Recomandare

E greu cu timpul, dar uite că, într-un fel anume, stelele s-au aliniat și am reușit, după un sfârșit de săptămână lung, la bunicii de la țară 🙂

  • Am reușit să citesc o carte scurtă, care nu promitea prea multe, dar s-a dovedit a fi o mică mare comoară : Noapte bună, blândul meu prinț scrisă de Pierre Charras.

În cele puțin peste 100 de pagini, descoperim, cu gust dulce amar, cum uneori, e prea târziu să spui ceea ce nu ai știut sau nu ai putut, retrăiești clipe stranii care pentru celălalt ar fi putut reprezenta totul, dar tu, fără să vrei, din naivitate, mândrie sau grabă, ai tăcut. O poveste a unei relații tată-fiu ratate, plină de tăceri, regrete și reproșuri. O poveste care îți dă curaj, poate, să faci clipele din fața ta să fie reale, adevărate.

  • Un film lung, văzut în 2-3 reprize – The Ages of Adaline … un mic preview aici: http://www.imdb.com/title/tt1655441/?ref_=nv_sr_1     Filmul vorbește despre o femeie care nu îmbătrânește niciodată. Rămâne „blocată” la 27 de ani, obligată să asiste neputincioasă la moartea celor dragi. Fuge de iubire, ducând cu ea secretul. Până într-o zi, când lupta cu dorul, cu neputința de a se tot ascunde, de a se tot hrăni cu trecutul o face să ia cea mai grea decizie. Un film cum nu am mai văzut de multă vreme…

Mi-ar plăcea să aflu părerile voastre despre ceea ce citiți/vedeți și vă place. Chiar aștept recomandări de la voi, prietenii blogului!

Note de lectura: 100 de remedii naturale pentru copilul tau

Aceasta carte a venit (mulţumim, sis!) exact la momentul în care noi, părinţii celor două minuni, eram în căutarea unei alternative. Vrem, pentru cei mici şi pentru noi, modalităţi şi instrumente naturale de a ajuta organismul să se vindece, să lupte şi să învingă. Am simţit că îmbătrânesc 10 ani în cele 3 zile de tratament injectabil din luna decembrie. A trecut, dar ne-a amărât toată luna şi nu vreau să mai ajungem acolo.

Deşi pare intimidantă, la început, cu cele peste 450 de pagini, cartea doctorului Jared M. Skowron mi-a deschis apetitul pentru tratamentele naturiste şi homeopate. Scuzată să îmi fie ignoranţa, dar abia acum, citind-o, am înţeles că există două categorii de medici: naturişti şi homeopaţi. Nu am trecut pragul niciunuia dintre ei încă, dar devin din ce în ce mai sigură că îmi doresc un astfel de specialist cu care să fac echipă, pentru a păstra sănătatea celor dragi mie.

Am citit, rând pe rând, în măsura timpului liber, mare parte din partea introductivă. Am descoperit reflecţii de bun simţ, liste cu alimente vindecătoare ( sună pompos, dar unele sunt la îndemână, iar altele destul de uşor de procurat), modalităţi simple de detoxifiere a organismului şi remedii alternative facile, împreună cu cantităţile şi suplimentele alimentare care pot, în echipă, să păstreze şi să îmbunătăţească starea de sănătate a întregii familii.

Am descoperit, cu infinită bucurie, că medicina naturistă priveşte individul ca întreg, analizând modul în care acesta trăieşte, luând în considerare ceea ce mănâncă şi felul în care se simte, ca urmare a acestora.

Remediile naturale prezentate, deşi pot părea prea simple ca să funcţioneze, vin din experienţa de o viaţă a autorului. Acesta şi-a pus întreaga cunoaştere în slujba copiilor. Fiecare tratament a fost verificat şi îmbunătăţit, ân timp, prin practică. Toate sfaturile se bazează pe analize de laborator şi pe studii ştiinţifice, atent realizate exemplificate, în carte, prin cazuistică reală.

Am descoperit importanţa tuturor celor 4 căi de eliminare a toxinelor din corp: ficat, rinichi, plămâni şi piele. Am înţeles, o dată în plus, cât de nocivi sunt coloranţii, aditivii, hormonii de creştere,etc.

„Toata lumea care respiră aer, bea apă şi mănâncă este supusă substanţelor toxice”, dar simpla reducere a expunerii la ele, are avantaje majore, pentru fiecare dintre noi.

Vis-a-vis de importanţa hidratării, se pare că la fiecare 1 kilogram de greutate corporală, copilul trebuie să bea zilnic 30 ml apă. Nu sucuri pline de zahăr sau fel de fel de potenţiatori de gust, ci apă. Cât mai pură, dacă se poate. De izvor, ar fi ideal. Dar măcar, filtrată şi suficientă, dacă altfel nu.

De asemenea, conform Autorităţii pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite ale Americii, se pare că, pentru stimularea imunităţii, este recomandat să NU SE ADMINISTREZE MEDICAMENTE pentru tuse şi răceală sub vârsta de 2 ani a copilului. Nu, nu se lasă copilul să ajungă să facă temutele complicaţii, ci se ajută, prin alimentaţie, suplimente naturale şi, eventual, tratament naturist sau homeopat. Se aduc ajutoare organismului să lupte, să se întărească, să îşi organizeze apărarea.

Pe mine m-au convins sfaturile şi remediile descrise. M-a bucurat să descopăr opiniile unui specialist în medicina naturistă şi să asimilez o parte dintre informaţiile prezentate. Atât de departe de ceea ce auzim, marea majoritate dintre noi, părinţii, din gura medicilor care ne tratează copiii, nu-i aşa?!

Cartea este structurată pe grupe de afecţiuni: cardiovasculare, ochi,urechi,nas şi gât, gastrointestinale, neurologice, endocrine, exantematice (erupţii virale), musculo-scheletice, pulmonare, cutanate, urinare şi reproducătoare, probleme de greutate.

La final, se pot găsi liste cu alimentele esenţiale şi remediile naturiste, dar şi interacţiunile posibile cu alte substanţe şi dozajele recomandate, precum şi un sumar al analizelor ce pot fi utile în depistarea problemelor care nu îi lasă pe cei mici să îşi trăiasca veseli copilăria.

Cu certitudine, o carte utilă în orice casă!

Note de lectura: Supă de pui pentru suflet

Cea mai mare putere este iubirea şi, culmea!, cu cât dăm celor din jur mai multă iubire, cu atât rezervele noastre cresc. Fiecare fiinţă va reacţiona la zâmbet şi îmbrăţişare. Pentru unele persoane, micul tău dar de iubire va însemna linguriţa sau praful de sare în bucate, pentru alţii, chiar apa nesperată în deşertul arzător. Ce te costă să zâmbeşti, să fii amabil, să foloseşti frecvent sintagme ca „Mulţumesc”, „Îmi pare rău” şi „te rog frumos”?

Orice lucru mic, făcut din toată inima, poate însemna totul pentru cineva. Nu te opri, nu fii descurajat şi nu face economie niciodată la gesturile făcute din inimă şi cu toată inima! Ar fi atât de bine dacă ne-am folosi puterea interioară, pe care fiecare o avem, dacă am folosi-o pentru lucruri bune: pentru a da speranţă, pentru a construi şi pentru a vindeca.

Iubirea are nevoie de sol fertil ca să crească, dar ceea ce este minunat este că fiecare dintre noi poate fi acest sol.

Bucură-te, în fiecare zi, de lucrurile bune şi frumoase din viaţa ta; trăieşte fiecare zi ca pe o clipă specială, unică şi aşteaptă (şi crede că vor veni) zile (şi mai) bune! Gândul are o extraordinară putere creatoare!!!

„[…] numai cu inima poţi vedea ce este drept, pentru că esenţialul este ascuns privirii”- Antoine de Saint-Exupery

Dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine. E primul pas… cel mai important şi, de multe ori, cel mai greu de făcut.

În viaţă, nu există greşeli sau întâmplări, ci doar lecţii pe care trebuie să ţi le însuşeşti pentru a putea trece mai departe, la următoarea lecţie. Deci, întotdeauna ceea ce alegi să faci, te reprezintă. Ţi se dau toate răspunsurile, uneltele şi variantele posibile: priveşte, ascultă şi ai încredere.

Copiii învaţă din felul în care trăiesc, îi tratează pe alţii aşa cum sunt ei trataţi, folosesc limbajul (şi apelativele) care le este adresat. Părinţii buni le dau copiilor rădăcini şi aripi. Rădăcini ca să ştie unde le este casa şi aripi ca să zboare în alte părţi, unde să arate celorlalţi ceea ce au învăţat.

Despre meseria de părinte – Kahlil Gibran

Copiii tăi nu sunt copiii tăi./ Ei sunt fiii şi fiicele Vieţii care tânjeşte după ea însăşi./ Ei vin prin tine, dar nu de la tine,/ Şi deşi ei sunt cu tine, totuşi ei nu-ţi aparţin./ Poţi să le dai dragostea ta, dar nu şi gândurile tale,/ Pentru că ei au propriile lor gânduri./ Poţi să le adăposteşti trupurile, dar nu şi sufletele,/ Pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului,/ Pe care tu n-o poţi vizita, nici măcar în visele tale./ Te poţi lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine,/ Pentru că viaţa nu zăboveşte în ziua de ieri.

Tu eşti ca arcul din care copiii tăi pleacă ca nişte săgeţi vii./ Arcaşul vede ţinta de pe calea către infinit,/ Şi-ţi dă şi ţie puterea să vezi cât de departe poţi ajunge./ Se încordează cu tine, cu puterea Lui, aşa încât săgeţile să zboare iute şi departe;/ Lasă ca încordarea ta în mâinile arcaşului să fie spre bucurie,/ Căci aşa cum îşi iubeşte arcaşul săgeata care zboară, tot astfel El iubeşte arcul care este stabil.

Cei care spun că nu se poate, ar trebui să nu îi întrerupă pe cei care dovedesc faptul că se poate. Când ai un scop, nimic nu pare prea greu, dacă îţi doreşti cu adevărat să reuşeşti.

Fiecare om are (cel puţin!) un vis; uneori, este nevoie doar de un mic imbold pentru a reveni la drumul ce duce la împlinirea sa. Dacă vrei să mergi mai departe, înlătură obstacolele care stau între tine şi visul tău.

„Nu criticul contează, nu omul care scoate în evidenţă cum se împiedică cel puternic sau cum ar fi trebuit să facă mai bine ceva cel care a făcut. Încrederea aparţine celui care este cu adevărat în arenă, a cărui faţă este plină de praf, sudoare şi sânge, care se bate curajos, care pleacă şi vine neîntrerupt, care ştie ce înseamnă să fii devotat, care-şi dăruieşte timpul pentru o cauză nobilă, care în cel mai bun caz ştie în final ce înseamnă să triumfezi, care în cel mai rău caz dă greş în timp ce luptă îndrăzneţ, a celui care ştie că locul lui nu va fi niciodată lângă sufletele acelea timide şi reci, care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea.” (Theodore Roosevelt)

Aceia dintre noi care nu riscă nimic, niciodată, ci doar aşteaptă, au toate şansele să fie înghiţiţi de viaţă, fără a-i simţi gustul măcar.

Obstacolele sunt lucrurile acelea îngrozitoare pe care le vedeţi când vă luaţi ochii de pe visul vostru. – Henry Ford

Când nu poţi face totul pentru cauza în care crezi, nu te descuraja şi nu îţi plânge de milă. Pur şi simplu, alege să faci CÂT MAI BINE ceea ce poate fi făcut, în situaţia dată!!!