„In pauza” de… tine

Se face uneori frig in camera gandului meu. Si ma intreb atunci unde sunt lemnele din soba, unde e patura iubirii tale, unde esti tu….Dar imi aduc aminte ca oamenii sunt diferiti.Ca eu sunt de-un fel anume si tu faci parte din cealalta categorie.Nu din alt regn, nu de pe alta planeta.Ci doar dintr-o alta categorie. Si sunt convinsa ca e mai bine sa fie asa.

Pe mine sa ma intereseze rochia de mireasa, iar pe tine sa te tina treaz facturile. E un exmplu neconvingator, recunosc. Insa vreau sa spun ca preocuparile noastre sunt diferite. Interesele, la fel. Sunt zile cand ne plac aceleasi lucruri. Am momente cand pot savura, cu adevarat, un film de actiune.Si tu ai clipe cand te poti relaxa in fata unei comedii romantice. Si niciunul dintre noi nu isi „tradeaza” semenii atunci.Nu fraternizam cu dusmanul si nu iubim tabara adeversa.Si stii de ce?

Pentru ca nu suntem inamici.Nu asta este viata: o lupta continua intre EL si EA.Nu asta imi doresc eu sa fie viata mea, viata noastra impreuna. Pot recunoaste, cu mana pe inima, ca imi place sa merg de mana cu tine oriunde.Ca prezenta ta ma linisteste, ma simt protejata si nu mai e nevoie sa imi iau aerul de „indepenedent woman” care le poate face pe toate cu o mana de fier.

Insa, la fel de adevarat este ca nu voi fi cea care se va lasa calcata in picioare doar pentru ca tu esti BARBATUL. Nu am sa iti aduc papucii la pat si nu am sa iti strang rufele aruncate aiurea prin casa, in vreme ce tu vei striga ca ai nevoie de o bere.Pentru lucruri de genul asta s-au „inventat” menajerele. Daca esti indeajuns de emancipat incat sa iti doresti asa o „tratatie”, trebuie sa fii la fel de avut sa iti poti permite una.

Cred in egalitatea oamenilor, dincolo de statut social, religie, formare profesionala sau sex. Imi place sa cred ca imi pot inconjura lumea de oameni pe care ii respect si care sunt plamaditi din aceeasi coca. Imi place sa am prieteni care ma iarta cand gresesc si care ma corecteaza de cate ori o „iau pe coclauri”. Si da, poate ca astea ar fi preceptele morale pe care se bazeaza o lume perfecta. Si ce daca?Nu te obliga nimeni sa faci parte din lumea mea, perfecta sau imperfecta!

Facebook Comments

La ceas de seara

Cum se face oare ca in februarie ma napadesc iubirile?Ma troienesc dorurile si ma adulmeca insistent visele? Cum se face oare ca marile iubiri se nasc incet sau fulgerator, dar intotdeauna trec dincolo de spatiu, de timp, de vremuri si de vreme?

Cum se face ca mi se face un dor nebun de ochiii tai…..Desi nu esti departe.Desi nu esti al alteia, nu cu adevarat. Cum se face ca mi-e drag de tine desi….?La ceas de seara, pun cam multe intrebari, nu-i asa?Sunt sigura ca vei zambi. Sunt sigura ca te-ai nascut dintr-un zambet si iti sunt draga tocmai pentru ca eu sunt farama de lacrima. Sunt sigura ca iti vei face timp, in gandurile tale importante si revelatoare, sa te opresti putin asupra gandului ce poarta numele meu.Si vei zambi.

Asta seara am simtit nevoia sa vad cum a inceput totul.Am forat adanc in memorie si-n suflet si am descoperit ca esti adanc amprentat peste tot. Ca imi curgi prin vene si chiar si-n secundele grele cand nu ma gandesc la tine, seva mea cea mai adanca te stie. Te recunoaste dintr-o mie de zari. Te-ar putea adulmeca de la o mie de leghe marine si n-ar fi tarziu sa iti spuna ca e suficient sa EXISTI.

La ceas de seara, ma intreb cum de am stiut sa traiesc frumos clipa de nebunie de atunci, de demult. Eram un copil, soptesc.Esti inca un copil, imi saruti vorbele in ureche. Si totusi, copilul asta….copila asta te regaseste in toate. Te culege din rasaritul soarelui, te mangaie in stele, te imbratiseaza in fulgii de nea, te cheama in vise. Copila te crede mereu senin.Te ghiceste uneori intunecat si rece, dar se roaga sa iti fie iertate ratacirile. Eu pentru tine, sunt o adiere.Stiu. Sunt un vant cald, de primavara. Pe care il regreti in absenta si il cauti in prezentele din jur.

Stiu, dragul meu.Mi-ai spus.Fara sa imi fi vorbit vreodata despre asta, mi-ai spus. Si daca ma alint, cerand cu ochii mari si galesi juraminte pe jumatate adevarate, daca iti zambesc stramb si ma inrosesc ori de cate ori discutia aluneca spre culmi periculoase….e pentru ca imi place sa te stiu in jocul meu. Mereu alert, mereu schimband regulile. Mereu aici, dar mai mult acolo. Mereu al meu, dar intotdeauna si-al lumii. Intotdeauna cu mine si niciodata „doar” cu mine.

Asa mi-e dat mie. Sa-ti scriu la ceas de seara ca te astept. Sa-ti cant la ceas de seara ca te vreau. Sa-ti soptesc la ceas de seara ca mi-esti drag ca lumina ochilor. Ca sarea-n bucate. Ca viata in libertate.

La ceas de seara, ma cuprinde jalea. Si va sa vie primavara curand, sa stii. Stiu, pentru ca m-apuca asa napraznic un dor de duca…Ma cutremur de ganduri pentru tine si imi impun sa stau locului.Inc-o zi, inc-o noapte sa mai stau. Sa mai veghez minunea, sa mai astept minunea. Pentru ca vezi tu, iubire, minune e ca ne-am intalnit din departari. Minune e ca ne avem pe lume, unul pe altul. Minune e ca nu ne doboara dragul si dorul. Minune e cand cantitatea exacta, precisa din drag si dor, ne fac sa ne luam de mana, sa ne uram „noapte buna”, sa ne sarutam de „buna dimineata”.

E o minune ca azi, la ceas de seara, dupa viforul din lumea nebuna, dupa vesti urate ce stau sa darame lumile, mi-e drag sa te strang in brate ca si cum n-am fi decat doi pe lume. Noi doi. Fara umbrela, fara scut si fara vorbe.

La ceas de seara, te port cu mine-n gand. Si de-ar fi sa fie iar inceputul, „inceputurile noastre”, n-as schimba nimic. Tot asa de drag mi-ai fi. Tot asa de sincer mi-ar fi dor de tine. Tot asa de departe te-as trimite ca sa te pot chema.

Si ascult muzica ta.Muzica „noastra” pentru ca tu o imparti cu mine. Si port pe pleoape sarutari vechi, ce si-au schimbat gustul, dar nu si aroma. Dansez in camera intunecata si tu ma inveti pasii. Nu mai stiu raspunsurile, dar tu imi asterni toate intrebarile la picioare. Si de-ar fi sa tac de-acum, tot ai stii ca-s aici.

Ca sunt a ta, ca mana in brat. Ca imi apartii ca bataia grabita, speriata a inimii mele. Ca nu pot, nu vreau, nu stiu sa fiu altfel. Noi doi, iubire, suntem dincolo de vreme.Dincolo de timp si spatiu. Asa am fost mereu.Asa vom ramane intotdeauna.

Te chem in asternutul vernil al clipelor noastre de freamat. Te astept in camera oranj a iubirii noastre de frumos. Te sarut in diminetile albastre ale ratacirilor din lume. Te vreau in noptile aurii ale baladelor lunii. Te……

Cum se face ca simt tremur de primavara si fum de dragoste ? E prea devreme?Prea tarziu? Stiu ca te am, te vreau.In rest, nu-mi pasa sau nu stiu.

Facebook Comments

Cred in clipele „inventate”

A trecut atata vreme de atunci…de la inceputuri.Era un nou drum pentru mine, o noua varsta pentru tine.Eram straini si ne-au legat cuvinte.La inceput.Jumatati de adevaruri.Imi spuneai multe, imi era frica sa te cred.Pareai asa de aproape de ceea ce credeam eu, de tot ceea ce visam in noptile cand ma rugam fierbinte sa iubesc.

Iti aduci aminte?Asteptam cu infrigurare sa vad cat de mult din seriozitatea ta va purta semnul de la tine. Aveam un loc al nostru, aveam poeziile, cuvintele, sunetele, amintirile.Au trecut atatia ani de atunci si inca esti aici. Inca astept, cu sufletul la gura, semne de la tine. Inca te descopar, uneori aproape si drag, alteori strain si trist.

Si-atunci ca si-acum, inventam clipe pentru noi.Rupem secunde din viata si ni le daruim unul altuia, ne alintam crezand ca asta este totul. Ne spunem multe, asa de multe ca nu le pot tine minte mereu. Avem un limbaj presarat cu puncte de suspensie, cu adjective si cu pronume.Mereu discutia se intoarce, implacabil la NOI. Este tot ce exista, tot ce ne intereseaza.Poate ca e tot ce conteaza.

Mai mult te ghicesc decat te stiu.Mai mult ma visezi decat ma vezi. Si-n tumultul vietilor nebune, inca suntem „pe aceeasi lungime de unda”.Ma crezi cand spun ca imi lipsesti?As vrea sa nu ma uiti….as vrea sa nu poti sterge din sufletul tau numele meu, glasul meu, atingerea calda, tremuranda a soaptelor mele.Am incercat de multe ori sa te sterg cu buretele, sa te anulez ca pe-o intamplare.Insa tu stii.Tu ai stiut mereu ca nu a fost o intamplare. Si deci, n-am reusit niciodata sa ma rup din poveste.Nu am putut sa stau departe.In timp, in secunde, hotararea mea s-a muiat si-am revenit.

Nu m-ai certat niciodata pentru ratacirile mele.Nu ai inchis niciodata usa in urma mea.Intotdeauna ai stiut ca ma voi intoarce acasa.Ca acasa ma astepti si, eu, mai devreme sau mai tarziu, am sa ma intorc.

Cred ca nu a fost o intamplare.Cred ca ne e dat sa fim asa, dincolo de spatiu si timp, impreuna in ganduri. Sa ascultam aceeasi muzica, sa simtim aceleasi anotimpuri. Sutem norocosi ca ne-am gasit.Suntem norocosi ca am ajuns pana aici si am stiut sa nu pierdem minunea. Zambesc.Asa imi spui tu, „minune”. Ce alt compliment as putea sa-mi mai doresc?Cu toate astea, te chinui uneori cu intrebari sublim de caracteristice .Si iti las urme pe piele. Si plang apoi, si tu ma ierti. Intotdeauna ma ierti.

Cred in vietile paralele pe care le inchipuim una singura. Cred ca diminetile „noastre” sunt averi pentru care avem titlu de proprietate in infinit. Cred ca iti bei mai linistit, mai cuminte si mai senin, cafeaua de dimineata cand ochiii mei te sorb dintre cuvinte moi si calde. Cred ca ai zambi dulce, cand m-ai descoperi luptandu-ma cu tehnica si bombanind ciufulita „mama ei…!”. Cred ca ar fi o viata ca-n povesti….nu ne-ar trebui mancare sau apa, am uita sa platim facturile , iar sefii ar auzi destul de des placa cu „azi nu ma simt in stare sa lucrez.cred ca e contagios”.

Chiar si-acum, cand scriu, chicotesc asemeni unui copil in fata jucariei preferate. Dupa atata vreme de cand te stiu, dupa atatia ani de cand ma cauti, inca avem puterea sa „inventam” clipe. Mi-e drag de tine cand visezi frumos, cand ma saruti inainte de a-mi spune „Buna dimineata!”, cand ma imbratisezi cu toata fiinta ta inainte de a pleca la culcare. Ti-s draga si eu cand scriu „copilarii” care te fac sa zambesti, ti-s draga de cate ori imi intind gatul alb dupa un sarut…ti-s draga cand iti ofer tampla stanga sa-ti infigi iubirea dulce-amaruie. Ti-s draga daca impart cu tine dulciurile copilariei mele, copilariei tale….Ti-s draga insa si cand, ca o felina feroce, te inchid intr-o imbratisare si te tin prizonier al iubirii mele, pana se face dimineata.

Mi-e draga lumea pe care o inventez ca sa-ti fac pe plac si sa te aduc mai aproape. Mi-e drag sa te stiu zambind cand tehnica iti aduce, in fiecare dimineata, o „bucatica” de mine. Mi-e drag sa te cred, sa te cert, sa te chem, sa te aud….

Cred in clipele inventate pe care le impartim frateste, ascunsi, intre 4 ochi si 2 guri. Cred in punctele de suspensie pe care le umplem de sensuri.Cred in adjectivele umflate care sterg duritatea verbelor. Cred ca te-as putea iubi o viata. Cred ca m-ai adora o vesnicie, pana la sfarsitul vietii. Sau al iubirii. Sau al muzicii.

Cred ca da, ai dreptate. Restul e muzica.Si tu ….stii…..

Cred ca NOI va ramane mereu singura arma non-letala pe care o putem folosi. Cred in clipele inventate, fie ca se vor implini sau nu. Pentru ca, vezi tu, visand si traind cu tine o eternitate voi fi mai bogata in fiecare zi. Iar tu, dragul meu, sa nu inchizi usa in urma mea…Din orice ratacire, ma intorc acasa. Pentru ca ACASA, pentru mine, esti TU.

Facebook Comments

Poate nu e prea tarziu pentru NOI

O poezie descoperita azi. Un dar care a bucurat si a mangaiat.Vreau sa pot pastra clipa aceeea…..

STELE SI CEARA – Valentin Zaraf

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ti esecu-ntr-un raft asta-noapte,
Inchide-l afara si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Tu vino aproape sa-mi tii de urat,
Sa nu-ntrebi de ce stam, pana cand si nici cat;
Sa tinem tot frigul inchis, zavorat,
Sa ne fie doar bine, doar bine si-atat.

Dezlegati de-ale lumii orori, nebunii
Sa pierdem cu voia si nervi si furii,
Sa luam doar castigul de lungi reverii:
Doi oameni. Doi singuri si-n rest doar copii.

Sa facem din noi un jalnic poem,
Sa facem sa cante si podul de lemn,
Sa cante si raul si marea-n tandem
De stele si ceara; Nici zvon de blestem.

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ma-n ochi si in vis asta noapte;
Pastreaza-ma-n plans si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Aproape sa radem si doar intr-o doara
Sa spunem c-avem ceva sa ne doara,
S-aducem sfidarea iernii de afara:
Un glas de copil, un foc si-o vioara!

PS: Multumesc Cristina Socaciu ( blogul lui Alice Nastase)!!!

Facebook Comments

Aproape.Prea aproape?

Dor.Iar mi-e dor de tine.Am avut o zi, o saptamana ciudata.Am muncit mult, am alergat mult.Imi place sa cred ca am adus o bucatica de fericire pentru unii oameni.M-am descoperit in unele clipe, grabita, fara tihna si fara pic de energie ramasa la sfarsitul zilei. Dar sunt impacata cu mine, cu ceea ce fac.Eforturile mele sunt rasplatite daca cineva, oriunde, imi zambeste cand ma saluta.Imi multumeste, imi strange mana.Conteaza.Pentru mine, conteaza.

Dar nu asta vroiam sa-ti spun.Vroiam sa stii ca imi lipsesti.Ca nu gasesc mereu timpul sa iti spun asta, dar este exact ceea ce simt.Au fost zile cand am dorit in fiecare secunda s-aud „larma de voci” din INBOX-ul meu si sa stiu ca esti acolo.Si in toata agitatia, in tot tumultul muncii mele, fiecare gand se odihnea pe umarul dorului de tine.Ar fi multe de spus, ar fi multe de „explicat”….insa, STIU.Tu nu ai nevoie de explicatii.IUBIREA nu are nevoie de explicatii.Ai dreptate, dragul meu.

