • Partenerul de viață este unul dintre STÂLPII pe care trebuie să te bazezi, în perioada imediat următoare. Știu că nu e mereu ușor, dar NU ÎL EXILA și NU ÎL CORECTA mereu. Veți învăța împreună, e timpul să creșteți ca familie un pui de om.

 

Aducerea pe lume a unui copil este un lucru mare, pe care l-ai făcut TU, MĂMICO! Bucură-te, teme-te, descarcă-te și mulțumește Cerului pentru darul primit! E absolut normal să te temi uneori, să te simți copleșită și să fii un munte de sentimente și emoții. Oferă-ți posibilitatea de a trăi totul, de a simți totul.

Zâmbește! Ai dat viață și, oricât de greu ar părea, nimic pe lume nu este mai frumos!

Eu sunt mamă și îmi place să învăț + CONCURS

Cum a început totul

Mereu mi-a plăcut la școală. Mi-a plăcut să iau notițe, să fac fișe, să subliniez (cu mai multe culori), să aflu lucruri noi. Dar nu mi-am închipuit că voi ajunge, într-o zi, să scriu asta: „sunt mamă și îmi place să învăț!”.

Când eram copil, îmi închipuiam că oamenii MARI sunt persoane puternice, că ei dețin adevărul absolut și au, de fiecare dată, răspunsul la toate întrebările. Mă visam și eu asemeni lor. Îmi doream să fiu mereu stăpână pe situație, să știu ce să fac, să spun și să am mereu, la îndemână, unelte care să mă facă puternică. Deșteaptă. Mare. 🙂

Anii au trecut și am înteles că lucrurile nu sunt deloc așa. Am înțeles, cu timpul, că oamenii mari nu sunt decât tot niște copii care poartă haine pretențioase, care folosesc, de multe ori, cuvinte lungi (și greu de reprodus). Că oamenii mari NU sunt STĂPÂNI pe situație. Sau nu întotdeauna. Prima dată, m-am speriat. M-am simțit cumva trădată! Pai cum? Eu de-asta vroiam să fiu mare!!!

Dar… Poate nu e rău că este așa. Poate copilăria nu este o etapă de care să vrem să scăpăm mai repede, nu e o căsuța pe care să o bifăm pe harta vieții și apoi să mergem mai departe, ștergând cu buretele tot ce ne-a adus ea. Poate copilăria este mai mult de atât.

Azi, sunt mamă

Sunt mamă și îmi place să învăț. În fiecare zi. Alături de copiii mei. Împreună cu ei. De la ei. Pentru că nu doar cei câțiva centimetri în plus mă fac pe mine OM MARE. Pentru că ei, copiii mei – frumoși, unici, speciali, PERFECȚI – sunt profesori care îmi predau, dacă îmi permit EU MIE să le ofer o clipă de atenție.

De la ei, învăț să mă joc.

Selecting Beads In An Assortment Of Colors For A Beautiful Unique Necklace

Nu râdeți! E frumos să te joci. E util să te joci. E terapeutic să te joci. Și noi, oamenii mari, uităm să ne jucăm frumos. Uităm să inventăm o lume unde personajele cresc în curaj, în adevăr, în dreptate. Uităm să ne bucurăm de lucrurile simple ca o frunză roșie sau un gândăcel care a poposit pe o bordură. Uităm să ne bucurăm de ploaie și de stele.

Sunt mamă și îmi place să învăț! Chiar dacă mă simt vinovată, uneori, că nu șterg praful (la timp) sau că nu fac (mereu) activități (mai multe) serioase cu cei mici. Învăț de la ei să am răbdare, să le dau TIMP să se obișnuiască, ÎN RITMUL LOR, cu schimbări pe care eu le-am decis. Cu venirea dimineții sau cu baia de seară. Cu începerea școlii sau cu vizitele la bunici. Cu meniul sănătos sau cu ghetele de zăpadă. Învăț să le dau posibilitatea de a digera explicațiile pe care le primesc. De a le pune sub semnul întrebării, dacă asta simt EI că trebuie să facă. De a cere explicații, dacă nu le este clar. Chiar de a renegocia termenii unei înțelegeri, dacă este rezonabilă.

Cum învață MAMA din mine?

Învățarea mea, de când sunt mamă, se desfășoară pe mai multe fronturi. Prima și cea mai importantă este cunoașterea care îmi vine de la copiii mei. Dar nu e singura portiță pe unde primesc, dacă am curaj și răbdare, aproape continuu, informații. Învăț, de asemenea, de la părinții mei. De la mama. De la alte femei, mame sau nu, care își varsă cunoașterea către mine. Prin vorbe, prin gesturi. Prin tăceri. Sunt oameni care aleg să păstreze mânia, dincolo de orice explicație rațională. Care aleg să ducă supărarea acolo unde nu credeam că poate fi vorba de așa ceva. Și ce mă învață? Niciodată să nu spui niciodată, vorba cântecului :).

Apoi, învăț citind. Pentru că îmi place să citesc. Iar faptul că sunt mamă, nu ar trebui, TEORETIC, să îmi răpească această plăcere. Da, am o carte la baie, pe care o pitesc pe mașina de spălat și, în rarele momente când ajung fără codiță acolo, citesc câteva rânduri. Poate chiar și o pagină.

Am de asemenea, o carte în bucătărie, pe care o deschid, în timp ce încălzesc mâncarea sau aștept să sune clopoțelul mașinii de făcut pâine. Iau o carte cu mine în portbagajul căruciorului, dacă simt că puiul ar putea adormi la plimbare. Și da, cu toate acestea, reușesc să mai și termin aceste cărți. Mărturie stau o parte dintre postările de pe blog, note de lectură sau referiri la diferite materiale citite.

Sunt mamă și îmi place să învăț, citind articole/postări/impresii de pe site-urile și blogurile pe care le urmăresc. Pentru că sunt abonată la destul de multe. Și aproape în fiecare zi, deschid măcar 2-3 astfel de postări. Nu este mereu vreme să le citesc atunci. Dar revin la ele (de obicei, când sunt certata că IAR am DESCHIS prea multe tab-uri!). Unele sunt închise foarte repede, pe altele le citesc pe îndelete. Câteva vor fi distribuite mai departe, către alții – prieteni sau doar cunoștințe. Fără să am vreun câștig din asta. Pur și simplu, mi se par idei utile. Mi se par idei frumoase, bune de pus în aplicare.

Pentru că sunt mamă, știu că SĂNĂTATEA mea este importantă. Și știu că eu, ca om – ca femeie, ca soție, ca fiică – trebuie să fiu întreagă. Trebuie să funcționez la parametri optimi pentru a putea fi. Pentru a putea învăța. Pentru a putea da mai departe. Copiiilor și Lui. Oamenilor dragi. Vouă, celor care citiți aceste rânduri.

Îmi place să cred despre mine că sunt un om deschis, că primesc provocările vieții cu zâmbetul pe buze și loviturile, inerente de altfel, din când în când, cu maximum de curaj. Tocmai pentru că sunt mamă și aș vrea ca omuleții pe care îi cresc să vadă asta la mine. Să vadă și lacrimi, să vadă și iubire, să vadă și trudă, să vadă și succes.

11986437_1122272961134146_6352355109938928553_nA fi mamă este, de cele mai multe ori, o alegere. Conștientă sau nu, informată sau nu, deplină sau nu. Astăzi, în epoca vitezei, cred că avem resurse pentru a învăța. Cred că suntem datori să învățăm. Pentru noi și pentru copiii noștri. Pentru ca ei, la rândul lor, să ducă mai departe ceea ce noi le transmitem.

Sunt mamă și îmi asum faptul că deciziile pe care le iau AZI pentru copilul meu nu sunt perfecte. Sunt cele mai bune acum, cele mai potrivite, conform a ceea ce știu și sunt. Mâine, poate, copilul meu va alege altceva. Și asta nu va anula experiența mea ca mamă a lui. Nu va însemna, în ochiii mei, că el are dreptate și eu am greșit. Și nici viceversa. Va fi doar o altă alegere. Alegerea lui. Cu datele, informațiile și credințele lui. Pe care eu, ca mamă, o voi accepta. Și o voi susține, cât voi putea.

Revenind…

Concurs/Giveaway

Sunt mamă și îmi place să învăț. Așa că, aș vrea să învăț și de la voi, cititorii mei, câte ceva. Cum altfel, decât savurând vorbele și experiențele voastre. Așa că, vă invit la concurs!!!

Am de dat 3 cărți de parenting.

Carti MMEP1

Cui?

Celor care vor îndeplini, cumulat condițiile:

  1. Vor distribui linkul acestei postări în mod public, pe pagina lor de facebook cu tag către cei interesați de parenting.
  2. Vor posta un comentariu la această postare prin care să menționeze minim 3 lucruri pe care le-au învățat/descoperit de când sunt mame/părinți.
  3. Deși NU este condiție OBLIGATORIE, m-aș bucura să mulțumiti, printr-un simplu  LIKE sponsorilor acestui concurs : Blogul Irinei și Totul despre mame. De asemenea, pentru a fi la curent cu toate noutățile de la noi, vă invit să vă abonați la newsletter!

Concursul se desfășoară în perioada: 28 septembrie – 1 octombrie 2015. Comentariile lăsate după aceasta dată nu vor fi luate în considerare. După terminarea perioadei, se vor verifica toate înscrierile. Dacă nu sunt întrunite CUMULATIV condițiile de participare, nu veți participa la jurizare (criteriile de jurizare sunt simple – trebuie să ne placă lecția/abordarea pe care o susțineți în comentariul vostru). În data de 3 octombrie, voi anunța câștigătorul, pe contul de Facebook al blogului.

Eu sunt mamă și îmi place să învăț. Tu ce ai învățat și ești dispus să împărtățești și altor părinți?

Cu copilul la locul de joacă – idei pentru o experiență pozitivă

Fie că ai 1, 2 sau mai mulți copii, fie că ești părintele care stă acasă sau lucrezi, la un moment dat, în viața voastră – a ta și a copilului – va apărea subiectul: unde mergem la joacă? cum ne comportăm acolo?

Încă de la început, vreau să știți că aceste câteva reguli de conviețuire pașnică sunt așa cum le-am simțit/trăit noi, din experiența de aproape 4 ani cu unul și apoi cu amândoi ștrumfii. Pentru ca experiența ta cu copilul la locul de joacă să fie una pozitivă este util să iei în considerare câteva aspecte:

  1. Alege haine confortabile – Este valabil atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Da, știu că este foarte atrăgătoare ideea de a oferi copilului rochițele/fustițe/cămășuțe/costumașe frumoase, pretențioase. DAR… decât să stai mereu cu grijă (sau mai rău! CU GURA!!!) că puiul va murdări/strica/rupe „minunea” de outfit, mai bine alegi ținute ușoare, confortabile și neapărat adaptate condițiilor climaterice/ambientale.
  2. Ia schimburi cu tine – Copiii aleargă, transpiră, cad și se murdăresc, scapă uneori mâncarea/apa/sucul pe ei și ar fi păcat să le strici distracția pentru o pată. SFAT: Petele se spală (sau nu!), dar vârsta jocurilor fără griji nu se întoarce niciodată! Nu otrăvi aceste clipe! Ține la îndemână un rucsac aprovizionat cu un rând de hăinuțe curate care să salveze situația. De asemenea, e util să ai mare grijă la hidratare, așa că pune în rucsac și o sticluță cu apă și, eventual, ceva de ronțăit pentru cei mici, dacă le oferi astfel de tratații.
  3. Nu face educație la locul de joacă – Da, nu este frumos să îmbrâncești un copil la locul de joacă și nu e comod pentru părinte când vede că odorul din dotare refuză să mănânce la petrecere altceva decât tort, DAR este cu atât mai URÂT, pentru ceilalți părinți și copii ca TU, OM MARE ȘI (ATOT)PUTERNIC să te apuci să țipi la (sau, și mai rău, să lovești) copilul pentru că nu respectă regulile TALE. Da, îi poți atrage atenția frumos că a greșit, îl poți lua deoparte să încerci să îi explici exact de ce nu ești de acord  cu comportamentul lui. De asemenea, poți să îi spui clar ce aștepți de la el, cum consideri că este potrivit să se comporte la locul de joacă ÎNAINTE de a ajunge acolo.
  4. Ia de acasă măcar o jucărie – Deși copilul tău nu se va juca cu jucăria lui, poate o va oferi unui alt copil, la schimb, pentru a se juca împreună cu o altă jucărie. Noi avem mereu măcar 2-3 mașinuțe la noi și ne-au salvat de la câteva conflicte de delimitare a teritoriului. Da, de obicei, mami/tati le cară și le păzește, dar îmi oferă o soluție salvatoare, de multe ori.
  5. Nu-l obliga să împartă – Oricât de urât ți se pare că sună, copilul tău nu va împărți NICIODATĂ cu dragă inimă dacă îl obligi să facă asta în condițiile tale. Poate nu este pregătit să ofere jucăria sa, poate nu s-a săturat din jumătatea de covrig și poate nu vrea să stea înghesuit în leagăn ca să ofere locul și „fetiței cu fundiță”. Nu cred că lăsând un biet pui de om țipând după jucăria SA îl voi transforma într-o ființă empatică și generoasă. După o anumită vârsta (în jur de 3 ani a fost la noi) devine simplu : jucăria rămâne la cel care o are în mână până se plictisește de ea. Îl poți ajuta pe celălalt copil să aștepte oferindu-i o altă jucărie, o altă activitate sau pur și simplu, urmărind cum se joacă alți copii.
  6. Asumă-ți timpul cu copilul (tău) – Dacă ești în parc alături de copil și acesta CERE atenția ta, oferă-i această atenție! Da, mi se întâmplă și mie să vreau câteva minute de liniște și să sper că în parc, alături de alți copii și alte jucării decât cele de acasă, copiii mei vor fi independenți. Uneori se întâmplă, alteori nu! Și e ok să fie așa. Dar văd în jur mulți părinți (mai multe mămici, dar și bunici sau bone) care, odată ajunse cu copilul la joacă se lipesc de o bancă și par rupte din poveste (eventual, butonând telefonul, socializând cu colegii de bancă sau pufăind la o țigară). Cel mai tare doare când copilul se lovește sau lovește alți copii, iar adultul supraveghetor vine, tunând și fulgerând, TRECI ACASĂ sau NU MĂ LAȘI SĂ IMI TIHNEASCĂ ȘI MIE…
  7. Copilul meu, regulile mele – Da, asta înseamnă că poate copilul meu nu mănâncă chips-uri (DECI, NU ÎI OFERI FĂRĂ SĂ MĂ ÎNTREBI), nu înfuleca ciocolată și nici pufuleți sau sucuri cu acid. Poate nu mi se pare ok să îmi educi copilul MEU după REGULILE TALE. Oricât de bune ar fi. Oricât de bine intenționat ai fi tu. De asemenea, nu apreciez când te adresezi copiilor mei cu replici inteligente de genul CE URÂT EȘTI CÂND PLÂNGI sau COPIII MARI NU PLÂNG. De fapt, sunt profund recunoscătoare celor care își țin minunatele sfaturi pentru ei. O să ascult (poate) zâmbind frânturi din crezul tău în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor, dar, te rog, nu îți lua drepturi care nu îți aparțin în ceea ce privește copiii mei, casa mea, capul meu. 🙂
  8. Evită comparațiile  – Poate te bucuri că ești mai „pricepută” la a-l face pe copil să mănânce mai mult(e), poate că al vecinei vorbește mai bine și al prietenei tale este mai politicos. În afara acumulării unor frustrări, aceste comparații nu aduc nimic bun. Copiii sunt diferiți, au perioade în care se dezvoltă mai mult într-o anumită direcție (ia în greutate, crește în înălțime, are parte de noi achiziții verbale/psihomotorii, etc.). Comparațiile între copiii de aceeași vârstă tind să se transforme în competiții între părinți și nu aduc servicii nici unei părți.
  9. Ai răbdare – Asta poate însemna să aștepți ca puiul să se dea de 37 de ori în tobogan sau să alerge în jurul unei pubele la fiecare 5 minute. Înseamnă să ai înțelegere pentru jocurile copilului tău, fie că le înțelegi sau nu. De asemenea, înseamnă să ai răbdare ca jocul/joaca să se termine. Așa, eviți să pleci din parc purtând în brațe un copil urlând din toată puterea, cu toate privirile ațintite asupra voastră. Eu m-am obișnuit să îi anunț pe copii cu 10 și apoi cu 5 minute înainte de terminarea timpului și, de cele mai multe ori, despărțirea de parc și de partenerii de joacă este mai puțin dureroasă. De asemenea, încerc, pe cât posibil să evit supra-obosirea copilului.

Si dacă tot văd atât de mulți părinți butonând telefonul în parc, iată un eveniment de interes, pentru toți cei care au în grijă destinele copiilor – Conferința Dr. Laura Markham la București (încă se pot obține bilete la preț redus, aici)!

300x250

Introducere în homeopatie – note de lectură

Iată câteva dintre frazele/ideile care mi-au plăcut din cartea – Homeopatia.Tratament pentru corp, minte și suflet scrisă de două doamne doctor Tatiana Bolbocean și Mihaela-Georgia Cîmpian și apărută în 2004.

Copiii primesc de o vreme remedii homeopate și am tot căutat informații succinte care să mă ajute să procesez și eu, la rândul meu, noile „instrucțiuni” ale acestor noi metode de tratament.

De ce am ales noi să mizăm pe homeopatie?

  • pentru că sunt metode non-invazive de tratament
  • pentru că nu au efecte adverse devastatoare pentru organism
  • pentru ca se administreaza usor si copiii mei le accepta bine pentru că homeopatia ni se potrivește ca ideologie
  • pentru  că homeopatia ni se potrivește ca ideologie .

Mai jos, voi reda câteva considerații regăsite în carte care mi-au plăcut și care, sper eu, vă vor ajuta pe voi, cititorii mei, să descoperiți puțin din ceea ce ESTE și FACE homeopatia, prin toate tehnicile, instrumentele și eforturile echipei medic homeopat – pacient – părinte.

Deși are peste 100 de pagini, am parcurs repede cartea. Am zâmbit inițial, descoperind motto-ul : Singura misiune a medicului este să vindece rapid, cu blândețe și definitiv – S.Hahneman (Organon). Având în vedere faptul că Samuel Hahnemann este părintele homeopatiei (mai multe detalii găsiți pe bătrânul Wikipedia) mi se pare foarte potrivit citatul introductiv. 🙂

Mi-a plăcut lectura aceasta tocmai pentru că nu este și nici nu se vrea a fi o lucrare strict științifică. Este mai degrabă o sumă de explicații, argumente și răspunsuri pe care eu, în calitate de părinte și de „consumator” al remediilor recomandate în homeopatie, le-am primit cu sufletul deschis, ca pe chei de descifrare a acestei lumi. Nu am studii de medicină, dar, asemeni multor părinți, prin prisma experiențelor pe care le-am traversat de-a lungul timpului, am ajuns să îmi însușesc o parte dintre informațiile de ordin medical.

Așa cum am mai spus și scris în nenumărate rânduri/discuții, cred că fiecare ar trebuie să fie (să lupte să devină!) un specialist în domeniul său de activitate. Astfel, să dam Cezarului ce îi aparține și să nu mai punem (noi, părinții îngrijorați) diagnostice după ureche. Este necesar să dublăm „părerea” noastră avizată cu opinia unui medic, este de datoria noastră să obținem toate informațiile necesare și să nu precupețim nici un efort pentru a ajunge la starea de sănătate optimă. Avem la dispoziție, mai ales acum, o sumedenie de mijloace de informare, o multitudine  de specialități medicale și o mulțime de medici, mai mult sau mai puțin școliți, care ne pot umple paharul cunoștințelor și care ne pot oferi alternative de tratament.

Cartea începe frumos, cu un minunat Cuvânt înainte în care autoarele țin să explice demersul lor literar. Deși franc, este, în opinia mea, cât se poate de actual și de adevărat – Suferința, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existența noastră.{…} Poate că e un semn, o lecție sau o încercare menită să ne călească spiritul, chiar cu prețul suferinței fizice.

Nu știu alții cum sunt, dar eu funcționez bine dacă înțeleg ceea ce mi se întâmplă, ceea ce aleg pentru cei pe care îi iubesc. Așa că m-am bucurat să aflu cum cele două doamne au explicat simplu, pe înțelesul meu că HEMEOPATIA este medicină blândă, care se ocupă nu numai de corpul omului, ci și de gândurile și emoțiile sale, de relația lui cu Universul. Medicina în care cauți și tratezi OMUL ÎNTREG, nu doar boala sa ca o entitate aparte.

Vouă cum vă suna asta? Exact la acest crez mă refeream când spuneam că homeopatia ni se potrivește mănușă nouă, ca familie. Reprezintă cumva o prelungire a ideii conform căreia cei mici ne-au ales pe noi ca părinți, așa cum noi ne-am ales părinții. Tot așa, am decis unde și când să venim. Ne-am angajat să împlinim o anume misiune personală, cu tot ceea ce înseamnă asta. Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător și micile sau mai marile încercări pe care le primim, inclusiv din punct de vedere al sănătății (noastre sau a celor din jur) sunt etape prin care trecem pentru a putea merge mai departe, pentru a evolua. Nu spun că evoluția este singura cale de urmat, nu. Dar cred că este o alegere. De fiecare dată, fie că suntem sau nu conștienți de ea. La fel ca și involuția, de altfel.

De ce NU pentru alopatie?

De la bun început vreau să fie foarte clar că nu sunt o răzvrătită care își tratează copiii cu ierburi și tincturi ca pe vremea indienilor liberi. 🙂 Sau nu numai așa îmi tratez copiii. Oficial, nu mi s-a întâmplat nici o mare și îngrozitoare traumă medicală. Dar, asemeni altor oameni, consider că, odată cu trecerea timpului și cu evoluția tehnicii, medicina alopată s-a dezumanizat. A pierdut cumva din vedere ceea ce este important, a uitat că, înainte de orice, trebuie SĂ NU FACĂ RĂU. De asemenea, simt că întâlnirea mea cu noțiunile de homeopatie a venit la momentul potrivit, când am fost eu – ca persoană – pregătită să înțeleg și să accept câteva lucruri esențiale cu care homeopatia lucrează.

Pe de altă parte, homeopatia folosește stimularea energetică a organismului uman pentru a-l ajuta să trateze bolile. Mi se pare extraordinar să spun și să scriu asta: organismul nostru este atât de puternic, a fost creat într-o asemenea  complexitate încât, odată apăsate butoanele potrivite, se poate regenera, se poate curăța și revitaliza. Nu e minunat? Cu alte cuvinte, cea mai corectă și eficientă metodă de tratament este stimularea forței vitale (=mărirea potențialului de sănătate la omul bolnav).

Orice substanță este și otravă și medicament și numai doza face deosebirea dintre acestea două – Paracelsus.

În opinia autoarelor, boala apare dacă sunt întrunite cele două condiții:

  1. există un agent patogen (virus, microb, etc.)
  2. există un organism care este predispus (genetic) la respectivul agent patogen.

Dacă și numai dacă sunt întrunite cele două condiții, apare, la nivelul organismului un DEZ-echilibru, o dereglare care pornește din câmpul electromagnetic, iar pentru a ajunge la vindecare este necesar să pornim din același punct.

Ce face medicul homeopat?

Sarcina sa este de a găsi substanța a cărei frecvență vibratorie este cea mai apropiată de frecvența vibratorie a omului bolnav, întărind astfel forța vitală a acestuia. De asemenea, el va explica pacientului că simptomele bolii sunt exclusiv expresiile dereglării inițiale la nivel energetic, cu alte cuvinte, reprezintă strigătele de ajutor pe care organismul ni le adresează pentru a ne face atenți că exista una sau mai multe acțiuni patologice (cauzatoare de boală).

Mai mult, homeopatia armonizează starea lăuntrica a organismului, legătura lui cu lumea înconjurătoare și de aceea, cu cât mai profundă e însănătoșirea, cu atât omul simte mai mult confort, nu numai fizic, ci și emoțional. E ca și cum remediul homeopatic ar acorda un instrument muzical extrem de sensibil și complicat. V-am avertizat deja că această carte este plină de cuvinte și exemple frumoase, ușor de digerat chiar și pentru cei mai neștiutori într-ale medicinei.

Care e rolul eredității în homeopatie?

Miasmele sunt transmise ereditar. Miasmele constituie starea „solului” pe care cresc bolile. Straturile succesive ale solului se formează în ani, zeci de ani și chiar mai mult. {…} Deci, ele nu sunt boli, ci predispoziții la boli.

Nu cred că trebuie să vă/ne explice vreo persoană de ce anume este benefic să ne îngrijim de propria sănătate, dar cred că este vital să conștientizăm faptul că îmbunătățirea permanentă a echilibrului nostru (fie el de ordin fizic, psiho-emoțional și spiritual) este cea mai importantă moștenire pe care o lăsăm celor ce vin din urmă, copiii noștri.

Câteva considerații generale în homeopatie

  • Cu cât diluția este mai mare, cu atât puterea vindecătoare este mai profundă;
  • Cu cât diluția este mai mare, cu atât remediul se administrează mai rar;
  • Diluțiile mici se administrează predominant în afecțiuni să trateze combinația de simptome pe care o prezintă pacientul;
  • Medicul homeopat poate prescrie un tratament în orice stadiu al bolii, chiar și în stadiile inițiale, când nu se poate pune un diagnostic.
  • Homeopatia poate trata dereglarea inițial funcțională, înainte de a produce modificări structurale;
  • Găsirea celui mai potrivit remediu este o sarcină anevoioasă, deoarece în homeopatie nu există formule fixe. De aici și timpul mare acordat primelor consultații, atenția pentru detalii a medicului și lunga listă cu întrebări la care suntem supuși înaintea stabilirii unui diagnostic.
  • Rezultatul tratamentului homeopatic este scăderea receptivității organismului la boli.
  • Nu luați remedii homeopatice pentru orice zgârietură sau lovitură! În aceste cazuri, folosiți aplicații externe și remedii naturale care să ajute organismul să se vindece mai rapid.

O comparație foarte plastică, dar extrem de reușită este aceea prin care alopatia este definită ca un conflict rezolvat pe câmpul de luptă, în vreme ce homeopatia este varianta pașnică. De asemenea, încă o dată, creația își revelează caracterul complex, așa cum spunea Hipocrate – „natura vindecă, medicul asistă”.

Materialul celor două doamne doctor se încheie cu două anexe: un mic ghid terapeutic pentru urgențe și o culegere de întrebări și răspunsuri despre homeopatie.

Voi încheia mica noastră incursiune în lumea homeopatiei cu un citat, lăsându-vă să meditați asupra lui:

Pentru că gândul este un instrument foarte puternic, depinde numai de noi în ce direcție îndreptăm „arma”: împotriva dușmanului (boala) – printr-o gândire pozitivă sau împotriva noastră înșine, printr-o gândire negativă.

 

Să vă bucurați de sănătate de durată!

 

Concediu la 2 Mai – concluzii la cald

Tocmai ne-am întors din primul concediu la 2 Mai. Primul concediu în patru. Și pentru că eu consider eficiente recenziile pe care le găsesc pe net despre diferite locații de cazare și/sau stațiuni, mi-am spus că pot întoarce „favoarea” la rândul meu, scriind despre locurile în care am fost noi.

Țin să precizez, încă de la început, că blogul meu nu este unul de travel, voi scrie strict din perspectiva mea și a oamenilor dragi mie, nu am primit nici un onorariu pentru a scrie și ceea ce aleg să public îmi aparține în totalitate, putând fi preluat, parțial sau integral, exclusiv cu acordul meu.

Bun… Dacă am lămurit lucrurile, să purcedem la concluzii.

Pentru primul nostru concediu la 2 Mai am ales o unitate de cazare bine cotată pe Turistinfo.ro (nu îi fac musai reclamă gratuită, dar mie mi se pare foarte ok modul de prezentare a informațiilor, fotografiile și toate detaliile au corespuns, până acum, de fiecare dată, cu realitatea!). Este vorba despre Casa La Dinamo  situată în 2 Mai, la câteva minute distanță de mare.

De ce am ales anul acesta să ne facem, anul acesta, concediul aici?

