Îmi plac testele. Şi provocările

Îmi plac testele. Şi provocările. Îmi place să văd cât de departe mă poate duce curajul meu. Pornind de la combinaţiile alimentare pe care le testez în bucătărie în ultima vreme, până la cărţile noi de pe noptieră, până la sporturile cu care aş vrea să îmi împrietenesc puiii de om. Chiar şi la teme noi pe blog.

Am preferat să caut opţiuni noi când am fost în situaţia de a cumpăra jocuri şi jucării noi pentru grădiniţă. Am dat o strigare în grupul mamelor care lucrează de acasă, am salvat fotografii, am cerut recomandări, am solicitat oferte, am negociat sume 🙂

Îmi plac testele şi experienţele noi în care rezultatul final este o nouă abilitate sau aptitudine pe care o deprind. Mereu mi-a plăcut să aflu lucruri noi despre mine. Mă distrează teribil când se potriveşte câte un astfel de test, din marea întelepciune a lui FB.

Îmi plac testele şi întrebările prin care un ton jucăuş ascunde un adevăr greu de digerat. Îmi plac testele pe care viaţa ni le dă, tuturor. Fără să ne anunţe. Fără să avem bibliografie. Şi fără să aflăm decât după. Când vedem că suntem pe scut sau sub scut. Fiecare când conştientizează. Dacă o face, vreodată.

Îmi plac testele de personalitate şi îmi amintesc mereu cu drag de perioada în care visam cum voi face eu carieră în psihologie. Evident, anii au trecut şi cariera respectivă nu s-a concretizat ÎNCĂ în nici un fel. Nu e târziu şi mărturisesc azi, cu toată sinceritatea: testele de personalitate sunt un instrument cel puţin de sondare a firii umane.

Îmi plac provocările în care mă iau la trântă cu mine şi cu ceea ce credeam că ştiu. Voi ce provocări apreciaţi? Ce teste vă accelerează pulsul?

Luaţi note de trecere sau reveniţi la restanţe? Mai în glumă, mai în serios, există teste unde nu ai mai multe şanse. Uneori, se întâmplă să realizezi asta repede şi să poţi repara ceva. Să mai poţi petici, pe ici pe colo ce se poate. Alteori, ce e stricat, rămâne ăn urmă. O rană sau o amintire. O fotografie din viaţă sau doar o părere.

 

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *