5,5 luni

Cresti repede.Avem deja 2 dintisori. Ai spus primul MAMA si incet incet pornesti in urmarirea lui Leo. Ma uit la tine si nu-mi vine sa cred cat de repede te dezvolti, cum ma uimesti in fiecare zi, cum ne faci pe toti sa gravitam in jurul tau…

Bei in continuare laptic de la milcutele tale dragi. Imi zambesti lung si stiu ca nu exista job mai tare decat cel de mama….Imagine

E greu si am invatat sa fac totul pe fuga, ca sa revin repede la tine…

Imagine

 

Esti super indragostit de tati, iar el trage de timp in fiecare dimineata ca sa mai petreaca ceva timp cu tine, cu noi….

Imagine

 

Imagine

Facebook Comments

Pustiul (meu) si tatal (Lui)

Curand, bebe M va implini 5 luni. Daca adaugam si cele 9 luni de sarcina, ajungem la….14 luni. In toata aceasta perioada, mai linistita sau mai putin, cu somn mai mult sau cu ore luuuuuuuuuuuuuuuuungi de veghe (in ultima vreme, am un copil tare matinal…:P) m-am tot intrebat care si cum va fi relatia puiuuli cu tati. Nu, nu mi-am facut griji ca tati nu se va descurca, sau ca nu isi va iubi odrasla, indiferent de surpriza din pantaloni (bebe a fost hotarat sa ne tina in suspans in privinta genului sau, pana pe la 8 luni de sarcina). Tati a fost convins, inca de cand ne-am bucurat de cele 2 liniute din testul de sarcina, ca bebe este de fapt bebe Matei. O vreme l-am tot corectat… incercand sa ii atrag atentia ca in burtica ar putea fi o domnisoara. Dar nu, tati STIA ca va fi tatic de bebe Matei. Si a avut dreptate tati.

Acum, in fiecare zi ma minunez de zambetul larg, total, infinit pe care pustiul meu i-l adreseaza tatalui sau. Chiar daca eu stau toata ziua cu el. Chiar daca cu mine se joaca si se alinta si se plimba mai mult. Chiar daca eu il hranesc si eu il adorm, de cele mai multe ori. Sau poate tocmai de-asta bebe ii zambeste astfel. Nu, nu sunt deloc geloasa. Ma bucur foarte tare ca baietii mei au asemenea momente. Ma bucur ca tati are rabdare si timp si energie sa se joace cu Matei, sa ii cante, sa vorbeasca cu el. Sa il adoarma cand eu nu par sa reusesc si-mi vine sa fug. Sa il calmeze cand eu sunt la capatul rabdarii.

Da, acum am deplina incredere ca fiul meu ( e de fapt al nostru, dar na…:)))) isi adora tatal. Stiu ca voi fi alaturi de ei sa ii ajut sa isi pastreze, sa isi imbunatateasca mereu relatia. Poate pentru unii pare ciudat cand spun ca „la noi” tati ii face baie piticului sau ii taie unghiutele, dar e felul nostru de a ne imparti responsabilitatile. Perfect sau nu, noua ni se potriveste. Si da, tati il poarta pe bebe, la inceput in wrap, acum in Manduca.

 

 

Facebook Comments

1 an cu bebe

9 luni in burtica. Aproape 4 luni de cand ai venit pe lume.

Ieri te-am auzit, pentru prima data, razand in hohote. Nu in somn, asa te-am mai auzit.

Ar trebui sa imi fac vreme sa scriu mai mult despre tine, bebe mic. Cresti repede, in fiecare zi avem parte de „premiere” din partea ta si timpul parca…. nu mai are rabdare. Sunt zile in care am impresia ca as da orice pentru o ora de somn, in plus…Dar te gasesc zambind, langa mine, gangurind, luptandu-te sa te dezvelesti. Zile in care obosesc sa stam ore intregi afara si imi doresc sa pot lenevi jumatate de zi cu ocarte buna in brate. Dar imi adormi la piept, zambesti si te joci cu degetele mici si grasute prin parul meu. Clipe in care amortesc intr-o pozitie imposibila in timp ce te alaptez si as vrea sa ma intind, sa visez cu ochiii deschisi. Dar ma privesti cu o dragoste infinita si toata fiinta ta rade prin ochisori. Si trece…Toate trec, si oboseala si durere si ganduri.

Am stiut mereu ca imi doresc sa devin mama. Am iubit mereu puii altora. Dar abia acum, cu tine, pui drag si cuminte, descopar cat de plina de iubire ma pot simti. Abia acum, fiind mama ta, in fiecare zi si in fiecare clipa, simt ca ma revars ca fiinta adefarata, ca sunt completa, ca am TOTUL. Si da, nu am incetat sa imi doresc experiente noi, inca am dorinte simple, doar ale mele…Nu sunt mai putin femeie sau mai putin iubita, doar pentru ca sunt mama.

Iubesc din tot sufletul fiecare nuanta de verde. Fiecare frunza si fiecare copac. Sunt vrajita de luna, de mare, de rasaritul soarelui si de adierea vantului. Scriu, citesc si zambesc. Dar, odata cu venirea ta pe lume, am descoperit noi dimensiuni. Nimic pe lumea asta nu mi s-a parut mai greu decat sa astept cele cateva ore dupa operatia de cezariana pana sa te pot vedea. Nimic nu m-a chinuit mai mult decat sa te stiu intr-o camera departe, la capatul culoarului, intr-un patut strain, ingrijit de alte maini. Dar toate s-au spalat in noianul sentimentelor revarsate cand te-am hranit eu pentru prima data. Cand, cu maini tremuratoare, cu o zi inainte de a implini 26 de ani, te-am asezat prima data la sanul meu. Toate s-au luminat si au capatat alta culoare cand iti pandeam fiecare privire, cand incercam sa ghicesc daca iti e bine, daca ceea ce fac, inca la inceput, e bine.

Acum, sufar de dorul tau cand imi adun puterile si plec o ora sau doua, lasandu-te cu altcineva, cu bunica sau cu tati. Si te regasesc mereu plina de dragoste. Si te sarut dulce, infinit. Si zambesc amintirilor…primei luni cu tine cand eram ingrozita ca nu pot dormi, ca tu mamanci intruna. Insa, mai presus de orice, copilul meu, as vrea sa stii ca te iubesc. Asa cum ti-am spus in primul minut al vietii tale,  uimind toata echipa medicala din sala de operatie. Te iubesc, asa cum nu credeam ca se poate. Altfel decat il iubesc pe tata si altfel decat imi iubesc parintii. Dragostea pentru tine ma ajuta sa ma odihnesc suficient in 10 minute de somn, sa pot manca pe fuga pentru ca tu ai nevoie de mine, sa te plimb cate jumatate de zi pe-afara pentru ca stiu ca iti place si ca aerul curat iti face tie bine.

Imi doresc sa intelegi, mai presus de regululie societatii in care traim, ca tu esti o fiinta de lumina. Esti liber sa fii cine doresti, sa faci propriile tale alegeri si sa iti asumi inerentele erori. Esti fiul tatalui tau si ma reindragostesc de el, de fiecare data cand te vad zambindu-i cu toata fata, cu ochii si cu inima. Te ador cand il privesc pe tati si stiu ca iubirea noastra a devenit mai profunda, prin venirea ta.

Facebook Comments

Alaptez si imi place!

La inceputul lui iunie 2011, am ramas insarcinata. Testul de sarcina arata 2 liniute. Asa a inceput cea mai mare, mai frumoasa, mai grea si mai speciala „misiune” a vietii mele. Am citit multe pe parcursul sarcinii, am fost o graviduta activa, m-am bucurat cat am putut de minunea care crestea in pantec. Mi-am propus sa nasc natural si sa imi alaptez copilul atat cat va dori. Nasterea nu a fost asa cum mi-as fi dorit, s-a ajuns, in cele din urma, la cezariana…din pacate. Am fost putin dezamagita, dar, operatia asta pe care nu mi-o doream si pe care totusi, al ales-o, speriata de „parerea specialistului”, a fost un motiv in plus ca sa alaptez. Eram gata sa fac orice ca puiul meu sa aiba parte de laptele bun, hranitor, complet si suficient de la mami.

Matei a venit pe lume pe 16 februarie. Am cerut repede ceai de lactatie. Am primit si am inceput sa beau. Am reusit sa scot, la 2 zile dupa cezariana, putin lapte. Jumatate de lingurita. Cateva picaturi. Dupa o lupta apriga cu „mulgatoarele electrice” pentru ca bebe era micut, la incubator si nu putea sa traga. Am ajuns cu picaturile mele la tanti care pregatea biberoanele. Ma priveste chioras : Atat?????????????? Zic : Da. Si cum sa scot eu picatura din beberon??? ma intreaba siderata. Nu, stiu. Dar eu nu plec de aici pana nu imi dati picatura mea sa i-o duc bebelusului meu, raspund eu, sigura pe mine. Stiam si-n vis ca oricat de putin e colostrul, pentru bebe e vital. Am fost la pompa din 3 in 3 ore, cu pauza doar noaptea de la 11 la 5. Timp de 4 zile. Cu fiecare data, deveneam mai „profi”, lapticul iesea mult, galben si bebe a iesit din incubator. Dupa 1,5 zile bebe primea laptic doar de la mine, chiar daca inca din seringa. Dupa 2 zile, l-am pus prima data la san. Bebe stia sa traga, avea o putere la care nu m-as fi asteptat. Dar obosea repede si sfarcurile mele neformate nu-l ajutau tare mult.

A fost greu, am plans pentru ca durea. Am facut rani pentru ca nu reuseam sa il asez corect la san. Am avut un canal infundat si m-am cutremurat la gandul mastitei. Il tineam pe bebe la san, masam zona si il rugam sa ma ajute sa salvam milcuta lui draga.Si plangeam pentru ca durea. Si asa a trecut prima luna. Apoi, incet incet, lucrurile s-au inseninat.

Acum, bebe e mare. Creste Fat Frumos cat altii in 3 luni. Cu milcutele bune si datatoare de lapte am trecut, impreuna, prinrt-o mutare, prin emotiile primului vaccin, prin agitatia botezului, prin calduri infernale, si acum, mai nou, prin durerile de dinti. 

Nu e mereu usor, dar alaptez inca. Si imi place. Zambesc plina de incantare cand piscotel imi arata ca vrea papa la gurita. Deja ne relaxam impreuna cand vine vorba de alaptat. Am luptat cu prejudecatile, in primul rand ale mele, si am ajuns sa alaptez si in public, in parc, in masina, la plimbare, in fata blocului pe banca…

Facebook Comments

3 luni cu bebe M

Ai implinit deja 3 luni. Ce repede trece timpul! Parca mai ieri ma pregateam sa te aduc pe lume, am avut un milion de emotii si am trecut, de atunci, parca printr-un milion de clipe. Te privesc si nu-mi vine sa cred cat de repede cresti…Cand te-am adus de la maternitate acasa, dupa cele 6 zile in care tati se scurgea de dorul nostru pe strazi…ma gandeam cat de mult am asteptat cu totii sa apari in viata noastra! Esti un bebe cuminte, zic eu. Nu plangi cat e ziua de lunga, nopatea ma lasi sa dorm si nu urli ca din gura de sarpe daca ies din camera si nu ma mai vezi. Ai inceput sa zambesti pentru toata lumea (mie mi-ai zambit prima data cand ai implinit o luna), ganguresti (milca se numeste EWUUUUUUUUU), chiui si iti mananci manutele. Suzeta nu-ti place si dupa ce o prinzi, o rontai cateva minute si apoi o dai afara cu dispret, CAH…..:)) Ma distrez privind cum descoperi lumea, cum esti numai ochi si urechi de cate ori suntem intr-o incapere noua, ne jucam cu jucariile ( de fapt, eu le zdrangan pentru tine, tu le privesti si te incrunti la ele daca nu mai scot nici un sunet). Ai o pasiune pentru pumnisorii tai, sunt deosebit de gustosi probabil. Pe tati il iubesti si incepi sa devii agitat daca nu vine sa te salute dupa ce se intoarce de la munca. Nu mai plangi cand esti schimbat si iti faci marea majoritate a episoadelor de somn pe burtica. Iti place sa fii tinut in brate si te „lipesti” in adevaratul sens al cuvantului de fiecare tanti care te ridica, fie ca sunt eu, bunica, matusica Adelina sau altcineva. Cateodata am impresia ca intelegi tot ceea ce iti spun…. Am avut noroc, multumesc Lui Dumnezeu, de un copilas sanatos, vesel, cu care ma pot intelege. Ma rog, asa cum te poti intelegi cu o persoana care are venerabila varsta de …. 3 luni. Oricum, esti o mica minune, inseninezi viata familiei noastre si stiu ca, din cer de sus, cei care nu au apucat sa te cunoasca – cei doi bunici Vasile – ne vegheaza pe toti. Astept cu nerabdare sa vad ce surprize ne mai faci luna asta… Ai crescut mult, iti place afara si esti innebunit dupa conversatiile din jurul tau, chiar daca uneori nu esti tu protagonistul.  Te-ai obisnuit sa fii purtat in wrap si, de curand, in Manduca ( pe care o testam zilele astea), dar, pentru ca ne incingem amandoi si tu ai devenit greut, ti-am cumparat carut. Cum altfel decat verde!!! Sper sa iti placa si sa cutreieram orasul impreuna  (si) astfel, sa descoperim impreuna locuri noi. Ai avut prima „intalnire” cu o domnisoara, in parc. Ce sa iti spun?Nu ai manifestat nici un interes. De fapt, ai dormit tot date-ul si eu am facut haz de fetele (intre timp, mai aparuse o moata mica) care vroiau sa ma escaladeze in timp ce tu dormeai linistit la pieptul meu…:) Acum dormi cuminte in cosulet. A propos de asta, in curand trebuie sa iti cumparam si patut pentru ca nu mai incapi mult in cosuletul de rachita. „Moses basket” – ce-mi place cum suna si ce semnifica – a devenit prea mic pentru puiul nostru de om. Te privesc dormind, uneori, si ma intreb cum anume vei creste, ce alegeri vei face, pe cine vei admira si cat din nebunia lumii din jur isi va lasa amprenta asupra ta. Esti inca micut ( si totusi, ce mare ai crescut!), dar nu ma pot abtine sa nu imi spun ca iti pot ghici, inca de acum, farame de independenta. …

Facebook Comments

2 luni.Botez.Emotii.Vaccin.Emotii.

Timpul trece repede de cand bebe Matei a venit pe lume. Prima luna a fost grea. Si lunga. Si…a trecut. Ne-am mutat apoi acasa si am inceput sa scutecim textil. Am inceput sa ne crestem piciul doar noi, in linistea insorita a mansardei noastre. Bebe a implinit 2 luni de Pasti. Primele sarbatori in noua formula au trecut ca prin vis, intre alaptarile din miez de noapte, masina de spalat care spala si spala si parca nu mai termina, listele de cumparaturi si emotiile mele privind primul eveniment important din viata pustiului meu. Matei a fost cuminte la botez. N-a plans, n-a protestat cand alte brate decat ale noastre l-au manevrat, imbracat, dezbracat, imbaiat. A fost atent la slujba si i-a zambit nanutei in semn de recunostinta. A privit cu ochii mari si senini cum a fost botezat, s-a lasat intors pe toate partile pana a devenit Matei cel botezat – o mogaldeata de om cu camasa cu volane, pantaloni cu dunga si sapca de Gavroche. A zambit frumos la poza. Si dupa, a mai stat o perioada buna in brate la nana, in timp ce preotul vorbea cu glasu-i dulce. Atata doar…dupa baita, Matei stie ca are intalnire cu milcuta lui draga, ca ne privim infinit unul pe altul pana cand unul dintre noi ( de obicei el primul) adoarme. Asa ca, Matei cel cuminte mi-a semnalizat ca merita o rasplata pentru ca a fost cuminte. Asa ca mi-am alaptat copilul in biserica, langa Icoana Mariei cu Pruncul. Atata incantare ce am putut aduna amandoi in clipele astea, ca nu pot spune! La scosul din mir, nana a avut ceva emotii, dar s-a descurcat foarte bine. Alte emotii, alte hainute noi, aceleasi ganduri bune si multa iubire in jur. Puiul meu era cuminte si inainte de bote,z dar acum il vad luminat, imi zambeste lung si eu ma topesc toata. Azi am facut primul nostru vaccin. A plans putin, eu am suferit crunt. Bebe MAtei s-a facut mare…Are deja 2 luni si ceva….Acusica trecem la diversificare… Mateiut doarme frumos in cosuletul lui, ziua. Pentru ca noaptea este langa noi. Imi iubesc piciul asa cum nu credeam ca este posibil. Am familia la care visam. Nu ma laud, imi scriu mie ca sa nu uit niciodata. Ca sa fie negru pe alb, in clipele cand va fi mai greu… PS: Anul trecut pe vremea asta, Matei inca nu ne alesese sa ii fim parinti. Anul trecut pe vremea asta, puneam la cale escapada noastra romantica in Italia. Anul trecut pe vremea asta, eram doar NOI…

Facebook Comments

Anul trecut…

Se pare ca luna mai a venit pentru noi cu ceva „rememorari”. Anul trecut, pe vremea asta, hoinaream, de mana cu sotul meu, prin Roma. Ne doream un bebe, asteptam cu nerabdare momentul in care vom vedea cele 2 liniute, dar…eram inca doar NOI.

Anul trecut pe vremea asta, eram alintata iubitului meu. Era a doua noastra luna de miere, asa cum iti place sa spui, iubire. Au fost zile frumoase, calde, senine. Am batut la pas (mai mult) intreaga Roma si am vazut in sfarsit, multele minuni despre care iti tot citeam din ghidul turistic.

Anul trecut, erai doar sotul meu. Iubitul meu. Ushu bebe. Alintat. Si scump. Si mult iubit. Si….doar al meu.

Acum, te privesc si imi esti infinit mai drag. Pentru ca esti, in plus, tatal minunii ce ne lumineaza clipele. Esti tatic si chair daca te mai cert uneori, sunt mandra de tine, de tot ceea ce faci pentru noi. 

Te iubesc, asa cum poate n-o (mai) spun asa de des…Avem, impreuna, in sfarsit, familia la care visai/visam dintotdeauna.

Buna dimineata, tati de Matei!Imagine

Facebook Comments