Ludotech, un univers al copilariei

V-am povestit de curand despre excursia noastra la Bucuresti . Scriam acolo despre un super loc de joaca pe care l-am descoperit: Ludotech.

Pe Elena Gorun, mamica cu suflet mare si planuri dodoloate v-am prezentat-o putin intr-unul dintre interviurile cu super WAHMs. Atunci, am reusit sa aflam ce inseamna pentru 3 doamne cum anume se desfasoara ziua unei mamici care lucreaza de acasa, cum a fost drumul lor de la job full time la mommy mood. Nici una dintre ele nu regreta ca a ales acest durm si de atunci incoace, o gramada de lucruri frumaose au fost puse la cale de aceasta minunata comunitate a mamelor care lucreaza de acasa, fie ca vorbim de handmade sau de alte activitati care mai de care mai creatoare, dar toate menite sa ne/le ajute sa petreaca timpul alaturi de puiii de om.

Pentru ca Elena este, dincolo de sotie, prietena si presedinte al Asociatiei Work at Home Moms, o super mama pentru zmeul frumos si curajos, a lansat un nou proiect: Ludotech.

Ce este Ludotech?

Ludotech – educatie in familie

Un start-up educational, creat pentru a oferi copiilor, dar si parintilor, oportunitatea de a explora concepte si tehnologii noi.

Asa isi descrie Elena mica (deocamdata) afacere, pe pagina de FB.

Cei care au fost deja in locatia din Calea Serban Voda Nr. 22-24, Bucuresti vor spune, cu siguranta, ca este mai multe de atat.

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, copiii se pot bucura de jocuri destepte si de timp de calitate.

Pentru mine, care incerc sa le ofer copiilor mei constant activitati educative de calitate, jocuri si jucarii, dar inainte de orice, EXPERIENTE INEDITE, utile cresterii si dezvoltarii armonioase, scurta vizita la Ludotech a fost un prilej de a ne juca in familie.

Ce putem face la Ludotech
Spun in familie pentru ca inclusiv sotul meu, cel care a avut in fisa postului atributii de SOFER in excursie, s-a bucurat ca un copil mare de toate minunatiile de acolo.
Pentru inceput, a fost fascinat de „jucaria” care l-a ajutat sa construiasca un mini radio. Apoi, am ramas cu totii adanc impresionati de „inventia” cu nisip colorat unde se recreaza experienta formelor de relief si a ploii.

Matei s-a bucurat de constructiile din piese magnetice. Petru a participat activ la traseul bilutelor colorate prin castelul de lemn.

Eu … ei bine, eu am rasuflat usurata si am facut poze, pentru voi. Am „inspectat” mediul si m-am bucurat de compania Elenei si a Danei, cele doua spiriduse care au in fisa postului activitati de relaxare si distractie.

Mai mult, exista o biblioteca plina de carti, pregatita sa va ofere calatorii magice.

Aveti internet WI-FI daca e musai sa fiti conectati sau daca alegeti sa lucrati, in timp ce copilasii se joaca, in voie.

Aveti la dispozitie fructe proaspete si apa curata pentru pauzele de joaca 🙂 Un balcon ce pare „agatat” in afara timpului si unde m-as fi refugiat sa scriu si eu aceasta postare, daca as fi avut laptop-ul la purtator.

Am mai scris eu pe aici ca de multe ori, dupa o zi lunga si obositoare la munca, prefer sa ma asez pe covor, impreuna cu puiii de om si sa ne jucam. Pur si simplu, sa petrecem timp impreuna, sa radem si sa ne reconectam, dupa despartirea de pe parcursul zilei.

Cu siguranta, vom mai reveni la Ludotech, de fiecare data cand vom mai poposi prin Bucuresti si timpul ne va permite.

Cei mici sunt asteptati acolo cu drag si sunt sigura ca un ALT FEL de loc de joaca (desi exista multe locuri de joaca in oras!) va deveni, foarte curand, extrem de apreciat, tocmai pentru ca totul este natural, grija pentru detalii si aerul tihnit atat de rar in aglomerata capitala sunt ingrediente de baza ale unei experiente unice.

 

Excursie la Bucuresti – cu copiii in oras

La inceputul lunii iunie am fost intr-o scurta excursie la Bucuresti. Evident, cu cei doi copii din dotare. Pentru ca, organizata cum ma stiti, am planificat din timp, o parte din obiectivele de vazut au putut fi „gustate” pe indelete.

Cautand pe internet despre multele locuri unde  putem merge in excursie la Bucuresti am facut, inainte de orice, o frumoasa (si lunga!) lista. Am scris si am tot scris :).

Lista mea initiala cuprindea urmatoarele:

  • Muzeul Taranului Roman
  • Gradina Botanica
  • Muzeul Aviatiei/National Militar/de Istorie
  • Ferma de animale (Pantelimon)
  • Gradina Zoologica
  • Muzeul Antipa
  • Palatul Mogosoaia
  • Muzeul Inventiilor
  • Muzeul Pompierilor
  • Casa Experimentelor
  • Insula Copiilor – parcul Herastrau
  • Terra Park
  • Oraselul Cunoasterii
  • statia de metrou Politehnica
  • Castelul Tepes (Parcul Carol)

Mai tarziu mi-am dat seama ca distantele sunt cel putin relative si ca, la varstele puilor de om din dotare, se impune inca (Slava Domnului!) masa de pranz si somnul de amiaza asa ca, putin inainte de plecarea in excursie am reajustat ASTEPTARILE mele in ceea ce priveste acest periplu.

Am plecat de la premisa ca e important sa GUSTAM cu adevarat experienta si ca o excursie la Bucuresti ar fi placut sa fie utila si distractiva.

Pentru a rupe cumva monotonia drumului, am facut o oprire la Vulcanii Noroiosi. Desi exista un tarif de intrare/vizitare modic – 1 leu de persoana, daca nu ma insel – nu am observat nici un fel de investitie acolo. In afara celor 2 toalete ecologice de la intrare si a unui panou informativ proptit in zona dinainte de vulcanii.

Copiii au fost impresionati si nu prea. Am facut cateva poze si asta a fost. Dintre cele 3 zone cu vulcani, noi am ales sa mergem (la recomandarea Ioanei, prietena noastra GPS :P) doar la Piclele Mici. Informatii detaliate gasiti pe internet si pot spune doar ca drumul pana acolo este pitoresc iar experienta inedita.

Revenind la tema postarii mele, si anume o excursie la Bucuresti cu cei 2 copii, am stabilit deja ca ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost sa alergam prin oras ca zanaticii, dintr-o parte in alta, doar ca sa bifam obiectivele turistice si ca sa facem poze. Ne-am relaxat deci si am pornit sa ne bucuram de descoperirea orasului, prin ochiii puilor de om.

Prima oprire a fost la Ferma Animalelor de la Pantelimon. Aici am petrecut cateva ore bune in aer curat, bucurandu-ne de un soare domol, de prezenta animalelor si de spatiul intins, plin de oameni mai mari sau mai mici, fara a ne simti insa sufocati de zgomot.

Referitor la animale, sunt sigura ca pentru copiii nascuti si crescuti la oras o astfel de „distractie” este binevenita, mai ales daca nu au bunici la tara si sunt lasati sa creada ca vacutele adevarate sunt… mov, ca cele de la TV. Pentru copiii mei nu e cazul, avem si noi bunici la tara si animalele domestice sunt, pentru ei, cunoscute si apreciate, cu atat mai mult cu cat dragalasenia acestora a fost unul dintre argumentele pentru care noi nu mancam carne.

Dintre muzeele din lista, in prima (:P) noastra excursie la Bucuresti am reusit sa vedem Muzeul Antipa, Muzeul Pompierilor, Muzeul tehnic din Parcul Carol si, de asemenea, doua obiective pe care cel mare le-a gustat si savurat, impreuna cu tatal lui, un alt pasionat de tehnica – este vorba despre Oraselul Cunoasterii si Casa Experimentelor.

Pentru ca cel micut isi dorea si o pauza de la „vizitat” , am intercalat printre obiectivele mai… serioase si vizite in parcuri. Prin urmare, ne-am bucurat de frumosul parc Moghioros din Drumul Taberei care arata WOW. Am mai fost si in Herastrau si in Parcul Carol (care mi-a dat o colectie de senzatii si trairi pe care inca le asimilez), dar si in cateva parcuri micute, dintre blocuri.

Desi imi amintesc discutii despre nemultumirea bucurestenilor legate de lipsa parcurilor, m-am bucurat sa descopar, alaturi de copiii mei, locuri frumoase de joaca unde cei mici s-au relaxat, au alergat in voie si au incercat fel de fel de jocuri noi care, fie vorba intre noi, i-au cam dat palpitatii matusicii Ade. 🙂

De de alta parte, o excursie la Bucuresti ne-a dat prilejul de a ajunge (in sfarsit!) la frumosul Ludotech – musai o sa scriu o postare separata despre acest loc de educatie in familie, dar si la … „La Cofetarie” – un local mic si cochet din fata Palatului Parlamentului (in zona Fantanelor Anotimpurilor) unde am savurat ceva bun bun 🙂 Cofetaria aceasta ne-a fost recomandata de o prietena si ma bucur ca am reusit sa ajungem.

Per total, aceasta excursie la Bucuresti a fost un prilej de a descoperi un oras aglomerat, cu ochiii avizi de frumos 🙂 O excursie la Bucuresti, oricat de ciudat sau greu de crezut pare, a fost un prilej de conectare si mai ales REconectare in familie. Sau asa am ales sa vad eu lucrurile 🙂

Voi unde mergeti in concediu? Ce vedeti frumos?

Fie ca mergeti cu copiii, dau doar in 2, o excursie in capitala poate fi o gura de aer proaspat, o clipa de ALTCEVA decat traiti in fiecare zi. In fond, calatoria sta in bucuria descoperirii si nu doar in ajungerea la destinatie, nu?

Carti pentru copii.5 recomandari numai bune de daruit/iubit

Despre carti pentru copii am mai scris, de-a lungul timpului. Carti sau jucarii care noua ne-au placut au devenit, apoi, recomandari pentru prietenii nostri sau pentru voi, prietenii blogului meu.

Dar vremea a trecut si cred ca e cazul sa fac un top de carti pentru copii de care copiii mei s-au bucurat.

Ca mie imi place sa citesc si ca impart lecturile mele cu voi, e clar! Dovada, recenziile si notele de lectura de pe blog.

Astazi, voi povesti putin despre cateva carti pentru copii 🙂

5 carti pentru copii „testate” de noi

 

  1. Colectia de 4 carti (noi avem doar trei) – Trenuletul lui Matei, Elicopterul lui Alexandru si Avionul lui Bogdan.  Sunt carti vesele, cu un fir narativ potrivit primelor lecturi, coperta este cartonata si imaginile frumos colorate. La noi au „prins” aceste carti de pe la 2 anisori si ne plac inca si acum la 3 respectiv, 5,5 ani.
  2. Bobita si buburuza este o alta serie de povesti care noua ne sunt foarte dragi. Am descoperit cartile citind experienta unei blogerite mame pe care o citesc, le-am cumparat si Matei le-a indragit imediat. Intre timp, am descoperit si animatiile 🙂 Foarte util episodul cu Bobita la gradinita, asta pentru ca mai aud voci care cer „marturii” ca la gradi totul este ok. Nu uitati de aceste aspecte cand cel mic va trebui sa paseasca acolo pentru prima data, da?
  3. Despre cartile lui Eric Carle ar fi multe de spus 🙂 Pana sa avem vreuna dintre ele nu intelegeam ce mare filosofie la niste carti pentru copii. Cand am „facut cunostinta” cu prima, am inteles. Drept urmare, acum avem deja 3  titluri 🙂 Marea dragoste a lui Petru, de aceasta data, ramane Gargarita morocanoasa.  Formatul potrivit manutelor micute, ritmul molcom al povestilor si cuvintele atent alese sunt bile albe pentru aceste carti. Pe langa acestea, nou intrata in „topul” lui Matei este Tati, te rog,  adu-mi luna de pe cer. Si aici, o mica paranteza 🙂 Cu aceasta carte, am reusit sa ii dau Cezarului ce ii apartine :), respectiv am restabilit ordinea in familie si tati a redevenit cel care… poate pentru ca e mare si puternic 🙂             Desi am trecut prin perioade in care aceste carti au fost ignorate, nu m-a lasat inima sa le dau mai departe, asa cum am procedat deja cu cateva carti pentru copii sau chiar cu jucarii. Sfatul meu este, daca va cad in maini astfel de carti, nu ezitati sa le cumparati! Pot fi, cu siguranta, cadouri de suflet pentru cei mici!
  4. Tot din preferintele copilului cel mare, Povesti altfel de la editura Girasol. Fara nici un fel de beneficiu, ma bucur sa observ multe carti frumoase, educative de la aceasta editura. Aceasta colectie de povesti reinventate – 6 povesti clasice transformate in lectii de viata sanatoasa – starnesc de fiecare data hohote de ras, dar si prilej de discutii aprinse referitoare la modul „corect” de a proceda in anumite situatii.                              Titlurile povestilor sunt mai mult decat sugestive (Sufla-ti nasul, lup Hain!, Mananca-ti legumele, Balauco!, Zambeste, Cenusareasa!, Fugi, Fursecut, fugi!, Jack puturosul si vrejul de fasole, Pinocchio, scoate degetul din nas!), imaginile viu colorate si formatul mare al cartii sunt atat de potrivite, incat sunt sigura ca va deveni un ajutor de nadejde cand vom deprinde tainele cititului, impreuna cu fiecare dintre copii.
  5. Un subiect de interes cu care se confrunta marea majoritate a celor care au in grija macar 2 copii – certurile/disputele intre frati – a devenit subiect de carte pentru Brigitte Weninger si Eve Tharlet. Prietenia dintre doi iepurasi este greu incercata cand se lupta orgoliile 🙂 Ca si in viata, dupa o perioada de pauza in relatie, fiecare dintre cei doi nastrusnici este mai dispus sa recunoasca meritele prietenului si sa gaseasca o cale de a lucra impreuna pentru rezolvarea problemelor.
    Concluzii 

    Desi copiii mei au devenit foarte repede interesati de carti (poate si pentru ca m-au vazut pe mine, constant, cu cate o carte in mana), sunt convinsa ca gustul pentru lectura se poate educa inca de la varste fragede. Imi amintesc zambind de o discutie cu Matei in care am fost intrebata de ce imi place sa citesc in loc sa ma joc si eu cu masinutele 🙂 I-am raspuns ca lumea pe care cartile mi-o prezinta este un fel de joc, pentru mine si mintea mea. Matei (avea putin sub 4 ani) a ramas ganditor si apoi mi-a replicat „Deci, si oamenii mari se joaca, doar ca nu recunosc…

    De atunci si pana acum, ne-au trecut prin mana multe carti pentru copii. Pe unele le-am apreciat si ne-au ramas alaturi, pe altele le-am frunzarit doar si le-am dat mai departe. La cercul de lectura am „trait” povesti despre care ne amintim cu drag 🙂

Ca o nota personala, as adauga faptul ca imi place sa daruiesc puilor de om carti. Periodic, odata cu noile achizitii pentru mine, incerc sa aduc in casa si carti frumoase pentru copii. Din experienta mea la capitolul carti pentru copii, am „dat” mereu din casa in ceea ce priveste lecturile si, tocmai pentru ca e un domeniu care ma pasioneaza, am putut consilia (la cerere!) pe cei interesati.

Dar, pentru ca omul cat traieste invata, v-as fi recunoascatoare daca mi-ati scrie despre alte carti/povesti care v-au placut si care credeti sa merita sa fie cunoscute si iubite de catre cei mari si mici. Nu am nici un contract cu nici o editura (desi mi-ar place!), asa ca toate lecturile se suporta din buzunarul propriu, dar nu am regretat niciodata astfel de achizitii.

Pe langa un joc sau o jucarie, la o aniversare mi se pare foarte potrivit sa daruim carti. Evident, e nevoie de putina „indemanare” in ceea ce priveste alegerile potrivite, dar cred ca, intreband ce fel de povesti/lecturi apreciaza sarbatoritul si/sau prin consultarea cu parintii unui copil de varsta apropiata, putem lua decizii inspirate!

La vreme de frig si ploaie, va doresc lecturi pasionante!

 

Un nou serial Disney – Mickey și Piloții de curse

Cu mare plăcere salut lansarea unui nou serial, Mickey și Piloții de Curse, serial ce va avea premiera la Disney Junior pe data de 22 aprilie, la ora 10:30.

Cel mai îndrăgit personaj Disney, Mickey și prietenii săi – Minnie, Pluto, Goofy, Daisy și Donald – iau parte la curse pline de aventură și umor în mașinile lor personalizate, în diferite locuri pe glob, dar și în orașul lor natal, Hot Dog Hills.

MICKEY SI PILOTII DE CURSE @Disney Junior

Serialul abordează teme precum umor, prietenie, lucru în echipă și fairplay puse în contextul curselor de mașini

 În plus, Minnie și Daisy au o afacere secundară, numită Ajutoarele Abile. Ele demonstrează multă creativitate și autenticitate în provocările întâmpinate. Acestea pot fi salvarea unei pisici dintr-un copac, recuperarea unor bijuterii pierdute din canalizările Parisului sau multe, multe altele la fel de surprinzătoare și amuzante.

De ce ne place Mickey de la Disney Junior

Am aflat cu încântare că, asemeni celorlalte programe Disney Junior, serialul Mickey și Piloții de Curse are la bază o programă educațională menită să cultive diferite arii de dezvoltare ale copilului: fizică, emoțională, socială și cognitivă, precum și stimularea abilităților de gândire, etice și creative.

 

Poveștile prezentate pun accentul pe modalități multiple de a rezolva diverse probleme și sprijină copiii să dezvolte abilități de gândire critică, dar și perseverență și flexibilitate. Curiozitatea și bucuria descoperirii sunt elemente centrale în serial, pe măsură ce Mickey și prietenii săi explorează diferite țări, culturi și tradiții în aventurile lor.

Am ales să scriu despre acest nou serial pentru copii tocmai pentru că Mickey este personajul animat favorit al prichindelului meu de aproape 3 ani. De fapt, s-a transformat într-o mică/mare pasiune 🙂 

 

Puțină istorie

Concret, Mickey – inițial a fost „Pickey Tous” – a devenit un soi de medicament bun la toate: doare burtica? Tati, dă-mi un Mickey să îmi treacă! E urât afară și nu putem ieși la joacă? Mami, ne uităm la Mickey!

MICKEY SI PILOTII DE CURSE – Minnie Mouse &Daisy Duck @Disney Junior

 

 

 

 

 

 

Avem o întreagă colecție de jucării cu aceste personaje (puzzle, mașinuțe, baloane, caiete și carnețele, etc.) și cu siguranță vor mai urma. Cu atât mai mult cu cât am doi băieți și le plac deopotrivă mașinile, viteza, aventurile și desenele animate 🙂

Talentul creativ, nominalizat la premiile Emmy, care se află în spatele serialelor hit de la Disney Junior, Clubul lui Mickey Mouse și Jake și pirații din Țara de Nicăieri, cuprinde următoarea echipă de producție: Rob LaDuca ca producător executiv, Mark Seidenberg co-producător executiv și supervising story editor și Thomas Hart în rolul de story editor. Seria este o producție marca Disney Television Animation.

Ce îmi place mie, ca părinte, la programele Disney Junior este faptul că îmbină într-un mod armonios inegalabilele poveşti Disney şi personajele îndrăgite de copii cu învăţarea (elemente subtile sau mai evidente de matematică, limbi străine, nutriţie şi stiluri de viaţă sănătoase), dar și abilităţile sociale.

V-am povestit deja că mă regăsesc uneori, seara, după ce adorm copiii, uitându-mă la desene animate și realizând abia târziu că aș putea să văd și eu un film sau o emisiune „de oameni mari” 🙂

 

Cerc de lectură – Bun găsit, editura Creanga Fermecată!

A fost primul cerc de lectură la Piatra Neamţ. 🙂 Evenimentul a fost organizat de către Work at Home Moms  al cărei coordonator local sunt. 🙂

Cu mici şi mari, într-o sâmbătă dimineaţă ce ar fi trebuit să fie caldă, dar ne-a uimit cu zăpadă ca-n poveşti, ne-am regăsit la Ceainăria Teaz (vă mulţumim încă o dată pentru găzduire, Oameni Frumoşi!)

Să vă mai spun că am avut nişte emoţii uriaşe şi că mi-am făcut un milion de gânduri înainte? 🙂 Vă spun! Dar, totodată, vă spun şi că mi-a mers la suflet atmosfera caldă, primitoare a locaţiei, că se cunoaşte cine apreciază ceaiul de calitate şi că m-am încărcat cu energie şi bună dispoziţie.

Cum a fost la micul nostru cerc de lectură

Am avut ajutoare de nădejde care mi-au stat alături în acest proiect! În primul rând, superbele cărţi ale editurii Creanga Fermecată. Deşi am ales să citesc doar una dintre poveşti la acest cerc de lectură şi anume Povestea pădurii, cu siguranţă veţi mai auzi despre poveştile de suflet de la ei.

Mi-au plăcut cărţile încă de când le-am răsfoit pentru prima dată şi am fost mândră că am putut aduce povestea unei păduri la Piatra Neamţ tocmai pentru că e important să conştientizăm (DA, încă de la vârste fragede!) cât de mult bine – sau rău, din păcate – putem face prin acţiunile noastre.

Publicul a fost format din copilaşi cu vârste între 2 şi 13/14 ani. Fiecare dintre cei prezenţi a rămas cu câteva idei din carte şi o parte dintre mămicile prezente s-au îndrăgostit de carte, dorind să o dăruiască, la rândul lor, mai departe.

Ajutoare şi antren

Printre ajutoarele de la cercul de lectură se numără şi fiul meu, Matei, care tocmai a împlinit 5 ani. A stat lângă mine tot evenimentul, a mânuit cu pricepere păpuşile împâslite făurite cu drag de către o WAHM – Adriana Oprea de la Wool&colours . Ba mai mult, a făcut deliciul publicului, când a exemplificat (artistic de-a dreptul :P) cum fac norii şi dau din burta lor picuri de ploaie!

 

 

 

 

Povestea în sine este potrivită celor peste 3 ani, să zicem, dar depinde mult de starea de spirit a micilor năzdrăvani. Ai mei nu au mereu stare să asculte o poveste până la capăt, dar această lectură i-a prins încă de la prima privire.

Personajele puţine, contrastul puternic între bine şi rău, imaginile frumos exemplificate, spiritul de echipă şi morala atent subliniată sunt doar câteva aspecte care m-au făcut să recomand această carte.

Sunt foarte curioasă să descopăr noi poveşti. Voi ce mai citiţi copiilor?

Jocuri educaţionale. Reţete şi idei

Pentru că am în jur multe mămici dornice să afle noi jocuri educaţionale, mereu în căutarea unor reţete şi a unor idei care să salveze puiii de om de la ochiii adânciţi în electronice şi să pastreze, totuşi, intacte, cele câteva clipe de linişte de care adulţii se pot bucura, odată ajunşi acasă, după activităţile zilei, am decis ca e timpul sa scriu aceasta postare.

Nu pentru ca eu as fi mai inteleapta sau mai curajoasa, in ceea ce priveste puiii de om pe care ii cresc. Nu pentru ca as condamna pe cei/cele care aleg altfel. Ci doar pentru ca am avut norocul sa dau peste materiale interesante, care sa ma faca sa primesc idei utile 🙂

Pentru dezvoltarea motricităţii fine:

  • Puzzle cu piese mici
  • Jocuri cu pioneze
  • Activităţi de pictură, desen, tăiere, lipire
  • Activităţi de construcţie cu cuburi
  • Activităţi de încheiere a nasturilor, fermoarelor, capselor

Pentru dezvoltarea motricităţii grosiere:

  • Mers pe călcâie, pe vârfuri
  • Mersul în diferite forme care copiază mersul/modul în care se deplasează diferite animale:iepure, leu, urs, elefant,etc.
  • Mişcări specifice diferitelor jocuri sportive (volei, baschet, fotbal)
  • Activităţi de mişcare în aer liber: căţărat, legănat, sărituri

Dezvoltarea socio-emoţională:

  1. Dezvoltarea socială, adică: A. Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu adulţii, B. Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copii de vârsta apropiată, C. Acceptarea şi respectarea diversităţii, D. Dezvoltarea comportamentelor prosociale
  2. Dezvoltarea emoţională: A. Dezvoltarea conceptului de sine, B. Dezvoltarea autocontrolului emoţional, C. Dezvoltarea expresivităţii emoţionale

Capacităţi şi atitudini în învăţare

I. Curiozitate şi interes

II. Iniţiativa

III. Persistenţa în activităţi

IV. Creativitate

 

Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii

prin dezvoltarea limbajului şi a comunicării: dezvoltarea capacităţii de ascultare şi înţelegere (comunicare receptivă) + dezvoltarea capacităţii de vorbire şi comunicare (comunicare expresivă)

şi

prin dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii: participarea în experienţe cu cartea, cunoaşterea şi aprecierea cărţii, dezvoltarea capacităţii de discriminare fonetică, asocierea sunet-literă, conştientizarea mesajului vorbit/scris, însuşirea deprinderilor de scris, folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj

 

Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii:

  1. Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea problemelor
  2. Cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice, cunoaşterea şi înţelegerea lumii prin – reprezentări elementare matematice (numere, reprezentări numerice, operaţii, concepte de spaţiu, forme geometrice, înţelegerea modelelor, măsurare) şi prin cunoaşterea şi înţelegerea lumii (lumea vie, Pământul, Spaţiul, metode ştiinţifice)

Deşi poate par doar noţiuni teoeretice, toate ideile pot fi puse în practică, alături de copii, în jocuri şi jucării care mai de care mai creative.

Nu am uitat de feedback-ul promis, cel pentru 1 an de colectivitate a piticului numărul 2 si, cu puţin noroc, voi apuca să scriu şi câteva sugestii de daruri inspirate pentru doamne şi domnişoare, înainte de 1 şi 8 martie.

Până atunci, iată cum era în mintea mea înainte de a alege ce facem cu puiul de om 🙂

Activități de vreme rece: găsește capacul potrivit!

Cine ar fi crezut că putem să ne distrăm copios și să învățăm folosind un element atât de comun… capacul? Fie el mai mare sau mai mic, mai colorat sau nu, din plastic sau din metal, capacul este forma sub care am reușit să îl țin pe cel mic (2,6 ani) ocupat vreo 45 de minute.

Concret, am așezat pe o tăviță, câteva recipiente mai vechi de la medicamente – sticluțe, borcanele, cutiuțe, etc. Alături, am pus muuuuuuuuuuulte capace.

Puiul de om trebuia să găsească sticluța și capacul aferent. Să potrivească și să alinieze apoi toate recipientele în funcție de anumite criterii – mărime, formă, culoare, etc.

Să vă spun că acest joc în care un capac (sau mai multe!) trebuia potrivit a fost pe placul copilului mic, dar şi pe gustul copilului mare? Acesta din urmă a descoperit noi utilizări ale sticluţelor si ne-am asigurat astfel, câteva după amieze pline de linişte.

Copilul cel mare a descoperit cum capacele şi sticluţele pot deveni recipiente potrivte pentru diferite esenţe, pentru mai multe feluri de ingrediente şi nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit pe M (5 ani) explicând tacticos că anumite feluri de paste nu încap în sticluţa X, dar putem pune aici boabe de linte/mazăre/orez.

O variantă a acestui joc este folosirea unor cutii de plastic – la noi se adună mereu diferite recipiente de la smântână/iaurt sau chiar îngheţată pe care le folosim apoi la transportat pacheţelul adulţilor pentru la muncă.

Cutiile au diferite dimensiuni şi culori, le putem grupa, putem construi un castel din ele sau chiar o cursă cu obstacole. Le putem folosi la sortat diferite jucării, piese de lego sau chiar şuruburi.

Nu cred că mai e nevoie să spun că îmi place să descopăr noi moduri de a folosi obiectele din jur şi aleg să vă împărtăşesc şi vouă aceste informaţii, în speranţa că vă sunt de folos.

Ps: Fotografiile sunt din arhiva personală. 🙂