Carti pentru copii.5 recomandari numai bune de daruit/iubit

Despre carti pentru copii am mai scris, de-a lungul timpului. Carti sau jucarii care noua ne-au placut au devenit, apoi, recomandari pentru prietenii nostri sau pentru voi, prietenii blogului meu.

Dar vremea a trecut si cred ca e cazul sa fac un top de carti pentru copii de care copiii mei s-au bucurat.

Ca mie imi place sa citesc si ca impart lecturile mele cu voi, e clar! Dovada, recenziile si notele de lectura de pe blog.

Astazi, voi povesti putin despre cateva carti pentru copii 🙂

5 carti pentru copii „testate” de noi

 

  1. Colectia de 4 carti (noi avem doar trei) – Trenuletul lui Matei, Elicopterul lui Alexandru si Avionul lui Bogdan.  Sunt carti vesele, cu un fir narativ potrivit primelor lecturi, coperta este cartonata si imaginile frumos colorate. La noi au „prins” aceste carti de pe la 2 anisori si ne plac inca si acum la 3 respectiv, 5,5 ani.
  2. Bobita si buburuza este o alta serie de povesti care noua ne sunt foarte dragi. Am descoperit cartile citind experienta unei blogerite mame pe care o citesc, le-am cumparat si Matei le-a indragit imediat. Intre timp, am descoperit si animatiile 🙂 Foarte util episodul cu Bobita la gradinita, asta pentru ca mai aud voci care cer „marturii” ca la gradi totul este ok. Nu uitati de aceste aspecte cand cel mic va trebui sa paseasca acolo pentru prima data, da?
  3. Despre cartile lui Eric Carle ar fi multe de spus 🙂 Pana sa avem vreuna dintre ele nu intelegeam ce mare filosofie la niste carti pentru copii. Cand am „facut cunostinta” cu prima, am inteles. Drept urmare, acum avem deja 3  titluri 🙂 Marea dragoste a lui Petru, de aceasta data, ramane Gargarita morocanoasa.  Formatul potrivit manutelor micute, ritmul molcom al povestilor si cuvintele atent alese sunt bile albe pentru aceste carti. Pe langa acestea, nou intrata in „topul” lui Matei este Tati, te rog,  adu-mi luna de pe cer. Si aici, o mica paranteza 🙂 Cu aceasta carte, am reusit sa ii dau Cezarului ce ii apartine :), respectiv am restabilit ordinea in familie si tati a redevenit cel care… poate pentru ca e mare si puternic 🙂             Desi am trecut prin perioade in care aceste carti au fost ignorate, nu m-a lasat inima sa le dau mai departe, asa cum am procedat deja cu cateva carti pentru copii sau chiar cu jucarii. Sfatul meu este, daca va cad in maini astfel de carti, nu ezitati sa le cumparati! Pot fi, cu siguranta, cadouri de suflet pentru cei mici!
  4. Tot din preferintele copilului cel mare, Povesti altfel de la editura Girasol. Fara nici un fel de beneficiu, ma bucur sa observ multe carti frumoase, educative de la aceasta editura. Aceasta colectie de povesti reinventate – 6 povesti clasice transformate in lectii de viata sanatoasa – starnesc de fiecare data hohote de ras, dar si prilej de discutii aprinse referitoare la modul „corect” de a proceda in anumite situatii.                              Titlurile povestilor sunt mai mult decat sugestive (Sufla-ti nasul, lup Hain!, Mananca-ti legumele, Balauco!, Zambeste, Cenusareasa!, Fugi, Fursecut, fugi!, Jack puturosul si vrejul de fasole, Pinocchio, scoate degetul din nas!), imaginile viu colorate si formatul mare al cartii sunt atat de potrivite, incat sunt sigura ca va deveni un ajutor de nadejde cand vom deprinde tainele cititului, impreuna cu fiecare dintre copii.
  5. Un subiect de interes cu care se confrunta marea majoritate a celor care au in grija macar 2 copii – certurile/disputele intre frati – a devenit subiect de carte pentru Brigitte Weninger si Eve Tharlet. Prietenia dintre doi iepurasi este greu incercata cand se lupta orgoliile 🙂 Ca si in viata, dupa o perioada de pauza in relatie, fiecare dintre cei doi nastrusnici este mai dispus sa recunoasca meritele prietenului si sa gaseasca o cale de a lucra impreuna pentru rezolvarea problemelor.
    Concluzii 

    Desi copiii mei au devenit foarte repede interesati de carti (poate si pentru ca m-au vazut pe mine, constant, cu cate o carte in mana), sunt convinsa ca gustul pentru lectura se poate educa inca de la varste fragede. Imi amintesc zambind de o discutie cu Matei in care am fost intrebata de ce imi place sa citesc in loc sa ma joc si eu cu masinutele 🙂 I-am raspuns ca lumea pe care cartile mi-o prezinta este un fel de joc, pentru mine si mintea mea. Matei (avea putin sub 4 ani) a ramas ganditor si apoi mi-a replicat „Deci, si oamenii mari se joaca, doar ca nu recunosc…

    De atunci si pana acum, ne-au trecut prin mana multe carti pentru copii. Pe unele le-am apreciat si ne-au ramas alaturi, pe altele le-am frunzarit doar si le-am dat mai departe. La cercul de lectura am „trait” povesti despre care ne amintim cu drag 🙂

Ca o nota personala, as adauga faptul ca imi place sa daruiesc puilor de om carti. Periodic, odata cu noile achizitii pentru mine, incerc sa aduc in casa si carti frumoase pentru copii. Din experienta mea la capitolul carti pentru copii, am „dat” mereu din casa in ceea ce priveste lecturile si, tocmai pentru ca e un domeniu care ma pasioneaza, am putut consilia (la cerere!) pe cei interesati.

Dar, pentru ca omul cat traieste invata, v-as fi recunoascatoare daca mi-ati scrie despre alte carti/povesti care v-au placut si care credeti sa merita sa fie cunoscute si iubite de catre cei mari si mici. Nu am nici un contract cu nici o editura (desi mi-ar place!), asa ca toate lecturile se suporta din buzunarul propriu, dar nu am regretat niciodata astfel de achizitii.

Pe langa un joc sau o jucarie, la o aniversare mi se pare foarte potrivit sa daruim carti. Evident, e nevoie de putina „indemanare” in ceea ce priveste alegerile potrivite, dar cred ca, intreband ce fel de povesti/lecturi apreciaza sarbatoritul si/sau prin consultarea cu parintii unui copil de varsta apropiata, putem lua decizii inspirate!

La vreme de frig si ploaie, va doresc lecturi pasionante!

 

Un nou serial Disney – Mickey și Piloții de curse

Cu mare plăcere salut lansarea unui nou serial, Mickey și Piloții de Curse, serial ce va avea premiera la Disney Junior pe data de 22 aprilie, la ora 10:30.

Cel mai îndrăgit personaj Disney, Mickey și prietenii săi – Minnie, Pluto, Goofy, Daisy și Donald – iau parte la curse pline de aventură și umor în mașinile lor personalizate, în diferite locuri pe glob, dar și în orașul lor natal, Hot Dog Hills.

MICKEY SI PILOTII DE CURSE @Disney Junior

Serialul abordează teme precum umor, prietenie, lucru în echipă și fairplay puse în contextul curselor de mașini

 În plus, Minnie și Daisy au o afacere secundară, numită Ajutoarele Abile. Ele demonstrează multă creativitate și autenticitate în provocările întâmpinate. Acestea pot fi salvarea unei pisici dintr-un copac, recuperarea unor bijuterii pierdute din canalizările Parisului sau multe, multe altele la fel de surprinzătoare și amuzante.

De ce ne place Mickey de la Disney Junior

Am aflat cu încântare că, asemeni celorlalte programe Disney Junior, serialul Mickey și Piloții de Curse are la bază o programă educațională menită să cultive diferite arii de dezvoltare ale copilului: fizică, emoțională, socială și cognitivă, precum și stimularea abilităților de gândire, etice și creative.

 

Poveștile prezentate pun accentul pe modalități multiple de a rezolva diverse probleme și sprijină copiii să dezvolte abilități de gândire critică, dar și perseverență și flexibilitate. Curiozitatea și bucuria descoperirii sunt elemente centrale în serial, pe măsură ce Mickey și prietenii săi explorează diferite țări, culturi și tradiții în aventurile lor.

Am ales să scriu despre acest nou serial pentru copii tocmai pentru că Mickey este personajul animat favorit al prichindelului meu de aproape 3 ani. De fapt, s-a transformat într-o mică/mare pasiune 🙂 

 

Puțină istorie

Concret, Mickey – inițial a fost „Pickey Tous” – a devenit un soi de medicament bun la toate: doare burtica? Tati, dă-mi un Mickey să îmi treacă! E urât afară și nu putem ieși la joacă? Mami, ne uităm la Mickey!

MICKEY SI PILOTII DE CURSE – Minnie Mouse &Daisy Duck @Disney Junior

 

 

 

 

 

 

Avem o întreagă colecție de jucării cu aceste personaje (puzzle, mașinuțe, baloane, caiete și carnețele, etc.) și cu siguranță vor mai urma. Cu atât mai mult cu cât am doi băieți și le plac deopotrivă mașinile, viteza, aventurile și desenele animate 🙂

Talentul creativ, nominalizat la premiile Emmy, care se află în spatele serialelor hit de la Disney Junior, Clubul lui Mickey Mouse și Jake și pirații din Țara de Nicăieri, cuprinde următoarea echipă de producție: Rob LaDuca ca producător executiv, Mark Seidenberg co-producător executiv și supervising story editor și Thomas Hart în rolul de story editor. Seria este o producție marca Disney Television Animation.

Ce îmi place mie, ca părinte, la programele Disney Junior este faptul că îmbină într-un mod armonios inegalabilele poveşti Disney şi personajele îndrăgite de copii cu învăţarea (elemente subtile sau mai evidente de matematică, limbi străine, nutriţie şi stiluri de viaţă sănătoase), dar și abilităţile sociale.

V-am povestit deja că mă regăsesc uneori, seara, după ce adorm copiii, uitându-mă la desene animate și realizând abia târziu că aș putea să văd și eu un film sau o emisiune „de oameni mari” 🙂

 

Cerc de lectură – Bun găsit, editura Creanga Fermecată!

A fost primul cerc de lectură la Piatra Neamţ. 🙂 Evenimentul a fost organizat de către Work at Home Moms  al cărei coordonator local sunt. 🙂

Cu mici şi mari, într-o sâmbătă dimineaţă ce ar fi trebuit să fie caldă, dar ne-a uimit cu zăpadă ca-n poveşti, ne-am regăsit la Ceainăria Teaz (vă mulţumim încă o dată pentru găzduire, Oameni Frumoşi!)

Să vă mai spun că am avut nişte emoţii uriaşe şi că mi-am făcut un milion de gânduri înainte? 🙂 Vă spun! Dar, totodată, vă spun şi că mi-a mers la suflet atmosfera caldă, primitoare a locaţiei, că se cunoaşte cine apreciază ceaiul de calitate şi că m-am încărcat cu energie şi bună dispoziţie.

Cum a fost la micul nostru cerc de lectură

Am avut ajutoare de nădejde care mi-au stat alături în acest proiect! În primul rând, superbele cărţi ale editurii Creanga Fermecată. Deşi am ales să citesc doar una dintre poveşti la acest cerc de lectură şi anume Povestea pădurii, cu siguranţă veţi mai auzi despre poveştile de suflet de la ei.

Mi-au plăcut cărţile încă de când le-am răsfoit pentru prima dată şi am fost mândră că am putut aduce povestea unei păduri la Piatra Neamţ tocmai pentru că e important să conştientizăm (DA, încă de la vârste fragede!) cât de mult bine – sau rău, din păcate – putem face prin acţiunile noastre.

Publicul a fost format din copilaşi cu vârste între 2 şi 13/14 ani. Fiecare dintre cei prezenţi a rămas cu câteva idei din carte şi o parte dintre mămicile prezente s-au îndrăgostit de carte, dorind să o dăruiască, la rândul lor, mai departe.

Ajutoare şi antren

Printre ajutoarele de la cercul de lectură se numără şi fiul meu, Matei, care tocmai a împlinit 5 ani. A stat lângă mine tot evenimentul, a mânuit cu pricepere păpuşile împâslite făurite cu drag de către o WAHM – Adriana Oprea de la Wool&colours . Ba mai mult, a făcut deliciul publicului, când a exemplificat (artistic de-a dreptul :P) cum fac norii şi dau din burta lor picuri de ploaie!

 

 

 

 

Povestea în sine este potrivită celor peste 3 ani, să zicem, dar depinde mult de starea de spirit a micilor năzdrăvani. Ai mei nu au mereu stare să asculte o poveste până la capăt, dar această lectură i-a prins încă de la prima privire.

Personajele puţine, contrastul puternic între bine şi rău, imaginile frumos exemplificate, spiritul de echipă şi morala atent subliniată sunt doar câteva aspecte care m-au făcut să recomand această carte.

Sunt foarte curioasă să descopăr noi poveşti. Voi ce mai citiţi copiilor?

Jocuri educaţionale. Reţete şi idei

Pentru că am în jur multe mămici dornice să afle noi jocuri educaţionale, mereu în căutarea unor reţete şi a unor idei care să salveze puiii de om de la ochiii adânciţi în electronice şi să pastreze, totuşi, intacte, cele câteva clipe de linişte de care adulţii se pot bucura, odată ajunşi acasă, după activităţile zilei, am decis ca e timpul sa scriu aceasta postare.

Nu pentru ca eu as fi mai inteleapta sau mai curajoasa, in ceea ce priveste puiii de om pe care ii cresc. Nu pentru ca as condamna pe cei/cele care aleg altfel. Ci doar pentru ca am avut norocul sa dau peste materiale interesante, care sa ma faca sa primesc idei utile 🙂

Pentru dezvoltarea motricităţii fine:

  • Puzzle cu piese mici
  • Jocuri cu pioneze
  • Activităţi de pictură, desen, tăiere, lipire
  • Activităţi de construcţie cu cuburi
  • Activităţi de încheiere a nasturilor, fermoarelor, capselor

Pentru dezvoltarea motricităţii grosiere:

  • Mers pe călcâie, pe vârfuri
  • Mersul în diferite forme care copiază mersul/modul în care se deplasează diferite animale:iepure, leu, urs, elefant,etc.
  • Mişcări specifice diferitelor jocuri sportive (volei, baschet, fotbal)
  • Activităţi de mişcare în aer liber: căţărat, legănat, sărituri

Dezvoltarea socio-emoţională:

  1. Dezvoltarea socială, adică: A. Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu adulţii, B. Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copii de vârsta apropiată, C. Acceptarea şi respectarea diversităţii, D. Dezvoltarea comportamentelor prosociale
  2. Dezvoltarea emoţională: A. Dezvoltarea conceptului de sine, B. Dezvoltarea autocontrolului emoţional, C. Dezvoltarea expresivităţii emoţionale

Capacităţi şi atitudini în învăţare

I. Curiozitate şi interes

II. Iniţiativa

III. Persistenţa în activităţi

IV. Creativitate

 

Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii

prin dezvoltarea limbajului şi a comunicării: dezvoltarea capacităţii de ascultare şi înţelegere (comunicare receptivă) + dezvoltarea capacităţii de vorbire şi comunicare (comunicare expresivă)

şi

prin dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii: participarea în experienţe cu cartea, cunoaşterea şi aprecierea cărţii, dezvoltarea capacităţii de discriminare fonetică, asocierea sunet-literă, conştientizarea mesajului vorbit/scris, însuşirea deprinderilor de scris, folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj

 

Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii:

  1. Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea problemelor
  2. Cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice, cunoaşterea şi înţelegerea lumii prin – reprezentări elementare matematice (numere, reprezentări numerice, operaţii, concepte de spaţiu, forme geometrice, înţelegerea modelelor, măsurare) şi prin cunoaşterea şi înţelegerea lumii (lumea vie, Pământul, Spaţiul, metode ştiinţifice)

Deşi poate par doar noţiuni teoeretice, toate ideile pot fi puse în practică, alături de copii, în jocuri şi jucării care mai de care mai creative.

Nu am uitat de feedback-ul promis, cel pentru 1 an de colectivitate a piticului numărul 2 si, cu puţin noroc, voi apuca să scriu şi câteva sugestii de daruri inspirate pentru doamne şi domnişoare, înainte de 1 şi 8 martie.

Până atunci, iată cum era în mintea mea înainte de a alege ce facem cu puiul de om 🙂

Activități de vreme rece: găsește capacul potrivit!

Cine ar fi crezut că putem să ne distrăm copios și să învățăm folosind un element atât de comun… capacul? Fie el mai mare sau mai mic, mai colorat sau nu, din plastic sau din metal, capacul este forma sub care am reușit să îl țin pe cel mic (2,6 ani) ocupat vreo 45 de minute.

Concret, am așezat pe o tăviță, câteva recipiente mai vechi de la medicamente – sticluțe, borcanele, cutiuțe, etc. Alături, am pus muuuuuuuuuuulte capace.

Puiul de om trebuia să găsească sticluța și capacul aferent. Să potrivească și să alinieze apoi toate recipientele în funcție de anumite criterii – mărime, formă, culoare, etc.

Să vă spun că acest joc în care un capac (sau mai multe!) trebuia potrivit a fost pe placul copilului mic, dar şi pe gustul copilului mare? Acesta din urmă a descoperit noi utilizări ale sticluţelor si ne-am asigurat astfel, câteva după amieze pline de linişte.

Copilul cel mare a descoperit cum capacele şi sticluţele pot deveni recipiente potrivte pentru diferite esenţe, pentru mai multe feluri de ingrediente şi nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit pe M (5 ani) explicând tacticos că anumite feluri de paste nu încap în sticluţa X, dar putem pune aici boabe de linte/mazăre/orez.

O variantă a acestui joc este folosirea unor cutii de plastic – la noi se adună mereu diferite recipiente de la smântână/iaurt sau chiar îngheţată pe care le folosim apoi la transportat pacheţelul adulţilor pentru la muncă.

Cutiile au diferite dimensiuni şi culori, le putem grupa, putem construi un castel din ele sau chiar o cursă cu obstacole. Le putem folosi la sortat diferite jucării, piese de lego sau chiar şuruburi.

Nu cred că mai e nevoie să spun că îmi place să descopăr noi moduri de a folosi obiectele din jur şi aleg să vă împărtăşesc şi vouă aceste informaţii, în speranţa că vă sunt de folos.

Ps: Fotografiile sunt din arhiva personală. 🙂

 

Cărţile anului 2016

De-a lungul anului 2016, am scris câteva recenzii pe blog. Le puteţi găsi urmând link-ul din titlul cărţii care v-a făcut curioşi. Sau, dacă timpul vă permite, să le căutaţi în librării şi să vă bucuraţi de lectura lor. Eu îmi doresc să le dăruiesc în 2017 unor oameni dragi sufletului meu, în 2017.

Iată deci, selecţia câtorva minuni care mi-au bucurat anul 2016. 🙂

Biblia pierdută – Igor Bergler

Paradoxul este ca acest a fi mereu cu cineva te face să fii mai singur ca niciodată. Cu cât sunt mai mulţi cei cu care eşti în permanentă legătură, cu atât mai rău. Deoarece creşterea numărului de conexiuni scade direct proporţional numitorul comun. Şi toată ţesătura de relaţii se petrece în jurul acestui numitor comun, extrem de rudimentar. Niciun fel de legătură serioasă nu e posibilă, nu există schimb de idei, nici un fel de ataşament în afara dependenţei de a avea senzaţia ca eşti mereu în preajma cuiva, că eşti conectat, la o adică. Plimbi un număr finit de idei şi de expresii rudimentare. Relaţiile devin reduse la o superficialitate ultimă, la stratul cel mai epidermic cu putinţă. Plate, lipsite de orice fel de profunzime. În acest sens, nu ajungi să cunoşti cu adevărat, de fapt, pe nici unul dintre cei cu care eşti în acest fel de contact. Le ştii, poate, numele – când nu sunt doar porecle – vezi fotografiile pe care aleg ei să ţi le arate şi afli despre ei doar ceea ce vor ei să transmită. De regulă, locuri comune. Familie, chef, distracţii, excursii exact ca ale turiştilor japonezi care se înghesuie ca oile, la nesfârşit, în aceeaşi coloană, cu acelaşi pas, în aceleaşi haine. Până şi unghiurile din care sunt făcute fotografiile sunt de cele mai multe ori identice. Aceleaşi locuri de vizitat, acelaşi fel de a te distra, aceleaşi lucruri uşor de comunicat. Cu cât sunt mai uşor de comunicat, cu atât sunt mai de suprafaţă. Gândire în absenţa ei, totul este prefabricat. O singurătate extrem de zgomotoasă, asurzitoare.

Unsprezece minute – Paulo Coelho

Întâlnirile cele mai importante fuseseră de mult aranjate de către suflete înainte ca înseşi trupurile noastre să se fi văzut. În general, aceste întâlniri au loc atunci când ajungem la o limită, când avem nevoie să murim şi să renaştem din punct de vedere emoţional. Întâlnirile ne aşteaptă – dar de cele mai multe ori evităm ca ele să aibă loc. Totuşi, dacă suntem disperaţi, dacă nu mai avem nimic de pierdut sau dacă suntem foarte entuziasmaţi de viaţă, atunci necunoscutul se manifestă şi universul nostru o apucă pe alt drum. Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi – fără excepţie – au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri; da, există un fir. Şi atunci trupurile noastre învaţă să vorbească limba sufletului, asta se numeşte sex, asta îi pot da eu bărbatului care mi-a redat sufletul, deşi el îi ignoră total însemnătatea în viaţa mea.

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elf Shafak

„Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului. Fă-ţi din inimă cel dintâi sfetnic! Nu din cuget.”

Dumnezeu e un ceasornicar migălos. Ordinea Lui e atât de precisă, încât orice lucru de pe pământ se întâmplă la timpul lui. Nici o clipă mai târziu, nici o clipă mai devreme. Şi pentru fiecare, fără vreo abatere, ceasornicul merge precis. Pentru fiecare există un timp când să iubească şi un timp când să moară.

O viaţă fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauţi, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărţirile duc doar la alte împărţiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur şi simplu.

Iubirea e apa vieţii. Iar cel ce iubeşte e un suflet de foc!

Lumea se învârte altfel când focul iubeşte apa.

Până când mă voi vindeca de tine – Corina Ozon

Ştii că iubeşti când tot ce este materie palpabilă se transformă în praf de stele. De aceea oamenii comit nebunii, cum ar fi să cheltuie mulţi bani, să comprime timpul, ca să ajungă lângă persoana iubită. Ştii că iubeşti atunci când nu mai există alt sentiment la mijloc, pentru că iubirea le cuprinde pe toate, ca un curcubeu. Ştii că ai iubit când te apucă spaima doar gândindu-te la câte ai fost dispus să faci, dar şi regretul că nu le mai poţi face. Ştii că ai iubit când tot ce ai făcut îţi serveşte ca hrană pentru zile goale. Şi îţi doreşti să poţi iubi din nou. Şi mai ştii că iubirea nu se planifică, nu se aşteaptă, nu se transforma în altceva, nu se poate recicla. Iubirea ţâşneşte pur şi simplu şi există sau nu.

~ ~ ~

Poate acesta era secretul iubirii care te face fericit : să iubeşti ca şi cum mâine nu o vei mai putea face. Părea absurd, dar totul ţine de intensitatea momentelor, care, dacă sunt la fel, risca să se dilueze.

~ ~ ~

E posibil să simţim fâlfâitul fluturilor diferit în funcţie de vârstă. Cu cât e mai devreme, cu atât fluturii  sunt mai nebuni, se izbesc cu capul în cutia toracică, îi poţi auzi cum dau din aripi nerăbdători să se elibereze. Peste ani, ciclic, revin, ca albinele în stup, ca rândunelele plecate iarna, dar din ce în ce mai obosiţi. Şi mai mari, şi mai putini. Îi auzi cum îşi ating unul altuia aripile şi electricitatea din atingerea lor o simţi până la creier. Ceea ce la 20 de ani nu ţi se întâmplă. Însă, şi aşa, tot nu-ţi foloseşte, fluturii sunt făcuţi să zboare, chiar bătrâni şi obosiţi.

Spioana – Paulo Coelho

„…iubirea este un act de credinţă faţă de altcineva, iar chipul ei trebuie să fie întotdeauna acoperit de mister. Fiecare moment trebuie trăit cu pasiune şi emoţie, fiindcă, dacă încercăm să-l descifrăm şi să-l înţelegem, magia dispare. Urmăm căile sinuoase şi luminoase ale dragostei, ne lăsăm purtaţi în cel mai înalt loc de pe pământ sau în cea mai adânca dintre mari, dar avem încredere în mâna care ne conduce. Câtă vreme nu ne speriem, ne vom trezi mereu într-un palat; dacă ne temem de paşii pe care ni-i cere dragostea şi vrem să dezvăluim totul, nu vom rămâne cu nimic.

~~~~~

Trupul oboşeşte cu uşurinţă, dar spiritul este întotdeauna liber şi ne va ajuta să ieşim într-o zi din roata aceasta infernală, căci fiecare generaţie repetă aceleaşi greşeli. Deşi gândurile rămân neschimbate, există ceva mai puternic decât ele, iar acest ceva se numeşte Iubire.

Miercuri, respirăm – Ioana Chicet Macoveiciuc

Brusc, mi s-a făcut dor de mama. În prezenţa ei, parcă totul e mai simplu. Oricât de greu mi-a fost vreodată, ea ştie mereu să pună lucrurile în altă lumină. Rosteşte fără teamă întrebările bune, care au răspunsuri capabile să mă ajute. Îmi aduce aminte că pot, că ştiu, că am resurse, că oricât de complicat şi de dureros ar fi totul, peste o zi o să fie mai bine, iar peste două, o să ştiu ce e de făcut.

E ca atunci când intri brusc în întuneric. Nu vezi nimic, te simţi pierdut, nu ai repere, ţi se face teamă. Trebuie doar să aştepţi câteva secunde, ochii tăi se vor obişnui cu bezna şi vei începe să întrezăreşti lucruri, vei putea face primii paşi, te vei putea aşeza pe o margine de pat, vei putea întinde mâna spre întrerupătorul veiozei. Aşa şi cu greul în viaţă. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieşire. Crezi că o să mori de durere şi de neputinţă. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât îşi poate imagina vreodată. Chiar şi când nu mai poţi, tot mai poţi un pic. Trebuie doar să stai pe loc şi să aştepţi să te obişnuieşti cu durerea. Apoi, încet-încet, de cele mai multe ori, afli că negrul nu e atât de dens. Începi să vezi nuanţele de gri, raza mică de lumină. O prinzi şi trăieşti mai departe încă o vreme, până când te loveşte următorul întuneric, şi iar plângi cu disperare, iar aştepţi să te obişnuieşti cu durerea, iar cauţi raza de speranţă, iar tragi soarele pe strada ta. Şi tot aşa, iar la final, se cheamă c-ai trăit cu adevărat, c-ai luptat pentru tot ce ţi s-a întâmplat bun.

