Dezvoltarea personală – cum văd eu lucrurile

Dezvoltarea personală este un lucru la care te gândești, în mod conștient? Ce loc ocupă în viața ta și cât anume (timp, bani, energie, etc.) ești dispus să investești pentru asta?

Pentru că dintotdeauna mi-a plăcut școala (și să fac teme, oi fi fost eu un copil…defect :P) și acum, om (mai) mare, îmi place să învăț. Îmi place să merg la cursuri și să aflu lucruri noi. Să iau notițe și să fac mici sau mai mari conspecte după ceea ce aud sau văd. Așa funcționez eu cel mai bine, cu creionul și agenda în mână.

Unul dintre cursurile care m-au ajutat să văd lucrurile și altfel este unul care poate părea puțin ciudat, pentru un blogger. Este vorba despre un curs (eu l-am văzut ca investiție în dezvoltarea personală) susținut, în data de 10 iunie 2015 la Piatra Neamț de către Lorand Soares Szasz intitulat simplu, dar sugestiv – 21 de metode pentru a crește o afacere.

Revăzând acum notițele mele de la acel seminar, zâmbesc. Sunt sigură că Lorand s-ar bucura să știe că mi-a lăsat o impresie atât de puternică și, mai mult cred, s-ar bucura să știe ca și pentru mine, acea zi a însemnat mult. Am câștigat arme noi cu care plec la drum, am câstigat combustibil SMART care mă ajută să îmi urmăresc mai eficient obiectivele pentru a mă dezvolta, pentru a crește.

În cele câteva ore petrecute în compania lui Lorand, alături de alți (poate?) 100 de pietreni, timpul a zburat repede. Are omul acesta un fel de a fi… Ca o șampanie bună, spumos și eficient, merge drept la țintă! Cine știe, poate o să citească aceste rânduri cândva și el. Lorand, e un compliment din partea unui om care nu bea des șampanie, dar la ocaziile speciale o apreciază. 🙂

Mi-am reamintit, că o atitudine pozitivă va duce la acțiuni pozitive care vor genera efecte pozitive. Pare simplu, dar mulți dintre noi uităm prea des asta. Uităm și ne concentrăm pe aspectele negative, pe urât și rău. Ne plângem de milă și așteptăm să fim bătuți pe umăr a înțelegere, de către ceilalți.

Ne plângem tot mai mult că suntem săraci, dar pierdem din vedere că bogăția nu este doar materială. Sau mai bine spus, bogăția se simte în trei dimensiuni ale vieții noastre – în creier, în suflet și în buzunar. Dacă nu ești atât de bogat material pe cât ți-ai dori, dar la celelalte două ești pe plus, e super! Ai tot ceea ce îți trebuie pentru a genera bogăție ȘI în buzunar/cont. Trebuie doar să treci la treabă. Da, este RESPONSABILITATEA ta să te faci bogat. Să investești ceea ce ești, cu pasiune și răbdare, pentru a avea! Sună bine, nu?

Și dacă totul ar putea fi realizabil? Cum? Simplu. Urmărind câțiva pași simpli. Mereu. În fiecare zi. Tot ți se pare simplu? Tot mai  crezi în dezvoltare personală? Pune pasiune în tot ceea ce faci! 100% din tine să fie în lucrul pe care îl faci. Gândește-te la câteva lucruri pe care le poți face în fiecare zi. Scrie-le. Lipește-le undeva la vedere. Aplică-le. În fiecare zi. Succesul (orice ar însemna el, pentru tine) va fi mai aproape dacă îl „rupi” în pași mici, dar făcuți perfect. Nu crezi? Încearcă! Ce ai de pierdut?

Dupa muncă, vine și răsplata. Bucură-te de ea, felicită-te pentru perseverență, sărbătorește. Și continuă! 🙂

Am învățat că bunăstarea este o alegere în care te poți baza pe multiple surse de venit, folosind mai multe domenii de activitate aflate în mai multe zone geografice. De asemenea, este foarte important să DELEGI și să conștientizezi faptul că FRICA TE OPREȘTE! Ce este frica? FEAR = False Expectations Appearing Real. Știind toate acestea, poți să tratezi frica așa cum merită.

Pe parcursul discursului său, Lorand a vorbit atât din punct de vedere al angajatului (cum vă sună – Salariul pe care îl câștig este cel pe care îl merit) cât și din perspectiva angajatorului (Adu valoare companiei și aceasta îți va da valoare!). Voi credeți în noroc? Lorand vede norocul ca pe un mix magic de pregătire și oportunitate. E posibil să aibă dreptate, îmi spun…

Ce este, pentru tine, dezvoltarea personală? Ansamblul tuturor tehnicilor pe care le folosești ca să ai succes, ca să pui în aplicare ceea ce vrei să devină real? Pentru a avea rezultate, este nevoie de un vis/plan, de o țintă spre care să te îndrepți, de planificare și de acțiune.

O idee care mi-a plăcut tare mult a fost cea a dream chart-urilor. Ce sunt acestea? Panouri unde poți pune poze cu toate obiectivele pe care le ai, unde le poți bifa și înlocui, după ce le-ai dus la îndeplinire. Astfel, ai viziunea clară a ceea ce trebuie să faci. Nu ești în pericol să te rătăcești, să pierzi din vedere esențialul. Știi pentru ce anume lupți.

Ar mai fi multe de spus despre conferința lui Lorand, dar mi-ar plăcea să aflu părerea voastră despre el și despre ideile pe care le susține. Mie mi-a plăcut mult, mi-a dat un boost de energie care încă mișcă lucrurile, inclusiv aici pe blog. Și nu, nu cred că participarea la un astfel de seminar de dezvoltare personală este utilă doar pentru cei care vor să dezvolte o afacere. Sau și mai bine, din punctul meu de vedere, dezvoltarea personală ar trebui să fie un obiectiv în sine, la orice vârstă, pe orice treaptă socială ne-am afla.

Voi la ce seminarii/conferințe faine mergeți/ați vrea să mergeți? Dacă nu aveți timp, mă trimiteți pe mine și eu vă fac un conspect, bine?

PS – Această postare a fost scrisă abia acum, după multă vreme, datorită notițelor din agendă despre dezvoltarea personală și alte teme conexe din conferința lui Lorand. Viziunea mea reprezintă modul în care le-am îmbinat în această postare.

 

Bagaje pentru concediul la mare ?

Yuhu, de când aștept să scriu postarea asta…

Bagaje pentru concediul la mare? Sunt multe postări pe diferite site-uri de unde îți poți face o idee și poți încropi propria  listă UTILĂ în pregătirea bagajelor. Totuși, dacă  plecăm de la premisa că fiecare familie are nevoi și preferințe proprii, opțiunile de transport sunt diverse și ceea ce mie mi se pare util, altuia îi poate părea complet în plus, probabil nu există o listă PERFECTĂ pentru niciunul dintre noi. Bun… Doi la mână, bagajul sau mai bine zis, mărimea lui depinde de câteva mici (sau mai mari) considerente:

  1. condițiile de cazare (de anumite lucruri avem nevoie în caz că mergem la mare cu cortul sau la o căsuța, de altele la un hotel cu all-inclusive),
  2. durata șederii (pentru 2-3 zile iei mai puține lucruri, TEORETIC),
  3. vârsta/sexul participanților la vacanță (dacă pentru un adult de sex masculin sunt suficiente 3 tricouri, să zicem, pentru un copilaș/bebe trebuie mai multe, etc).
  4. Despre nevoile vestimentare ale doamnelor și domnișoarelor… nu ajunge postul acesta!:) Glumesc, probabil că există, undeva în lumea aceasta mare, femei care au SUFICIENTE haine.

Deci, nu am pretenția ca lista mea este cea mai bună, dar, căutând modalitatea în care să mă organizez cât mai eficient, am petrecut câteva ore bune documentându-mă  și am adunat câteva idei care sper să fie utile. Uneori, nu ai la dispoziție timp, energie și răbdare să citești mai multe postări despre cum să faci, eficient, bagaje pentru concediul la mare. Iată, deci, rezumatul meu:

  • Bagaj pentru copii (noi avem 2 băieți, de 1,2 ani și de 3,4 ani)  – La capitolul haine COPII, eu fac așa (pentru fiecare copil): tricouri (1 per zi), 2-3 pantaloni scurți, 3 pantaloni lungi (din care 1 pantalon lung mai gros), 2 bluze cu mânecă lungă, 2 hanorace, preferabil cu glugă, 1 pijama/costumaș de dormit, șosete + chiloți (1 pereche/zi), 1 haină de ploaie/impermeabilă, șapcă/bandană/pălărie de soare, câte 1 pereche jambiere (utile și pt acoperit mâinile, sau ca supliment de căldură pe sub pantaloni subțire), câte 2 variante de slipi/copil (cel mic va avea 1 scutec textil de apă+căteva scutece de apa Huggies), căte 2 perechi de încalțări/OM (sandale, teniși/adidași) + papuci de plajă/încălțări de apa, oliță, scutece suficiente (calculez câte ar consuma în mod normal acasă, și mai adaug încă jumate din cantitate/suplimentez cu scutece textile). {Nu cred că e o idee bună să schimbi marca scutecelor în concediu, te poți trezi cu surprize.}, jucăriile de nisip și apă (găletușa,lopățică, sită, moară, forme de nisip), gonflabile (minge, colac, saltea/bărcuță)+ pompă, 1 pui de pernă, 1 păturică, (eventual suplimentăm la bebeluși mai mici cu scutecele de finet/pelincuțe bune la toate), câteva  jucării preferate (o parte lăsate la îndemână, în mașină dacă așa veți călători).

 

  • Bagaj mami și tati – Pentru fiecare ADULT: 4 tricouri mânecă scurtă, 2 pantaloni scurți, 2 pantaloni lungi (1 pereche mai groși), 3 bluze cu mânecă lungă, 1 hanorac/jachetă,preferabil cu glugă,  șosete + chiloți (1 pereche/zi), 1 pijama/ținută de nani. La mami (care e o doamnă, nu?) mai adaug 2 rochițe de plajă, 1 gentuța mică pt. plimbare , 1 geantă pt. plajă/rucsac (mare și încăpătoare, pe care o încarc de acasă cu tot ce trebuie, în caz că ajungem la plajă înainte de cazare/economisim timp).
  1. TRUSA MEDICALĂ – crema protecție solară, termometru, cremele de la Rodia (Cioco, Cătină, Immunis, Aloe, Brad), dezinfectant+bandaj, 1 cutie plasturi de diferite dimensiuni, aparat +pastile țânțari, remedii homeopate conform unei scheme dezbătute cu medicul (sunt câteva remedii generale, pentru insolație, arsuri solare, febră, vărsături, probleme de digestie, lovituri ușoare, etc.)
  2. IGIENĂ – prosoape mari și mici (câte 2 din fiecare fel + halatele de baie ale copiilor), trusa mani-pedi (cu unghieră, forfecuță, pilă, pensetă),  hârtie igienică (2 role), 1 săpun rufe/pete, absorbante (dacă e cazul), șervețele umede, gel antibacterian, dopuri de urechi/cască baie/ochelari scufundări, periuțe + pastă dinți, gel duș/șampon/săpun corp, antiperspirant, bețe urechi, perie/pieptene (+ alte produse pe care le folosiți frecvent), clește păr/elastice (unde e cazul)
  3. DIVERSE: câțiva clești de rufe, încărcătoare +baterii/acumulatori (telefon, aparat foto, laptop/tabletă, cablu USB), card memorie aparat foto (împătimiții au arsenal serios aici :P), harta (sau GPS, care trebuie verificat și corelat cu destinația), 1 ac și ață (alb/negru), 1 superglue/picătură, 1 lanternă și bateriile aferente, ladă frigorifică și pastile de răcire (noi o folosim pentru a depozita în ea gustările pentru drum), 1 sac de dormit/pătură (poate fi folosit și pe post de pernă, în mașină), 1 cearceaf/rogojină pentru nisip, cort de plajă/umbrelă de soare, sisteme de purtare sănătoasă (la 2 copii, vom lua 2 :P), ochelari de soare (dacă e cazul).
  4. De verificat înainte de drum: valabilitate RCA, achitare taxă drum/rovignetă, acte personale+ale mașinii, chei, card bancar, bani, rezervare (este util să aveți notate datele de contact – adresă, nume, număr telefon ale locației de cazare/proprietar/administrator.

Noi folosim sistemele de purtare (și nu căruciorul) din mai multe considerente ca spațiu de depozitare, ușurință în manevrare, apropiere de copil. De asemenea, este foarte utilă o protecție de vânt/ploaie pentru aceste sisteme. Mai adaug câte o căciuliță ușoară sau chiar cagulă pentru copii.

Pe mine mă ajută mult să așez toate lucrurile din listă în jur și apoi să le așez frumos, ergonomic, în geantă/troler. Mi-ar plăcea să mă descurc așa de bine ca în filmuleț:

Bagajele pentru concediul la mare pot fi un factor de stres pentru mulți dintre noi. Dar, cu puțină organizare și câteva trucuri, lucrurile devin mai puțin înfricoșătoare.

Voi ce luați cu voi în bagaj?

Hidratarea din parc

Pentru că doar ce s-au stins ecourile Săptămânii Internaționale a Alăptării pe care am sărbătorit-o și noi, la Piatra Neamț, cum scriam într-o altă postare, respirând aer proaspăt, după canicula ultimelor luni, m-am gândit să scriu despre hidratare.

Mai exact, hidratarea din parc. Cum care parc? Păi, în toate parcurile unde ajung cu puiii de om măcar o dat- pe zi (da, în fiecare zi!). Peste tot am văzut o grămadă de copiii, mai mici sau mai mari, potolindu-și setea cu diverse lichide. Mai mult sau mai puțin colorate, mai mult sau mai puțin sănătoase, mai mult sau mai puțin „îmbogățite” cu arome, zahăr, etc. Evident, cei mai mulți dintre ei sorb cu nesaț din diferitele tipuri de biberoane. Până acum, nu m-a interesat foarte tare subiectul, tocmai pentru că la noi în casă, nu există biberoane. Dar pentru că repetatele ieșiri în parc ne-au împrietenit cu mulți copii, o parte dintre ei hrăniți din unul sau mai multe biberoane, m-am văzut nevoită să le explic băieților ce este și cum se foloseste.

Astfel, tocmai pentru a formula explicatii logice, dar adaptate vârstei lor, am pornit în căutarea unor povești despre hidratare, despre importanța apei pentru organism și pentru natură, despre circuitul acesteia și despre cât de mult ar trebui să apreciem faptul că avem (încă mai avem) surse curate de apă.

Folosindu-mă de acest prilej, am exersat cu Matei diferitele forme sub care se găsește apa în natură, cum se formează și de unde vin norii, ploaia, zăpada. Eu m-am bucurat să văd cât de atent privește el formele ciudate ale norilor, iar el mi-a făcut inima să zâmbească gângurind expresii de „om mare”.

Pentru că aș vrea să nu uit, voi lăsa aici mărturia micii noastre lecții.

M- Aha, deci nu doar norii aduc ploaie…Ci și stelele, mami (tot auzind vorbindu-se despre ploaie de stele)

Eu – (zâmbind) E doar un fel de-a spune, puiule. Stelele nu cad din cer, asemeni picăturilor de ploaie.

M – Dar așa a spus… ploaie de stele… Știi ce dorință îmi pun eu??? Să fim mereu și mereu și mereu așa, împreună. Tu, eu, tati și Petru.

Eu – topită toată, îl sărut pe frunte și mulțumesc Cerului pentru că m-a ales să îi fiu mamă.

Revenind la hidratare, am preferat mereu să le ofer copiilor apă. Simplă, chioară, cum vreți să îi spuneți. I-am incurajat să observe când le este sete și încerc încă de pe acum, să le induc respectul pentru natură, pentru resursele ei și grija față de semenii lor care suferă din pricina foametei sau a secetei.

Dacă pentru Matei lucrurile capătă ușor ușor consistență, prin explicațiile și filmulețele pe care i le ofer,  ca suport al credințelor mele, pentru Petru încă este doar o joacă. Totuși, aleg, de fiecare dată, să îl includ și pe el, în limitele vârstei, evident, în micile noastre lecții.

Mă bucur că își sunt unul altuia ajutor și că Matei manifestă, de la zi la zi și din proprie dorință, multă grijă față de puiul mic. Mă distrează mereu ori de câte ori încearcă să se deghizeze în apărătorul regulilor și păstrătorul indicațiilor mele :). Cu atât mai mult cu cât, mai nou, și Petru găsește de cuviință să explice cuiva… mai mic, ce este voie și ce NU. Pisica Maya este „victima” fără vină.

Să ne bucurăm de hidratare, zic. Fie că vorbim de hidratarea pielii, a sufletului sau de hidratarea din parc. Bucurați-vă de apă și nu uitați să fiți recunoscători pentru că o aveți, deocamdată, la discreție!

Sfârșitul vacanței de vară

Îmi amintesc cu drag sfârșitul vacanței de vară din anii copilăriei mele. În fiecare an, la începutul lunii septembrie, plutea în aer emoția. Când eram micuță nu înțelegeam foarte bine ce anume se îtâmpla, dar apoi, odată cu trecerea anilor, trăiam fiecare apropiere a începutului de an școlar ca pe o mică minune.

Toate cumpărăturile aveau musai și ceva „pentru  școală”. Părinții ne lăsau să ne alegem penarul, ghiozdanul și treningul preferat. Pe atunci, încă se  purta uniformă, așa că din punct de vedere al vestimentației, oferta nu era atât de largă. Cu toate acestea, îmi amintesc și acum, cu mândrie, de uniforma mea, semn că sunt pe drumul spre a deveni OM MARE. Da, îmi plăcea să merg la școală și îmi plăcea să port însemnele vieții de școlar – uniforma și ghiozdanul.

Anul acesta însă, pentru prima dată după mulți ani, resimt emoția de atunci. Puiul meu cel mic a crescut, începem grădinița, cu emoții și mii de gânduri. Încă de la începutul verii am stabilit, împreună, că vom merge la o grădi (cum îi spune el) nouă, cu mulți copii și doamne educatoare.

Mai este încă timp să pun la punct ultimele detalii privind listuța cu cele utile. Dar, pentru că am avut puțin timp liber și pentru că sfârșitul vacanței de vară bate la ușă, mi-am clătit ochii prin ofertele care mai de care mai tentante. Pentru că încă nu am primit indicațiile educatoarei privind necesarul, imaginația mea a zburdat veselă pe tărâmuri internaute și am descoperit imagini care mi-au trezit nostalgii de mult apuse.

RechiziteleMele

Sunt sigură că fiecare dintre noi, părinții cumpărători de rechizite, apreciază calitatea produselor pe care le alege, dar dincolo de aspecte importante ca proveniența rechizitelor alese, firma producătoare sau prețul, fiecare dintre micile sau mai marile obiecte sunt frumoase, colorate și  poartă cu ele, în drumul de acasă la școală și invers, speranțele tale și ale copilului tău.

O simplă ascuțitoare, un caiet de activități sau o cutie de creioane cerate sunt cu atât mai speciale cu cât au fost alese împreună cu puiul tău. Deși nu are decât câțiva anișori, cu siguranță va avea propriile preferințe!

Iar eu, sincer, mă bucur că este așa. Îmi încurajez copiii să aibă un cuvânt de spus în ceea ce îi privește. Poate că astfel de practici pot genera costuri suplimentare, dar, cu răbdare și tact, cred că se poate preda copilului lecția valorii lucrului cumpărat, că echipa formată din părinte și copil este cea mai în măsură să decidă care sunt cele mai utile și potrivite rechizite.

Vă provoc la un joc al cunoașterii propriului copil acum, la sfârșitul vacanței de vară!

Lăsați-l să își aleagă câteva accesorii utile pentru școală și veți descoperi, poate, mai multe decât poate/știe să vă spună, folosind cuvinte!

RechiziteleMele

 

Ce a ales cel mic? Ce credeți voi că îi este necesar pentru școală/grădiniță? Cum decideți și de unde cumpărați?

Pentru că noi suntem la început, aș aprecia foarte tare răspunsurile și sfaturile voastre!

 

Iubirea în timp special (pentru părinți). Recenzie

Această postare conține 2 recomandări de petrecere a timpului liber pentru părinți – lectura unei cărți și vizionarea unui film. Iubirea în timp devine mai rafinată, dacă ești acolo să o poți savura.

Cartea se numește Șoimul rătăcitor-O poveste de dragoste și este scrisă de către Glenway Wescott. Deși la prima vedere pare a fi o lectură ușurică și facilă ( ințial am fost tentată să renunț la ea pentru că nu mi se părea foarte atrăgătoare), vă provoc să vă faceți timp pentru ea. Se citește destul de repede pentru ca are doar 107 pagini, dialog destul de puțin și un conflict cu doar câteva personaje. Practic, întreaga poveste se desfășoară pe parcursul unei după-amieze.

Citind-o, am descoperit câteva idei care merită a fi menționate aici. Le preiau cu citat, exact cum le-am descoperit și m-aș bucura să aflu părerea celor care le vor citi despre sensul lor.

Poate că nu cred în libertate , sau poate că o consider ca fiind doar ceva episodic în viață, o situație pe care trebuie să fii capabil să o înduri și de care să profiți atunci când se întâmplă; un fel de rău necesar. Când însăși dragostea este în joc, în general, dragostea de libertate este doar teama de captivitate.

Observând comportamentul și tabieturile unui șoim femelă în raport cu tehnicile de dresaj ale stăpânei sale, unul dintre personajele masculine ale poveștii noastre emite considerații personale despre iubirea matrimonială, gelozie sau loialitate:

Pasiunea neîmpărtășită, o dragoste dezbinată de situații sau de greșeli; o sexualitate deghizată în iubire – toate acestea sunt chestiuni de o mai mică importanță, o jenă voluntară, temporară, în comparație cu lungul drum al dragostei adevărate, mai ales al căsătoriei. Într-o căsătorie, insulta apare din nou și din nou și din nou; iar durerea nu trebuie doar îndurată, dar și consimțită; iar măsura de iertare ce este necesară pentru a șterge toate astea este incredibilă și obositoare. Când dragostea oferă satisfacție, atunci descoperi cât de mult din restul vieții este doar plata pentru acea satisfacție, rată după rată…

Filmul mi-a ajuns în atenție pur întâmplător. Sau nu, dacă nu credem în coincidențe 🙂

Un mic preview avem aici:

Mi-a plăcut pentru că se „asortează” cu cartea, se potrivește cu realitatea zilelor noastre și cu starea de spirit a oamenilor din jur. Și eu (poate și tu, cel/cea care citești aceste rânduri) mai simt nevoia unei guri de aer proaspăt în viață.

După 5 ani de la nuntă și vreo 10 de relație împreună, după o casă și 2 copii frumoși, poate lucrurile nu mai sunt foarte pline de același fel de fluturași roz. Daaaaaaaaaaar… cred că depinde de noi, oamenii mari, să alegem ceea ce devine relația noastră. Modul în care se și ne transformă pe noi creșterea relației este gândul meu pentru azi.

Chris Rock are un fel de-a fi sau de a juca… Nostim, dar destul de grav. Pe mine mă prinde de fiecare dată. Și, dacă stăm să ne gândim, cred că merită să investim puțin timp și energie pentru a redescoperi ceea ce ne-a făcut, la un moment dat, să alegem un om dintre atâția alții.

Nu fac analiză pe situație de ce am ales și în ce context, dar îmi place să cred că se poate să acceptăm trecerea timpului ȘI peste noi, ȘI peste iubirea noastră, zâmbind. Râzând, strângând mâna omului drag, privindu-l în ochii și manifestându-ne recunoștința pentru că EL sau EA există.

Uităm prea des… Undeva, pe parcursul vieții, uităm cât de important este sărutul de noapte bună, plimbarea de mână, chiar și în cele 9,5 minute cât copilul stă cuminte în tricicletă/căruț/sistem de purtare și privirea prin care transmiți atât de multe. Mesajul cifrat, din ochiii tăi, pe care doar el/ea, jumătatea ta, îl poate descifra…

Iubirea în timp își modifică poate consistența, culoarea, poate chiar și forma, dar EU nu cred în iubirea care se stinge fără avertisment, fără semnal sonor. Și atunci, ca la orice fel de urgență, când se aprind toate becurile roșii, dacă simți că merită, e timpul să intervii!

 

Despre regăsiri și clipe unice

Mi se face dor de tine, câteodată. Atât de dor încât doare. Și mă întreb prin câte vieți, prin câte universuri, prin câte vise te-am căutat. De câte ori te-am strigat. M-ai auzit vreodată?

Mi se face dor de tine ca și cum ai fi marea cea mare. Și necuprinsul tău m-ar chema mereu, în fiecare vară și cu fiecare adiere de vânt. Și acum, fără liniște, fără stele și fără cuvinte, mi-e dor.

Dor de regăsiri și clipe unice. Dor să îmi șoptești că sunt unica, singura pentru tine. Să mă minți că nu ai iubit așa niciodată și că nu mai există vreo iubire atât de mare, atât de profundă ca a noastră. Dor să alerg prin lume cu tine, despletită și zâmbind. Să nu ne fie sete și foame, să nu sune alarma deșteptătorului și tu, dragul meu drag, să rămâi mereu, același irepetabil Tu.

Despre regăsiri și clipe unice n-am scris de mult. Poate pentru că îmi pare că miile de secunde se tot repetă, nebune și avide. Mușcă din mine, muscă hulpave din visele mele. Și dorul ăsta năpraznic… Offf… Că tare-i greu…

Cum să-ți spun? Cui să strig dorul ăsta? Cui să-i pese oare?

Se face dimineață? Sau e deja noapte? Nu mai știu, ceasul bate minutele invers și te privesc printre gene. Unde-i cana mea de ceai? Unde-i războiul din dragostea asta? Unde sunt eu… dar tu, tu? Tu, nicăieri.

Cu regăsiri mi-ar plăcea să înceapă totul. Ce frumos ar fi! Să înceapă viața cu moartea, să râdem de fiecare durere și să am certitudinea că undeva, la capăt de lume virgină, te voi găsi. Iar. Încă o dată. Și apoi, ca doi copii, să terminăm jocul . Să ducem la bun început promisiunea.

Foto credit – Andrei Badea

Eu n-aș mușca mărul. Ce prostie! Nici nu-mi plac merele… Și șarpele, ce josnic… Cum ar fi…

Hai să tragem stelele peste inima mea, peste brațele tale mari, peste coapsa mea albastră… Să îmi săruți lobul urechii, să taci încă o dată. Eu să zâmbesc.

Cu dor… Despre regăsiri și clipe unice? Niciodată. Întotdeauna despre dor.

