Un puzzle pentru viață

Mi-au plăcut întotdeauna puzzle-urile. Mă relaxează să așez piesele, să le potrivesc, să le sortez, să le adun și să le pun împreună pentru a forma o imagine mare. Probabil pentru că, undeva, în mintea mea, de multe ori pun semnul egal între viață și un puzzle.

Copil fiind, nu am avut multe astfel de jocuri. Nu erau atât de apreciate pe cât sunt azi și nici oferta de puzzle pentru copii nu era atât de diversificată.

Când puiul meu cel mare era singurul născut, am căutat să îi pun la dispoziție jocuri și jucării adecvate vârstei, dar, mai ales, educative. La capitolul PUZZLE COPII eram mereu în extaz, pentru că există o multitudine de teme, de formate, de culori și modele. De la cele mai simple, până la cele mai complexe, aș fi fost în stare să cumpăr câte unul cu fiecare ocazie.

În timp, casa noastră a ajuns să adăpostească multe jocuri cu piese, mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai puțin.

Zilele trecute, Matei m-a întrebat de ce îmi place să stau lângă el și să îl ajut la puzzle. Am zâmbit și am cerut timp să alcătuiesc un răspuns pe înțelesul său. Ce să îi spun copilului? Că eu nu m-am bucurat de aceste jucării în copilărie și că mă bucur acum, om mare? Să inventez o poveste alambicată despre cine știe ce secret miraculos care se ascunde în spatele acestui cuvânt/joc diferit?

L-am întrebat de Google. Astfel, am descoperit și eu, la rândul meu, puțin din istoria pieselor de puzzle. Am aflat că putem defini prin acest cuvânt – PUZZLE – orice tip de joc, jucărie sau problemă care solicită ingeniozitate, logică, perspicacitate și perseverență pentru a ajunge la o soluție. Poate avea de la câteva piese (4-9) până la mii de piese, mărind atenția și interesul celor care aleg să își antreneze mintea jucând un astfel de joc.

Pentru a găsi rezolvarea corectă, este nevoie de gândire logică, atenție distributivă și, la cele mai complicate, multă răbdare. De la cuvintele încrucișate, la cubul Rubik, la jocul de șah și chiar la captivantul Sudoku, toate sunt astfel de jocuri ale minții care antrenează neuronii și pot constitui o variantă agreabilă de petrecere a timpului liber.

Deși nu are în spate o istorie foarte lungă (în 1760,  John Spilsbury, a realizat o hartă pe o bucată de lemn, punând alături bucăți corespunzătoare fiecărei țări), inițial a servit ca instrument de ajutor în predarea geografiei.  Astfel, până în jurul anilor 1820, acest instrument a devenit de un real ajutor, căpătând tot mai mulți adepți.

La începutul secolului 20, presa scrisă a început să folosească așa-numitele concursuri de puzzle pentru a-și mări clientela. Chiar și acum, există, adevărate lupte, la nivel mondial în competiții denumite sugestiv Campionatul Mondial de Puzzle , Liga Națională a celor care dezleagă puzzle-uri și Ravenchase (o adevărată căutare de indicii într-un concurs plin de adrenalină și emoții) . Există, de asemenea ” puzzlehunts „, cum ar fi labirintul de jocuri – o serie de experiențe care mai de care mai incitante.

După această bucățică de istorie, mi-am dorit să împărtășesc, o dată în plus, pasiunea mea pentru puzzle. Mi-am luat copilul pe genunchi, am luat un creion și o hârtie și am încercat să îi desenez o bucățică de lume. Apoi, am decupat, cu foarfeca, părți ale desenului meu și i-am propus să alcătuiască imaginea inițială. Ne-am distrat, am râs și am concluzionat…

Un puzzle e o colecție de jucării, mami!

Da, un puzzle este ca o colecție de clipe care, adunate, formează viața 🙂 , am zâmbit eu.

Voi cum vă jucați cu mintea voastră? Știți vreun joc bun, cu care să ne ispitiți și pe noi?

 

Fantoma unei biciclete

Deși poate părea tare greu de crezut, îmi amintesc prima mea bicicletă. Am primit-o cadou de la bunicul meu matern când eram un bebeluș. Era o bicicletă de oameni mari pe care tata o folosea pentru a parcurge cei 2-3 km până la văcuța cu lapte de unde ne aprovizionam.

Bicicleta verde, frumoasa și elegantă, supla și sprintenă, a rămas, încă din acele timpuri, un fel de fantomă a gândurilor mele. Să vă explic exact ce vreau să spun. Nu vă temeți, nu e o poveste de groază, ci una chiar… drăguță, aș spune!

Când vorbim despre  biciclete copii, fiecare dintre noi își închipuie ceva anume. Unii își amintesc zâmbind de prima lecție de … condus, alții, poate, cu durere, îți pot spune despre prima julitură. Eu, îmi amintesc despre bicicleta verde. Care, deși a fost a mea, nu a mai ajuns niciodată la mine. Acum, nu vă închipuiți că am avut o copilărie nefericită, în care am fost tiranizată de niște monștri de părinți care nu au vrut sau nu au putut să îmi ofere o bicicletă.

Nu, Doamne ferește! De fapt, la vârsta pe care o are acum băiatul meu cel mare, Matei, îmi amintesc foarte clar că aveam o frumoasă bicicletă roșie. Cu claxon și șa albă, de plastic. Eram un fel de vedetă în micul cartier de la Ianca, ori de câte ori mă plimbam, țanțoșă cu bicicleta mea cea strălucitoare. Îmi aduc aminte cu infinit drag de toți prietenii din vremurile acelea – azi, răsfirați prin toată  lumea, dar mulți dintre ei purtând încă în suflet colțișorul nostru de lume tihnit.

Apoi, mai mare fiind, să fi fost prin clasa a VII-a, am primit un Pegas. Albastru și zvelt. Era toamnă și primele lecții de conducere le-am primit de la unchiul meu drag. Am aterizat într-un munte de frunze uscate, mi-am agățat cracul pantalonilor și am avut vreo câteva zile febră musculară de la pedalat. Dar nu m-am lăsat! Am descoperit viteza (care nu m-a atras multă vreme) și îmi plăcea să alerg singură, cu bicicleta mea și câte o carte, într-un loc doar de mine știut. Ce timpuri senine. Vorba cuiva… atunci, timpul avea răbdare… Cu mine, cu noi, copiii, care parcă trăiam mai colorat, mai tihnit, mai pe îndelete aniii aceștia atât de importanți 🙂

Acum, privind la imensa ofertă de biciclete, mă apucă râsul! Ce vremuri frumoase…. Acum, copiii își doresc biciclete cu personaje din desenele animate favorite, biciclete în care își pot transporta jucăriile, biciclete cu care pot face întreceri cu prietenii sau excursii în jurul lumii. Copil fiind, mi-am imaginat mereu că tot farmecul unei biciclete stă în libertatea pe care o oferă. În liniștea vântului ce-ți suflă prin plete când zbori cu bicicleta ta. Zâmbesc azi, dar pentru noi, copiii de altă dată, schimburile între noi, negocierile dure se lăsau cu… „ȘI merg și eu o tură cu bicicleta ta?”

Chiar și dragostea adolescentină era mai plină dacă avea… o bicicletă! Eh, ce vremuri… Probabil că EL de atunci nu își mai amintește, are și el, la rândul său, acum proprii copii… dar câteodată, rememorez pupicul primit ca MULȚUMESC pentru plimbarea cu bicicleta.

Pentru că, dincolo de culoare și model, sunt sigură că există mai multe criterii importante care să ajute la alegerea unei biciclete, vă rog pe voi, cititorii mei, să mă luminați! Care sunt criteriile alegerii unei  biciclete potrivite? Ce e important la o bicicletă pentru copii și ce e must have la una pentru adulți? Mai mult, care e vârsta cea mai potrivită pentru prima bicicletă?

Mă gândesc serios să investesc într-o astfel de bicicletă pentru aniversarea de 4 ani, dar poate că și cea de … 30 merită una…. :)Nu?

După cum vedeți, cumva, fantoma unei biciclete verzi m-a urmărit de-a lungul vieții. Sunt sigură că absolut nimic nu e întâmplător. Zâmbesc și acum, la gândul și amintirea vântului din plete, la gustul libertății. Alergând cu bicicleta mea, TOTUL părea posibil! Orice vis era aproape! De aceea, îmi doresc să le dau și fiilor mei acest minunat dar… sub forma unei biciclete.

 

Stres de mamă – Ce faci cu puiul de om după 1/2/3 ani?

Poate zâmbești. Mai ales că titlul pare atât de ciudat… Stres de mamă. Ce faci cu puiul de om după unul, doi sau trei ani?

Ei bine, DA. Concediul de creștere de creștere a copilului(CIC) s-a terminat. Sau e pe cale să se termine, cum e cazul meu și al altor câteva prietene. E vremea să revii la muncă. Ai DOAR câteva opțiuni. Unele mai bune, altele mai… de investigat. Poate.

Pentru că eu am intrat în focurile gândurilor de tot felul în ceea ce privește soarta puiului cel mic, mi-am zis să împart cu voi stresul meu de mămică. De ce? Pentru că, pentru mine, vorbind despre ceea ce simt, cred și îmi doresc, mă ajută să fac o alegere. Pe care să mi-o asum și cu care să merg apoi mai departe, corectând din mers acolo unde nu se potrivește… planul cu realitatea.

Apoi, poate vă va ajuta și pe voi, cele care treceți prin aceleași furci caudine ale gândurilor sau care aveți în jur, printre cunoscuți, prieteni, persoane care trec prin așa ceva. Poate emoțiile (că despre asta e vorba în/pe blogul meu, nu? :P), trăirea și căutarea mea vă vor inspira să găsiți soluții potrivite pentru voi și puiul vostru.

Tocmai despre asta mi-aș dori să scriu. Despre ceea ce e potrivit la un moment dat, unei femei, unui copil, unei situații. Nu cred în rețetele general valabile. Nu cred că există o singură variantă bună și, cu siguranță, nimic nu este OBLIGATORIU. Chiar dacă ceea ce alegi, după mai multe sau mai puține gânduri, nu este ceea ce ai sperat, dacă nu ți/vi se potrivește sau, pur și simplu, nu se poate pune în aplicare, e absolut în regulă să alegi altceva. Să șlefuiești alegerea, să o modelezi după voința și putința ta. Să o faci să respecte acele rigori la care tu ții cu adevărat.

Pentru că fiecare dintre noi este unică și fiecare copil este produsul a ceea ce alegi să așezi în el. Da, am auzit de genetică și știu că există și înclinații, tipare comportamentale sau cum vrem să le mai spunem care există latent în fiecare ființă. Uneori independent de educația pe care i-o dai tu.

Revenind… Ce faci, deci, când se apropie momentul întoarcerii la muncă? Cele câteva variante pe care le-am avut eu în minte sunt:

  • rămâi acasă până când găsești că puiul e pregătit pentru colectivitate. Așa a făcut mama, care a renunțat la carieră până când eu am fost dusă la școala. Deci, până la aproximativ 7 ani ai mei și 5 ai Adelinei. În paranteză, o astfel de variantă este absolut în regulă dacă o poți susține financiar și psihic. 🙂
  • schimbi jobul și devii WAHM/antrepronor. Cu alte cuvinte, renunți să te mai întorci la vechiul loc de muncă și alegi să faci altceva. Eventual încerci să transformi în sursă de venit acea mare pasiune pe care o ai dintotdeauna și care îți poate aduce, în timp, cu răbdare și muncă, acea satisfacție care lipsea poate vechiului loc de muncă. Am multe exemple de astfel de mămici curajoase care au primit, odată cu puiul de om, energia, picătura de nebunie poate, de a o lua de la capăt, de la O uneori și de a crea ceva frumos, de suflet. Interviul pe care i l-am luat zilele trecute Cristinei Ioniță este doar un exemplu. Se pare că perioada de pauză din punct de vedere a carierei și stat acasă cu bebe este răgazul necesar unui astfel de demers. De asemenea, o altă mămică frumoasă, Valentina a primit, odată cu buburuza ei (prima buburuză, pentru că, între timp, familia s-a mărit cu o altă minunată buburuză) avântul necesar schimbării. Varianta aceasta îți aduce posibilitatea de a lucra în intervale orare convenabile pentru a nu lipsi foarte mult de lângă pitic.
  • cauți o persoană de încredere care să stea cu puiul de om cât timp tu ești la muncă. Aici lucrurile încep să devină distractive! Există varianta bunicilor (sau a rudelor, în general) care pot ajuta sau varianta unei persoane din afara familiei. Este de luat în calcul care sunt așteptările tale de la un astfel de aranjament, care este intervalul de timp pe care cel mic îl va petrece în absența ta, care sunt costurile (și nu doar cel financiar! 🙂 ), care este perioada de timp la care vrei să apelezi la această variantă, vârsta și concepțiile persoanei respective privind creșterea și educarea puilor de om, etc.
  • varianta intrării în colectivitate. Aici, din nou, opțiunile pot fi diverse – o creșă de stat, o creșă particulară sau chiar o variantă de mijloc ( un soi de creșă particulară subvenționată parțial). Fiecare dintre ele are, în opinia mea atât plusuri, cât și minusuri. Depinde de fiecare dintre noi ce anume ne dorim pentru copilul nostru, ce așteptări avem de la cei care vor petrece timpul cu acesta, distanța față de casă/locul de muncă, condițiile oferite, ideile promovate, modalitatea de educare, etc. Ar mai fi de luat în calcul și aspecte ca regimul alimentar al copilului, (in)dependența de părinți, starea de sănătate a copilului, etc.

Având în față toate aceste opțiuni (pe lângă altele, la care, poate voi v-ați gândit), ce alegi? Varianta cea mai ieftină? Varianta cea mai comodă? Varianta cea mai SAFE pentru copil? Cât va conta în alegerea ta ceea ce îți dorești tu, ca mamă, ca femeie, ca ființă liberă? Cât va fi de greu argumentul propriei tale copilării?

Dacă ai deja unul sau doi copii mai mari, ai trecut deja măcar o dată prin tot acest stres de mămică, s-ar putea spune că ai deja soluția. Sau nu. Poate porți încă în minte greșelile de data trecută. Poate îți sună încă în minte diversele argumente care te-au convins să… SAU să nu… Greu, domle, greu!

Și totuși…poate nu e chiar o alegere imposibilă. Poate e nevoie să asculți tot ceea ce mintea și inima îți șoptesc. Poate e bine să apleci urechea și la semnalele pe care ți le transmite copilul tău. Pe mine m-a ajutat, de exemplu, să întorc pe toate fețele fiecare variantă. Pe altcineva poate îl va coafa ideea listei pro/contra. Varianta alegerii cu banul… glumesc! Nu cred că e o idee bună!

Poate nu a fost absolut întâmplător faptul că, în tumultul gândurilor mele, în taifunul răzgândirilor mele, stresul meu de mămică a primit un pumn în plex. Discutând cu posibile candidate la postul de bonă/babysitter, mi-am dat seama că nu prea îmi pot închipui pe niciuna dintre ele cu puiul meu.

Poate ar trebui să respir…Să trag adânc aer în piept și să vizualizez exact ceea ce îmi doresc. Pentru mine și pentru copilul meu. Să conștientizez că despărțirea de copil (chiar și pentru câteva ore! DAR după o lungă perioadă de timp în care ne-am fost unul altuia principala preocupare/distracție) este necesară, DAR nu este neapărat ceva rău. 🙂 Da, această frază a fost gândită și scrisă de aceeași persoană care scria acum o vreme că se ascunde în baie să citească 10-15 minute. 🙂

Și mi-am închipuit un spațiu larg, colorat, vesel. Cu jucării frumoase și copii râzând în hohote. Un spațiu cu oameni care iubesc din suflet copiii. Oameni care cred în copii și se joacă. Oameni care visează și care muncesc. Mi-am imaginat cum ar fi să pot găsi un loc unde să îmi pot lăsa copilul cu inima ușoară pentru că vocea mea, părerea mea este ascultată și auzită. Cum ar fi să fie posibil?

Cum ar fi să existe undeva, aproape, un om care să creadă în proiecte și oameni, mai mult decât în conturi sau titluri?

Îmi place să cred că un astfel de loc există, pentru fiecare dintre noi. Pentru copilul meu cel mic, Petru, am ales Start Academy.

start academy flyer

Așa cum opinam la începutul articolului, nu cred în soluția perfectă, general valabilă. Cred în soluția potrivită. Și mai cred în feeling-ul pe care oamenii și locurile îl transmit.

Pentru voi, prietenii mei, vă las doar câteva imagini. Câteva cadre care să vă transmită un mesaj. VOI alegeți ce mesaj veți primi și ce veți face cu acesta!

copii veseli spatiu colorat soarele din tavan viitorul

 

Vestea bună este că ACEST stres de mamă a luat sfârșit. Vestea… cealaltă este că restul urmează să vină!

Vă doresc să descoperiți care alegeri vi se potrivesc, să aveți curajul de a cerceta până descoperiți ceea ce este pentru voi și să întâlniți acei oameni care să vă ofere lumină și iubire, indiferent ce drumuri ați alege!

Foto credit – Sorin Bolog Photographer

Jocuri de rol și timp special

Pentru că îmi place la nebunie cartea dr. Laura Markham și nu mai pot lăsa creionul din mână pentru a vă pregăti noi postări (folosind notițe, ciorne și citate din carte), acum, în prag de sărbători, când alergăm să facem totul cât mai bine… Haideți să ne oprim câteva clipe și să ne păstrăm energia pentru copiii noștri. Ei nu vor ține minte gustul cozonacului sau nuanța feței de masă, dar vor purta, cu siguranță, în suflet, dacă le-am oferit jocuri de rol și timp special.

Ce înseamnă asta? În primul rând, disponibilitate din partea ta, ca adult, să fii iarăși copil. Să intri cu adevărat în rol și să fii acolo, lângă puiul tău. Fără să citești ultimul mail, fără să vorbești (iarăși!!!) la telefon și fără să rememorezi în gând, lista de cumpărături sau meniul pentru Revelion.

E greu, nu-i așa? E tare greu. Pentru că înseamnă să fii trup și suflet acolo, să te bucuri sau să suferi lângă păpușa care și-a pierdut rochița sau piesele Lego care au rămas împrăștiate peste  tot prin casă, aseară. E greu pentru că rămân lucruri IMPORTANTE nefăcute și pentru că te simți vinovată că nu ești (și tu!) perfectă cum sunt atâtea alte mame care arată mereu ca scoase din cutie, au casa curată, copiii fericiți și soțul zâmbind, satisfăcut. Ba, mai mult, au întreaga suită de neuroni funcționali, nu țipă și nu au cele câteva kilograme în plus. Fals! Nu există astfel de mame. E atât de ușor să pui o poză regizată (îndelung, eventual având în spate n tipuri de consultanți și sfătuitori), să o înrămezi artistic (musai ȘI pe o rețea de socializare) și să dai din gene a perfecțiune.

Dar jocuri de rol putem face toți, nu-i așa? Important e să dea bine, la public…

Ei bine, eu recunosc azi că mă bucur de câte ori mai găsesc timp, energie și activități frumoase pe care să le fac alături de copiii mei. Azi, ca un mic dar de la Moș Nicolae (care sper că v-a cadorisit după sufletul vostru!), am decis să vă ofer o listă de activități pe care le puteți încerca sau repeta/reinventa, după cum vă plac.

O parte din ele pot deveni jocuri de rol, în vreme ce altele pot constitui tema timpului special cu cei mici.

  1. Dansați! Nu e nevoie de o muzică anume și nici de mișcări profesioniste 🙂
  2. Cântec și voie bună – nouă ne plac, în mod deosebit, cântecele ca Dacă vesel se trăiește, Căsuța noastră de sub scară, Un elefant se legăna, Elefantul Cici
  3. Costumați-vă!
  4. Jocuri cu apă – fie că e vară sau iarnă, aceste jocuri se sfârșesc mereu în hohote de râs.
  5. Jocuri folosind cuvintele- I Spy with my little eye, Numește și arată, Mima, etc.
  6. Forme și mărimi – porniți în căutarea unei cărți mari roșii sau a unui nasture mic, pătrat…
  7. Plastilina! 🙂
  8. Vopseaua pentru pictat cu degețelele este o adevărată încântare. Ați putea chiar să creați fel de fel de daruri unice pentru cei dragi, inventând jocuri de rol în care voi să fiți inventatorii.
  9. Desenează – scene din povești, ultimul vis, o vacanță preferată…
  10. Poți să îi alcătuiești celui mic un traseu de escaladat, explicându-i că are nevoie de supravegherea ta. Un munte din perne și pături, o pădure din rufele atârnate la uscat…
  11. Jocuri cu mingea
  12. Lumea culorilor – fiecare jucător are la dispoziție o cutie în care va aduna cât mai multe obiecte de o anumită culoare, aleasă anterior.
  13. Pasiunea pentru lectură vine… citind! Oferă-i cărți diferite, cu teme variate și analizați-le împreună.
  14. Ascunde un obiect în cameră/casă și pune-l pe micul detectiv să îl găsească! (jocuri de rol)
  15. Mergeți la muzeul de științe naturale sau grădina zoologică, ori chiar într-o rezervație naturală și observați viața în sălbăticie. Oferă-i detalii adaptate vârstei și bucurați-vă împreună de descoperiri!
  16. Ai treabă în bucătărie? Super! Cel mic poate fi un ajutor de nădejde, numărând legumele, spălând morcovii sau oferindu-ți vasul potrivit.
  17. Înarmează-te cu abțibilduri haioase (pot fi chiar și din cele medicale, dar adaptate vârstei și colorate) și inventați un model. Poți fi tu suportul pe care să lipiți, o foaie de hârtie sau chiar un colț al camerei.
  18. Inventează o poveste. Oferă-i puiului câteva detalii și lasă-l să scrie el povestea. Fii atent la ceea ce transmite și pune întrebări ca să îl ajuți.
  19. Pictură cu apă – ai nevoie de colorant alimentar, apă, o pensulă și hârtie igienică/prosoape de hârtie. Distracția e garantată!
  20. Jocul cu marionete – un alt joc de rol în care poți inventa și imita animale diferite, personaje îndrăgite sau situații reale.
  21. Dacă cel mic dorește, puteți crea împreună o rețetă specială – noi am pornit de la un amestec de condimente ce trebuiau aruncate și am construit un întreg meniu pentru plușurile din casă. Evident, acestea au fostîncântate peste măsură de rezultat!
  22. Construiți – un pod, un castel sau chiar un om de zăpadă! Fără prea multe reguli și nevoia de a respecta ÎNTOCMAI instrucțiunile. Distracția este regula de bază!
  23. Jocuri pline de energie – ascunsul, mima, obstacole, mici curse, ștafeta (dacă sunteți mai mulți sau sunteți afară)
  24. Înotul/bălăceala – în cadru organizat, la bazin sau acasă, dacă vă permite cada/piscina
  25. Uitați-vă la un album cu poze, vizionați filmulețe de familie și dă-i celui mic ocazia să capete noi amintiri cu tine și cu el mai mic 🙂
  26. Face painting – pare greu, dar nu e imposibil
  27. Puteți crește/îngriji împreună plantele de apartament, hrăni porumbeii din oraș sau pisica din colțul blocului. Asta dacă nu aveți deja un animăluț pe care cel mic poate învăța să îl îngrijească (noi avem o pisică birmaneză)
  28. Alcătuiește un tabel pe care puteți lipi diferite imagini care să indice anotimpul, starea vremii, anumite activități pe care le aveți programate (vacanța, serbarea, venirea moșului, vizita la bunici, etc.)
  29. Ghici, ghicitoarea mea ! – ghicește alimentul pe care l-ai gustat, ghicește ce obiect ai ales după formă/textură, ghicește cine te-a strigat, ghicește ce zgomot s-a auzit, etc.)
  30. Construiește! Jocurile care pun la muncă imaginația copilului sunt mereu o idee bună.
  31. În lumea animalelor – activitate cu animale (plușuri/figurine/carte) în care veți descoperi cum se numesc, unde trăiesc și ce mănâncă, etc.
  32. Mâncatul e distractiv – jocuri de rol ca picnicul, ceaiul păpușilor, maestrul bucătar, la piață/cumpărături, etc. pot transforma o după amiază ploioasă/geroasă într-un prilej de chicoteli
  33. Jocuri ce pot fi jucate în mașină (NEAPĂRAT folosind scaune auto pentru copii când plecați la drum!) – găsește pe drum o mașină verde, 2 copacii înfloriți, 3 copii jucându-se, etc/cântecele. De asemenea, pot fi de folos și CD-urile cu cântecele sau povești, dar și pachetele interactive cu cărticele de lipit/colorat pentru călătorii de la editura Usborne.
  34. Plimbare în natură – pune la dispoziția copilului tău o găletușă în care să adune diverse lucrușoare interesante și analizați-le apoi împreună. Veți descoperi, cu siguranță, pietre, pene, frunze, bețe… 🙂 Dacă ești dispus să lași puțin la o parte seriozitate, poți deveni destul de bun la descifrarea acestor mistere, evident, sub îndrumarea micului explorator 🙂
  35. Joaca cu nisip – mereu prilej de râs și voie bună
  36. Înșiră pe ață câteva mărgele, nasturi, etc. și porniți pe drumul pietrelor prețioase și a confecționării de bijuterii care mai de care mai fanteziste.
  37. E distractiv să numeri! – Decupează niste cifre mari din carton colorat, ascunde-le prin casă și roagă-l pe pui să le găsească. De asemenea, puteți număra fructele din coș, cartofii care trebuie curățați, perechile de ghete, franjurii la covor, etc.
  38. Ascunzătoarea secretă – caută un loc numai de voi știut și ascunde acolo comorile celui mic. Se va întoarce cu plăcere la ele și va simți, mai puternic, apartenența la un loc/o casă/o familie, etc.
  39. Pregătiți daruri pentru cei mai puțin norociși decât voi! Participă și tu, împreună cu familia ta, la Shoebox 2015!

 

O parte dintre jocuri sunt potrivite și pentru cei mai micuți (sub 2 ani), dar marea majoritate au fost gândite pentru cei mai mari. Cu sau fără jocuri de rol, fiecare dintre noi știe, în suflet, că sărbătorile sunt mult mai mult decât daruri, mâncare și aglomerație. Sărbătorile ar trebui să fie despre oameni și ceea ce simți pentru ei.

PS- La mulți și veseli ani, Nicușorul meu special! Sunt mândră că m-ai ales să îți fiu mamă!

Ce mai citim noi? Cartea pentru copii

Iată că, încet -încet, vine și frigul. Vine și zăpada chiar, dar sper să fie doar o mică scăpare a vremii și să ne mai bucurăm o lună (măcar!) de toamna frumoasă și colorată.

Și pentru că puiul cel mare are nevoie de timp cu mami, mai ales acum, când diminețile și le petrece la grădiniță și o parte dintre activitățile pe care le pregăteam împreună au loc acolo, cu ceilalți copii (mic dejun, joc, nani de prânz, iar joc), m-am gândit să inventez noi prilejuri pentru a-l cuibări în brațe, pentru a mă bucura de prezența lui, de mirosul de curiozitate și de miile (nu glumesc!) de întrebări. Cum altfel decât cu prilej de joc.

Am descoperit acum o vreme câteva lecturi interesante de la Editura Cartea Copiilor. Am tot dat târcoale site-ului până când mi-am făcut curaj să comand câteva minuni. Le-am așteptat cuminte și m-am bucurat pe îndelete de ele, încă dinainte de a i le arăta lui M.

Cartea pentru copii este o bucurie și pentru mine, să știți!

carti editura cartea copiilor

Pe lângă coperțile cartonate, culorile frumoase și textele ușor de înțeles pentru cei mici și mari, am fost plăcut surprinsă de varietatea temelor dezbătute. De la sentimentele cu care ne obișnuim acum, la această vârstă – Timiditatea, De ce spun copiii NU, De ce fac copiii crize de furie – trecând prin povești senine și optimiste – La grădiniță, Școala Urșilor, Pozna lui Jackie – și până la poezie, toate titlurile vin atât de delicat alcătuite, încât noi le citim și recitim mereu, cu zâmbetul pe buze, fascinați.

Nu mai știu ce cărți îmi citea mie mama când eram mică, dar acestea, împreună cu cele în limba engleză de la editura Usborne ne sunt prieteni de nădejde în serile friguroase, când ne cuibărim în pat sau într-un colțișor, cu un biscuite și o cană de lapte cald…

O parte dintre fotografii vorbesc de la sine, dar nu dezvăluie decât o parte din magia pe care o simțim când răsfoim aceste cărți.

IMG_1345 IMG_1346 IMG_1349 IMG_1351 IMG_1353

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vă las aici o bucățică de text, cine știe, poate vă fac poftă să vă înfruptați și voi din ele!

Când ești timid, sunt multe lucruri pe care nu îndrăznești să le spui sau să le faci. Și asta se întâmplă în fiecare zi.

Personal, îmi place mesajul pozitiv, gândirea luminoasă pe care cartea pentru copii o impregnează cititorilor, folosind cuvinte și fraze simple, adaptate vârstei lor. Iată un alt exemplu:

Dacă nu ne-ar fi niciodată frică de nimic, am rămâne mici. Frica ne poate ține pe loc sau ne poate face să încercăm lucruri noi. Și de fiecare dată când mai creștem puțin, lăsăm în urmă fricile de când eram mici.

Pentru prietenii din grup, mai ales cei din frumosul meu oraș, Piatra Neamț, și aceste cărți pot fi împrumutate, să vă convingeți de calitatea lor. Prin noul meu proiect – Cartea pentru copii, minune călătoare – vă invit să citim împreună cu puiii, să ne bucurăm de lumea și descoperirile lor, să trăim poveștile pe care le citim și să (re)devenim, pentru o vreme, copii.

Voi ce cărți faine mai citiți puilor de om? Ceva idei noi mi-ar prinde bine, că tot încep să scriu scrisorile pentru Moși….

În căutarea farmaciei perfecte

… Pentru că sănătatea este cel mai de preț dar pe care aleg să îl fac oamenilor dragi inimii mele!


     De multe ori, ne confruntăm cu situații mai puțin plăcute. O durere, o erupție cutanată sau simptome care nu ne permit să ne bucurăm de timpul petrecut cu oamenii importanți din viața noastră. Atunci, în astfel de clipe, ne dorim, cu certitudine, să avem la îndemână specialiști, care, înarmați cu remedii eficiente și, neapărat, răbdare și zâmbet, ca prin minune, să readucă starea de bine. Dacă ar exista o trusă magică, dotată cu sfaturi bune, remedii naturale și prompte, o colecție de cadre medicale dedicate, farmacii cu program non-stop și producători devotați omului și mediului, evident că ne-am înghesui cu toții, cu mic și mare, să o cumpărăm. Să fie acolo, în caz de nevoie, vorba românului.

Pentru că, din păcate, greul lovește în cele mai neașteptate momente. Mai ales cine are copii, știe: la sfârșitul săptămânii, în zilele de sărbătoare, când medicul nu poate fi găsit sau tocmai remediul miraculos s-a terminat din stash-ul personal, din dulăpiorul de medicamente din baie!

Explicam zilele trecute puștiului meu de 3 ani de ce toate farmaciile au … un plus verde! 🙂

De ce? Pentru că își propun să întrețină, să protejeze și să îmbunătățească VIAȚA! Explicația i-a plăcut și am observat apoi cum, în joaca lui cotidiană, cu mașinuțele sau cu mini animăluțele de la fermă, le explica la rândul său, acestora, care-i treaba cu plusul verde al farmaciilor.

Și, ca lecția să fie completă, am continuat să vorbim despre remedii, despre sănătate și despre ajutoarele de nădejde, „magicienii” în halat alb care salvează situația, de fiecare dată! Și pentru că lecțiile noastre se pot desfășura oriunde, chiar când mergem la plimbare sau chiar când avem activități mai… casnice, în timp ce alegeam o salată verde din piață, M. a ținut să îmi demonstreze (în văzul întregii comunități, spre deliciul câtorva trecători) că ține minte o parte din informațiile pe care i le servesc:

– Uite, mami! Farmacia cu viață, are un plus verde și piotejează viața! Și are și puțin roșu, lângă. Are și o familie!

Am zâmbit și m-am întors să admir descoperirea. Puiul meu găsise o farmacie independentă, semnalizată cu însemnul roșu, specific și mesajul, sugestiv: Din grijă pentru familie !

Auzisem câte ceva despre ele, dar nu știam că o astfel de farmacie a poposit atât de aproape de noi! Am aflat că trusa perfectă ÎN CAZ DE, cum îi spun eu, a fost creată în funcție de sezon. Sunt 8 astfel de truse, câte una pentru fiecare perioadă a anului, cu produse atent selecționate de către o echipă de profesioniști. Și toate pot fi găsite aici, la Vivat!

Ajunsă acasă (cu tot cu salata mea!), am căutat mai multe și, am fost plăcut surprinsă descoperind multe sfaturi bune, multe oferte și chiar locațiile celor peste 700 de farmacii partenere din toată țara. Dacă sunt atât de multe, e sigur un semn bun, spun eu! Iar ceea ce m-a bucurat foarte tare este că pot afla orarul de funcționare al partenerilor, aflați mai aproape sau mai departe de locația unde mă aflu și, mai mult, le pot lăsa un mesaj, folosind formularul de pe site.

Și pentru că nimic pe lume nu este întâmplător, am descoperit un articol interesant care a făcut lumină, pentru mine și familia mea, în ceea ce privește aftele care au stricat multe zile frumoase pentru soțul meu. M-am bucurat tare descoperind câteva sfaturi la îndemână prin care îi pot ușura vindecarea și chiar remedii homeopate care pot îmbunătăți calitatea vieții.

Și dacă tot vorbim de calitatea vieții, mă gândesc să mă consult puțin cu medicul nostru curant să văd cum pot ajuta organismul meu să lupte cu astenia de primăvară! Nu de alta, dar am în grija doi iezi svăpăiați și am nevoie de energie MUUUUUULTĂ, nu-mi permit să mă las doborâtă de oboseală când e joaca în toi!

Da, știu că nu există nimic perfect pe lume, dar după umila mea părere, o farmacie prietenoasă e un sfătuitor bun, măcar la nevoie!

Cărți și activități – idei pentru mici și mai mari

Pentru că am tot amânat să scriu despre asta, iată ca acum, într-un moment de respiro, îmi adun forțele și gândurile și scriu.
Nouă (mie și familiei mele) ne plac tare mult cărțile. Ne place să citim, să răsfoim, să descoperim, să lipim, să îmbinăm. Da, chiar și celui mic îi plac. Deocamdată îi plac foarte mult paginile și texturile, le miroase (uneori chiar încearcă să le guste), dar îl văd cum e atent la culori, cum descoperă cum se simte diferit o textură față de alta, cum privește diferit o carte mare față de una micuță, una groasă față de o revistă, etc.
11026088_1042694352410563_1589545229653578158_n

Pentru vârsta mică (0-18 luni), pentru primele lecturi și pentru plăcerea descoperirii, ne folosim frecvent de cărți senzoriale, ca cele de mai jos sau chiar de cele audio, cum au fost frumos prezentate de prietena noastră, Ama, aici.
IMG_0071IMG_0067

IMG_0070

IMG_0066

IMG_0063

IMG_0061

IMG_0059

Din vreme în vreme, se cere imperios ca numărul și subiectele cărților pe care le avem și de care ne bucurăm să crească. Am trecut, de pe vremea când M. era de vârsta lui P. prin diferite stadii de consumatori de carte, de la cele textile (cu care nu mai am poze), la cele de colorat/lipit, ca aici.
IMG_1462

IMG_1464

IMG_1469

IMG_1477

La stadiul acesta am rămas o vreme și, chiar și acum, există încă zile cu astfel de activități. Am exersat număratul și folosirea unor noțiuni utile ca culori/forme, cuvinte uzuale în anumite contexte, piese de mobilier, părți ale corpului, obiecte de vestimentație, cuvinte opuse, etc.
IMG_0058

IMG_0100

IMG_0048

IMG_0047

IMG_0042

IMG_0041

Acum, ne aflăm deja la categoria mai avansată, și anume cărțile care ne ajută să facem diferite scenarii (role-play). Pentru mine, care dispun de răbdare și creativitate, e chiar ușor să pun în scenă fel de fel de activități, folosindu-mă de aceste materiale! Dar chiar și tati, mai tehnic din fire și aplecare, preferă genul acesta de cărți pentru că îl ajută să închege conversații interesante cu băiatul cel mare care ne uimește prin limbaj și fantezie!
IMG_1455

IMG_1458

A propos de limbaj, sunt ferm convinsă că lectura îl ajută să își dezvolte și îmbogățească vocabularul, sunt sigură că va aprecia calitatea cărților care îi trec prin mâini și că va păstra pasiunea pentru lectură. Mă bucur și mă mândresc azi, dacă îi pot oferi un astfel de start în viață. Da, e încă micuț și nu am pretenția să știe să vorbească fluent o limbă străină încă de acum, dar mă bucură dorința lui de a folosi capacitatea absorbantă a minții și sper să folosim la maxim acest potențial.

O altă categorie de ajutoare, pe care le îndrăgim tot mai mult în ultima vreme, acum la peste 3 ani, sunt cărțile de povești! M. are deja unele preferate, alese în funcție de cititor! Eu mă distrez copios pentru că sunt obligată să păstrez tonalitatea și explicațiile, exact așa cum le-am relatat la prima lectură. Altfel… mi se spune, suav „Mami, nu era așaaaaaaaaaa!”
IMG_0026

IMG_0072

IMG_0075

IMG_0139

Când nu avem chef/răbdare de povești și mânuțele micuțe au nevoie de ocupație, ne punem pe meșterit diferite proiecte a la Art Attack sau pe lipit/potrivit! Aici, ca o paranteză, voi adăuga faptul că las jocul să se desfășoare cursiv, fără a interveni foarte mult, fără a pune accent exclusiv pe rezultatul final. Da, este importantă utilitatea unui demers, dar vreau să încurajez și creativitatea copilului, să îi ofer spațiul și uneltele de a crea cum și ce simte!
IMG_0159

IMG_0161

IMG_0169

IMG_0170

Închei periplul nostru cu precizarea că M. și P. se joacă destul de mult și cu jucăriile, petrec timpul și în aer liber și socializează suficient, pentru vârsta lor. Activitățile și lecturile pe care le facem și pe care le propun când îmi este solicitat ajutorul se bazează pe caracteristici diverse ca plăcerile și disponibilitățile copilului, dar și tipul de informații/concepte pe care cei mari vor să le introducă. De aceea, sunt de părere că alegerile cele mai inspirate sunt și vor râmâne cele personalizate!

Pentru o parte dintre prietenii noștri, darurile de la noi au venit sub formă de cărți, adaptate vârstei, nevoilor și înclinațiilor! Așa că o parte dintre cărți ne-au părăsit repede și ne-au bucurat puțină vreme, dar îmi place să cred că șederea lor scurtă în familia noastră ne-a îmbogățit!

Ne-ar plăcea să putem aduce astfel de bucurii în casele cât mai multor copii și, dacă vreți să deveniți partenerii noștri de joacă, vă așteptăm mesajele, sugestiile și întrebările aici, pe blog, sau pe pagina de Facebook.

Toate fotografiile ne aparțin! Nu sunt foarte reușite, dar nici nu au pretenția de a fi realizate de un profesionist! Am simțit că era cazul să pun la punct o astfel de postare pentru cei/cele care sunt în căutare de activități/cărți pentru prieteni mai mici sau mai mari!