Aici sunt doar o parte dintre cărţile citite în anul 2016. Dar sper să vă ofere noi prilejuri de încântare pentru noul an sau, de ce nu, să vă amintească de cărţi citite de voi anul acesta, pe care să mi le recomandaţi.

Jocuri cu bile

Vremea rece a venit şi nu mai avem atât de mult timp de stat afară. /las mai jos câteva sugestii de jocuri cu bile, care pe noi ne-au ţinut ocupaţi şi ne-au distrat, în ultima vreme.

O parte dintre aceste jocuri cu bile le-am „inventat”, împreună cu copiii mei. O altă parte sunt adaptări ale unor propuneri/idei de activităţi ce mi-au plăcut de la „grădiniţa de copii mici”, cum îi spunem noi :), respectiv Start Academy pentru Copii din Piatra Neamţ. E locul unde merge puiul mic de om, unde îl ştiu în siguranţă şi unde putem şi noi, părinţii, să aruncăm un ochi la activităţile zilnice, urmărind postările zilnice (cu poze!) ale inimoasei echipe. Am mai scris, de-a lungul timpului, despre acest loc, v-am povestit ce am luat în considerare când am ales aceasta locaţie şi cum s-a adaptat Petru mic la colectivitate.

Revenind la activităţile cu bile…

Jocul nr 1 – Ţinta cu bile

 

Necesar: câteva bile de diferite dimensiuni, din plastic, 1 găletuşă/cutie cu gura suficient de largă încât să intre bilele (noi am folosit o găletuşă de 900 g, rămasa de la iaurt)

Cum se joacă: Se stabileşte distanţa de aruncare (unde vor sta copiii şi unde va sta ţinta lor). În funcţie de vârsta copiilor şi de mărimea bilelor, puteţi începe plasând găleata foarte aproape, îndepărtând-o de copil, pe parcursul jocului. Fiecare copil va primi acelaşi număr de bile, aruncând pe rând, la ţintă. Noi nu am ţinut nici un fel de scor şi am diversificat apoi activitatea cu bile aruncând din picioare, cu spatele, de pe pat, de pe scaun 🙂 Copiii mei sunt încă micuţi pentru genul acesta de joc (= nu nimeresc prea des), DAR…. ne-am distrat împreună, râzând şi încurajându-nu unul pe altul. Pentru a spori comicul situaţiei, am jucat şi eu cu ei, aruncând catastrofal, fapt ce i-a făcut să râdă în hohote 🙂

Jocul nr. 2 – Dansul cu bile

 

Necesar: câteva bile de diferite dimensiuni, din plastic, sticle/bidoane goale CU CAPAC în care se vor pune bilele (noi am folosit 1 bidon de 5 l rămas de la apa plată pe care o cumpărăam şi 1 sticlă goală de lapte, cu gâtul  suficient de larg încât să intre bilele, de ex. Napolact). Am introdus bilele pe rând, una câte una, cu maaaare atenţie şi concentrare maximăa. Am pus capacul şi am făcut muzica, rotind sticla în toate direcţiile. Mami este „arbitru” care anunţă, alternativ şi fără avertizare, DANS sau STANĂ DE PIATRĂ. Nu am poze de exemplificare, dar ne-am distrat pe cinste şi Petru încă  îmi mai cere acest joc.

Jocul nr. 3 – Pânza de păianjen şi bilele de hârtie

 

Aici, doamnele de la grădiniţă să trăiască 🙂 Vă las câteva fotografii grăitoare. Jocul este simplu: o pânză de păianjen din scotch gros, lipit pe un toc de uşă. Câteva bile de hârtie (igienică, creponată sau simplă) şi gata la distracţie!

panza-de-paianjen-3 panza-de-paianjen-1 panza-de-paianjen-2Postarea aceasta este una care vrea să vă dea imboldul necesar de a vă juca, alături de copiii voştri! Nu e nevoie de jucării scumpe ca să vă petreceţi timp de calitate cu cei mici. Jocurile cu bile sunt câteva idei, dacă vă plac, o să mai revin şi cu altele, pe măsură ce le descoperim. Sau, la fel de bine, aştept sugestii de la voi, bine?