Ganduri pentru puiul de Om

Deschid azi, acum, o noua fila pentru tine, rodul drag al iubirii noastre. Curand, peste cateva zile doar, vei implini 9 luni. E mult…cand ma gandesc la toate clipele care au trecut peste mine de cand am aflat ca voi deveni mamica. S-au schimbat multe. M-am schimbat si eu. Am devenit poate mai matura, am inceput sa vad viata (si) cu alti ochi. Da, prin tine, pentru tine si cu tine, pui de Om, eu si tatal tau am devenit Parinti.

Ramanem, inainte de toate, sot si sotie, ramanem iubiti, ramanem Oameni. Dar acum, mai presus de orice, suntem Parinti. Parintii puiului de Om. Alte ganduri, alte prioritati, alte asteptari, alte ierarhii de valori. Mi-e greu sa nu mai fiu doar eu cea alintata, cea iubita. Mi-e greu sa nu mai am (aproape) niciodata timp pentru mine. Dar te privesc, iti masor raspiratia linistita, senina si calda si stiu ca toate sunt bune in lume. Stiu ca lumea mea este in pace. In absoluta pace.

Acum, de cand suntem mai mult in cercetarea casei, in explorarea tuturor cotloanelor ce ascund mici minuni pentru tine, atentia mea este/trebuie sa fie mereu in alerta. Eu trebuie sa fiu mereu gata sa te sustin, cand ai nevoie de mine. Insa incerc sa nu stau in calea exlporarilor tale. Incerc sa nu te franez in dezvoltarea ta, sa nu te invalui intr-un cocon de protectie. Imi impun sa te las sa descoperi lumea incet, in ritmul tau. Ai voie sa cazi, ai voie sa plangi, ai voie sa gusti pietrele din parc si frunzele si ai voie sa iti incerci puterile aruncand jucariile…

Mi-e tare drag sa te simt la san, chiar daca stiu ca incepi sa devii independent. Ce ciudat suna!Ai doar 9 luni si deja poti sa faci o gramada de lucruri fara mine, deja nu-ti mai sunt necesara mereu…E bine si totusi e trist. Ma bucur si totusi, simt ca inceputul rupturii e deja aici. Da, stiu povestea cu taierea cordonului ombilical. Zambesc…Mama imi spunea zilele trecute ca baietii nu ii cresti pentru tine, ci pentru femeile din viata lor. Altele decat tine. E foarte adevarat. Baietii pleaca, cel mai adesea. Nu ca fetele nu ar pleca, dar cu baietii e altfel. Acum, daca ma gandesc bine, cred ca mereu m-am inchipuit pe mine mamica de baiat si de fata. Tati zambeste…stie el ce stie!

Acum, te dai huta cu tati. Imi zambesti. Toata camera se lumineaza… Offf, de-am fi stiut noi ce minuni ne asteapta in lume odata cu venirea ta la noi.

Cateodata, mi-e dor sa imi inchipui cum vei fi…Cate conversatii am purtat cu tine in burtica!Acum, incerc sa imi imaginez ce fel de adult vei fi. Ce anume vei alege sa faci in viata, ce drum vei parcurge…

Facebook Comments

Sapte luni +

Cum trece timpul…:)

Pui mic, ai trecut deja in a doua jumatate a primului tau anisor langa noi. In fiecare zi, te descopar mai bun, mai cuminte, mai mare…Sunt ore pe care le petrec fara tine si, desi mi-e bine cu viata mea de „dinainte de tine”, ramane mereu un gol. Te port mereu in gand, ma grabesc sa ajung la tine repede, sa te strang in brate si sa ma bucur cand imi spui…MAMAAAAAAA….Nu as fi crezut vreodata ca e asa frumos, asa bine, asa greu si asa „nemaitrait” cand un bot de om te cheama…Cand stii ca are nevoie de tine, ca prin tine creste, invata si devine ceea ce ii e dat sa fie.

Te-ai trezit si imi zambesti dintre perini.Te ridici in picioruse bine si trebuie sa te „pazesc” mereu pentru ca esti foarte curios, esti „argint viu” cum spune bunica.

A venit toamna si zilele trecute, privind copii si parinti alergand grabiti spre scoala ma gandeam…cu cate emotii si sperante vom face si noi acelasi drum peste vreo cativa ani.

Copilul meu, imi doresc sa putem aseza in tine – noi, parintii tai – toate sentimentele frumoase, toate invataturile bune si toate sfaturile folositoare. Imi doresc sa cresti drept si demn, sa fii curajos si vrednic, sa apreciezi sinceritatea si sa iubesti oamenii. Mi-ar placea sa pasesti incet, dar hotarat, sa vorbesti frumos, dar cu rost, sa gandesti corect si complet. Ne dorim sa cresti in lumina, in adevar si in dragoste. Putem doar sa speram ca iubirea noastra, dedicarea si timpul nostru, te vor face sa te dezvolti in directiile in care iti e menit.

Te imbratisez cu drag, cu dor…caci dormi, ingeras scump si te-as saruta, dar nu vreau sa te trezesc.

Facebook Comments

Saptamana internationala a alaptarii 1-7 august 2012

Da, alaptez inca. Am un bebe de 5,5 luni. L-am alptat inca de la inceput si o voi face atata vreme cat ne va face placere noua – mie, mami de bebe si lui, lumina mea. Da, tati e super mandru ne noi, si, pe alocuri, gelos ca nu poate avea si el asfel de momente cu piciul. Da, alaptez oriunde, oricand, la cerere, cand si cum vrea bebe. Da, a fost mai greu la inceput si poate de-asta apreciem acum (mai mult) aceste clipe. Da, cu milca am trecut de prima luna, de primele 3 luni (fara colici!), de cateva pusee de crestere fizica si emotionala, ne-au iesit primii dintisori (avem 2, care si-au facut aparitia la putina distanta unul de celalalt, dupa ce am implinit 5 luni), am invatat sa ne intoarcem de pe spate pe burta si invers, sa ne rostogolim (mai nou) si acum, usor, cu incredere si curaj, mergem in 4 labute prin patul parintilor.

Nu, nu m-am gandit ca se vor lasa sanii, ca o sa trebuiasca sa ma trezesc noaptea sa alaptez sau ca bebe va fi total dependent de mine cata vreme voi alapta. Dar da, ma bucur in fiecare clipa de relatia cu fiul meu. Da, ii citesc in priviri incantarea, satisfactia cand e satul. Da, e liniste si pace in casa noastra pentru ca bebe nu „urla” de foame, mami a invatat sa recunoasca semnalele si bebe e foarte categoric in cererile lui. Da, sunt pro alaptare. Pentru ca „se potriveste” manusa cu a creste un copil sanatos, curajos, luminos si intelept. Lucruri pe care, sunt convinsa, si le doreste fiecare mama pentru puiii ei. Si, da, cred ca exista mamici care nu pot alapta. Dar cred ca acelea 1% dintre femei care se afla in aceasta situatie sunt vaduvite de una dintre cele minunate experiente din viata unei femei. Si da, cred ca alaptarea inseamna multa munca, multa vointa si muta, imensa incredere in tine si in bebe. Care stie ce vrea, de unde poate obtine si care stie ca merita. Poate bebe e putin nedumerit la inceput, poate are ceva probleme in a-si manifesta dorintele sau mama nu le intelege cum trebuie. 

Alaptati, daca nu pentru voi, pentru a va construi o relatie incredibila cu puiul, atunci pentru el/ea. E prima dovada de iubire neconditionata!

Imagine

Imagine

Imagine

Facebook Comments

5,5 luni

Cresti repede.Avem deja 2 dintisori. Ai spus primul MAMA si incet incet pornesti in urmarirea lui Leo. Ma uit la tine si nu-mi vine sa cred cat de repede te dezvolti, cum ma uimesti in fiecare zi, cum ne faci pe toti sa gravitam in jurul tau…

Bei in continuare laptic de la milcutele tale dragi. Imi zambesti lung si stiu ca nu exista job mai tare decat cel de mama….Imagine

E greu si am invatat sa fac totul pe fuga, ca sa revin repede la tine…

Imagine

 

Esti super indragostit de tati, iar el trage de timp in fiecare dimineata ca sa mai petreaca ceva timp cu tine, cu noi….

Imagine

 

Imagine

Facebook Comments

Pustiul (meu) si tatal (Lui)

Curand, bebe M va implini 5 luni. Daca adaugam si cele 9 luni de sarcina, ajungem la….14 luni. In toata aceasta perioada, mai linistita sau mai putin, cu somn mai mult sau cu ore luuuuuuuuuuuuuuuuungi de veghe (in ultima vreme, am un copil tare matinal…:P) m-am tot intrebat care si cum va fi relatia puiuuli cu tati. Nu, nu mi-am facut griji ca tati nu se va descurca, sau ca nu isi va iubi odrasla, indiferent de surpriza din pantaloni (bebe a fost hotarat sa ne tina in suspans in privinta genului sau, pana pe la 8 luni de sarcina). Tati a fost convins, inca de cand ne-am bucurat de cele 2 liniute din testul de sarcina, ca bebe este de fapt bebe Matei. O vreme l-am tot corectat… incercand sa ii atrag atentia ca in burtica ar putea fi o domnisoara. Dar nu, tati STIA ca va fi tatic de bebe Matei. Si a avut dreptate tati.

