În vis. Început de lume la Farcaşa

Început de lume la Farcaşa

 

Cad,în vis.

Doar în braţele tale.

Cineva, acum multe secole,

M-a promis, ţie.

 

Probabil de-asta ţi-e aşa de dor.

De-asta mi-e aşa de drag.

De-asta.

În vis, mă trezesc

lângă tine

Şi ştiu.

Că aici e locul meu.

Că tu eşti acasă.

 

În vis, mi-e senin

în suflet.

Şi tu, dragul meu,

nu te mai duci spre nici o altă lume.

Spre nici o EA.

Spre niciunde.

 

Mă atingi uşor

şi ştiu că aşa începe lumea.

Începe viaţa.

Începe totul.

 

25 iulie 2016

După o vreme. O fi ceva în aer

O fi ceva în aer
Că prea m-apucă doruri
Şi prea mă-mbrac în rochii
Şi prea-mi las părul liber.

O fi ceva în aer
Sau poate de la apă,
Sau de la lipsa ei.

O fi ceva în aer
Şi dă cu pace-n vânt
Şi vine cu iertare,
Şi vine cu iubire.

O fi ceva în aer
Că prea e primăvară
Şi prea îmi vine-a râde
Şi prea mi-e bine-n suflet.

🙂

Există zile în care scriu trist, pentru că aşa simt şi blogul este căsuţa mea, unde respir exact aşa cum sunt. Şi-apoi, există zile în care e soare şi cald. O fi ceva în aer. Sau în suflet. Zile în care aleg să privesc lucrurile cu inima şi mai puţin cu ochiii. Zile în care sunt recunoscătoare pentru piedici şi bobârnacele primite, pentru priviri încruntate şi ALEG să mă ridic. Iar şi iar. De fiecare dată. Pentru că … o luptă-i viaţa, deci…TE LUPTĂ!

Azi am plâns în gând

Azi am plâns, în gând.

Pentru toate care s-au spus,

Pentru clipe care s-au scurs,

Pentru oameni care s-au dus.

 

Azi, am plâns în gând

Pentru că nu mă-nțelegi

Pentru că nu mă mai crezi

Pentru că nu știi ce pierzi.

 

Azi am plâns, în gând,

Pentru oameni care rănesc,

Pentru vise care mocnesc,

Pentru inimi ce clocotesc.

 

Azi am plâns, în gând.

De azi, nu mai plâng.

De-acum, nu mă frâng.

Rămân doar… crezând…

 

Copilului meu

Miez de soare și lumină,

Boț de carne, plin de zâmbet

Când mă prinzi, zâmbind, de mână

Mor și-nvii, într-o secundă, ca de trăsnet.

 

Te-am chemat în gând, o vreme,

Mi-ai venit în vis, copile

Și cu fluturat de-aripi, am uitat A MĂ TEME

Mi-ai dat, viață, înmiit.

 

Drag și dor și greu și bine

Pentru toate ți-mulțumesc,

Să-mi crești vesel, tu, copile!

 

lui M. și P.

 

PS – Așa a început scrisul pentru mine, cu versuri. În ultima vreme, mi-am propus însă să las și astfel de gânduri aici. Copilului meu. Fiecăruia dintre ei și amândurora împreună. Cândva, dacă vor vrea să citeasă, dacă vor fi curioși, vor avea vreme și răbdare, să știe. Să vadă negru pe alb.

Poate nu e prea tarziu pentru NOI

O poezie descoperita azi. Un dar care a bucurat si a mangaiat.Vreau sa pot pastra clipa aceeea…..

STELE SI CEARA – Valentin Zaraf

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ti esecu-ntr-un raft asta-noapte,
Inchide-l afara si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Tu vino aproape sa-mi tii de urat,
Sa nu-ntrebi de ce stam, pana cand si nici cat;
Sa tinem tot frigul inchis, zavorat,
Sa ne fie doar bine, doar bine si-atat.

Dezlegati de-ale lumii orori, nebunii
Sa pierdem cu voia si nervi si furii,
Sa luam doar castigul de lungi reverii:
Doi oameni. Doi singuri si-n rest doar copii.

Sa facem din noi un jalnic poem,
Sa facem sa cante si podul de lemn,
Sa cante si raul si marea-n tandem
De stele si ceara; Nici zvon de blestem.

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ma-n ochi si in vis asta noapte;
Pastreaza-ma-n plans si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Aproape sa radem si doar intr-o doara
Sa spunem c-avem ceva sa ne doara,
S-aducem sfidarea iernii de afara:
Un glas de copil, un foc si-o vioara!

PS: Multumesc Cristina Socaciu ( blogul lui Alice Nastase)!!!

O iubire mare, mare….

Raspuns la :

„Iubind în taina am pastrat tacere, Gindind ca astfel o să-ti placa tie, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigatoare visuri de placere. Dar nu mai pot. A dorului tarie Cuvinte da duioaselor mistere; Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere A celui suflet ce pe al meu stie. Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi si blonde plete? Cu o suflare racoresti suspinu-mi, C-unzimbet faci gindirea să se-mbete. Fa un sfirsit durerii… vin’ la sinu-mi” – Mihai Eminescu

As vrea sa viu la tine,/Dar urma ti-am pierdut,/Si nu mai am de cine/Sa-ntreb ce te-ai facut.

Si-as vrea macar o data/Sa pot sa-ti mai soptesc/Cu inima sfaramata/Ca inca te iubesc.

Dar stiu c-a mea dorinta/In veci nu s-a-mplinit/Si-n trista suferinta/Cu doru-mi voi muri.

Si totusi de la tine/Ne-ntors e al meu gand/Desi tu pentru mine/Pierdut esti pe pamant. – Veronica Micle

PS: Pentru ca sunt oameni „nebuni” care inca il citesc pe Eminescu.Pentru ca sunt inca suflete care „il simt” pe marele poet.Pentru ca sunt, exista, fiinteaza si „dau dependenta”, acesti oameni merita TOTUL.Multumesc!