Gestionarea furiei la părinţi (conspect II)

Revin cu o nouă postare (rezumat/conspect) a ideilor desprinse din cartea Laurei Markham – Părinţi liniştiţi,copii fericiţi. Prima parte a notiţelor mele este aici şi mi-ar face mare plăcere să îmi lăsaţi câteva gânduri în ceea ce priveşte aplicarea ideilor de acolo, în viaţa voastră.

Astăzi, am ales să vorbesc (mă rog, de fapt, să scriu) despre Gestionarea furiei.

Porneşte de la luarea unui angajament: fără lovituri, fără înjurături, fără insulte şi fără ameninţări. De asemenea, fără ţipete la adresa copilului! Nu uita că, dincolo de ceea ce îl înveţi pe copil, îl influenţezi prin comportamentul tău.

Câteva idei simple (pe care le poţi imprima şi lipi undeva, la vedere!):

  1. Luaţi o pauză unii de la ceilalţi. Respiră!
  2. Ajutaţi-vă corpul să se elibereze de furie (mişcă-te, dansează, fă câteva mişcări de gimnastică).
  3. Schimbă-ţi gândurile pentru a-ţi schimba emoţiile. Curăţă traseul gândurilor tale 🙂
  4. Ascultă-ţi furia în loc să acţionezi sub impulsul ei. Permite-ţi să simţi emoţia până la capăt. De multe ori, exprimând furia faţă de o altă persoană, ne oferim prilejul de a adânci sau chiar degenera starea.
  5. Aşteaptă înainte de a disciplina. Asigură-te că nu iei nici o decizie sub imperiul emoţiei puternice.
  6. Evită pedeapsa fizică, indiferent de situaţie. Violenţa nu este NICIODATĂ soluţia.
  7. Evită ameninţările.
  8. Fii atent la tonul şi la cuvintele pe care le foloseşti.
  9. Recunoaşte că, de cele mai multe ori, o parte din vină îţi aparţine.
  10. Eşti încă furios? Află din ce cauză. Identifică sursa, acceptă şi treci mai departe. Nu te ataşa de furie!
  11. Acordaţi atenţie doar problemelor importante!
  12. Dacă te lupţi adesea cu furia, e cazul să mergi la terapie. Nu e ruşinos să ceri ajutor.

Cum poţi să aştepţi de la copii să îşi controleze emoţiile, când TU, adult, nu îţi poţi controla emoţiile şi, mai ales, manifestarea lor?

Indiferent cât de dificil este comportamentul copilului, nu este decât un strigăt de ajutor. Uneori, acel comportament solicită impunerea unei limite ferme, dar niciodată ca noi să fim răutăcioşi.

De la supărare la linişte – exerciţiu de 3 minute pentru gestionarea furiei

Minutul 1 – Ce gând te supără?

Minutul 2 – Gândeşte-te că ÎNTOTDEAUNA există măcar 2 variante ale aceleiaşi poveşti.

Minutul 3 – Ajută-ţi corpul să se elibereze de aceste emoţii. Cum?

  • Acceptă-ţi propriile emoţii.
  • Aminteşte-ţi că situaţia aceasta nu este o urgenţă.
  • Aminteşte-ţi că este bine să exprimi ceea ce simţi. Oricum, chiar dacă încerci să disimulezi, în faţa copilului, acesta va simţi. Mesajul pe care vrei să îl transmiţi este că emoţiile nu sunt periculoase.
  • Nu fii tensionat.
  • Trage aer în piept şi alege iubirea. Orice ai alege, opţiunile sunt, în esenţă: frică sau iubire. Lasă grija pentru copilul tău să îţi dea curajul de a alege iubirea. Iubirea pentru copilul tău, iubirea pentru copilul care ai fost tu cândva şi iubirea pentru părintele care eşti azi.
  • Acceptă emoţia fără să acţionezi.
  • Nu complica lucrurile.
  • Găseşte o modalitate de a-ţi procesa emoţiile.

Vestea bună este că odată ce spunem DA întregii palete de emoţii ale copilului, aceştia vor învăţa să şi le gestioneze într-un mod sănătos.

 

Ce faci CÂND te simţi copleşit

 

Concentrează-te asupra lucrurilor importante.

Găseşte sprijin.

Ajută-te singur

Învaţă din propriile greşeli

Ia-o de la capăt. Resetează întreaga situaţie

Apreciază-ţi copilul

Nu renunţa niciodată la copilul tău.

Continuă să alegi iubirea.

 

În fiecare zi ai o nouă ocazie, de a avea, tu şi copilul, interacţiuni care să vă vindece pe amândoi. Viaţa este suma alegerilor pe care le faci. Firesc, vei face şi alegeri greşite, dar fiecare nouă decizie poate înclina balanţa în favoarea ta.

 

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.