„In pauza” de… tine

Se face uneori frig in camera gandului meu. Si ma intreb atunci unde sunt lemnele din soba, unde e patura iubirii tale, unde esti tu….Dar imi aduc aminte ca oamenii sunt diferiti.Ca eu sunt de-un fel anume si tu faci parte din cealalta categorie.Nu din alt regn, nu de pe alta planeta.Ci doar dintr-o alta categorie. Si sunt convinsa ca e mai bine sa fie asa.

Pe mine sa ma intereseze rochia de mireasa, iar pe tine sa te tina treaz facturile. E un exmplu neconvingator, recunosc. Insa vreau sa spun ca preocuparile noastre sunt diferite. Interesele, la fel. Sunt zile cand ne plac aceleasi lucruri. Am momente cand pot savura, cu adevarat, un film de actiune.Si tu ai clipe cand te poti relaxa in fata unei comedii romantice. Si niciunul dintre noi nu isi „tradeaza” semenii atunci.Nu fraternizam cu dusmanul si nu iubim tabara adeversa.Si stii de ce?

Pentru ca nu suntem inamici.Nu asta este viata: o lupta continua intre EL si EA.Nu asta imi doresc eu sa fie viata mea, viata noastra impreuna. Pot recunoaste, cu mana pe inima, ca imi place sa merg de mana cu tine oriunde.Ca prezenta ta ma linisteste, ma simt protejata si nu mai e nevoie sa imi iau aerul de „indepenedent woman” care le poate face pe toate cu o mana de fier.

Insa, la fel de adevarat este ca nu voi fi cea care se va lasa calcata in picioare doar pentru ca tu esti BARBATUL. Nu am sa iti aduc papucii la pat si nu am sa iti strang rufele aruncate aiurea prin casa, in vreme ce tu vei striga ca ai nevoie de o bere.Pentru lucruri de genul asta s-au „inventat” menajerele. Daca esti indeajuns de emancipat incat sa iti doresti asa o „tratatie”, trebuie sa fii la fel de avut sa iti poti permite una.

Cred in egalitatea oamenilor, dincolo de statut social, religie, formare profesionala sau sex. Imi place sa cred ca imi pot inconjura lumea de oameni pe care ii respect si care sunt plamaditi din aceeasi coca. Imi place sa am prieteni care ma iarta cand gresesc si care ma corecteaza de cate ori o „iau pe coclauri”. Si da, poate ca astea ar fi preceptele morale pe care se bazeaza o lume perfecta. Si ce daca?Nu te obliga nimeni sa faci parte din lumea mea, perfecta sau imperfecta!

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Un comentariu la „„In pauza” de… tine”

  1. asta e clar un post facut dupa „discutia”noastra incinsa!
    scrii frumos…si asa e:nicaieri nu ne/nu te obliga nimeni sa faci parte in vreo lume fie ea perfecta sau imperfecta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.