Acum, in fiecare zi ma minunez de zambetul larg, total, infinit pe care pustiul meu i-l adreseaza tatalui sau. Chiar daca eu stau toata ziua cu el. Chiar daca cu mine se joaca si se alinta si se plimba mai mult. Chiar daca eu il hranesc si eu il adorm, de cele mai multe ori. Sau poate tocmai de-asta bebe ii zambeste astfel. Nu, nu sunt deloc geloasa. Ma bucur foarte tare ca baietii mei au asemenea momente. Ma bucur ca tati are rabdare si timp si energie sa se joace cu Matei, sa ii cante, sa vorbeasca cu el. Sa il adoarma cand eu nu par sa reusesc si-mi vine sa fug. Sa il calmeze cand eu sunt la capatul rabdarii.

Da, acum am deplina incredere ca fiul meu ( e de fapt al nostru, dar na…:)))) isi adora tatal. Stiu ca voi fi alaturi de ei sa ii ajut sa isi pastreze, sa isi imbunatateasca mereu relatia. Poate pentru unii pare ciudat cand spun ca „la noi” tati ii face baie piticului sau ii taie unghiutele, dar e felul nostru de a ne imparti responsabilitatile. Perfect sau nu, noua ni se potriveste. Si da, tati il poarta pe bebe, la inceput in wrap, acum in Manduca.

 

 

Facebook Comments

1 an cu bebe

9 luni in burtica. Aproape 4 luni de cand ai venit pe lume.

Ieri te-am auzit, pentru prima data, razand in hohote. Nu in somn, asa te-am mai auzit.

Ar trebui sa imi fac vreme sa scriu mai mult despre tine, bebe mic. Cresti repede, in fiecare zi avem parte de „premiere” din partea ta si timpul parca…. nu mai are rabdare. Sunt zile in care am impresia ca as da orice pentru o ora de somn, in plus…Dar te gasesc zambind, langa mine, gangurind, luptandu-te sa te dezvelesti. Zile in care obosesc sa stam ore intregi afara si imi doresc sa pot lenevi jumatate de zi cu ocarte buna in brate. Dar imi adormi la piept, zambesti si te joci cu degetele mici si grasute prin parul meu. Clipe in care amortesc intr-o pozitie imposibila in timp ce te alaptez si as vrea sa ma intind, sa visez cu ochiii deschisi. Dar ma privesti cu o dragoste infinita si toata fiinta ta rade prin ochisori. Si trece…Toate trec, si oboseala si durere si ganduri.

Am stiut mereu ca imi doresc sa devin mama. Am iubit mereu puii altora. Dar abia acum, cu tine, pui drag si cuminte, descopar cat de plina de iubire ma pot simti. Abia acum, fiind mama ta, in fiecare zi si in fiecare clipa, simt ca ma revars ca fiinta adefarata, ca sunt completa, ca am TOTUL. Si da, nu am incetat sa imi doresc experiente noi, inca am dorinte simple, doar ale mele…Nu sunt mai putin femeie sau mai putin iubita, doar pentru ca sunt mama.

Iubesc din tot sufletul fiecare nuanta de verde. Fiecare frunza si fiecare copac. Sunt vrajita de luna, de mare, de rasaritul soarelui si de adierea vantului. Scriu, citesc si zambesc. Dar, odata cu venirea ta pe lume, am descoperit noi dimensiuni. Nimic pe lumea asta nu mi s-a parut mai greu decat sa astept cele cateva ore dupa operatia de cezariana pana sa te pot vedea. Nimic nu m-a chinuit mai mult decat sa te stiu intr-o camera departe, la capatul culoarului, intr-un patut strain, ingrijit de alte maini. Dar toate s-au spalat in noianul sentimentelor revarsate cand te-am hranit eu pentru prima data. Cand, cu maini tremuratoare, cu o zi inainte de a implini 26 de ani, te-am asezat prima data la sanul meu. Toate s-au luminat si au capatat alta culoare cand iti pandeam fiecare privire, cand incercam sa ghicesc daca iti e bine, daca ceea ce fac, inca la inceput, e bine.

