Octombrie. Soare. Vant de dor

Octombrie frumos, cu  frunze arămii foșnind sub tălpi micuțe. Cu plimbări lungi, acompaniate de întrebări cu „de ce”, ” ce fel de” și ” dar dacă „. Răspund calm, micului pui de om ce crește și prinde rădăcini.

Ce repede trece timpul în casa Omului. În jur, am pitici sprinteni ce râd cu gura până la urechi. În priviri, am o iubire mare, rotundă, care își caută, iarăși, locul și timpul. Iar în inima, ehei!, în inima port un foc de dor ce arde.

Octombrie, cu soare dodoloț și dinți ascuțiți. Cu ceață colorată și prima ninsoare. Zâmbete calde, ceai cu rom și scorțișoară, pâine fierbinte și tu. Nicăieri….

Unde s-au dus prietenii nopților nebune de vară? In tarile calde….Unde e pădurea mea verde smarald? Și cântecul de sfârșit? Unde sunt unicornii violet din visele mele?

La cimitir! E liniște și pace. Parcă mereu e luni, la cimitir. Toate zilele sunt la fel. Iar noaptea, stelele numără din doi în cinci.

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

1 comentariu la „Octombrie. Soare. Vant de dor”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *