Sete de IUBIRE

M-am trezit cu gandul la tine.Mi-am spus ca trebuie sa te iert pentru tot ce mi-ai gresit,cu stiinta sau fara stiinta, cu voie sau fara de voie, acum sau ALTADATA.Mi-am primis sa ma iert pe mine pentru tot ce nu ti-am spus si te-a ranit.Pentru tot ce ti-am spus si te-a ranit.Iar eu am spus-o, desi stiam ca te va rani.Mi-am promis sa nu mai las mereu ratiunea mea sa iti intunece visele si zborul….Asa mi-am inceput ziua, dragostea mea.

Apoi, totul mi s-a parut usor.Fiecare gand s-a asezat cuminte, in coltisorul lui, fiecare temere a plecat ochiii, sfioasa. Si te astept.Ca si cum ar fi prima oara.Ca si cum n-as fi sigura ca ma vei saruta dulce, total.Asa cum o vei face mereu, cand nu ne vom alunga unul pe celalalt.

Dragostea mea, sunt clipe cand ma ascund de dor de tine, departe.In lumi in care nu ti-am dat parolele de acces. Si ma cauti uneori, disperat, sperand ca vei ajunge la timp sa ma impiedici sa ma arunc in valtoarea gandurilor negre. Dar nu am nevoie de tine pentru asta, nu stii? TREBUIE sa stiu sa ma salvez singura.Trebuie sa cred ca am puterea de a implini vise si de a le remodela, daca nu mai sunt corespunzatoare.

Stiu ca vei deschide ochiii mari, larg senini si a mirare.Te intrebi ce-oi fi patit….Nu-i nimic, dragoste.Sunt bine.Sunt mai bine decat eram ieri sau alaltaieri.Ma renasc din ganduri si din vise.Si din iertari.Am inteles, in sfarsit, cat de important este sa stergi mizeriile care te tin legat de trecut. Cat de important si vital este sa rupi panzele de paianjen care te incatuseaza intre regrete si amintiri.

Te-am iertat.Te iert si pe tine, asa cum il iert pe EL,pe celalalt.De fiecare data, am sa va iert pe fiecare dintre voi.Pentru ca mi-e sete de iubire.O iubire mare, completa, care nu are reguli si nu poate fi cuprinsa.O iubire care imi da putere si aripi si viata.Te iert si stiu ca prin iertarea mea, te dezleg de robia regretului.Si o fac pentru ca te iubesc, mai adanc decat marea, mai inalt decat cerul, mai aproape decat sufletul, mai dulce decat suflarea fierbinte pe obraz.

Mi-e sete de iubirea ta, mi-e sete de atingere.Mi-e sete, dar stiu ca am o oaza de minuni care ma astepta undeva.Stiu, cu toata fiinta mea, stiu.Si nu se mai face frig inauntru meu, desi afara sunt multe grade sub zero.Te iert si te vreau aproape.Mereu.Cu totul.Fara conditii si fara bonusuri.

Mi-e sete de tine, IUBIRE…..Te astept inca.Te vreau inca.Te iubesc inca.Desi nu stii…desi e tarziu, poate….

Facebook Comments

Sambata

Azi ma bucur de ceea ce am si sunt.Ma ocup de sufletul meu.Imi fac unghiile, citesc, scriu mail-uri….Afara e frigut si eu stau la caldurica.Ma simt bine in pielea mea.Ma bucur ca pot sa dorm ca sa se termine visele cu bine….Ma bucur ca pot citi fara sa ma deranjeze nimeni…Am sa beau o ciocolata calda.Am sa privesc pe geam neaua de afara si am sa zambesc.

Azi, n-o sa ma doara tacerea ta.Azi n-o sa sangerez pentru lipsa ta de reactie.Nu am sa mai astept un REPLY care nu vine.Azi, am sa te scot din viata mea.Cel putin azi, nu tu vei fi in centrul lumii mele.Asta este realitatea de azi.Te vei obisnui cu ea.Cred.Sper.

Azi, e sambata.Pentru sufletul meu si pentru mine.Pentru acele mici „chestii” banale care ma fac sa zambesc, sa visez cu ochiii deschisi, sa cant si sa rad…Azi, langa semineul gandului meu, va fi o zi tihnita….

Facebook Comments

Suntem pierduti…

Sunt o persoana care isi doreste sa vada mereu partea plina a paharului.Imi place sa zambesc, desi nu am tot timpul motive si uneori, nici macar chef sau timp. Imi place sa cred in oameni, sa vad mereu BINELE din ei, bunatatea. Puterea lor de a se indrepta, de a fi mai buni este imensa, dupa parerea mea.

Iubesc oamenii.Sunt insa oameni pentru care mi-as da, in orice clipa, viata.Si as face acest sacrificiu bucuroasa.Pentru ca nu ar fi un sacrificiu, ar fi un dar, o bucurie, un semn de pretuire.

Imi vine sa mor cand unul(cel putin unul) dintre acesti oameni ma alunga.Si tace.”Se face praf lumea” canta Chilian.As canta si eu daca as putea, daca as avea ureche muzicala….

Si tu taci.Si as muri….Am sa mor.Vorba cuiva mult mai priceput „iubeste sau uraste huma mea”, dar nu ma ucide cu tacerea asta.

Ma simt inchisa in tacerea ta.Ma scurg incet, in secundele care trec si nici macar nu am curaj sa incep eu.Sa incerc eu sa tai tacerea.Ma doare gandul ca suferi, ca eu te fac sa suferi.Dar nu am curaj sa ma apropii.Daca as face-o si m-ai respinge, m-as usca.De dor, de drag.

De drag, de dor.

Si mor incet.Numar secunde.Numar ore.Numar franturi de cuvinte ce-mi tresar in gand.Numar picaturi de disperare si stiu ca va mai trece o vreme….Si ninge parca.

Eu…sunt pierduta.Tu…taci.Noi?Mi-e frica sa intreb.Mi-e frica sa stiu.

……………………….

Facebook Comments

Zi cu putine cuvinte sau WORDLESS

Azi am vorbit putin.Am impresia ca ti-am spus multe si tu ai inteles doar putine.Nu-i nimic.Avem vreme si maine.INCA mai avem vreme. Mi-esti drag.Asa cum mi-e draga perdeaua de nori ce apara soarele de sulitele viselor noastre.Mi-esti drag asa cum mi-s dragi frunzele si pomii si iarba.Mi-esti aproape, asa cum mi-e bataia inimii mele si ganguritul sufletului meu.

As vrea sa stii toate astea.As vrea sa te mangaie gandul asta duios catre tine.As vrea sa il stii, sa il tii la piept o clipa – macar o clipa. As vrea sa ma crezi, sa ma crezi cu adevarat cand spun ca MI-E DOR…As vrea…Dar tu stii deja,nu-i asa?

Putine cuvinte azi, adoratul meu.Ne raman iertarile….Si-am sa te iert si azi….Si-ai sa ma minti in fiecare zi….

Nu-i nimic.Vor fi si zile bune.Au fost.Inca sunt.

Mi-esti drag.Prea drag, as spune.Dar atunci as minti…pentru ca maine, imi vei fi mai drag decat azi.

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Adrian Paunescu – Iertarile

Facebook Comments

Ultima sansa…ultima data…

Ascultam azi la radio un cantec frumos. Mi-a dat de gandit…”Last chance”….Ce as face, ce as spune daca ar fi ultima mea sansa?Daca maine sau peste o ora nu as mai fi in viata.Sau daca as fi pe punctul de a pierde iubirea ta?

As fi in stare sa renunt la egoism si sa iti spun?Sa iti spun, sa iti arat cat de mult insemni pentru mine?As gasi cele mai potrivite vorbe, cele mai intelepte atingeri….?As fi in stare sa iert tot ce ai facut, tot ce nu mi-ai spus, tot ce am mintit eu?As putea sa sterg tot raul cu buretele si as putea sa ma bucur de tine?

Imi place sa cred ca da.Imi place sa cred ca iminenta sfarsitului m-ar face mai intelepata, mai echilibrata, mai stapana pe mine.As vrea sa fie asa.

As vrea sa nu ajungem pana acolo ca sa fim altfel decat suntem.As vrea sa ma scutur de toate ideile preconcepute, sa ma iert de toate cate au fost si sa te sarut senina.As vrea sa o iau de la capat, cu tine de mana.

Si-atunci, de ce tremur cand imi spui ca iti doresti acelasi lucru?De ce ma cutremur cand ma rogi sa nu mai rationez pentru o secunda, sa simt…?

Cred ca ma alint.Si tu crezi la fel, nu-i asa?Crezi ca sunt un copil razgaiat care are impresia ca totul i se cuvine lui.Dar nu-i asa. Nu ti-am cerut niciodata sa ma iubesti, mai tii minte?Din contra, te-am rugat sa stai departe de mine.Te-am implorat sa nu ma vrei, sa nu iti legi sperantele de mine, de inima mea flamanda de iubire.Pentru ca ma cunosc.

Pentru ca vreau, iremediabil, mult.Vreau totul.Sunt in stare sa imi dau si viata pentru cel iubit.Sunt in stare sa suport orice vorba grea din partea celor „din afara” daca stiu ca seara, dupa ce „cade cortina” am sa adorm in brate moi, protectoare.Sunt nebuna de legat, dar cred ca in iubire nu exista reguli.Simt, instinctiv, dureros, obsedant, ca trebuie sa fie TOTUL sau NIMIC.Si imi asum asta cu toata seriozitatea de care sunt in stare.

Eu, dragul meu, sunt in stare sa trec mereu limita posibilului, sa trec orice limita umana impusa, sa fac orice sacrificiu posibil pentru iubire.

Asa sunt eu.Asta este seva ce-mi curge prin vene in fiecare secunda.Si ma hranesc din iubire.Si sufar, si ard, si ma mistui si ma nasc iar.Din iubire.Prin iubire.Pentru ca e tot ce conteaza.Nu stiu daca gresesc, poate ca nu merita oricine sa-mi pun sufletul pe tava asa…in vant, in vazul lumii.Dar nu regret.Chiar cand plang si rup orice contact cu cel/cea care schingiuieste inima mea.Nu regret.

Si stii de ce?Pentru ca ma intreb mereu: daca e ultima data….ultima sansa….ultima noapte….ultimul sarut….Si daca va fi vreodata, cand va fi ultima data, vreau sa stiu ca am jucat corect.Ca am dat TOTUL.Indiferent pe ce loc as iesi in clasament, am sa dau TOTUL.

Pentru ca asa-i in iubire.TOTUL sau NIMIC….Nu?

PS: Si daca totusi nu se va fi terminat….voi putea sa stiu unde am ramas. N-am sa uit vreodata cum te cheama, ce culoare au ochiii tai sau primul nostru sarut.Pentru ca esti unic.Si eu sunt unica.Si tot ce ne-am daruit unul altuia va trai.Pentru ca am dat TOTUL…Pentru ca ai dreptul sa pleci mai departe, e adevarat.Si tot ce ai va trai mereu cu tine.Cum zambeam…cum mi-ai atins mana….

Facebook Comments

O iubire mare, mare….

Raspuns la :

„Iubind în taina am pastrat tacere, Gindind ca astfel o să-ti placa tie, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigatoare visuri de placere. Dar nu mai pot. A dorului tarie Cuvinte da duioaselor mistere; Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere A celui suflet ce pe al meu stie. Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi si blonde plete? Cu o suflare racoresti suspinu-mi, C-unzimbet faci gindirea să se-mbete. Fa un sfirsit durerii… vin’ la sinu-mi” – Mihai Eminescu

As vrea sa viu la tine,/Dar urma ti-am pierdut,/Si nu mai am de cine/Sa-ntreb ce te-ai facut.

Si-as vrea macar o data/Sa pot sa-ti mai soptesc/Cu inima sfaramata/Ca inca te iubesc.

Dar stiu c-a mea dorinta/In veci nu s-a-mplinit/Si-n trista suferinta/Cu doru-mi voi muri.

Si totusi de la tine/Ne-ntors e al meu gand/Desi tu pentru mine/Pierdut esti pe pamant. – Veronica Micle

PS: Pentru ca sunt oameni „nebuni” care inca il citesc pe Eminescu.Pentru ca sunt inca suflete care „il simt” pe marele poet.Pentru ca sunt, exista, fiinteaza si „dau dependenta”, acesti oameni merita TOTUL.Multumesc!

Facebook Comments

Cum arata EA?

Incep astazi adresandu-ma tuturor celor care stiu de ce am scris/spus EA si nu, pur si simplu, ea. Nu trebuie sa fii de sex masculin ca sa poti vizualiza o EA perfecta sau macar o EA pe care sa ti-o doresti aproape. De aceea va intreb pe toti, cum arata EA?Aceea care va bantuie visele, care va asculta necazurile, care va „pacaleste” problemele cu un zambet, cu o vorba, cu o atingere?Cum arata iubita/sotia/sora/mama/bunica perfecta?

Cum arata acea persoana de sex feminin care este acolo, mereu acolo.Care stie ce sa spuna si ce sa faca pentru ca lucrurile sa se aseze in pozitia optima.Care are mereu pregatite pentru orice eventualitate, sfaturi intelepte, vorbe destepte si povesti cu talc.Exista asa ceva?Aveti vreo astfel de femeie prin preajma?

Eu as putea vorbi despre cateva DOAMNE din viata mea.As putea vorbi despre mama….pentru care am o adanca pretuire.A pus in mine si in sora mea toate gandurile, toate sperantele si toate eforturile ei.Ne-a dat tot ce „trebuie” pentru a iesi pui intregi, frumosi, cuminti.Ne-a jetfit anii ei cei mai frumosi si nu considera asta ca o renuntare.Mama…este si va fi mereu prima doamna pe care am cunoscut-o.

As putea vorbi despre „doamna invatatoare” pe care am iubit-o si dupa care am suferit crunt cand tumultul vietii ei de familie „mi-a rapit-o”.

As putea sa-mi amintesc zambind despre „doamna de istorie” – prima profesoara pe care mi-as fi dorit-o pentru totdeauna doar a mea.Am impartit ceasuri multe, in care eu vroiam sa descopar, cu sarg si stangacie uneori, TOTUL…iar ea, imi aseza in palma, in felii mici si doze echilibrate parti de istorie, de viata, de vis. Pastrez si acum cu drag „oracolul”(nota: caiet de amintiri din clasa a VIII-a) pe care i l-am intins tremurand, in prag de despartire si pe care mi l-a inapoiat cu ochii luminosi si un zambet dulce, larg.

As putea sa vorbesc despre femei pe care le cunosc zilnic.Nu stiu de fiecare data cum se numesc sau incotro va duce drumul lor (sau al meu, dupa ce ele pleaca) dar simpla lor prezenta ma atinge profund.Ca o adiere de vis, ca o atingere de aripa.Ca si cum nici nu ar fi aievea….

Insa, mai presus de orice, as vrea sa vorbesc despre o EA ipotetica.Pe care mi-ar place sa o iubeasca EL.Mi-ar fi asa drag sa pot fi EA pentru cineva anume.

EA….care e sincera pana la sange si sensibila pana la lacrimi.Care stie sa vorbeasca fara a articula vreun cuvant.Ea….care danseaza in ploaie si in ninsoare ca si cum nu ar vedea-o nimeni.Care zambeste celui drag si ochiii ii stralucesc atat de viu incat scanteierea lor lumineaza intreaga lui viata.Intreaga lui existenta.

Ea….care se ascunde cand sufera si isi alina durerea in vorbe mestesugit, insa le tainuieste o vreme, pana se cicatrizeaza si se pietrifica bine.Ea….care face totul mereu, intreg, pana la capat.

EA….care viseaza cu ochiii deschisi.Cu ochiii inchisi.EA care canta fals, insa zambind.EA care se trezeste frumos, care se rasfata frumos si se joaca ghidus.

EA care nu stie sa minta si nu vrea sa uite.EA care e in stare sa tina in viata relatii la distanta, indiferent de orice distnta, de orice uitare, de orice tradare.

EA care iarta repede si imparte mereu bucurie.

EA care invata pentru examene stand pe burta, in mijlocul camerei, cu parul prins si cu creionul in mana.

EA care iubeste ciocolata.Si frunzele.Si pomiii.Si copiii.

EA care il cauta pe EL mereu.Chiar cand sunt aproape de sfarsit.

EA care spune „Nu inchide ochiii, mi-e asa de dor de tine….”

EA….

Asa as vrea sa fiu.As vrea sa fiu EA pentru cineva.Sa fiu totul si toate.Pentru ca nu stiu sa cred decat in absolut.In iubire absoluta.In prietenie absoluta.In vis absolut.

Ma tem insa, ca nu sunt decat o ea comuna.Care se chinuie sa pastreze echilibrul dintre a da si a vrea.Ma tem ca sunt prea putin consecventa in ceea ce visez, in ceea ce imi doresc, in ceea ce construiesc.Ma tem ca nu stiu sa clipesc frumos, nu stiu sa fac „ochii dulci” si nu am invat nici pana acum „arta ascunderii ridurilor de expresie”.

Revin,deci.Cum arata EA?

BEBE

Facebook Comments