Maine aterizeaza „suriorul” ratacitor

Maine seara va fi in avion.De peste mari si tari, se intoarce copilul cel mic.Suriorul meu.Fratioara mea.ADELINA.

Sora mea preferata.De fapt, singura mea sora.Care pe vremuri, cand eram doua „gaze” amandoua, se lipea iarna cu picioarele reci de mine, care dogoream a caldura. Surior care tot timpul vrea sa imi imprumute hainele, posetele, cosmeticele, creioanele, cartile,filmele.Fratioara ce si-a dorit sa reuseasca intr-o lume a barbatilor si a demonstrat ca poate.Iar noi, familia ei, ne-am pus toti increderea in ea.Pentru ca e o luptatoare.Si este, pentru mine, unul dintre oamenii pentru care as face orice, in lume.In viata sau in ceruri.

Nu credeam ca imi va lipsi atat de mult…Chiar si acum, cand mai sunt cateva zeci de ore pana cand am sa o pot ciufuli, stiu ca „pacea” dintre noi nu va fi vesnica. Stiu ca ne vom ciondani iar, pentru ca bluza „aia frumoasa, cu umerii asa” e „mult mai frumoasa decat mi-o aminteam” si pentru ca „hai ma, sor-mea!stii ca eu te iubesc pe tine, nu?:P”.

Da, stiu.Stiu ca ma scoate din sarite de cate ori e bolnavioara pentru ca se alinta si se pisiceste, dar, mai presus de orice, ma scoate din sarite ca e „ranita si in pericol”.Ea nu stie insa asta.Nu stie cum e sa ai o fratioara mai mica pentru care sa te simti responsabila mereu, chiar daca ea este „independent woman” si, eventual la 300 sau 3000 km distanta.

Insa, e omul pe care stiu ca ma pot baza.Va fi acolo cand ma voi imbraca mireasa si voi pleca din casa parintilor.Eventual va face o gluma „dura” ca sa nu vars nici o lacrima in plus.Va fi acolo cand voi deveni mama, chiar daca ea se indoieste ca aceasta menire ii poate apartine si ei, intr-o buna zi.

Adelina.O sa vina curand acasa.Si o sa vorbeasca mult, fara sir.Facem parte din aceeasi familie, doar.Va zambi si va fi „moarta de foame” dar, cel mai probabil ca va „fi la dieta” ca de, „obrazul subtire cu cheltuiala se tine”.

E fata buna, ar spune unii.Insa cam zapacita, ar completa altii. Eu nu pot spune decat ca este fratioara mea draga, pe care imi vine s-o pup si s-o strang de gat, uneori in decursul aceluiasi gand.E asa cum nu mai poate fi nimeni pe lume.Pentru ca este sora mea.Unica mea sora.Si nimeni si nimic nu o va putea inlocui vreodata.

La multi ani, draga mea, cu anticipatie!Fie ca toate aniversarile sa iti fie atat de pline de emotie pe cat va fi aceasta.Fie ca oamenii dragi sa iti poarte ganduri bune, sa iti daruiasca doar daruri din suflet!Sora inimii mele si a sangelui meu, sa fii sanatoasa, voioasa si devreme acasa!Noi, te asteptam acasa….Inca putin, si truda ta isi va gasi implinirea.

La multi ani, surior scump!

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Un comentariu la „Maine aterizeaza „suriorul” ratacitor”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.