Ajutor!Am pierdut copilul. Poveste cu final fericit

Ieri a fost o zi … cel puţin, ciudată, să zicem. Dimineaţa, când să ieşim din casă fiecare spre treaba lui, domnul soţ mă întreabă „Auzi, da’ tu ai văzut azi pisica?” Concluzia: am pierdut copilul. De această dată, e vorba despre copilul blănos, birmaneza Maya, cealaltă parte feminină a familiei noastre.

Nu o văzusem. Şi nici nu aveam cum. Nu mai era cu noi. Aşa a început ziua nebună de ieri. 🙁 Cum să pierzi un copil? Cum să dispară şi tu să nu ştii? Cum să treacă printre picioarele tale? Cum? Cum?

Copiii au plecat liniştiţi la grădiniţă, mai mult ca sigur că domnul soţ a condus nervos la şi de la grădiniţă. Eu am continuat căutarea. Am strigat, am răscolit dulapurile, pernele şi paturile pe unde se mai culcuşea, de obicei, domnişoara. Pisica nu era şi pace.

Încă nu îmi era clar ce anume se întâmplase. S-a mai ascuns şi altă dată. Prin dulap, printre hainele de iarnă. Prin vreo  cutie sau pungă mai întunecoasă. Maya mea alintată se ascundea de noi şi ieşea când dorea, căscând şi torcând. Ca şi când nu era nimic rău în lume. Ne privea cu ochiii ei mari şi blânzi, cerând o mângâiere care venea, cam rar, însă.

Asta este lucrul pentru care mă simt cel mai vinovată – pisica Maya este un membru cu drepturi depline al familiei, dar este cel mai puţin drăgălită. Îmi propun să schimb asta. Mi-am repetat asta ca mantră, toată ziua de ieri.

Să ne întoarcem însă la ziua de ieri, când am descoperit că am pierdut copilul. Sau că a fugit, dar hai să o luam cu începutul.

Cu o seară înainte, cuprinsă de un elan muncitoresc din cale afară de chinuitor, am decis să fac ordine în camera copiilor. Să triez jucăriile, să arunc tot ce nu „corespunde” din punct de vedere al calităţii, să fac grămăjoare cu  DE DONAT, DE VÂNDUT/SCHIMBAT şi DE ARUNCAT.

Şi dă-i şi luptă! Şi aşează şi şterge şi numără. Şi la un moment dat, cu toate ajutoarele (a se citi : mâini dibace şi rapide care „fură” tot ce ajunsese să fie aşezat la loc), realizez că e aproape noapte şi ar trebui să ne odihnim. O să mai caut o cale prin care să nu mai trag de mine în halul asta, încă nu am găsit o astfel de metodă prin care să dau gata măcar o cameră. 🙂

Scot repede afară, lângă uşa, o cutie de carton cu resturi de jucării şi altele. Spun repede pentru că … dacă momentul potrivit nu este fructificat, acele jucării nu vor mai ajunge niciodată la gunoi. Pentru că SUNT ALE MELE  şi AM NEVOIE DE ELE. Pentru că LE MAI PĂSTRĂM şi AM NEVOIE de ele. Cine are măcar un pui de hârciog în casă (fie că este soţ, copil sau altă specie) ştie exact despre ce vorbesc. Nu vă mai spun că hârciogii mei mici seamănă cu domnul soţ pentru că mă veţi acuza că sunt hateriţă. 😛

Am pierdut copilul blănos, deci. Eu am închis uşa şi cutia afară, dânsa – domnişoara Maya – a ieşit printre picioarele mele pe holul blocului. Până la rutina de somn – poveste, exerciţii de logopedie, pupat, drăgălit, etc. – nici nu am avut vreme să îmi dau seama.

Dimineaţa că la noi, pe repede înainte. 😛 Până la stop joc: Ajutor! Am pierdut copilul!

Fac vreo câteva anunţuri pe care să le lipesc în bloc, las număr de telefon şi plec la muncă. Toată ziua sar câte 1,35 m de fiecare dată când suna telefonul. Evident, nu am primit nici un fel de semn. Am fost foarte tăcută şi reţinută la muncă, lucru care nu mi-e caracteristic. 😛 Din păcate, cineva a observat şi am spus ce problemă am. Tot e bine când ai în jur oameni frumoşi care te cunosc şi cărora le pasă, nu?

Domnul soţ a sunat de vreo 4 ori. Nu, nu am primit nici o veste despre copilul pierdut. Da, pentru noi, PISICA este un membru al familiei. Faptul că a plecat/s-a pierdut/s-a rănit/etc. este un eveniment grav, ne afectează.

După amiază, o vecină ne-a adus înapoi pisica – o găsise la etajul 3, speriată şi plină de pânze de păianjen. Am iubit-o pe rând, toţi. Am tras o sperietură grozavă!

M-am gândit mult, cu ocazia asta, cât de important este să îţi arăţi afecţiunea. Faţă de toţi cei dragi. Să spui. Să arăţi. Să faci în aşa fel încât celălalt să ştie – conştient şi asumat – că îţi este drag, că îţi este util, că prezenţa lui/ei este o bucurie pentru tine.

Am pierdut copilul blănos, pentru câteva ore. Am simţit însă că am câştigat câteva conştientizări importante. Această poveste este una adevărată, cu final fericit şi mă bucur că este aşa. Să dea bunul Dumnezeu să ne ţină cu mintea trează şi să gestionăm mai bine lucrurile, de acum înainte!

Voi aveţi animale de companie? Le-aţi pierdut vreodată? Vă amintiţi cum s-a terminat povestea respectivă?

 

Daruri de suflet. Din nou despre mamele creative

Eu iubesc oamenii mai mult decât iubesc obiectele. Și pentru că îi iubesc, uneori, aleg să le ofer daruri de suflet. Care să bucure și să încânte. De aproape un an de zile, mare parte dintre aceste daruri provin de la mamele creative din grupurile WAHM din țară sau chiar din grupul local.

Vara a ajuns la sfârșit, copiii mei s-au bucurat de plimbări și aventuri dintre cele pe care le-am organizat cu drag. Tot auzindu-mă vorbind despre mame care lucrează de acasă, despre fel de fel de proiecte creative și obiecte personalizate, pe lângă toate micile mari minuni care au poposit vremelnic la noi în casă, copiii mi-au cerut să aibă și ei boluri și tacâmuri personalizate.

Am tot căutat cele mai frumoase și colorate teme. Am salvat multe idei, am „tatonat” terenul până când am dat peste mânuțele creative, iscusite și răbdătoare de la Bebe boutique.

Întâmplarea a făcut ca frumoasele obiecte să ajungă la noi imediat după săptămâna la mare, înainte de a pleca spre Sighișoara și nu vă spun câtă muncă de convingere a trebuit să duc pentru a lăsa castronașele acasă.

Iată „inculpatele” 🙂

Având în vedere că am tot atras atenția tuturor din casă că aceste obiecte trebuie spălate de mână și nu în mașina de spălat vase, puiii de om au priceput mesajul și acum le alintă  – prețioasele noastre 🙂

Pentru că am venit de la Sighișoara cu tolba plină de energie pozitivă și gânduri frumoase, nu puteam să nu scriu aici și despre curajoasa Claudia, o ardeleancă adevărata care dă viața și culoare obiectelor cu suflet de la Atelierul Păpădiei .

Claudia pune câte o bucățică din inima ei în fiecare obiect la care lucrează. Culoare, gingășie, atenție la detalii, respect pentru client – toate sunt ingrediente care vin la pachet din fiecare interacțiune cu ea. Eu mi-am ales o frumoasă cană cu inimioară (cum altfel decât verde?), dar modelele pe care le vedeți în albume pot deveni puncte de plecare pentru ceea ce va doriți voi. Gata cu vorba, să vedem culoare, nu?

 

 

 

 

Mamele creative sunt izvorul de unde îmi extrag și eu, mai nou, toate ideile de daruri pentru oamenii din jur. Alături de mamele creative din Neamț mă văd lucrând la proiecte și crescând, în timp.

În fiecare lună, măcar o dată, ne vedem să punem țara la cale, într-o locație din Piatra Neamț. Sunt mândră că mamele creative sunt surse de inspirație pentru cei care s-au săturat de plastice făcute pe bandă rulantă și cred sincer că ar trebui să susținem aceste proiecte.

Deși mânuțele mele nu împletesc și nu fac lucrușoare tangibile, mă consider una dintre mamele creative.Pentru că există o mulțime de joburi pentru mamele care vor să rămână acasă, lângă puiii de om, contribuint totodată la veniturile familiei.

Dacă și tu cunoști una sau mai multe mame creative care s-ar bucura să fie parte dintr-o comunitate unde se împărtășesc idei și ne susținem reciproc, i-ai face o bucurie să îi povestești despre Work at Home Moms în general și despre grupul mic, dar puternic din Neamț. Sau poți lăsa aici un mesaj în care îmi povestești despre ea și eu voi face restul 🙂

 

 

Schimbare de ritm

Prima zi de vacanta adevarata pentru unii, ultima zi de munca inainte de concediu pentru altii. Desi o schimbare de ritm e binevenita cateodata, habar nu aveam ce urma sa ma loveasca.

Ora 8 – Fac planul in cap, duc termitele la locul de joaca unde avem abonament. Fug la munca, merg la interviu, termin o parte din treaba si inainte sa se faca ingrozitor de cald afara, recuperez copiii.

Ora 8.10 – Schimbare de ritm 🙂 Locul de joaca deschide la 9, nu la 8 (cum scria pe site!!!)Bun asa. Varianta de rezerva. Fuga cu termitele la strabunica, Dumnezeu sa ii dea sanatate.

Ora 8.20 – Bun. Am lasat copii. Fuga la munca. Fa cerere de concediu. Da Doamne sa se aprobe ca altfel…rupere de ritm scrie pe coada mea! Suna telefonul. Fa 5 adrese. Da 3 relatii. Trimite 6,4 fax-uri. Se strica faxul. Bun. Scaneaza si trimite mail. Cade curentul…Nu? Corect, nu cade curentul, dar asta ar fi lipsit.

Ora 9.03 – Fuga dupa termite. Fuga la locul de joaca. Raspunde la 276890 intrebari provenind de la Termita 1 de 5,5 ani si ai rabdare cu mersul impleticito-razgaiato-dragalas al Termitei nr. 2 de 3 ani. Cum ar fi si cu o fetita, se intreba un neuron ratacit…Saracul, cred ca a facut insolatie intre timp. Ajungem la locul de joaca. Repeta, repeta, repeta: nu ne lovim, nu ne imbrancim, nu muscam, cerem ajutorul daca e nevoie. Mami vine dupa voi. Schimbare de ritm? Doar de neologisme, mai sunt si altii pentru care trebuie sa repeti de N+1 ori aceeasi fraza. Dar nu e bai…no panic, man, cum s-ar spune.

Ora 9.57 – Gafaie organizat spre sala de interviu. Care habar n-am unde e. Trebuia sa merg la baie inainte sa plec. Neuronul, bate-l vina! Cand ai nevoie de el, unde umbla? Pe repede inainte, in ritm de… concurs! Candidat 1, ok. Candidat 2. Hai cu procesele verbale. Bun. Iar cafea? Buuuuuuuuuuun. Apa. Schimbare de ritm?As vrea eu. Suna de la locul de joaca. Copiii nu mai vor sa stea. Sfinte al zilei de luni, cu ce ti-am gresit???

Ora 11. 39 – Alearga spre locul de joaca. Fara apa si palarie ca sunt o doamna ce…ritm-ul meu 🙂 Ajung la locul de joaca. Evideeeeeeeeeeent ca termitele nu vor sa plece, nu? Ca ce „fain a fost, mai mami” si „da’ eu nu vreau sa pleeeeeeeeeeeeeeeec”….1,2,3, 4, ritm. Schimbare de ritm. Eu am vrut?Poftiti de va serviti, doamna, ca avem pe saturate!!!

Ora 12.04 – Inapoi la bona improvizata. „Abandoneaza” termitele si NU TE IMPLICA in negocierea mesei de pranz. Repet, nu te implica!!! Da, vorbesc singura.

Ora 12. 13 – Daca tot ai iesit, adu ceva de mancare si pentru oamenii muncii, ca na…Bancomatul nu functioneaza. Iau cu cardul, nu e nici o problema. Fuga cu mancarea.

Ora 12.48 – Mancarea e servita, maiestatile voastre administrative! Eu nu vreau cu ciuperci, pentru mine fara patrunjel….Buuuuuuuuuun. Apa? Avem. Suna telefonul. Rezolva 5 hartii. Verifica cerere de concediu. Slava Cerului e semnata. Cred. Ca e de bine. Sau nu. Mai bine nu ma gandesc. Suna faxul. 😛 Verifica mailul. Termina situatia. Fa ordine pe birou ca doar pleci in concediu si sa nu se puna praful de bunatate de hartii.

Ora 15.45 – Vin specialistii. Sedinta. N-am inteles nimic, dar nu e bai. Am tot timpul din lume sa citesc un cod. Oricare, ca tot aceleasi dimensiuni le are. Si eventual, dupa ce termin, aflu ca are vreo 7 (cel putin!) modificari, actualizari, republicari. Sau ca ai citit bucata abrogata. Cum era? Schimbare de ritm? :)) Buna gluma.

Ora 15. 48 – Suna sotul. L-am sunat yo? Da, acum vreo 3 ore. Ce vroiam? Habar n-am. Daca ma intrebi, nici cum ma cheama nu mai stiu. Dar am bolentin. Deci, safe here.

Ora 16.21 – Gata adresa. Are completari. Nu e buna de dat la semnat. Modifica, listeaza, fa notite si lasa la corectat. Suna prietena „azi avem pilates”. Yey! Exact ce imi lipsea. Hai ca si-asa am avut o zi.

Ora 16.35 – Ies pe usa. Unde e echipamentul? Cum unde? La supermarchet. In compartimentul pentru bagaje. Am luat mancare si am pus echpamentul la loc sigur. 🙂 Fuga dupa el. Daca o mai fi acolo.

Ora 16.57 – Ajung, gafaind, la pilates. Gasit echipament, pierdut cap si orientare. Iar n-am sticla cu apa, dar lasa ca ma vad cu prietena mea si o sa fie ok.

Ora 18- Pilates mortua est. Ergo deci…ce ritm frate? Cine ar fi crezut ca am atatea locuri care pot sa ma doara? In acelasi timp si la o asemenea intensitate? Maine va fi mai bine. Sigur. Incepe vacanta cu termitele.

Ora 19 – Termita 2 – Mami, te iubesc. Prietenii stiu de ce. Dusmanii vor comenta. Dar asta e soarta. Corpul meu, ritmul meu. Cand o gasi alta mai buna, promit ca le pun in cui. 🙂

Ora 20 – Hai sa scriu repede pe blog sa ma laud cum e cand imi doresc ceva din tot sufletul meu si universul imi raspunde. O schimbare de ritm este mereu binevenita. Daca esti sau nu pregatit pentru ea… este o cu totul alta discutie.

Hai sa va aud. Doar eu am puteri de-astea? 🙂

PS: Pe parcursul zilei nimeni nu a fost cu adevarat ranit. Unele sunt exagerari, dar, hei…if it counts… viata are ritmul pe care il alegi. Cateodata mai lent, alteori mai rapid. Te adaptezi sau … nu stiu care e cealalta varianta, pe bune ca nu stiu 🙂 Dar daca m-ati lumina, v-as ramane profund recunoscatoare.

Bucuria lucrului bine facut. Ladita cu Rost

Ca imi plac si apreciez mult lucrurile facute cu bun gust cred ca stiti deja. De-a lungul vremii, am cumparat pentru mine si cei dragi multe lucrusoare faurite cu drag de la mamici care lucreaza de acasa sau Work At Home Moms. Asa am ajuns la… Ladita cu Rost 🙂

Am gazduit cateva evenimente ale asociatiei si sunt mandra sa fiu vocea lor pe plan local. Grupul nostru din Piatra Neamt a crescut incet si ne bucuram de fiecare nou eveniment. In fiecare luna, impreuna cu echipa care ma ajuta (multumesc mult, fetele mele dragi!) punem la cale macar o intalnire pentru noi si piticii nostri. Chiar dupa amiaza avem o astfel de intalnire 🙂

Ce este Ladita cu Rost?

Despre Ladita cu Rost ar fi multe de spus. Pe pagina ei de FB veti descoperi multe lucruri in care este cusuta cate o bucatica din inima ei mare 🙂 Angi este o super profesionista: atenta la detalii, creativa si foarte talentata. Am vorbit mult pana am ajuns la concluzia „castigatoare” in privinta lucururilor pe care mi le-am dorit. A avut o rabdare infinita cu mine, mi-a sugerat diferite variante, dar m-a lasat sa aleg asa cum imi doream.

Voi recomanda oricui produsele by Ladita cu Rost pentru ca, din punctul meu de vedere, sunt realizate cu mult talent si, foarte important, respect pentru client. Semnul de carte si bentita pe care le-am asteptat cu nerabdare au venit frumos ambalate, firul de lavanda a completat surpriza si mi-au bucurat sfarsitul de saptamana.

Pentru semnul de carte metalic, delicat si cu personalitate a trebuit sa ma „lupt” cu copiii, care aresteaza orice lucrusor care li se pare mai interesant.

Cartea pe care o citeam a devenit cel mai bine pastrat secret din istorie ca sa nu raman fara comoara de semn de carte 🙂

Si… pentru ca este prima bentita pe care am purtat-o fara sa resimt durere sau disconfort, voi mai revenit, cat de curand, pentru a reinnoi stocul.

Multumesc mult pentru tot, draga mea Angi si sper ca sufletul tau mare sa se bucure de implinirea acestui vis: Ladita cu Rost este nascuta si crescuta cu o infinita dragoste 🙂

Daca vreti sa cunoasteti oameni faini ca talentata Angi de la Ladita cu Rost sau alte WAHM despre care am scris, daca vreti sa daruiti celor dragi obiecte lucrate cu dragoste si cu mult bun gust, daca vreti sa nu pierdem pasiunea pe care, in fuga noastra o ratacim… alegeti sa faceti parte din proiectele WAHM.

