3 luni cu bebe M

Ai implinit deja 3 luni. Ce repede trece timpul! Parca mai ieri ma pregateam sa te aduc pe lume, am avut un milion de emotii si am trecut, de atunci, parca printr-un milion de clipe. Te privesc si nu-mi vine sa cred cat de repede cresti…Cand te-am adus de la maternitate acasa, dupa cele 6 zile in care tati se scurgea de dorul nostru pe strazi…ma gandeam cat de mult am asteptat cu totii sa apari in viata noastra! Esti un bebe cuminte, zic eu. Nu plangi cat e ziua de lunga, nopatea ma lasi sa dorm si nu urli ca din gura de sarpe daca ies din camera si nu ma mai vezi. Ai inceput sa zambesti pentru toata lumea (mie mi-ai zambit prima data cand ai implinit o luna), ganguresti (milca se numeste EWUUUUUUUUU), chiui si iti mananci manutele. Suzeta nu-ti place si dupa ce o prinzi, o rontai cateva minute si apoi o dai afara cu dispret, CAH…..:)) Ma distrez privind cum descoperi lumea, cum esti numai ochi si urechi de cate ori suntem intr-o incapere noua, ne jucam cu jucariile ( de fapt, eu le zdrangan pentru tine, tu le privesti si te incrunti la ele daca nu mai scot nici un sunet). Ai o pasiune pentru pumnisorii tai, sunt deosebit de gustosi probabil. Pe tati il iubesti si incepi sa devii agitat daca nu vine sa te salute dupa ce se intoarce de la munca. Nu mai plangi cand esti schimbat si iti faci marea majoritate a episoadelor de somn pe burtica. Iti place sa fii tinut in brate si te „lipesti” in adevaratul sens al cuvantului de fiecare tanti care te ridica, fie ca sunt eu, bunica, matusica Adelina sau altcineva. Cateodata am impresia ca intelegi tot ceea ce iti spun…. Am avut noroc, multumesc Lui Dumnezeu, de un copilas sanatos, vesel, cu care ma pot intelege. Ma rog, asa cum te poti intelegi cu o persoana care are venerabila varsta de …. 3 luni. Oricum, esti o mica minune, inseninezi viata familiei noastre si stiu ca, din cer de sus, cei care nu au apucat sa te cunoasca – cei doi bunici Vasile – ne vegheaza pe toti. Astept cu nerabdare sa vad ce surprize ne mai faci luna asta… Ai crescut mult, iti place afara si esti innebunit dupa conversatiile din jurul tau, chiar daca uneori nu esti tu protagonistul.  Te-ai obisnuit sa fii purtat in wrap si, de curand, in Manduca ( pe care o testam zilele astea), dar, pentru ca ne incingem amandoi si tu ai devenit greut, ti-am cumparat carut. Cum altfel decat verde!!! Sper sa iti placa si sa cutreieram orasul impreuna  (si) astfel, sa descoperim impreuna locuri noi. Ai avut prima „intalnire” cu o domnisoara, in parc. Ce sa iti spun?Nu ai manifestat nici un interes. De fapt, ai dormit tot date-ul si eu am facut haz de fetele (intre timp, mai aparuse o moata mica) care vroiau sa ma escaladeze in timp ce tu dormeai linistit la pieptul meu…:) Acum dormi cuminte in cosulet. A propos de asta, in curand trebuie sa iti cumparam si patut pentru ca nu mai incapi mult in cosuletul de rachita. „Moses basket” – ce-mi place cum suna si ce semnifica – a devenit prea mic pentru puiul nostru de om. Te privesc dormind, uneori, si ma intreb cum anume vei creste, ce alegeri vei face, pe cine vei admira si cat din nebunia lumii din jur isi va lasa amprenta asupra ta. Esti inca micut ( si totusi, ce mare ai crescut!), dar nu ma pot abtine sa nu imi spun ca iti pot ghici, inca de acum, farame de independenta. …

Facebook Comments

2 luni.Botez.Emotii.Vaccin.Emotii.

Timpul trece repede de cand bebe Matei a venit pe lume. Prima luna a fost grea. Si lunga. Si…a trecut. Ne-am mutat apoi acasa si am inceput sa scutecim textil. Am inceput sa ne crestem piciul doar noi, in linistea insorita a mansardei noastre. Bebe a implinit 2 luni de Pasti. Primele sarbatori in noua formula au trecut ca prin vis, intre alaptarile din miez de noapte, masina de spalat care spala si spala si parca nu mai termina, listele de cumparaturi si emotiile mele privind primul eveniment important din viata pustiului meu. Matei a fost cuminte la botez. N-a plans, n-a protestat cand alte brate decat ale noastre l-au manevrat, imbracat, dezbracat, imbaiat. A fost atent la slujba si i-a zambit nanutei in semn de recunostinta. A privit cu ochii mari si senini cum a fost botezat, s-a lasat intors pe toate partile pana a devenit Matei cel botezat – o mogaldeata de om cu camasa cu volane, pantaloni cu dunga si sapca de Gavroche. A zambit frumos la poza. Si dupa, a mai stat o perioada buna in brate la nana, in timp ce preotul vorbea cu glasu-i dulce. Atata doar…dupa baita, Matei stie ca are intalnire cu milcuta lui draga, ca ne privim infinit unul pe altul pana cand unul dintre noi ( de obicei el primul) adoarme. Asa ca, Matei cel cuminte mi-a semnalizat ca merita o rasplata pentru ca a fost cuminte. Asa ca mi-am alaptat copilul in biserica, langa Icoana Mariei cu Pruncul. Atata incantare ce am putut aduna amandoi in clipele astea, ca nu pot spune! La scosul din mir, nana a avut ceva emotii, dar s-a descurcat foarte bine. Alte emotii, alte hainute noi, aceleasi ganduri bune si multa iubire in jur. Puiul meu era cuminte si inainte de bote,z dar acum il vad luminat, imi zambeste lung si eu ma topesc toata. Azi am facut primul nostru vaccin. A plans putin, eu am suferit crunt. Bebe MAtei s-a facut mare…Are deja 2 luni si ceva….Acusica trecem la diversificare… Mateiut doarme frumos in cosuletul lui, ziua. Pentru ca noaptea este langa noi. Imi iubesc piciul asa cum nu credeam ca este posibil. Am familia la care visam. Nu ma laud, imi scriu mie ca sa nu uit niciodata. Ca sa fie negru pe alb, in clipele cand va fi mai greu… PS: Anul trecut pe vremea asta, Matei inca nu ne alesese sa ii fim parinti. Anul trecut pe vremea asta, puneam la cale escapada noastra romantica in Italia. Anul trecut pe vremea asta, eram doar NOI…

Facebook Comments

Anul trecut…

Se pare ca luna mai a venit pentru noi cu ceva „rememorari”. Anul trecut, pe vremea asta, hoinaream, de mana cu sotul meu, prin Roma. Ne doream un bebe, asteptam cu nerabdare momentul in care vom vedea cele 2 liniute, dar…eram inca doar NOI.

Anul trecut pe vremea asta, eram alintata iubitului meu. Era a doua noastra luna de miere, asa cum iti place sa spui, iubire. Au fost zile frumoase, calde, senine. Am batut la pas (mai mult) intreaga Roma si am vazut in sfarsit, multele minuni despre care iti tot citeam din ghidul turistic.

Anul trecut, erai doar sotul meu. Iubitul meu. Ushu bebe. Alintat. Si scump. Si mult iubit. Si….doar al meu.

Acum, te privesc si imi esti infinit mai drag. Pentru ca esti, in plus, tatal minunii ce ne lumineaza clipele. Esti tatic si chair daca te mai cert uneori, sunt mandra de tine, de tot ceea ce faci pentru noi. 

Te iubesc, asa cum poate n-o (mai) spun asa de des…Avem, impreuna, in sfarsit, familia la care visai/visam dintotdeauna.