Pentru că, având doi copii micuți, un loc de joacă prietenos și mare este un atu pentru orice loc de cazare. Pentru că mi-au plăcut oazele de verdeață pe care le-am văzut în fotografii și pe care le-am regăsit aici (de fapt, livada în care se ia masa mi se pare mai frumoasă și mai mare decât mă așteptam să fie). Pentru că mi-am dorit să mă bucur de o priveliște frumoasă a mării, în puținele clipe de respiro pe care le am 🙂 Încă o dată, realitatea mi-a demonstrat că am făcut o alegere bună.   Mi-a surâs ideea de a avea un loc de luat masa în aceeași locație cu patul de nani din același motiv : e destul de dificil să cari după tine, la masa, pe lângă 2 maimuțele șturlubatice și tot arsenalul de plajă și să nu te „prăjești” pe drumul de întoarcere și să nu ratezi somnul de prânz și să nu pierzi nici o jucărie și să nu dărâmi restaurantul… înțelegeți voi ce vreau să zic, sper.

În plus, am descoperit un apartament curat (lenjerie și prosoapele se schimbă la 3 zile), suficiente corpuri de mobilier unde să poți depozita muuuuuuuuuultele bagaje, o bucătărie mereu la dispoziția turiștilor, cărucioare/scaune de masă/pătuțuri la cerere, fără costuri suplimentare, mâncare proaspătă și la prețuri decente (pâinea și garniturile sunt incluse în preț). De asemenea, am apreciat biblioteca de la parterul clădirii unde se regăsesc titluri de vacanță, lectură ușoară și mai complexă, dar și cărți pentru copii, câteva jocuri de grup și o canapea cu fotolii unde te poți refugia din calea razelor amiezii.

Panorama 2 Mai La Dinamo

Dupa cum vedeți, am început cu partea plină a paharului,cum m-a învățat pe mine profa la Management (mulțumesc frumos, dragă doamnă profesoară!).

Ce ar mai putea fi îmbunătățit, după părerea mea?

  • La meniul restaurantului mi-ar fi plăcut să regăsesc și variante mai light/sănătoase la capitolul răcoritoare – un fresh, o limonadă, poate chiar ceva variante de sirop homemade, etc.
  • Tot la capitolul meniu, aș fi apreciat o varietate de deserturi. Acum există doar papanași cu dulceață și smântână (o porție este generoasă și foarte gustoasă, de altfel). Poate, pe viitor, ar putea să adauge salată de fructe, clătite, înghețată 🙂
  • Cădița de dus s-a dovedit a ceda nervos în fața afluenților nisipoși, așa că repoziționarea obiectelor din baie și o perdea de duș sau chiar o scurgere mai eficientă, ar rezolva, cred, problema. Apartamentele sunt situate la etajul 3, care este de fapt o mansardă cu pereții înclinați specifici, așa că problema ar fi, cu certitudine rezolvată profesionist cu ajutorul sfatului unui constructor/arhitect/instalator.
  • Deși am apreciat priveliștea unui etaj 3 (mansardă), cu doi copii mici, dintre care unul proaspăt alergător, urcatul și coborâtul scărilor de n ori pe zi a fost activitate fizică în toată regula. E adevărat că știam, încă din momentul în care am făcut rezervarea, că apartamentele sunt situate la etajul 3, deci în fond, alegerea ne-a aparținut.
  • Pentru un apartament cu 2 camere unde pot sta cel puțin 4 adulți, cele 2 scaune de plastic de pe balcoane mi s-au părut a fi insuficiente. De asemenea, aș fi apreciat existența unui coș de gunoi în cameră, unde să poți arunca reziduuri nemirositoare. Există un coș în baie, este foarte util.

Una peste alta, acest prim concediu la 2 Mai mi-a încărcat bateriile, mi-a potolit dorul nebun de mare și mi-a dat un nou subiect de „recenzie” pe blog!:)

În speranța că impresiile mele vor fi de folos celor care se gândesc la un concediu aici, închei, cu zâmbetul pe buze și ușor bronzată!:)

PS – Mulțumesc pentru perspectiva foto și pentru feedback prietenilor noștri dragi, părinți de buburuză Ioana! De asemenea, mii de mulțumiri călduroase bunicii Ela care ne-a însoțit, secondat, salvat, dădăcit și sponsorizat evaderea în acest minunat (dar off, prea scurt!) concediu la 2 mai!