Cum pot sustine Asociatia Work at Home Moms

Poti sustine proiectele noastre astfel:
*preluand un banner: http://wahm.ro/bannere/#prettyPhoto
*scriind despre noi
*donand: http://wahm.ro/fii-donator/

Sunt mandra sa va anunt ca in Piatra Neamt exista deja 3 locatii unde puteti lasa donatii pentru noi – la Rawissant, la ARawMatique si la Salon Hypnotic (fiecare locatie poate fi gasita usor pe FB si ne bucuram ca avem sustinerea lor pentru proiectele noastre)

Ce face WAHM cu fondurile stranse?

* asigura platile administrative (contabil, avocat, PR, grafica, fundraiser, consilier pe finantari, scriere proiecte pentru accesare fonduri, resurse la nivel local: flyere, carti de vizita, ecusoane, cutii de donatii, elemente de branding: indicator, banner, insigne, transport materiale, speram roll.upuri, flipchart pentru toate orasele unde suntem, precum si sa inchiriem spatii permanent)
* asigura 5 salarii plus impozitele la stat pentru cei 5 angajati permanent: mame singure, fara venituri, mame cu joburi part time.
* asigura periodic plati pentru evenimente gratuite sau cu donatie la latitudinea participantilor: traininguri, sezatori.

PS: Fotografiile apartin Ladita cu Rost si nu pot fi preluate fara acordul expres al acesteia.

Arome Urbane. Un drum, un om, niste vise :)

Mie mi-au lipsit interviurile cu Oameni frumosi 🙂 Astazi, stăm de vorbă cu o mămică frumoasă şi curajoasă, creatoare de Arome Urbane. Am cunoscut-o, virtual deocamdată, la una dintre discuţiile din grupul Work At Home Moms şi mi-am dorit să o cunoaşteţi şi voi, aici.

Cine eşti tu – scurtă carte de vizită 🙂

Sunt Ana, mamă de băiat de 4 ani şi de fată de aproape 2 ani, îmi plac culorile, traiul aproape de natură, dansul şi îngheţata.

Cum ai devenit WAHM?

Arome Urbane – Coliere alăptare
Arome Urbane – Coliere frumoase şi sănătoase
Arome Urbane – Cu puţin roşu

Mereu am făcut ceva după muncă: cercei, brăţări, împletituri, desen, croitorie, iar accesoriile mi-au plăcut mereu. După primul copil, am suferit nu după somn, nu după nopţile pe la terase cu prietenii, nu după tocuri, ci după mărgele. Şi atunci am aflat de aceste coliere. Am stricat un set de mărgele din lemn pe care le aveam şi am făcut primul colier. Apoi am început să caut bile din lemn mai special şi am încercat mărgele din seminţe exotice, diferite esenţe, dar lemnul de ienupăr m-a cucerit. Şi la îndemnul unei prietene, am început să lucrez şi pentru alte mămici. Pe lângă coliere, s-a ivit şi lavanda în viaţa mea (avem o cultură de lavandă) şi de aici numele Arome Urbane.

Care sunt sursele tale de inspiraţie?

Natura este inspiraţia pentru orice, răspunsul la orice întrebare. Mă inspira şi mamele – puternice, iubitoare, jucăuşe şi delicate pentru care croşetez aceste coliere din lemn, fir subţire de bumbac şi dragoste.

Dar marile „pietre de moară” cu care te lupţi?

Arome Urbane – Lan de lavandă

Mă lupt doar pentru ce mi-am propus, mă lupt doar pentru scopul meu de a avea o viaţă liniştită, aproape de familie şi de natură. Doar aşa simt împlinire şi linişte. Greutăţile sunt cele cunoscute tuturor la început de drum: desfacerea. Eu cred cu tărie în ceea ce fac şi sunt convinsă că ce pleacă de la mine este un lucru  de calitate. Nu aş putea să fac altfel. Vreau să trimit mamelor, oamenilor care îmi comandă coliere, produse cu lavandă, săpunuri sau orice altceva şi o bucăţică de suflet, să simtă pasiunea cu care lucrez.

Cea mai mare dorinţă pentru anul 2017…

Pentru afacerea mea îmi doresc să distilez lavanda şi să pot oferi ulei esenţial de lavandă de calitate şi apă florală. Pe lângă am o serie de produse pe care eu şi familia mea le folosim şi aş vrea să le aduc în magazin. Produse pentru curăţenia casei bio, la preţuri bune, săpunuri naturale şi detergenţi bio, prietenoşi cu natură. Îmi doresc să colaborez cu cât mai mulţi producători români şi AromeUrbane să devină locul în care vii să cumperi cu încredere.

Ce te relaxează? Cum şi cu cine îţi petreci timpul liber? Există aşa ceva ? 🙂

Arome Urbane – Săculeţi lavandă
Arome Urbane – Baie catifelată

Nu este nimic surprinzător că având o cultură de lavandă, relaxarea cea mai mare este o plimbare printre aceste flori împreună cu copii mei. Liniştea câmpului, unduirea florilor, zumzetul de albine şi parfumul de lavandă sunt reţeta perfectă. Dar asta este doar în sezonul lavandei. În restul anului, relaxarea este croşetatul colierelor. Noţiunea de timp liber s-a schimbat pentru mine în ultimii ani, îmi vine greu să îl definesc acum: timp în care nu am nimic de făcut, timp liber de la stat cu copii sau timp liber de la munca mea? Oricum ar fi, nu îl mai caut, încerc să prind în cursul zilei câteva minute pentru scurte meditaţii şi încerc să fiu prezentă în mod conştient în viaţa mea 🙂

Cum ai ajuns în comunitatea WAHM? Ce înseamnă acest drum, pentru tine?

Am ajuns în această comunitate când a fost momentul potrivit pentru mine. Şi aici am descoperit o conexiune puternică, sprijin, informaţii şi inspiraţie. Uneori, simt că, împreună cu celelalte mame WAHM pot conduce lumea: sunt mame din toate domeniile şi găseşti răspunsuri la orice. WAHM înseamnă să ies puţin din ritmul: job, de luni până vineri, de la 9 la 18 cu un concediu pe an şi viaţa doar în week-end. Înseamnă să fiu mai aproape de familie, pe mai puţini bani, dar mai împlinită. Îmi doresc să rezist cât mai mult, financiar vorbind.

Planuri de viitor…

Îmi doresc să certific cultura de lavandă, să pot dovedi prin hârtii că lavanda mea e bio. Acum pot doar să o spun.

Unde te găsesc prietenii şi unde îţi pot invidia muncă cei mai puţin prieteni? 😛

În momentul acesta, cel mai rapid mă pot găsi pe Facebook la Arome Urbane,  dar în curând şi pe www.aromeurbane.ro

Un gând de final 🙂

Cumpăraţi produse locale!

Am testat și eu aceste produse. În primul rând, vă pot spune că miros divin și că nu mă mai satur să „gust”… olfactiv dulapul cu lenjerie. De asemenea, baia copiilor este prilej de încântare pentru toată lumea. Săculeții sunt tare drăgălași, iar eu plănuiesc, în secret, să îmi bucur oamenii dragi cu astfel de atenții și în viitor, shhhh!

Un nou serial Disney – Mickey și Piloții de curse

Cu mare plăcere salut lansarea unui nou serial, Mickey și Piloții de Curse, serial ce va avea premiera la Disney Junior pe data de 22 aprilie, la ora 10:30.

Cel mai îndrăgit personaj Disney, Mickey și prietenii săi – Minnie, Pluto, Goofy, Daisy și Donald – iau parte la curse pline de aventură și umor în mașinile lor personalizate, în diferite locuri pe glob, dar și în orașul lor natal, Hot Dog Hills.

MICKEY SI PILOTII DE CURSE @Disney Junior

Serialul abordează teme precum umor, prietenie, lucru în echipă și fairplay puse în contextul curselor de mașini

 În plus, Minnie și Daisy au o afacere secundară, numită Ajutoarele Abile. Ele demonstrează multă creativitate și autenticitate în provocările întâmpinate. Acestea pot fi salvarea unei pisici dintr-un copac, recuperarea unor bijuterii pierdute din canalizările Parisului sau multe, multe altele la fel de surprinzătoare și amuzante.

De ce ne place Mickey de la Disney Junior

Am aflat cu încântare că, asemeni celorlalte programe Disney Junior, serialul Mickey și Piloții de Curse are la bază o programă educațională menită să cultive diferite arii de dezvoltare ale copilului: fizică, emoțională, socială și cognitivă, precum și stimularea abilităților de gândire, etice și creative.

 

Poveștile prezentate pun accentul pe modalități multiple de a rezolva diverse probleme și sprijină copiii să dezvolte abilități de gândire critică, dar și perseverență și flexibilitate. Curiozitatea și bucuria descoperirii sunt elemente centrale în serial, pe măsură ce Mickey și prietenii săi explorează diferite țări, culturi și tradiții în aventurile lor.

Am ales să scriu despre acest nou serial pentru copii tocmai pentru că Mickey este personajul animat favorit al prichindelului meu de aproape 3 ani. De fapt, s-a transformat într-o mică/mare pasiune 🙂 

 

Puțină istorie

Concret, Mickey – inițial a fost „Pickey Tous” – a devenit un soi de medicament bun la toate: doare burtica? Tati, dă-mi un Mickey să îmi treacă! E urât afară și nu putem ieși la joacă? Mami, ne uităm la Mickey!

MICKEY SI PILOTII DE CURSE – Minnie Mouse &Daisy Duck @Disney Junior

 

 

 

 

 

 

Avem o întreagă colecție de jucării cu aceste personaje (puzzle, mașinuțe, baloane, caiete și carnețele, etc.) și cu siguranță vor mai urma. Cu atât mai mult cu cât am doi băieți și le plac deopotrivă mașinile, viteza, aventurile și desenele animate 🙂

Talentul creativ, nominalizat la premiile Emmy, care se află în spatele serialelor hit de la Disney Junior, Clubul lui Mickey Mouse și Jake și pirații din Țara de Nicăieri, cuprinde următoarea echipă de producție: Rob LaDuca ca producător executiv, Mark Seidenberg co-producător executiv și supervising story editor și Thomas Hart în rolul de story editor. Seria este o producție marca Disney Television Animation.

Ce îmi place mie, ca părinte, la programele Disney Junior este faptul că îmbină într-un mod armonios inegalabilele poveşti Disney şi personajele îndrăgite de copii cu învăţarea (elemente subtile sau mai evidente de matematică, limbi străine, nutriţie şi stiluri de viaţă sănătoase), dar și abilităţile sociale.

V-am povestit deja că mă regăsesc uneori, seara, după ce adorm copiii, uitându-mă la desene animate și realizând abia târziu că aș putea să văd și eu un film sau o emisiune „de oameni mari” 🙂

 

Portrete în creion – Interviu Angela Mandragiu

Despre mamele frumoase şi curajoase pe care le-am descoperit în marea familie Work At Home Moms am mai scris. Una dintre ele vine astăzi în căsuţă, să ne vorbească despre portrete în creion, fedru, vise şi curaj 🙂
1. Cine eşti tu şi cum ai ajuns aici, pe blog?

 

Cine sunt eu? Pff… Sunt fata care nici nu știe când a devenit femeie, apoi soție și mami de doi copii veseli și frumoși. Sunt femeia ce a visat mereu la o familie unită, fericită, plină de veselie și iubire, și sunt mandră că acest vis s-a împlinit. Sunt o visătoare și o optimistă și chiar dacă uneori am impresia că mă mai pierd și că sunt mică mică de tot, într-un final ajung să văd întotdeauna partea plină a paharului.

Blogul l-am descoperit prin intermediul comunității WAHM, l-am răsfoit și m-ai cucerit prin modul tău cald de a scrie.

2. Ce înseamnă WAHM pentru tine?

WAHM este o comunitate minunată, o asociație a mamelor care lucrează de acasă,pe care am descoperit-o întâmplător, dar odată ajunsă în ea am știut că nu trebuie să mai plec. Am fost fericită și suprinsă în același timp, să descopăr mame ca și mine, care mai de care mai talentată, toate dedicate atât vieții de familie cât și pasiunilor lor, încercând să le îmbine cât mai armonios. Nu e ușor să fii o mamă care lucrează de acasă, cu doi prichindei în preajmă. Uneori îmi găsesc creioanele prin sertarul cu linguri, alteori descopăr că bucățile mele din fetru au fost molfăite atât de tare încât şi-au pierdut orice formă, alteori găsesc papiotele de ață înșirate prin toată casa… 🙂

3. Concret, cu ce te ocupi?

Am două mari pasiuni: prima este desenul în creion, a doua lucrul cu fetrul.

Abilitatea de a desena mi-o folosesc în mare parte pentru a realiza portrete. Oamenii apreciază astfel de desene și apelează la mine când vor să ofere unei persoane dragi din viața lor un cadou special, unic, personalizat. Adică, ce poate fi mai personalizat decât un portret? 🙂

Fetrul îmi place pentru moliciunea lui, pentru culorile lui frumoase și pentru că este “ascultător”, luând aproape orice formă. Cred că chiar și cea mai năstrușnică idee poate fi realizată din fetru. Fac litere, decorațiuni, carusele pentru pătuț, semne de carte, lumânări de botez, și câte și mai câte.

4. Care sunt sursele şi resursele de inspiraţie şi/sau …. transpiraţie?

De surse de inspirație am rareori nevoie, căci portretele le fac după fotografii și incerc să le fac cât mai fidele. Când desenez nu prea îmi este pusă creativitatea la treabă. Chiar și atunci când lucrez cu fetrul, de regulă clientul cam știe ce vrea, iar eu doar dau formă ideii sale. Unii îmi trimit fotografii cu ceea ce vor și sunt neînduplecați când încerc să îi conving că e mai frumos să fie diferit. Dar am și clienți care au doar o idee vagă și îmi dau mână liberă în ceea ce privește detaliile. Atunci pot să îmi fac de cap, să mă joc cu formele și culorile după mintea mea.

5. Care sunt cele mai mari bucurii? Dar cele mai incomode neajunsuri?

Bucuria o simt între etape: prima este atunci când termin un portret sau un obiect din fetru, după caz, și sunt mulțumită de rezultat. A doua bucurie o simt atunci când trimit clientului fotografie cu rezultatul și acesta se declară fericit. Iar a treia este atunci când clientul primește produsul, este mega-încântat și îmi trimite mesaj de mulțumire. Dacă îmi mai trimite și o fotografie-două cu portretul pus pe perete sunt în culmea fericirii. 🙂

Neajunsuri nu prea întâmpin. Am investit la început foarte mult în materiale, ambalaje și nu numai, iar acum doar culeg roadele. Mă mai supăr pe mine când nu reușesc să mă încadrez în anumite termene sau când sunt nevoită să refuz comenzi din cauza lipsei de timp.

6. De ce portrete în creion şi de ce fedru?

Mă simt legată de portrete pentru că ele reprezintă ființe umane, zâmbete imortalizate, în spatele cărora sunt momente de neuitat: o cerere în căsătorie, un prim sărut, un concurs câștigat, primul dințișor al unui copil sau primul dinte de lapte căzut, momente petrecute în familie etc. Faptul că sunt realizate în creion mi se pare că le dă o notă de mister și nostalgie.

De ce fetru? Pentru că este pufos, colorat, frumos, și pentru că se pretează la decupare, coasere și lipire fără să fie prea “nărăvaș”. Pentru că pot să dau drumul imaginației și creativității, ceea ce mă duce înapoi în copilărie, și atunci sunt iar o fetiță cu pistrui la ora de lucru manual.  Pentru că mă relaxează maxim să îl simt în palme și să lucrez cu el.

7. Cel mai mare vis…

Cred că aspirațiile se schimbă pe măsură ce evoluăm. Momentan cel mai mare vis este să ajung să am un venit constant și mulțumitor din pasiunile mele, și odată cu asta să devin o WAHM 100%. Acel moment îl simt destul de aproape, și atunci cred că voi dobândi noi visuri. O firmă, un atelier poate…:)

8. Ai un om special care merită un mare şi public MULŢUMESC? Hai să îi facem o bucurie 🙂 Laudă-l aici!

Soțul meu, categoric.E susținătorul meu cel mai mare, consilier, critic, finanțator la început. A avut încredere în mine din prima clipă, nu mi-a pus la îndoială ideile și metodele de promovare, nu m-a întrebat niciodată de ce am dat banii pe nu știu ce cutii, fetru, panglici etc. Tot el mi-a cumpărat și prima trusă de desen, acum trei ani. Înainte de asta nu îmi puteam imagina că există atâtea feluri de creioane, mine, gume de șters… Îi sunt recunoscătoare pentru tot. Nu puteam avea un soț mai bun. 🙂

9. Unde te vezi peste 5 ani?

Vai, 5 ani?? 😛 Dar eu nu știu unde voi fi nici peste un an! Cum am mai spus, aspirațiile se schimbă în funcție de realizări. De exemplu, acum 5 ani nu aș fi crezut că voi deveni ceea ce sunt acum.

10. Sfaturi pentru cei care citesc acest interviu şi îşi pun întrebări…

Sfătuiesc pe toată lumea să își urmeze visul. Știu, sună ca un clișeu, dar chiar așa este. Trebuie să ai un scop precis și să îți faci planul de atac pentru a-l atinge. Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii este să se teamă. Teamă de necunoscut, teamă de eșec, temă de ce va zice lumea. Curaj și înainte! Sunt lucruri mult mai bune în fața noastră decât cele pe care le lăsăm în urmă.

Fotografiile mi-au fost puse la dispoziţie de către Angela, căreia îî mulţumesc pentru prezenţa aici şi pe care o îmbrăţişez cu mare, mare drag 🙂