Buna dimineata, tati de Matei!Imagine

Facebook Comments

„Pohta” ce-am poftit – scutece textile

Toate cele 9 luni de sarcina (bebe s-a nascut la 38 de saptamani si 4 zile) n-am prea avut pofte. Toata lumea se mira de mine. Am fost „gravida atipica”: pofte mai putin, de ingrasat sub limita, fara greturi, fara ameteli, am mers muuuuuuuuult la munca, burtica a inceput sa se vada tarziu si, pe deasupra, bebe tinea secret genul….Am aflat ca vom avea un baietel si nici asta sigur, cu vreo luna inainte de venirea lui pe lume.
Sa revenim la pofte insa…Nu am prea avut pofte inseamna ca au fost 2, mari si late.
Prima, a fost o pofta de mere. Mie nu-mi plac, nu mi-au placut niciodata, dar cat am avut burticuta am mancat muuuuuuuuuulte, am baut suc de mere (din storcator sau din comert). M-am urcat chiar cu scara in marul din fata minunatei institutii unde lucrez…:))
Bun.
Si cealalta pofta a fost… shopping-ul. Nu radeti. Stiu ca marea majoritate a femeilor sunt innebunite dupa asta, vorba celor de la Taxi…fugi cu cardul ca leopardul…Ei bine, nu cred ca am exagerat vreodata. Pana acum.
Bebe era in burtica si mami citea de zor. Asa mi s-au aprins niste beculete colorate in dovlecel….Vreau scutece textile pentru bebe, vreau sa-l port si vreau sa fac alegeri eco (cat mai multe, cat mai des, cat mai….) pentru el/ea.
Asa am ajuns sa am o colectie de vreo 10-15 scutece textile, unul mai frumos ca altul. Mi-erau asa dragi, le mangaiam si le asezam in fiecare zi. Asteptam cu nerabdare sa le putem folosi.Am avut un moment de „ratacire” in care m-am gandit ca e prea complicat pentru mine, ca bebe s-ar putea sa nu le accepte…dar, cum achizitia era deja facuta, banutii investiti si colectia se marea, am mers inainte. M-am oprit din cumparat pe la vreo 7 luni de sarcina pt. ca aveam cam din toate felurile si eram sfatuita sa mai astept sa vad care tip or sa ni se potriveasca mie si lui bebe.
Zis si facut. Vine si bebe pe lume. In maternitate era foarte complicat sa fi folosit textilele mele dragi asa ca am cumparat, pe ultima suta de metri, clasicele Pamp…..
Prima luna cu bebe acasa nu stiam pe ce lume traiesc, nu eram la mine acasa si „la mama’n batatura” (mama care a fost supeeeeeeeeeeeeeeeer si pentru care ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu). Asa ca Mateiut a facut cunostinta cu plasticoasele, pline de chimicale inca de la inceput.Nu zic ca am avut probleme, nu!Fundutul lui era perfect, nu ne-am pricopsit cu nici o dermatita de scutec. Am vreo 3-4 creme pentru aceasta problema, eu n-am cumparat nici una, dar toate au ajuns la noi pe diverse filiere. Si nu le-am folosit decat de maxim 2 ori, cand mi s-a parut mie ca ar fi bine sa dau putin cu crema. Aiurea, nu mai fac de-astea!
Bun.
De sambata insa, am ajuns in tara fagadunitei. In casuta cocotata la etajul 10, unde, a-propos, e taaaaaaaaare cald si soare si frumos….Si aici, duminica seara….am realizat ca plasticoasele noastre se termina. De fapt, mai era unul.
Iubi zice „hai sa trecem pe textile”, eu ma codesc, dar pana la urma…fie. Azi e miercuri, asa ca avem deja 3 zile de scuteceala textila exclusiva.
Ieri am spalat, asa ca experienta e completa. Ma declar multumita.:P
Scutecele sunt frumoase, in culori vesele, eu ma descurc admirabil la „montatul lor”. Am adunat ieri toate informatiile „ratacite” prin diverse colturi ale mintii si agendei mele despre curatarea si depozitarea lor si, una peste alta, nu mi-e greu.
Tare fain arata bebe cu scutecelele (poze nu va arat sa nu ma acuze baietul ca l-am expus…:P).
Poate nu sunt pentru toata lumea scutecele astea, poate nu sunt pentru orice buzunar (desi tind sa cred ca la un calcul atent si realist, plasticoasele pierd teren aici), poate …. dar pentru noi, pentru mami Irina si bebe Matei, pot sa spun ca reprezinta un inceput frumos. „Inceputul unei frumoase prietenii”….
Ceva poze cu achizitiile noastre….
<img
src=”http://blogulirinei.ro/wp-content/uploads/2012/03/001.jpg” alt=”” title=”001″ width=”470″ height=”352″ class=”alignright size-full wp-image-264″ /> Cele din poza asta nu le-am cumparat noi, le-am primit de la o buna prietena, Raluca. De la ea am preluat multe informatii utile, pe ea am „stresat-o” cu intrebari si ii multumim pentru rabdare si sprijin.
Astea sunt ultimele achizitionate inainte de venirea lui bebe. Erau „la reduceri” si nu m-am putut abtine…

Facebook Comments

Inceputuri…

Sambata ne-am mutat acasa. In casuta pe care ne-o dorim inca dinainte de a deveni o familie. In cuibusorul la care am visat impreuna multa vreme. In apartamentul pe care ni l-am faurit in vise (initial!!!) si unde uite, am reusit sa ajungem, toti 3 (pardon, 4, daca numaram si motanul :P).
So…dupa 7 ani de relatie, dupa 1 an si ceva de la nunta, dupa 1 luna, 1 saptamana si 1 zi de la nasterea lui Matei.
Aici, in casuta…vom avea parte de multe inceputuri.
Deocamdata…:
– primele nopti mai linistite ale lui Matei
– tati face prima data baita lui bebe (mami este in rolul de „anestezist”)
– primele experiente cu scutecele textile…
– prima impartasanie a lui Matei

Sunt sigura ca vor urma alte si alte „prime dati”….

PS: E dificil sa fii mamica, e obositor si cateodata parca nu-mi ajunge somnul sau patul sau timpul, dar, pot spune cu mana pe inima ca sa fiu mamica lui Matei este cea mai tare experienta ever!Cu toate plusurile si minusurile, nu as da asta pe nimic in lume!!!

Facebook Comments

Cum va creste Matei…

… asa cum isi doreste.

Puiul nostru a implinit deja o luna. Ne-am facut mari, avem deja hainute care nu ne mai vin. Spre bucuria si odhna mamei din dotare, Mateiut incepe sa isi contureze propriul program al zilei. Papam in continuare mult, a se citi de multe ori si, dupa o revolta cu plansete si oftat a mamei, am abdicat.

N-am sa ii sugerez copilului meu cand e cazul sa i se faca foame. N-am sa ii spun cand imi convine mie sa doarma sau cand mi-as dori sa ies la aer. Pentru ca il iubesc prea mult pentru a-l inchide intre niste reguli stricte cat e inca atat de mica. Va creste mare, va ajunge adult si va vedea ca in lumea asta, in care a ales sa se nasca, marea majoritate a lucrurilor au un „moment potrivit” pentru a fi facute, la fel cum au un „fel corect” de a fi facute. Poate nu-i drept ca e asa. Dumnezeu mi-e martor ca am avut destule clipe in care m-am revoltat eu, om mare, in fata unor astfel de reguli.

Matei va creste frumos, langa parinti care il iubesc. Matei va creste avand constiinta faptului ca este respectat, ca are o voce care este auzita. Matei va creste liber sa devina orice va considera ca i se potriveste. Matei va creste independent sa ia propriile hotarari, avand in spate sustinerea oamenilor care il iubesc si i-au dat viata.

Matei va fi un copil purtat, care va purta scutece textile si va avea jucarii si jocuri sanatoase. Matei va avea la dispozitie toate cartile pe care mami si tati le-au strans cu drag, pentru viitoarea noastra familie, inca de pe vremea cand nu eram o familie in adevaratul sens al cuvantului.

Matei are 2 perechi de bunici si 2 matusi. Fiecare din ei are un mod propriu de a-si manifesta iubirea. O parte dintre deciziile pe care le luam noi, parintii lui Matei, vor fi poate, puse la indoiala de acestia. Dar, avem incredere ca iubirea lor pentru bebele nostru ii va lumina astfel incat sa accepte aceste decizii. Imi place sa cred ca oamenii care il iubesc pe Matei vor fi convinsi, dincolo de varsta, educatie sau principii, ca noi, mami si tati de Matei, vom creste acest copil asa cum simtim, ca nicaieri nu ii poate fi mai bine decat alaturi de noi si ca niciodata, in nici un fel posibil, nu il vom pune in pericol.

Matei va creste, asa cum s-a nascut, asa cum scrie pe wrap-ul pe care il purtam cu drag ( si pentru care ii multumim Cristinei de la www.hiphip.ro )….BORN FREE…. Matei e alaptat la cerere, asa cum a tot citit mami ca e bine, asa cum am fost sfatuita de consiliera in alaptare Rox Dudus ataslasanulmamei.blogspot.ro . Matei nu primeste apa, pentru ca laptele de la mami este singurul aliment de care bebe are nevoie.

Matei are, pe langa altele, hainute din bumbac organic si o paturica asortata care, se pare, ii este tare draga. Matei este un bebe care si-a ales parintii, poate inca dinainte ca ei sa fi devenit un cuplu. Matei a ales sa vina pe lume acum si aici. 

Matei ne-a invatat mereu, inca de cand era in burtica, sa fim mai responsabili cu noi si cu alegerile noastre. Pentru Matei, mami cauta alternative eco la multele „chestii” care vin contact cu pielea noastra, zilnic.

Matei va creste frumos pentru ca mami ii vorbeste cabd il alpteaza. Matei va creste responsabil pentru ca tati il implica in activitatile lui „tehnice”. Matei va creste oricum, vor spune unii…. Poate….

Insa, pentru ca Matei este copilul nostru, noua nu ne este indiferent cum va creste. 

Matei va creste mare…deja a inceput….:P

PS: Curand, un post despre cum sa scutecesti textil, la etajul 10….:)))

Facebook Comments

2 saptamani

Maine implinesti 2 saptamani, minunea noastra mica. Au trecut repede zilele…Te privesc dormind, te ating, iti ascult respiratia si nu mai reusesc sa tin minte cum era ziua fara tine. Cum erau noptile fara sa ma trezesc pentru a te hrani, pentru a te alinta si alina la pieptul meu.
Am iubit mereu copiii, intotdeauna am banuit ca existenta lor daruieste parintilor delicii nebanuite, nespuse, nedezvaluite. Dar acum, de cand tu, minune Matei, ai venit pe lume, mi-e sufletul mai plin de lumina, de iubire, de viata… mai „suflet” decat as fi putut crede ca e posibil.
Sunt tematoare in ceea ce te priveste, ma sperii cand ai nasucul infundat, cand mi se pare ca nu papi suficient, ca nu dormi bine, ca nu te bucuri de baita…Dar, mai presus de toate, imi doresc si ma rog si sper, sa cresti un OM bun, senin, liber si increzator. Imi doresc sa te putem invata doar lucrurile bune, iar tu sa ne inveti pe noi cum sa fim parintii pe care ii meriti.
Cand inca erai in burtica (ce mult imi pare ca a trecut de atunci!!!), citeam undeva despre o mamica spunand asa :” Copilul meu m-a invatat cum sa fiu mama, cum sa il cresc si sa il ingrijesc”. Zambeam atunci, fara a intelege adevarata esenta a acestor vorbe. Dar azi, printul meu, imi dau seama cata dreptate avea!
Tu, un bot de om, mi-ai aratat ca pot alapta, daca imi doresc asta. Mi-ai deschis ochiii sa iti ofer libertatea de a creste dupa propriul tau program, indiferent de indicii stabiliti in tratatele de medicina. Tu, cu rabdare si hotarare, mi-ai (si ne-ai) spatiat orele de veghe si de somn in asa fel incat sa ne putem bucura cat mai mult de mutritele tale vesele, de cascat si „bicicleta”, de privirea adanca, care parca de vrajeste, pe rand, pe fiecare.
Tu, minune mica, esti cel mai frumos dar pe care mi l-as fi putut dori. Chiar asa, ai venit pe lume cu cateva zile inainte ca mami sa implineasca 26 de ani. Nu am „planificat” asta, dar a fost primul an in care nu mi-am dorit nici un cadou, primul an in care m-am bucurat de aceasta zi exclusiv prin prisma existentei tale.
Maine implinesti 2 saptamani. 14 zile pline de mici pasi mari, de clipe marunte care ma fac sa te iubesc mereu mai mult, sa fiu recunoscatoare Lui Dumnezeu pentru ca ne-a onorat cu acest dar.
Mami si tati te iubesc mult, bebe minunat!

Facebook Comments