Dragostea ca forma de egoism

Dragostea este, daca ne gandim bine, o forma de egoism. Te iubesc si vreau sa fii doar al meu/a mea. Te iubesc si vreau sa fii fericit(a). Dar numai cu mine. Pentru ca, vezi tu, EU sunt singurul/singura din lume care te poate face atat de implinit(a).

Egoism pentru ca, toate propozitiile (sau multe dintre ele) incep cu mine. Cu EU. Ceea ce cred eu. Cu ceea ce vreau eu.

Egoism pentru ca viata pare a se invarti in jurul lui EU. Eu vreau, EU fac, EU stiu, EU SUNT.

Eu ma dau tie toata. Cu bune si rele. Cu ceea ce am devenit datorita lui Ieri. Si, de asemenea, cu promisiunea zilei de maine. Ceea ce pot deveni, lasandu-ma in voia daltei tale. De ce fac asta? Pentru ca EU te iubesc pe tine. Si pentru ca, din preaplinul iubirii mele, te vreau egoist. Te vreau si inger si demon. Te vreau si zambind, dar si trist uneori. Te vreau intelept si naiv cateodata. Te vreau rational si te vreau nebun de foamea gurii mele.

Tu esti un munte de egoism. Pentru ca ma provoci si stii bine ca o faci. Ma chemi si apoi te temi ca m-ai putea avea, intreaga si de tot. Egoism pentru ca imi veghezi visele. Fara sa ma atingi, fara sa imi vorbesti. Fara sa te simt. Imi veghezi visele ca sa nu pot visa in lipsa ta. Sa nu pot suspina in voie. Sa nu visez urat. Sa nu dorm in alte brate. Sa nu fie fericirea in vis pe care sa nu o stii Tu.

NOI este o intelegere inundata de egoism. Pentru ca NOI exista doar in limitele pe care noi le trasam. De fiecare data, altele. Cand invat unde sunt limitele libertatii mele, regulile se schmba. Granita se muta 2 cm mai in fata. Inspre mine sau inspre tine.

Egoism pentru ca nu te las sa uiti. Si vreau sa imbatranesti gandindu-te la mine. Purtandu-ma in suflet si in privire. Si vreau sa stiu ca iti lipsesc ori de cate ori nu sunt acolo. Sau aici. Vreau sa te intrebi unde sunt si ce fac. Daca zambesc sau doar scriu. Daca mi-e senin sau iar furtuna.

Egoism pentru ca ma dezbraci din priviri si eu nu vreau sa ma ascund de privirea asta. Pentru ca imi spui ca sunt doar o pustoaica, un copil nebun care habar n-are ce-i cu lumea asta. Si stim amandoi ca acest copil te-a trezit la viata. Egoism pentru ca iti par firava ca flacara sfanta din noaptea de Inviere si totusi, ca o stanca, ti-am stat reazem atata amar de vreme.

Egoism pentru ca nu vreau sa plec. Egoism pentru ca nu crezi sa pot. Si nici tu.

Dragostea… doar o forma de egoism. Sau mult mai mult de atat.

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *