Pentru ca esti…pentru ca sunt….

Mi-e drag de sarbatori.Sa fie toata familia impreuna, sa ascultam colinde, sa impartim anul in „ce-am facut” si „ce-o sa mai facem”…E bradul martor colorat al gandurilor pe care le promitem pentru anul urmator.Anul asta, i-am adus aminte ca este ultimul meu craciun de „burlacita”.LA anul voi fi, de craciun, „sotioara”.Zambesc lung….

E bine sa fie Craciun, sa ma strangi tare in brate si sa citesc in ochiii tai ca e adevarat.Inca un an va trece si tu esti langa mine.Inca langa mine…Oricat de mult as vrea sa spun ca imi cunosc adevarata valoare, ca om,ca femeie, ma tem ingrozitor de tare sa raman singura.Pentru ca oamenii sunt seva ce-mi curge prin vene.Cu precadere unii oameni.Printre care si tu, dragul meu.

Tu…care esti atat de dulce, atat de aproape si de „al meu” uneori.Care ma faci sa imi doresc mereu mai mult, mai bine, mai sus.Tu, care imi ceri sa nu mint, sa nu uit, sa iert, sa cresc, sa zbor.Tu,dragul meu, care stii cand au obosit aripile si canti sa le mangai.Tu, care saruti ranile si ele se inchid.

De cealalta parte sunt eu.Un copil cuminte (sau nu), care vorbeste mult si iubeste repede.Care crede in toti si in toate, care plange incet si viseaza frumos…Un copil mare, care danseaza in valsul fulgilor de nea, care striga la luna sa ii dea binete, care vorbeste cu marea si cu frunzele si cu copacii….

Pentru ca tu esti acum, aici, langa mine, eu pot sa cred.Ma sperie ceea ce imi spui, ma zgarie perspectiva unui viitor incert, insa mana ta e calda.In sfarsit, calda.Si vie.Si…parca nu mai pare asa negru totul.Si inteleg ce-mi spui.Vorbim cate-n luna si in stele si zambesti…si…..Stii, poate nu ti-o spun prea des.

Insa, mi-esti drag.Foarte drag.Prea drag, poate.Si asta de multa vreme.De cand am uitat sa imi dozez farmaceutic sentimentele si trairile si suferintele.Si tu esti echilibrul meu.Tu poti fi echilibrul meu.Pentru ca esti…aici, acolo, acum, atunci…

Iar eu, ei bine, eu sunt langa tine.Cu tine.In tine.In gand, in fapta, in palma de cate ori ma atingi.Pe buze, de cate ori ma saruti.In vis, cand ti se face frica.In camera, cand cobor din „sferele inalte”….

Buna dimineata, dragostea mea!

Pentru ca esti….pentru ca sunt….

Decalogul iubirii

Buna seara celor care sunt in sufletul meu calzi si drepti.Buna sa fie iarna si gandul pentru cei care nu sunt aici, dar pe care ii port in inima oriunde as fi, oriunde ar fi ei.Iubirile mele de pretutindeni, cum de va pot cuprinde in gand cand sunteti atat de multi, atat de dragi si inima mi-e plina de fiecare dintre voi?

Cum sa pot ajuta iubirea pentru voi sa creasca mare, sa dea pe dinafara, sa vina in lume si sa umple „cercul vostru stramt?”Sunt oare legi pe care trebuie sa le stiu, cuvinte pe care trebuie sa le intonez solemn, rugaciuni pe care trebuie sa le spun in genunchi…..?Sau e suficient faptul ca va caut mereu, ca va strig in clipele mele de exuberanta si va alung departe cand ma simt „virusata”?E drept ca uneori, cate unul dintre voi, se nimereste sa treaca prin „raza de actiune a fulgerului” si uneori, doar uneori sper eu, se intampla sa va ardeti pene din aripile albe, divine….Iertati-mi ratacirea din clipele de crivat si jur sa ma rascumpar, jur sa nu va crut vreodata o vorba buna, un gand curat, un zambet sau o imbratisare dulce-acrisoara….

Si pentru ca mi-e dor de voi, in fiecare clipa, oricat de aproape sau departe ati fi, pentru ca mi-s numele voastre mereu in gand si in suflet…am nevoie de un decalog.Vreau sa am reguli scrise(nescrise sunt de la inceputul timpului), sa stiu cum sa fac sa va pot pastra asa, cu mine, in mine(gand, fapta, cuget).Asa sunt eu, mai „ordonata decat ar trebui”, cum zicea cineva drag zilele trecute.

Pana obosesc de atata ordine, hai sa incerc sa scriu ceva.Cateva reguli, astept insa completari, astept sa ma corectati, daca se impune.Vorba aceea …. nu pot eu sa detin adevarul suprem. Baby ar rade, insa sunt convinsa ca va fi mandru ca am recunoscut, in mod public, asta.

Revenind la reguli.Iata ce am gasit prin cautarile mele „internaute” zilele trecute.(La o adica, pot reveni cu explicatii, completari, paranteze, acolate si puncte de suspensie- cele mai iubite semne de punctuatie ale universului meu).Iata regulile, fara alte comentarii:

1. Construiti o relatie de prietenie care sa intareasca relatia amoroasa!

2. Amintiti-va de TIMPURILE BUNE!

3. Stabiliti reguli de cearta si respectati-le!

4. Nu aruncati vina unul pe altul!

5. Adaptati-va la nevoile partenerului!

6. Indragostiti-va din nou!

7. Nu luati decizii unilaterale!

8. Nu ghiciti, vorbiti!

9. Identificati aspectele negative si modificati-le!

10. Nu lasati stresul cauzat de munca sa intervina in relatie!

PS: Dupa cum se poate vedea, aceste reguli se aplica unei relatii dintre un EL si o EA.Cel putin, asa se pare.Insa, extrapoland ideile de aici, cred ca, in mare, aceste reguli se pot aplica si unei relatii de iubire prieteneasca(nu-mi place cum suna, insa nu gasesc deocamdata o formula mai fericita). Ma gandesc la prietenii fata de care am gresit, cu gandul sau cu fapta, ma doare ca i-am ranit.Ma doare ca inimile lor au plans poate si n-am stiut sa aduc iar soarele pentru ei.Sper insa ca voi obtine iertarea lor, sper sa nu ramana cicatrici urate si ranile sa se inchida frumos.Prietenia noastra sa ramana asemeni unui marinar intre doua varste, trecut prin furtuni si atacuri miselesti, ranit usor uneori, dar bronzat si plin de muschi, sexy si atragator tocmai prin trecutul lui…..

Inchei acum,ma intorc la „cele lumesti”…..