RoSa Handmade Boutique – pasiune pusă la treabă

Pe Rodica aka furnicuța hărnicuță din spatele RoSa Handmade Boutique am descoperit-o în comunitatea Work at Home Moms, grupul mare de România. O anume situație de viață prin care Rodica și fiul ei trec mi-a dat curajul de a o invita aici, în căsuță.

Demult, visam la o carieră în jurnalism, microbul interviurilor 😛 a rămas, așa s-a născut această rubrică – De vorbă cu… 🙂

Vă poftesc să o cunoașteți și voi. Dacă vă plac bijuteriile realizate de ea, poate vă faceți timp să îi scrieți, să o încurajați. Curajul celor care luptă în viață nu este decât o sumă de reacții în lanț a feedback-ului pe care îl primesc în momente cheie, de la alții.

Cine eşti tu? Care sunt cele câteva date pe care le regăsim pe cartea ta de vizită?

RoSa Handmade Boutique: Bună. Eu sunt Rodica, am 41 de ani, sunt din Târgovişte şi sunt mama unui băiat de 14 ani. Am terminat Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia Engleză-Spaniolă, dar o conjunctură a făcut să nu profesez niciodată în domeniu, am lucrat în vânzări vreme de aproximativ 15 ani şi de vreo patru ani m-am apucat de creat bijuterii din mărgele.

Ce înseamnă pentru tine WAHM? Cum şi de ce ai ajuns în această comunitate?
RoSa Handmade Boutique: WAHM înseamnă pentru mine, în primul rând, un grup de prietene. Cu unele dintre WAHMs am colaborat , pe altele le cunosc doar virtual, dar împreună suntem o familie mare, ne sprijinim reciproc şi ne încurajăm să reuşim în ceea ce ne-am propus. Am descoperit întâmplător comunitatea WAHM, dar mă bucur că am făcut-o . Atunci când am fost admisă în grup, nu eram WAHM cu normă întreagă, aveam un loc de muncă, iar mărgeluţele erau doar un hobby. Între timp, a trebuit să renunţ la job-ul meu şi am mai mult timp pentru creat bijuterii .
Hai să vorbim despre proiectul/proiectele tale 🙂
RoSa Handmade Boutique: Proiectul meu de suflet este  RoSa Handmade Boutique . Atunci când am început să creez bijuterii, m-am gândit să le arăt şi altora, aşa că am deschis o pagină de Facebook pentru a-mi promova produsele.
Începutul a fost timid, ca orice început, primele bijuterii erau mai simple, apoi am încercat să mă perfecţionez, am învăţat tehnici noi, iar acum unele din creaţiile mele au ajuns peste hotare, în Canada, Spania sau Anglia . Întotdeauna este loc de mai bine, sunt o perfecţionistă, aşa că în permanenţă încerc să abordez tehnici noi, să creez lucruri cât mai frumoase şi mai ieşite din comun, astfel încât să mă diferenţiez de oricare alt creator de bijuterii handmade . După părerea mea, asta este cheia succesului , să oferi produse diferite faţă de concurenţă. Asta şi seriozitatea, îmbinate cu pasiune şi perfecţionare continuă .
De ce ai ales să te ocupi de astfel de produse?
RoSa Handmade Boutique: Majoritatea bijuteriilor create de mine sunt unicat. Multe sunt realizate pe comandă, eu transpun în mărgele ceea ce îşi doreşte clienta. Îmbin dorinţa beneficiarei cu imaginaţia mea, astfel încât să iasă o bijuterie unică, menită să te scoată din anonimat .
E firesc că şi eu îmi port propriile creaţii. În primul rând, pentru că sunt mândră de ele, sunt foarte admirate oriunde mă duc . Apoi, pentru că purtându-le, îmi fac publicitate *;) winking
Atunci când mă întreabă lumea de unde mi-am cumpărat colierul, le explic că eu le fac, le dau o carte de vizită şi mă contactează … Ce mod mai bun de a-ţi face publicitate cunoşti? *O:-) angel
Care este cea mai mare provocare? Dar cea mai mare realizare?
RoSa Handmade Boutique: Pe plan profesional , cea mai mare provocare şi cea mai mare realizare (în acelaşi timp), a fost atunci când am renunţat la job-ul pe care îl aveam, pentru a mă dedica în totalitate mărgelelor … Pe plan personal, cea mai mare realizare este băiatul meu, Casian, care e motorul meu, motivul pentru care consider că viaţa merită trăită.
Ai un mentor? Cu cine te sfătuieşti?
RoSa Handmade Boutique: Pasiunea pentru mărgele a venit de la o doamnă care, pe vremea când lucram ca şi consilier de vânzări, a venit la mine cu nişte brăţărele din mărgele, pe care le avea de vânzare. Mi-au plăcut atât de mult, încât s-a oferit să mă înveţe şi pe mine să fac … Anii au trecut, dar acum ne leagă o frumoasă prietenie şi când ne întâlnim, ne împărtăşim reciproc din cunoştinţele acumulate între timp .
Dacă ar fi să iei viaţa de la început, unde (în care moment) ai reveni şi de ce?

RoSa Handmade Boutique: Uuuf , grea întrebare! Ca orice om, am făcut şi multe greşeli de-a lungul timpului … Dar consider că din greşeli învăţăm, aşa că nu aş schimba nimic din punctul ăsta de vedere … Singurele lucruri pe care le-aş schimba dacă aş putea, ar fi să fac în aşa fel încât să nu fi murit bunicul şi bunica mea , şi recent, tatăl meu….

Cum împarţi eficient timpul?

RoSa Handmade Boutique: Aici e un punct unde m-ai prins pe picior greşit … În ceea ce priveşte obiectele, sunt foarte organizată. Dar la capitolul timp, stau foarte prost în ultima vreme. Au avut loc în viaţa mea nişte evenimente care mi-au dat peste cap echilibrul interior. Am realizat că viaţa e scurtă şi priorităţile mi s-au schimbat. Aşa că pentru mine, „a împărţi timpul eficient” înseamnă „a trăi fiecare clipă cu intensitate maximă” şi „a mă bucura de fiecare zâmbet pus pe faţa cuiva care a primit un colier creat de mine”.

Planuri pentru 2018…
RoSa Handmade Boutique: Plănuiesc să deschid un magazin fizic în Târgovişte, care să fie şi atelier. Adică să poată veni clientele să vadă pe viu cum se fac bijuteriile, nu doar să le admire în vitrină. Eventual, să mă apuc să ţin şi nişte cursuri, unde persoanele interesate pot învăţa să îşi creeze propriile bijuterii din mărgele.
Un mesaj de final pentru cititorii mei 🙂
RoSa Handmade Boutique: Eu mi-am descoperit acest talent foarte târziu, dar atunci când mi-am dat seama că asta mă face fericită, am ales să mă perfecţionez continuu şi am ştiut că asta e calea mea. Nimic nu mă face mai fericită decât să pot face ceea ce îmi place şi pe deasupra, să fac şi pe alţii fericiţi când primesc bijuteriile ieşite din mâna mea .
Le urez cititorilor acestui articol să îşi găsească şi ei calea şi să o urmeze . Aşa îşi vor găsi fericirea !
Nu știu cum vi s-a părut vouă, celor care citiți, dar eu ma descoperit, cu gingășie și multă grijă, un om frumos. Mi-a făcut plăcere să spun o parte din această poveste, îi doresc Rodicăi să își împlinească visele și să crească mereu 🙂

30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş

Toată lumea se bucură de soare şi de zilele libere, aşa că ne-am făcut şi noi bagajele (asta n-a fost prea amuzant, cum ar spune Matei) şi am plecat – 3 cavaleri şi 2 mame curajoase la drum – la plimbare, pe drumuri de munte 🙂

Nu chiar departe, dar nici aşa aproape încât să ne putem întoarce repede acasă. Am făcut o mică excursie pe ruta Piatra Neamţ-Tg. Mureş-salina Praid-Piatra Neamţ. Totul în aproximativ, 30 de ore.

Am fost să vedem grădina zoologică din Tg. Mureş, am rămas toţi impresionaţi, deşi timpul ne-a cam grăbit şi nu am reuşit să vedem pe îndelete cât de mare şi aerisită este grădina zoologică din Tîrgu Mureş.

Deşi nu îi duc pe copii la circ, de mila unor animale chinuite,triste şi prost îngrijite, la grădina zoologica le place să meargă şi eu mă bucur să le pot arăta, pe viu, animale pe care altfel, poate, nu le-ar vedea vreodată.

De data aceasta, copiii nu au ştiut unde mergem înainte de ziua plecării. Am vrut să fie o surpriză şi am reuşit (cu greu!) să le ofer mici indicii pe parcursul celor câteva zile premergătoare zilei cu pricina.

Câteva fotografii preluate de pe site-ul Grădinii Zoologice 🙂

Am văzut multe animale bine îngrijite. Mi-a plăcut faptul că au destul de mult spaţiu la dispoziţie, unde se pot mişca în voie (mai mult ca la parcul zoo din oraşul nostru, de exemplu). Parcul din Tg. Mureş se află într-o pădure, pe platoul Corneşti şi beneficiază de un cadru natural foarte frumos.

Fiind o zi libera (sâmbătă) era destul de liber, dar în zona era un concert, aşa că locul a fost destul de animat. Noi am ajuns pe final de program şi am avut la dispoziţie doar 1,5 ore pentru a cuprinde cât mai mult din parcul zoo, după o călătorie prin serpentine aşa că a trebuit să facem totul pe repede înainte.

Aş fi apreciat mai mult timp acolo, dar cred că pentru copii a fost perfect timpul petrecut acolo. Există nişte cărucioare metalice (în genul celor cu care se transportă butelii, la ţară) puse la dispoziţia vizitatorilor, gratis, cu unul sau 2 locuri. Cei 3 cavaleri din dotare s-au tot rotit în jurul lor, trăgând şi împingând la ele 🙂

De departe, câştigător la puncte a fost elefănţica Tania, cei doi mici crocodili şi şerpii. Nouă, adulţilor, ne-au plăcut mult şi girafa sau ursoaica mămică 🙂

Ne-am cazat la o pensiune în apropiere. Nu am fotografii de acolo. Locaţia curăţică, servicii ok-ish, mic dejun tip bufet. Noi am luat o suită, un fel de apartament cu 2 camere şi balcon- a fost perfect pentru toţi 5. Destul de departe de animaţia oraşului, dar oricum eram cam obosiţi ca să experimentăm viaţa de noapte 🙂

Duminică dimineaţa, plecând spre salină, am făcut o oprire scurtă în centrul oraşului. Am văzut cetatea medievală- foarte bine îngrijită (mi-ar fi plăcut să pot primi ceva explicaţii despre cetate, un tur ghidat sau un pliant informativ), ne-am plimbat puţin şi m-am mirat să descopăr o grămadă de locaţii închise până la 10/11.

Cum nu prea plec la drum, mai ales cu puiii de om, fără să mă informez, am citit câte ceva şi despre Salina Praid.

Baza de agrement este amenajată la „Orizontul 50”, care se află la o adâncime de  120 m de la suprafaţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1250 m până la poarta de intrare în baza de  agrement.

 

Deşi preţurile de intrare mi s-au părut destul de mari (30 lei/adult şi 20lei/copil peste 3 ani) am plecat de la premisa că beneficiile pentru sănătatea copiilor mei sunt mai importante.

În interior este mai rece cu câteva grade faţă de temperatura din exterior (este bine să aveţi la voi hanorace sau geci uşoare, eventual haine de schimb). Temperatura medie anuală din subteran este de 16 grade Celsius.

Pe site-ul salinei descrierea spune că beneficiem de sistem de iluminat, wireless şi televiziune, terenuri de joacă  pentru copii, spaţii de creaţie şi agrement, capelă ecumenică, cafenea, cinema 3D şi o farmacie cu produse naturiste. Există, de asemenea, un restaurant cu preţuri decente şi un loc unde puteţi servi ceai/ciocolată caldă/cafea şi o zonă de degustare vinuri.

Era destul de aglomerat la casele de bilete, dar a mers repede. Nu vă îngrămădiţi în autobuze, sunt mai multe curse şi toată lumea ajunge, până la urmă.

Noi am cumpărat sare şi săculeţi parfumaţi din exterior, preţurile sunt mai bine. Cam peste tot există aceleaşi produse, aşa că nu va faceţi speranţe că veţi face mari afaceri 🙂

Copiii au avut activităţi diverse: cei mai mici au ţopăit la gonflabile, iar cel mai mare în parcul de aventuri, pe traseele de tiroliană. Aici, preţuri mai mari şi părinţii asigură supravegherea copiilor.

Verificaţi împreună cu medicul dvs. înainte de a intra în salină (există şi câteva contraindicaţii).

La coborârea în salină există 200 de trepte de coborât – e bine să ştiţi şi să vă opriţi pe parcurs, dacă rămâneţi fără suflare 🙂

Gastronomie specifică

Pe orice drum aş apuca, încerc, în măsura posibilităţilor, să gust din bucătăria locală. Am căutat câteva informaţii despre ce aş putea savura în călătorie şi am plecat la drum cu lecţiile făcute, cum s-ar spune.

Spre Tg. Mureş am oprit la Basa Fogado ( un restaurant secuiesc din localitatea Borzont, îl recunoaşteţi după o construcţie mare de lemn reprezentând Furculiţa şi Cuţitul). Pentru copiii noştri care erau destul de agitaţi şi au adormit în maşină, oprirea a fost mană cerească 🙂 Au alergat în voie în curtea din spate, s-au căţărat nestingheriţi pe tobogan şi s-au bucurat de aer curat.

Am servit limonada cu miere, o supă de cartofi cu brânză sărată, clătite umplute cu caşcaval şi mazăre. Comesenii noştri au savurat supa de pui şi ceva friptură cu cartofi. Preţuri decente şi pâine adevărată, secuiască 🙂

În salină am degustat 2 variante de desert specific 🙂

Şomloi galuska  – un fel de tort doboş mai uşor de făcut (un blat cu cacao, nuci şi rom plus cremă de vanilie şi frişcă) pe scurt 🙂

Vargabeles – o budincă de tăieţei cu brânză

Kurtos kalacs din Lacul Roşu – deja eram pe drumul de întoarcere spre casă

Cam asta a fost excursia noastră, cu 3 năzdrăvani la drum, prin ţara. A fost frumos, obositor, dar prietenia dintre cei trei creşte şi ne dorim să rămână mereu importantă.

Voi pe unde vă mai încumetaţi să plecaţi cu puştii sau puştoaicele din dotare? Căutam deja idei pentru următoarea escapadă, că acuşica vine vacanţa mare şi să ne vedeţi atunci plimbăreţi pe şi mai multe drumuri, sperăm 🙂

Păturica lui Jane – o poveste pentru toate vârstele

De-a lungul timpului, am citit destul de multe cărţi pentru copii. Cei de la Cartea Copiilor sunt mereu activi şi ne oferă periodic titluri noi, numai bune de devorat şi iubit. Păturica lui Jane este una dintre aceste cărţi 🙂

Jane şi a ei păturică a poposit în casa noastră cu câteva zile înainte de Sfintele Paşti, dar  vremea a trecut repede repede, între timp a venit (cu adevărat!) şi primăvara, deeeeci…ne-am cam mutat afară, la soare şi la gâze interesante de observat. Aşa că vom vorbi despre Jane şi povestea ei abia acum.

Cum mi-a captat atenţia Păturica lui Jane?

Nu ştiu voi cum alegeţi cărţile pentru copii, dar eu citesc micile „prezentări” de pe site-urile de unde comand de obicei. Aici, am o mare bilă albă pentru profesioniştii de la Cartea Copiilor pentru că oferă câteva fotografii din carte, grupa de vârstă pentru care povestea este potrivită, un mic intro în poveste şi câteva detalii despre autor/ilustrator.

Pe mine, m-a convins următorul paragraf:

„Păturica lui Jane” (Jane’s Blanket) este singura carte pentru copii scrisă de marele ARTHUR MILLER (1915–2005), autorul unor bine-cunoscute piese de teatru care au marcat literatura americană a secolului XX, precum „Vrăjitoarele din Salem”, „Vedere de pe pod” sau „Moartea unui comis-voiajor”. Jane, fetița din această poveste simplă și plină de duioșie, își dă seama, încetul cu încetul, că totul se schimbă odată cu trecerea timpului și că uneori trebuie să lăsăm în urmă unele lucruri dragi pentru a crește.

Copiii mei nu au avut neapărat păturica/animal de pluş preferat fără de care să nu meargă nicăieri, până la vârsta aceasta (aproape 4, respectiv puţin peste 6 ani). Dar, ca marea majoritate a copiilor ( şi a adulţilor, aş îndrăzni să recunosc!) au obiecte preferate, pe care le iubesc şi după care tânjesc, în anumite momente.

E normal să fie aşa, adult fiind îmi place să scriu la laptopul meu şi să îmi beau ceaiul de dimineaţă dintr-o cană anume. Pentru că lucrurile noastre ne induc, în afară de senzaţia de familiaritate, o putere de a gestiona o zi sau o situaţie nouă cu o anumită siguranţă.

Aceasta este cheia în care am primit noi povestea. Am dezbătut destul de mult cu Matei cum viaţa te ajută să creşti, cum asta este un lucru bun şi cum schimbarea este bună, nu trebuie să ne sperie. Aici, în contextul în care vorbim destul de des despre faptul că din toamnă, Matei va deveni şcolar, nu va mai merge la grădiniţă, va avea un colectiv nou şi doamne învăţătoare care vor contribuie la sporirea distracţiei de la această minunată vârstă 🙂

Imaginile clare, colorate fix cât trebuie şi textul simplu, pe înţelesul copiilor ne-au ajutat să parcurgem povestea uşor. Am gustat etapele prin care Jane trece  – de la un bebeluş micuţ, care are nevoie de mama în fiecare clipă (pentru a se hrăni, pentru a se distra, pentru a socializa) până la Jane domnişoara care devine independentă, care înţelege cum se transformă lucrurile din jur şi care acceptă senină noile provocări pe care le aduce fiecare vârstă.

Povestea lui Jane m-a ajutat şi pe mine să îmi reamintesc fix lucrurile pe care le explicam copiilor mei. Uneori, e nevoie de o poveste spusă frumos pentru a primi şi asimila o lecţie pe care, poate, am uitat-o. Mă bucur să vorbesc aici despre această carte. Cred că este o minunată opţiune de cadou pentru cei mici şi mă gândesc serios cui anume i s-ar potrivi mănuşă un astfel de subiect pentru că ar fi păcat sa nu profit de ofertele celor de la Cartea Copiilor.

Fie vorba între noi, dacă aş avea la dispoziţie mai mult timp, aş citi mai mult. Atât pentru mine, cât şi pentru copii 🙂 Dar, mă bucur că, oricât de ocupaţi am fi, nu trec 2 zile fără să citim ceva, la culcare. Eu am mereu o carte cu mine, fie că suntem în parc, la plimbare în oraş sau undeva, pe un drum mai lung. Copiii s-au obişnuit aşa şi observ că încep să se „viruseze” şi ei – cărăm în toţi rucsacii cărţile de copii şi mai nou, oferim cărţi (din proprie iniţiativă!) celor care ne calcă pragul.

Azi, Teach for Romania. Interviu cu Sinziana Badea

Un altfel de educaţie.

Pe Sînziana Badea am cunoscut-o când drumurile celorlalți „copii din familie” s-au întâlnit (sora mea mai mică și fratele ei mai mare). În agitația nunții, nu am avut vreme să stăm prea mult de vorbă, dar cumva, mi-a rămas în minte aerul ei blajin, interesul şi aplecarea spre educaţie.

Iată că a venit vremea potrivită să aflăm, împreună, ce se mai aude azi, despre educaţie.

Sinziana Badea . Teach for Romania

Să facem cunoştinţă. Cine eşti tu?

Sunt Sînziana, om pasionat de învățare, educație și modul în care poți să formezi și să crești comunitățile și în prezent Tutor Coordonator la Teach for Romania.

De unde pasiunea pentru educaţie? Cum ai ajuns la Teach?

Cu educația am cochetat încă de când eram mică, mama fiind profesoară, am avut constant contact cu sistemul, profesorii sau mirosul manualelor. Am descoperit însă adevărata pasiune atunci când, pe timpul facultății am făcut parte dintr-o echipă de cercetare și am avut ocazia să cunosc multe povești, locuri și oameni.

Am terminat Facultatea de Sociologie din cadrul Universității din București, iar acest lucru mi-a deschis foarte mult ochii către societate și mecanismele ei. Astfel, am descoperit că unul dintre motoarele (nu doar ale țării noastre, ci poate ale întregii lumi) care face lumea să funcţioneze, este educația, în toate formele ei. Așa că, odată cu finalizarea studiilor, am ales să privesc mai mult către viitor, adică mai mult către educație.

Copiii de la Teach for Romania
Sinziana si clasa ei

Am început ca asistent de trainer pentru copiii supradotați, un segment din nou destul de neglijat în țara noastră, din păcate. A urmat dorința de a aprofunda educația dintr-o perspectivă mai personală, așa că m-am alăturat Universității Alternative (http://universitateaalternativa.ro/ ) și comunității de educație de acolo.  Într-un spațiu în care devii arhitectul propriei tale învățări, am mers pe drumurile autonomiei în învățare și ale unui design sănătos de creare de experiențe din care te poți dezvolta armonios.

Întâmplarea a făcut că în același an, cei de la Teach for Romania aveau nevoie de voluntari pentru prima Academie de Leadership și Pedagogie, respectiv prima generație de profesori și învățători pregătiți să meargă să predea în zonele defavorizate. Acolo cred că s-a produs adevăratul declic, pentru că eram impresionată de cât de mult drag și pasiune pot pune acei oameni din program pentru elevii lor și pentru un viitor mai bun al educației.

Nu am stat pe gânduri și am devenit intern pe partea de recrutare. Mi-a plăcut atât de mult ceea ce prezentam și avea atât de mult sens pentru ceea ce mă vedeam făcând și contribuind, încât am ajuns să ajut la recrutarea propriei mele generații, pentru că în 2015 am devenit și eu învățător în cadrul programului , pentru 35 de copii care mi-au dat lumea peste cap, în bine!

Știam că drumul avea să fie mai mult decât provocator, dar de mică îmi spuneam când eram supărată pe vreo nedreptate, că nu e drept! Nu e corect! așa că, nu e drept și nu e corect ca unii copii sa nu aibă acces la educație de calitate și nu e drept și corect să neglijez oamenii care peste 20 de ani vor fi cei care vor pune în funcțiune mecanismele sociale.

La finalul programului, am spus că a fost cea mai frumoasă și dureroasă experiență de creștere și învățare a mea de până acum! Așa că, până aici m-au condus mai degrabă o serie de întâmplări și experiențe care m-au șlefuit în ceea ce sunt. În prezent, am rămas tot în Teach for Romania, în zona de Training și Suport, fiind tutor pentru profesorii și învățătorii din program – adică un om care sprijină profesorii pe parcursul experienței din cei 2 ani.

Echipa Teach for Romania
Unde te vezi peste 5 ani?Tot alături de Teach?

Peste 5 ani mă văd făcând același lucru – să pun umărul la educarea copiilor din zonele defavorizate și poate să contribui mai mult pe partea de dezvoltare a comunităților din care aceștia fac parte.

Dacă vorbim despre educaţie, crezi că ceea ce ai trăit tu, în copilărie, te-a adus aici? Ce îţi aminteşti din anii de şcoală?

Din anii de școală nu îmi aduc aminte multe detalii. Știu doar că am fost un copil privilegiat și norocos, prin prisma familiei mele și a oamenilor care m-au crescut. Țin minte că pasiunea pentru citit am căpătat-o clar de acasă, când eu nu știam încă să deslușesc literele, iar toți membri familiei erau duși în călătoria propriilor lor cărți.

Poate exemplul ăsta m-a ambiționat, pentru că l-am dus și eu mai departe, 16 ani mai târziu, copiilor mei la clasă. Țin minte nu materii și oameni, dar sentimente și experiențe – de prietenie, bucurie când îmi reușea ceva bine, teama să nu fiu ascultată la tablă dacă nu cunosc bine conținutul, frica de tabla înmulțirii, fericirea de când am terminat de citit prima mea carte, culoarea năzbâtiilor alături de colegii mei sau emoțiile creșterii și pășirea într-o altă etapă a vieții.

Spune-ne despre educaţie în spiritul Teach for Romania!

Despre Teach sunt multe de zis! Să o iau cu începutul, este o organizație non-profit care își propune, prin misiunea sa, să recruteze cele mai valoroase persoane de cetățenie română, pe care le pregătește ca învățători sau profesori model și îi sprijină pentru a deveni factori de transformare în educație.

Scopul organizației este de a produce o schimbare sustenabilă în sistemul educațional național prin încurajarea și pregătirea tinerilor absolvenți de top sau a candidaților cu potențial mărit, să devină profesori și lideri dedicați. Viziunea organizației este de a crea opțiuni de viață prin educație de calitate fiecărui copil din România.

Programul, dezvoltat inițial în 1989 de către Teach for America în Statele Unite, atrage persoane care nu ar fi considerat în mod normal, ca opțiuni de viitor profesional, meseria de profesor, pentru a se implica în lupta combaterii inechității în educație. Modelul funcționează cu succes în alte 45 de țări, pe 5 continente, unde este aplicat de către organizațiile partenere în rețeaua Teach for All.

Programul există în România începând cu anul școlar 2014-2015, anul acesta având cea de-a patra generație de învățători și profesori sprijiniți în școlile partenere. Candidații își asumă o experiență de 2 ani de activitate de predare într-o școală parteneră, care se confruntă cu diverse provocări, cu scopul de a influența în mod pozitiv viața copiilor și de a se implica în comunitate.

Totodată, înainte de a ajunge la catedră, profesorii și învățătorii selectați participă în Academia de Leadership și Pedagogie, program intens, ce durează 6 săptămâni și care integrează modele de autocunoaștere și de management eficient al resurselor propii, un spaţiu de învățare care oferă profesorilor-lideri pregătirea didactică de bază și îi ajută să creeze contexte de schimbare.

În prezent, peste 65 de profesori și învățători sunt activi la catedră în peste 60 de școli din 12 județe: Brașov, București, Călărași, Constanța, Galați, Ialomița, Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vrancea, Olt, situate la o distanţă de aproximativ 3 ore de Bucureşti.

Cum putem ajuta Teach for Romania? Cine si cum se poate implica?

Mai multe vă invit să aflați pe http://teachforromania.org/. Tot pe site, puteți găsi modalitatea în care vă puteți implica, fie că este vorba de voluntariat, donații, 2% sau o susținere de tipul donarea zilei de naștere sau chiar intrarea în program. În prezent a început recrutarea pentru cea de-a 5-a generație, care se desfășoară pe parcursul a 4 runde, cu următoarele termenele limită: 14 noiembrie 2017, 11 ianuarie 2018, 27 februarie 2018, 11 aprilie 2018.

Care sunt cele mai frumoase momente din această activitate? Dar cele mai grele?

Printre cele mai frumoase momente din această activitate este lucrul cu oamenii. Programul este unul care are menirea de a te vulnerabiliza destul de mult – meseria de dascăl face asta în general, iar copiii uneori te pun față în față cu cele mai mari frici și butoane ale tale. Este necesar să fii acolo, prezent  non stop pentru elevii tăi, nu este un serviciu de la care să îți poți lua liber sau să mai întârzii puțin, să nu mai zic de mersul la ore nepregătit…ar fi haos. Este tare solicitant, iar dacă vrei într-adevăr să ai impact dincolo de catedră, îți muți fronturile și către părinții elevilor, către cunoașterea comunității și posibile soluții care ar putea ajuta la dezvoltarea sa.

În program intră oameni din diverse domenii, cu sau fără experiență de predare, dar cu dragoste pentru educație. Este foarte frumos să vezi cum 2 ani de zile îi transformă, fiind mai pregătiți pentru ei înșiși și schimbarea în mai bine a educației! Spuneam că e frumos lucrul cu oamenii, eu ca tutor am privilegiul de a le sprijini profesorilor drumul celor doi ani. Merg în vizite la clase, vedem (eu și profesorii pe care îi sprijin) punctele forte din planificare și lecții sau modalitățile în care pot fi îmbunătățite orele și relația cu copiii.

Uneori oboseala, stresul sau neputința își fac culcuș în tine atunci când vezi sărăcia lucie, asiști la episoade de violență sau povești pe care le vedeai doar la știri, te doboară, te fac să te simți mic, să îți pierzi încrederea în forța ta care voia să schimbe. De multe ori se întâmplă asta cu profesorii și învățătorii din program, cred că și cu cei care sunt în afara Teach, oameni de ani de zile la catedră care fac o treabă excelentă. Dar diferența este că aici profii Teach au urechi care să îi asculte și brațe care să îi sprijine. Când se întâmplă asta, tutorul este prima persoană de legătură sau propria lor generație de profesori, care ajută mult la redobândirea speranței și a încrederii.

Alte momente extraordinare sunt cele în care auzi cum elevii își iau învățarea în propriile lor mâini! Uneori e tare greu să vezi progresul sau roadele muncii depuse. De multe ori, ce faci tu, se desface când copilul ajunge acasă, în alt mediu sau, pur și simplu din cauza neajunsurilor la care sunt supuși. Nu cu toți se întâmplă așa, dar cu majoritatea da. Iar când auzi am reușit să îl fac pe elevul X să vorbească în fața clasei, copiii mei au început să citească, azi nu s-au mai bătut, părinții au înțeles sau elevii mei vin cu bucurie la școală, te topești!

Sunt acele mici victorii care dau sens muncii tale. Dar am multe exemple în care impactul e vizibil, exemple de elevi care datorită profesorului și-au urmat calea meseriei visate, s-au cunoscut mai bine prin prisma propriilor valori, doresc să contribuie pozitiv în comunitatea lor sau sunt capabili să vorbească despre ce a ajuns să însemne educația în viața lor, în fața a sute de oameni….și asta când abia de vorbeau în fața clasei. Este o activitate cu de toate!

Mulțumesc mult Irina pentru acest interviu și interesul tău și al cititorilor pentru educație. Pe curând!

 

Şi eu Mulţumesc mult!!! Pentru că există astfel de oameni, astfel de idei şi pentru că astfel, sensul poate fi regăsit. Eu cred că România are speranţă şi că ne putem încărca tocmai din educaţie cu această speranţă.

Dupa Webstock 2017. Asteptari si poze

Înainte de Webstock am avut nişte emoţii uriaşe. Nu pentru că aş fi fost nominalizată la vreo categorie sau pentru că mă simţeam stingheră printre grupurile de bloggeri/vloggeri/nume din industria media.

Am avut emoţii pentru că nu ştiam exact ce cum va fi 🙂

Am postat toată ziua poze de la eveniment, pe pagina mea de FB şi pe cea a blogului. Am venit acasă cu câteva idei frumoase. Dar cel mai mare m-a marcat faptul că, pentru mine, fiecare vorbitor emana PASIUNE pentru un domeniu.

PASIUNEA, entuziasmul şi curajul de a face alegeri îndrăzneţe au fost mesaje care mă tot urmăresc, în ultima vreme. Râd, dar ştiu că nimic nu este întâmplător.

Ce mi-a plăcut la Webstock 2017?

Mi-a plăcut mult locaţia, mi-a plăcut evenimentul în sine, deşi am fost toată ziua pe repede înainte şi abia după ce s-a terminat am reuşit să gust pe deplin toate informaţiile primite.

Mi-a plăcut faptul că am avut deplina libertate de mişcare, sunt convinsă ca fiecare speaker a fost punctul de atracţie pentru persoane diferite. Mesajele au fost atât de variate, vibe-ul transmis şi modul în care s-a realizat dialogul, deşi pe alocuri asemănător, a trezit senzaţii şi gânduri diferite.

Am spus şi o să mai spun. Mai vin şi altă dată la Webstock! 🙂

Da, este destul de obositor şi greu de „organizat” o astfel de participare, mai ales pentru cei care nu locuiesc în Bucureşti. Dar este un efort pe care l-am făcut conştient, pe care mi l-am asumat şi care acum, post eveniment, a lăsat o impresie foarte puternică în sufletul meu.

Voi nota câteva idei pe care le-am notat, de-a lungul zilei şi sper să vă ajute şi pe voi, cât de puţin, în demersurile voastre.

Orice se poate, daca vrei. In afara de moarte, care nu poate fi ocolita. – Marius Manole

Nu conteaza de cate ori cazi, ci de cate ori te ridici – aici era vorba despre perseverenta cu care oameni minunati au crezut in EFdeN .

Un alt gând care mi-a dat putere vine de la Ionuţ Budişteanu – Pasiunea este oxigen pentru suflet.

Concluzii

Deşi m-a amuzat îngrămădeala de la mese, în pauza şi „disperarea” unora dintre cei prezenţi de a bifa toate campaniile şi standurile sponsorilor, am preferat să nu mă alătur lor. Am observat cu atenţie modul în care fiecare se „vindea” în faţa celorlalţi, cum se vorbea şi cum se interacţiona. Ca peste tot, există grupuri de interese, prietenii de complezenţă şi, poate, îmi place să cred, şi câteva relaţii adevărate, născute din această mare ciorbă care este online-ul.

Mi-ar fi plăcut să fie mai multe ateliere şi interesele celor prezenţi să poată fi satisfăcute prin discuţii/seminarii ŞI MAI INTERACTIVE desfăşurate unul după altul. Nu mi-am permis să intru, pe rând, la fiecare workshop ca să văd „care-i treaba”.

Nu am fost nici la gală şi nici la after party. Dar DA, am aflat cine au fost cei care au primit coroniţă. Parţial, mă aşteptam să existe acest gust amar, după decernarea premiilor. Mă aşteptam să fie foarte greu pentru cei mici să atragă atenţia celor mari şi puternici.

Dar ştiu sigur că această experienţă a fost, pentur mine, unul dintre cei mai mici, doar o etapă. O să scriu întotdeauna despre lucrurile în care cred. Îmi voi folosi vocea şi tonul, în funcţie de proiectele în care mă voi implica.

Poate nu m-au contactat ÎNCĂ marile agenţii de publicitate şi/sau nume din industrie, „cerându-mi mâna” pentru diferite colaborări, dar nu disper. 🙂

Daruri de suflet. Din nou despre mamele creative

Eu iubesc oamenii mai mult decât iubesc obiectele. Și pentru că îi iubesc, uneori, aleg să le ofer daruri de suflet. Care să bucure și să încânte. De aproape un an de zile, mare parte dintre aceste daruri provin de la mamele creative din grupurile WAHM din țară sau chiar din grupul local.

Vara a ajuns la sfârșit, copiii mei s-au bucurat de plimbări și aventuri dintre cele pe care le-am organizat cu drag. Tot auzindu-mă vorbind despre mame care lucrează de acasă, despre fel de fel de proiecte creative și obiecte personalizate, pe lângă toate micile mari minuni care au poposit vremelnic la noi în casă, copiii mi-au cerut să aibă și ei boluri și tacâmuri personalizate.

Am tot căutat cele mai frumoase și colorate teme. Am salvat multe idei, am „tatonat” terenul până când am dat peste mânuțele creative, iscusite și răbdătoare de la Bebe boutique.

Întâmplarea a făcut ca frumoasele obiecte să ajungă la noi imediat după săptămâna la mare, înainte de a pleca spre Sighișoara și nu vă spun câtă muncă de convingere a trebuit să duc pentru a lăsa castronașele acasă.

Iată „inculpatele” 🙂

Având în vedere că am tot atras atenția tuturor din casă că aceste obiecte trebuie spălate de mână și nu în mașina de spălat vase, puiii de om au priceput mesajul și acum le alintă  – prețioasele noastre 🙂

Pentru că am venit de la Sighișoara cu tolba plină de energie pozitivă și gânduri frumoase, nu puteam să nu scriu aici și despre curajoasa Claudia, o ardeleancă adevărata care dă viața și culoare obiectelor cu suflet de la Atelierul Păpădiei .

Claudia pune câte o bucățică din inima ei în fiecare obiect la care lucrează. Culoare, gingășie, atenție la detalii, respect pentru client – toate sunt ingrediente care vin la pachet din fiecare interacțiune cu ea. Eu mi-am ales o frumoasă cană cu inimioară (cum altfel decât verde?), dar modelele pe care le vedeți în albume pot deveni puncte de plecare pentru ceea ce va doriți voi. Gata cu vorba, să vedem culoare, nu?

 

 

 

 

Mamele creative sunt izvorul de unde îmi extrag și eu, mai nou, toate ideile de daruri pentru oamenii din jur. Alături de mamele creative din Neamț mă văd lucrând la proiecte și crescând, în timp.

În fiecare lună, măcar o dată, ne vedem să punem țara la cale, într-o locație din Piatra Neamț. Sunt mândră că mamele creative sunt surse de inspirație pentru cei care s-au săturat de plastice făcute pe bandă rulantă și cred sincer că ar trebui să susținem aceste proiecte.

Deși mânuțele mele nu împletesc și nu fac lucrușoare tangibile, mă consider una dintre mamele creative.Pentru că există o mulțime de joburi pentru mamele care vor să rămână acasă, lângă puiii de om, contribuint totodată la veniturile familiei.

Dacă și tu cunoști una sau mai multe mame creative care s-ar bucura să fie parte dintr-o comunitate unde se împărtășesc idei și ne susținem reciproc, i-ai face o bucurie să îi povestești despre Work at Home Moms în general și despre grupul mic, dar puternic din Neamț. Sau poți lăsa aici un mesaj în care îmi povestești despre ea și eu voi face restul 🙂

 

 

Kit-ul de mers in parc. Concediu cu termitele

Vine vara, bine-mi pare/In concediu stam la soare/Cu un kit de mers in parc/Griji cu puiii nu imi fac!

Eu v-am zis deja ca luna august este, pentru mine, bucata de concediu de petrecut cu termitele, asa cum prefiguram aici. Am primit diverse mesaje de la voi, ceea ce m-a incurajat sa continui sa scriu despre aventurile termitelor.

De aceasta data, din experienta mai multor ani de mers in parc, initial cu un copil, apoi cu un bebe si un toddler. Anul asta, iata ca ajungem in parc (sau parcuri, ca, veti vedea, preferintele se schimba uneori) cu doi copii. Doua super termite.

Toata lumea prezinta si lauda peste tot super kit-uri. De vacanta, de masina, de urcat pe munte, de X sau Y. Asa mi-a venit ideea unui „kit de mers in parc”.

De ce un kit de mers in parc?

Pentru ca vara este sezonul in care ar trebui (cel putin teoretic) sa petrecem cat mai mult timp afara, in aer liber. Copiii sunt in vacanta si parcul este un loc potrivit unde isi pot consuma energia, pot socializa si se pot bucura de joc liber. Evident, exista (sau ar trebui sa existe!) cateva reguli pentru ca iesirile in parc sa fie experiente placute 🙂

Daca ati mai urmarit postarile mele pe blog, stiti deja ca imi place sa fac liste. Care sper eu sa fie utile 🙂 Daca e prima data cand popositi aici, ma bucur si va multumesc! In plus, va poftesc sa descoperiti ce anume as pune eu in … kit-ul de mers in parc 🙂

In primul rand, ca sa nu credeti ca e musai sa luati un troller cu voi, sa scriem cateva LUCRURI pe care NU le PUNEM in kit:

  • Nu lua cu tine nici o asteptare. Copiii sunt copii. Presupunand ca mergi in parc pentru a le face placere, nu le ingradi/limita joaca la tobogan/leagan/nisip doar pentru ca … asa iti inchipui tu ca trebuie sa se joace ei.
  • Nu lua cu tine hainele frumoase/noi/de plimbare pe care ai platit o gramada de bani. Sau jucariile pentru care ai strans salariu dupa salariu. Vezi punctul 1. In parc, regula trebuie sa fie distractia libera. Copiii se murdaresc. Jucariile se mai strica. NU e SFARSITUL LUMII. Si in mod sigur nu e motiv de „e ultima data cand te aduc in parc”
  • Nu iti lua TREABA dupa tine. Da, ai auzit bine!!! In parc, daca esti cu copiii, nu rezolva deadline-uri, nu finaliza rapoarte, nu face liste de cumparaturi, nu plati facturi. Pentru ca este foarte periculos sa lasi copilul nesupravegheat. Daca nu ma crezi pe mine, poate e mai utila o scurta poveste, cum avem aici:

    Security must be the Priority

    To all parents and guardians all around the globe, Never ever leave your child unattended.This video is for you and learn on it to avoid this incident.

    Posted by WORD of LIFE on 4 August 2017

Kit-ul de mers in parc fara griji

Totusi, ce sa ai la tine?

Pune intr-un rucsac/traista usoara cateva mici secrete cu mari efecte:

  1. servetele uscate si o sticla cu apa (sau servetele umede)
  2. Jucarii potrivite varstei si intereselor copilului/copiilor tai – Regula la noi este asa: fiecare copil are voie sa ia maxim 2 jucarii, de mici dimensiuni si le va transporta la si de la parc. Evident ca se negociaza la sange asta 🙂 Si ca adultul va monitoriza ca jucariile sa nu ramana prin parc, dar ca punct de plecare exista regula.
  3. Daca ai in grija pofticiosi/mofturosi sau stii ca exista un interval in care sederea in parc va interfera cu o gustare, e bine sa ai la tine ceva ce poti oferi termitelor 🙂 Un mar, un baton de cereale, etc. Mare grija aici la ceilalti copii: cere voie adultului INAINTE de a le oferi. Te rooooog! Poate nu ma „bucur” ca ii oferi copilului meu ciocolata sau mai stiu eu ce, fara sa ma intrebi. NU! nu o sa moara de pofta 🙂
  4. Sticla de apa. Aici nu cred ca este nevoie sa insistam prea mult. Mai ales pe perioada de vara (dar nu numai), hidratarea organismului este extrem de importanta. Nu lichide reci, preferabil cat mai naturale si fara coloranti/indulcitori/arome, etc. Am scris deja despre hidratarea in parc, cred inca in acele informatii.
  5. Musai sa aveti capul acoperit – sapca, palarie de soare, bandana – optiuni exista, e important sa le explicam puilor de om de ce este bine sa aiba capusorul acoperit si in timp, daca se insista, vor intelege.
  6. Un alt „must have” din kit-ul de mers in parc este o solutie de curatare/antiseptica sau „puf puf” cum ii spun termitele mele. E utila la curatat maini murdare dar si la intervenit rapid in caz de mici lovituri/zgarieturi, etc.
  7. Muuuuuuuuuuuulta rabdareeeeeeeeeeeeeeeee. Pentru ca ei sunt copiii si tu esti adultul. Pentru ca ei vor sa se joace si e treaba ta sa le oferi acest lucru in conditii de siguranta. Pentru ca murdaria nu este capatul lumii si pentru ca „joaca frumoasa” si „mersul linistit” nu sunt mereu distractive.
  8. O carte/revista daca esti genul si crezi ca puiii de om se joaca aproape de tine, iar tu ramai cu un ochi la ei. Depinde de jocul copiilor, de varsta lor si de gradul de siguranta al locului in care sunteti. Imi amintesc (cu jind aproape) perioada de bebe mic in care ieseam afara sa citesc, bebe doarmea in carut/sistem de purtare…Ahh, ce vremuri!

Ultimul meu sfat, nu te implica in jocul copiilor daca nu e necesar. Din aceleasi considerente enuntate anterior: jocul este pentru copii. Nu mereu trebuie respectate regulile tale. Daca nimeni nu este ranit si toata lumea se distreaza, nu te implica!

Cam asa vad eu kit-ul de mers in parc. Voi aveti asa ceva? Ce carati dupa voi in plimbari/excursiile in parc?