Iti spuneam ca imi doresc ALTFEL de dimineti.Dimineti cu tine.Sau macar, nopti tarzii cu tine.Imi doresc sa ratacim impreuna, printr-un oras neutru (deja orasul tau nu-mi mai e dusman, iar orasul meu te-a adoptat deja).Sa descoperim case vechi, darapanate, dar purtand parfumul vietii, parfumul unor povesti ce nu mor.As vrea sa ma gaseasca primavara de mana cu tine, in gandul tau, in inima ta.As vrea sa ma inveti, intr-o zi, sa „inteleg tehnica” si sa mi-o fac prietena. As vrea sa mancam capsuni si clatite cu ciocolata. As vrea sa vedem un apus de soare si as vrea sa ma privesti in rasarit si sa-ti par UNICA,sa-ti fiu EA. As vrea sa vezi Atena, prin ochiii mei. As vrea sa stii fericita si sa imi zambesti sugubat.

Tu, mi-ai spus ca vine februarie inainte.Ei si?Las’ sa vie.Sa vina orice, cata vreme am dorul, cata vreme am cuvintele care te pot alinta pe tine, fie si tainic, fie si sporadic…Cata vreme ESTI si SUNT, mi-e bine.Mi-e dor, dar mi-esti asa cum trebuie.Asa aproape.Asa adorat, asa cuminte, asa tainic, asa „de neuitat” incat…Nu-i tarziu.Niciodata nu-i tarziu, pentru noi.

Ar trebui sa ma intorc la invatat.Ar trebui sa ma iert pentru ca „neprezenta mea a cauzat grave erori de sistem” si sa iti dau in dar – slaba compensatie, stiu…dar, fii bun, rogu-te, si ingaduie-mi copilarii inca – gandul meu aproape, asa de aproape ca ma intreb daca nu-ti face rau.Daca nu te scurtcircuiteaza din efortul intelectual in care te angrenezi mereu.Pentru ca, vezi tu, nu-i lucru usor sa iubesti asa, „pana la capat”!

Dar, ce-ti spun eu tie?Tu stii.Tu…..ma crezi cand spun ca ma macina dorul, ma toarce-n fuioare mici de vorbe boante care nu stiu(afurisitele!!!) sa-ti spuna, sa-ti cante, sa-ti mangaie, sa-ti aline.Si mi-s urate departarile in care esti, dar mi-s dragi cararile pe care te poti intoarce, candva, la mine. Si mi-e gandul greu, mi-e sufletul beteag de dragoste.Dar ma ridic si fac un pas.Inca unul si inca unul.Si drumul ma duce acolo unde trebuie sa fiu. Si ma invart intr-o lume pe care ti-o pictez, uneori, pasionata si vesela si rosind de emotii ca-ti spun „doar nimicuri”.

Cand genele se lasa peste lumina ochilor tai, sa stii ca vei gasi sarutul pe care ti-l trimit pe aripi de gand.Sa stii ca ma asez, cuminte, pe perna ta, sa-ti veghez visarile si sa-ti astept trezirea molateca si alintata.Sa stii ca-ti cuprind fruntea in causul sarutului. Sa stii ca-ti port o mare de dor.Si-o mare de drag.Sa stii tu…ca-s aproape.Si ca ma tem, de-aia nu ma simti.”Oi fi prea aproape?” ma intreb.

Sa stii ca-s in toate privirile care-ti zambesc si nu le intelegi menirea.Sa stii ca-s in razele de soare pe care le primesti dimineata, inca somnoros. Sa stii ca-s tot eu si-n victoriile mici si mari pe care le implinesti in fiecare zi. Sa stii ca sunt in jurul tau, in visul tau, in gandul tau. Sa stii ca sunt stralucirea unei stele pe care n-o vezi, dar o banuiesti luminoasa, toata un zambet….sa stii ca sunt eu….

Facebook Comments

Sete de IUBIRE

M-am trezit cu gandul la tine.Mi-am spus ca trebuie sa te iert pentru tot ce mi-ai gresit,cu stiinta sau fara stiinta, cu voie sau fara de voie, acum sau ALTADATA.Mi-am primis sa ma iert pe mine pentru tot ce nu ti-am spus si te-a ranit.Pentru tot ce ti-am spus si te-a ranit.Iar eu am spus-o, desi stiam ca te va rani.Mi-am promis sa nu mai las mereu ratiunea mea sa iti intunece visele si zborul….Asa mi-am inceput ziua, dragostea mea.

Apoi, totul mi s-a parut usor.Fiecare gand s-a asezat cuminte, in coltisorul lui, fiecare temere a plecat ochiii, sfioasa. Si te astept.Ca si cum ar fi prima oara.Ca si cum n-as fi sigura ca ma vei saruta dulce, total.Asa cum o vei face mereu, cand nu ne vom alunga unul pe celalalt.

Dragostea mea, sunt clipe cand ma ascund de dor de tine, departe.In lumi in care nu ti-am dat parolele de acces. Si ma cauti uneori, disperat, sperand ca vei ajunge la timp sa ma impiedici sa ma arunc in valtoarea gandurilor negre. Dar nu am nevoie de tine pentru asta, nu stii? TREBUIE sa stiu sa ma salvez singura.Trebuie sa cred ca am puterea de a implini vise si de a le remodela, daca nu mai sunt corespunzatoare.

Stiu ca vei deschide ochiii mari, larg senini si a mirare.Te intrebi ce-oi fi patit….Nu-i nimic, dragoste.Sunt bine.Sunt mai bine decat eram ieri sau alaltaieri.Ma renasc din ganduri si din vise.Si din iertari.Am inteles, in sfarsit, cat de important este sa stergi mizeriile care te tin legat de trecut. Cat de important si vital este sa rupi panzele de paianjen care te incatuseaza intre regrete si amintiri.

Te-am iertat.Te iert si pe tine, asa cum il iert pe EL,pe celalalt.De fiecare data, am sa va iert pe fiecare dintre voi.Pentru ca mi-e sete de iubire.O iubire mare, completa, care nu are reguli si nu poate fi cuprinsa.O iubire care imi da putere si aripi si viata.Te iert si stiu ca prin iertarea mea, te dezleg de robia regretului.Si o fac pentru ca te iubesc, mai adanc decat marea, mai inalt decat cerul, mai aproape decat sufletul, mai dulce decat suflarea fierbinte pe obraz.

Mi-e sete de iubirea ta, mi-e sete de atingere.Mi-e sete, dar stiu ca am o oaza de minuni care ma astepta undeva.Stiu, cu toata fiinta mea, stiu.Si nu se mai face frig inauntru meu, desi afara sunt multe grade sub zero.Te iert si te vreau aproape.Mereu.Cu totul.Fara conditii si fara bonusuri.

Mi-e sete de tine, IUBIRE…..Te astept inca.Te vreau inca.Te iubesc inca.Desi nu stii…desi e tarziu, poate….

Facebook Comments

Sambata

Azi ma bucur de ceea ce am si sunt.Ma ocup de sufletul meu.Imi fac unghiile, citesc, scriu mail-uri….Afara e frigut si eu stau la caldurica.Ma simt bine in pielea mea.Ma bucur ca pot sa dorm ca sa se termine visele cu bine….Ma bucur ca pot citi fara sa ma deranjeze nimeni…Am sa beau o ciocolata calda.Am sa privesc pe geam neaua de afara si am sa zambesc.

Azi, n-o sa ma doara tacerea ta.Azi n-o sa sangerez pentru lipsa ta de reactie.Nu am sa mai astept un REPLY care nu vine.Azi, am sa te scot din viata mea.Cel putin azi, nu tu vei fi in centrul lumii mele.Asta este realitatea de azi.Te vei obisnui cu ea.Cred.Sper.

Azi, e sambata.Pentru sufletul meu si pentru mine.Pentru acele mici „chestii” banale care ma fac sa zambesc, sa visez cu ochiii deschisi, sa cant si sa rad…Azi, langa semineul gandului meu, va fi o zi tihnita….

Facebook Comments