Acum, sufar de dorul tau cand imi adun puterile si plec o ora sau doua, lasandu-te cu altcineva, cu bunica sau cu tati. Si te regasesc mereu plina de dragoste. Si te sarut dulce, infinit. Si zambesc amintirilor…primei luni cu tine cand eram ingrozita ca nu pot dormi, ca tu mamanci intruna. Insa, mai presus de orice, copilul meu, as vrea sa stii ca te iubesc. Asa cum ti-am spus in primul minut al vietii tale,  uimind toata echipa medicala din sala de operatie. Te iubesc, asa cum nu credeam ca se poate. Altfel decat il iubesc pe tata si altfel decat imi iubesc parintii. Dragostea pentru tine ma ajuta sa ma odihnesc suficient in 10 minute de somn, sa pot manca pe fuga pentru ca tu ai nevoie de mine, sa te plimb cate jumatate de zi pe-afara pentru ca stiu ca iti place si ca aerul curat iti face tie bine.

Imi doresc sa intelegi, mai presus de regululie societatii in care traim, ca tu esti o fiinta de lumina. Esti liber sa fii cine doresti, sa faci propriile tale alegeri si sa iti asumi inerentele erori. Esti fiul tatalui tau si ma reindragostesc de el, de fiecare data cand te vad zambindu-i cu toata fata, cu ochii si cu inima. Te ador cand il privesc pe tati si stiu ca iubirea noastra a devenit mai profunda, prin venirea ta.

Facebook Comments

Alaptez si imi place!

La inceputul lui iunie 2011, am ramas insarcinata. Testul de sarcina arata 2 liniute. Asa a inceput cea mai mare, mai frumoasa, mai grea si mai speciala „misiune” a vietii mele. Am citit multe pe parcursul sarcinii, am fost o graviduta activa, m-am bucurat cat am putut de minunea care crestea in pantec. Mi-am propus sa nasc natural si sa imi alaptez copilul atat cat va dori. Nasterea nu a fost asa cum mi-as fi dorit, s-a ajuns, in cele din urma, la cezariana…din pacate. Am fost putin dezamagita, dar, operatia asta pe care nu mi-o doream si pe care totusi, al ales-o, speriata de „parerea specialistului”, a fost un motiv in plus ca sa alaptez. Eram gata sa fac orice ca puiul meu sa aiba parte de laptele bun, hranitor, complet si suficient de la mami.

Matei a venit pe lume pe 16 februarie. Am cerut repede ceai de lactatie. Am primit si am inceput sa beau. Am reusit sa scot, la 2 zile dupa cezariana, putin lapte. Jumatate de lingurita. Cateva picaturi. Dupa o lupta apriga cu „mulgatoarele electrice” pentru ca bebe era micut, la incubator si nu putea sa traga. Am ajuns cu picaturile mele la tanti care pregatea biberoanele. Ma priveste chioras : Atat?????????????? Zic : Da. Si cum sa scot eu picatura din beberon??? ma intreaba siderata. Nu, stiu. Dar eu nu plec de aici pana nu imi dati picatura mea sa i-o duc bebelusului meu, raspund eu, sigura pe mine. Stiam si-n vis ca oricat de putin e colostrul, pentru bebe e vital. Am fost la pompa din 3 in 3 ore, cu pauza doar noaptea de la 11 la 5. Timp de 4 zile. Cu fiecare data, deveneam mai „profi”, lapticul iesea mult, galben si bebe a iesit din incubator. Dupa 1,5 zile bebe primea laptic doar de la mine, chiar daca inca din seringa. Dupa 2 zile, l-am pus prima data la san. Bebe stia sa traga, avea o putere la care nu m-as fi asteptat. Dar obosea repede si sfarcurile mele neformate nu-l ajutau tare mult.

A fost greu, am plans pentru ca durea. Am facut rani pentru ca nu reuseam sa il asez corect la san. Am avut un canal infundat si m-am cutremurat la gandul mastitei. Il tineam pe bebe la san, masam zona si il rugam sa ma ajute sa salvam milcuta lui draga.Si plangeam pentru ca durea. Si asa a trecut prima luna. Apoi, incet incet, lucrurile s-au inseninat.

Acum, bebe e mare. Creste Fat Frumos cat altii in 3 luni. Cu milcutele bune si datatoare de lapte am trecut, impreuna, prinrt-o mutare, prin emotiile primului vaccin, prin agitatia botezului, prin calduri infernale, si acum, mai nou, prin durerile de dinti. 

Nu e mereu usor, dar alaptez inca. Si imi place. Zambesc plina de incantare cand piscotel imi arata ca vrea papa la gurita. Deja ne relaxam impreuna cand vine vorba de alaptat. Am luptat cu prejudecatile, in primul rand ale mele, si am ajuns sa alaptez si in public, in parc, in masina, la plimbare, in fata blocului pe banca…

Facebook Comments