Mi-ar plăcea să te întâlnesc într-o seară, la plimbare. Să-ți spun ce mai e nou cu mine și ai mei. Să îmi zâmbești frumos, protocolar și să ne luăm rămas bun. Odată pentru totdeauna. Crezi că se poate? Există astfel de întâlniri? Astfel de oameni? Există cu adevărat?

Minunat, ca-ntotdeauna, mi-ai răspunde. Căci tu ești și rămai impenetrabil. Impasibil în hotărârea ta. Ca o balanța aflată în echilibrul nesigur al vieții. Sau al morții. Ce mai contează, de-acum s-a sfârșit. E totuna. Viu sau mort, de ochiii mei nu te poți ascunde.

Hai, spune tu…

Mini interviu. Oameni frumoși. Proiecte luminoase

Trebuie să recunosc azi că nu-mi amintesc foarte bine cum am ajuns să o cunosc pe Antoanela. Știu doar că, de fiecare dată când drumurile ni se întâlnesc în cadrul unor proiecte, îmi devine tot mai dragă, o simt tot mai apropiată și tot mai mult simt că e genul de om pe care ți-e drag să îl ai în preajmă. Tocmai pentru a împărți această bucurie cu voi, m-am hotărât să o supunem unui mini interviu. Iată rezultatul!

Cine ești tu, Anto dragă? Unde și cu ce poți tu ajuta pe cei care citesc blogul meu sau care descoperă acest mini interviu dintr-o fericită întâmplare?

 Cine sunt eu… păi să o luăm de la început :).  Sunt… fetița cu genunchii juliți ce iubește să doarmă în cort, în vârf de munte, sunt domnișoara îndrăgostită de libertate care se plimbă prin Copou, sunt mami de 2 băieți frumoși și isteți, sunt soție, femeie, prietenă, educator prenatal, psiholog… și tot ce-mi mai permite timpul să fiu 😉

Cum/ce visai la terminarea facultății și cât se regăsește acum în activitățile tale zilnice?

 Oooo… acum 10 ani… visam la un cabinet al meu cu sofa înflorată, cu discuții interminabile și oameni interesanți… Am acum din toate astea, și ceva în plus! Am ”sofa” și discuții frumoase, dar prefer să mă așez uneori comod pe covor, printre zâmbete și jucării de copii, să mă joc și să discut interminabil despre cei mari așa cum o făcea odinioară fetița cu genunchii juliți, cu cei mai interesanți oameni ce-mi calcă pragul cabinetului – copiii :).

Având in vedere că ești și tu, la rândul tău, mamă a 2 minuni, care consideri că este cea mai mare provocare în creșterea și educarea lor?

 

Foto credit - Alida Photography
Foto credit – Alida Photography

Aici m-ai pus pe gânduri, pentru că cea mai mare provocare… sunt mai multe. Dar totuși… cred că în acest moment, în aceste timpuri pline de inovație și tehnologie, aș pune pe primul loc în educația copiilor mei învățarea ”interesului social” cum îl numește Alfred Adler, importanța de a lucra alături de ceilalți /împărțind cu ceilalți și fiind preocupați de bunăstarea lor, nu doar a ta.

Care sunt sfaturile primite de la mama ta pe care le aplici cu succes acum și care sunt „noutățile” cu care ai reușit să o împrietenești pe mama/soacra ta?

 Dacă te gândești la sfaturile referitoare la creșterea copiilor, mama mea e mama perfectă! Nu mi-a dat sfaturi (nici nu am cerut, ce-i drept), dar nici nu mă critică. Probabil a înțeles că am nevoie să profit la maxim de șansa de a-mi crește și educa copiii așa cum simt eu, așa cum simțim noi ca familie.

Cât privește noutățile… îi povestesc mereu mamei ce-am mai citit, ce spune cutare sau cutare teorie, ce-mi sună mie cel mai bine din ce aud… dar cel mai mult pentru mine a însemnat că mama a venit din propria inițiativă la conferința  Otiliei Mantelers! Mai mult, la sfârșitul conferinței i-a spus Otiliei că și-a dat seama de unele greșeli și că ar fi vrut să fi avut acces și ea la astfel de informații atunci.

Soacra mea mă ajută mult cu copii, și e destul de receptivă la ce încercăm noi să facem cu ei. Știu că      i-am dat să citească ”Bebelușul meu înțelege tot” a Alethei Solter când primul băiat avea 2-3 ani…

Ce este și cu ce se ocupă Centrul Educațional Antonia?

 Centrul Educațional Antonia este al treilea copil al meu, o fetiță ;). Este o asociație, și se ocupă cu diverse activități ce pot fi cuprinse în sfera educațională, pentru copii și părinți. Este ”umbrela” sub care eu îmi desfășor activitatea de educator prenatal, psiholog și psihoterapeut. Asociația mai are încă 2 membri. Colega și prietena mea Alina Rîpanu este logoped și coordonează 2 cursuri pentru copii, precum și activitatea de terapie logopedică.

Pentru că te cunosc puțin, sunt curioasă și îndrăznesc să te întreb direct. De ce ai ales să profesezi în Piatra Neamț (și nu în Iași, unde ai terminat studiile)? Ai vreun regret în ceea ce privește această direcție asumată? Ai schimba ceva, dacă ai putea da timpul înapoi?

 Am plecat destul de repede după terminarea facultății din Iași. Nu am găsit de lucru în domeniu. Am plecat în București unde am lucrat 5 ani, 4 dintre ei într-o multinațională, în departamentul de resurse umane. M-am întors în Piatra Neamț după ce am născut primul copil. Am venit în concediu de creștere copil… m-am întors aici să mă regăsesc. Și am făcut-o! Am decis conștient să rămânem aici, ca familie, căci asta am simțit că ne face bine tuturor, de aceea nici nu se pune problema de regret. Nu știu dacă aș schimba ceva… orice aș schimba în trecut mi-ar devia drumul și n-aș mai ajunge aici :). Am învățat multe despre oameni în București, am lucrat cu mulți oameni, am ”crescut” și m-am ”șlefuit” acolo chiar dacă nu în domeniul la care visam inițial. Aici simt însă că mi-e locul, aici cred că trebuie să fiu. Deocamdată! Niciodată nu se știe! 😉

Pe Otilia Mantelers ai reușit să o aduci la Piatra Neamț, eveniment pentru care îți mulțumim (atât eu, cât și celelalte mămici care așteptau cuminți, să ne „vină rândul”). Ce urmează?

Da, am reușit și chiar sunt mândră de asta! Eram un pic revoltată că trebuie să merg la București, Cluj, Brașov pentru așa ceva! Parca eram aici într-un colț uitat de lume! Vreau să continui seria de evenimente de parenting atât cu Otilia cât și cu alte nume cunoscute în prezent. Măcar o dată pe an (dacă nu de două ori) să avem și în Piatra Neamț așa ceva. Părinții își doresc și încep să-și dea seama ca au nevoie de astfel de informație transmisă direct, nu doar citită pe internet. Își doresc și încep să-și dea seama că vor să fie altfel, că vor să fie părinți mai buni!

Care sunt cele mai importante lucruri pe care o mamă/un părinte ar trebui să le „sădească” în puiul de om? Sunt diferențe la acest capitol între băieți și fete?

 Cred ca fiecare familie are propriile principii și clasamente cu lucrurile importante. Fiecare este specialist în viața lui, și nu-mi permit să mă bag peste specialiști :). Pot să-ți spun însă ce cred eu, ca părinte, ca fiind important să ”sădesc” în puii mei și nu, nu are importanță dacă sunt fete sau băieți.

Încerc să le sădesc iubire de oameni, pentru că toată viața vor trăi cu și printre ei, și e păcat să nu vezi frumosul din oameni. Încerc să le sădesc iubire și respect față de lume în general, inclusiv față de planeta pe care trăim. Și mai încerc să le sădesc iubire și înțelegere față de sine, ca să poată înțelege și merge prin viață, să poată cunoaște și iubi oamenii așa cum sunt ei, diferiți și frumoși!

Știu că ai citit mult, în special parenting și psihologie, prin natura job-ului. Dacă ar fi să alegi doar câteva titluri/abordări inedite, de „cursă lungă”, care ar fi?

 Sunt câteva titluri de cărți de parenting pe care le-aș recomanda … deși sunt diferite ca abordări, au extrem de multe lucruri în comun. Și da, sunt ”de cursă lungă”:

  • Rudolf Dreikurs – Cum să crești copii fericiți (abordarea Adleriană a parentingului)
  • Thomas Gordon – Manualul părintelui eficace
  • Adele Faber si Elaine Mazlish – Cum să vorbești cu copiii…
  • Aletha Solter – Bebelușul meu înțelege tot
  • Lorance Cohen – Rețete de jocuri

Un gând de final, pentru mine și cei care au avut răbdare să citească până aici 🙂 micul nostru interviu…

 Să ne-amintim mereu că ”totul poate fi și altfel” (Alfred Adler)!

Mulțumesc frumos pentru timp, draga mea!Sper să vină timpuri în care să avem mai mulți astfel de oameni la noi în oraș, la mine în căsuță și să nu sece vreodată izvorul energiei proiectelor frumoase!