Un puzzle pentru viață

Mi-au plăcut întotdeauna puzzle-urile. Mă relaxează să așez piesele, să le potrivesc, să le sortez, să le adun și să le pun împreună pentru a forma o imagine mare. Probabil pentru că, undeva, în mintea mea, de multe ori pun semnul egal între viață și un puzzle.

Copil fiind, nu am avut multe astfel de jocuri. Nu erau atât de apreciate pe cât sunt azi și nici oferta de puzzle pentru copii nu era atât de diversificată.

Când puiul meu cel mare era singurul născut, am căutat să îi pun la dispoziție jocuri și jucării adecvate vârstei, dar, mai ales, educative. La capitolul PUZZLE COPII eram mereu în extaz, pentru că există o multitudine de teme, de formate, de culori și modele. De la cele mai simple, până la cele mai complexe, aș fi fost în stare să cumpăr câte unul cu fiecare ocazie.

În timp, casa noastră a ajuns să adăpostească multe jocuri cu piese, mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai puțin.

Zilele trecute, Matei m-a întrebat de ce îmi place să stau lângă el și să îl ajut la puzzle. Am zâmbit și am cerut timp să alcătuiesc un răspuns pe înțelesul său. Ce să îi spun copilului? Că eu nu m-am bucurat de aceste jucării în copilărie și că mă bucur acum, om mare? Să inventez o poveste alambicată despre cine știe ce secret miraculos care se ascunde în spatele acestui cuvânt/joc diferit?

L-am întrebat de Google. Astfel, am descoperit și eu, la rândul meu, puțin din istoria pieselor de puzzle. Am aflat că putem defini prin acest cuvânt – PUZZLE – orice tip de joc, jucărie sau problemă care solicită ingeniozitate, logică, perspicacitate și perseverență pentru a ajunge la o soluție. Poate avea de la câteva piese (4-9) până la mii de piese, mărind atenția și interesul celor care aleg să își antreneze mintea jucând un astfel de joc.

Pentru a găsi rezolvarea corectă, este nevoie de gândire logică, atenție distributivă și, la cele mai complicate, multă răbdare. De la cuvintele încrucișate, la cubul Rubik, la jocul de șah și chiar la captivantul Sudoku, toate sunt astfel de jocuri ale minții care antrenează neuronii și pot constitui o variantă agreabilă de petrecere a timpului liber.

Deși nu are în spate o istorie foarte lungă (în 1760,  John Spilsbury, a realizat o hartă pe o bucată de lemn, punând alături bucăți corespunzătoare fiecărei țări), inițial a servit ca instrument de ajutor în predarea geografiei.  Astfel, până în jurul anilor 1820, acest instrument a devenit de un real ajutor, căpătând tot mai mulți adepți.

La începutul secolului 20, presa scrisă a început să folosească așa-numitele concursuri de puzzle pentru a-și mări clientela. Chiar și acum, există, adevărate lupte, la nivel mondial în competiții denumite sugestiv Campionatul Mondial de Puzzle , Liga Națională a celor care dezleagă puzzle-uri și Ravenchase (o adevărată căutare de indicii într-un concurs plin de adrenalină și emoții) . Există, de asemenea ” puzzlehunts „, cum ar fi labirintul de jocuri – o serie de experiențe care mai de care mai incitante.

După această bucățică de istorie, mi-am dorit să împărtășesc, o dată în plus, pasiunea mea pentru puzzle. Mi-am luat copilul pe genunchi, am luat un creion și o hârtie și am încercat să îi desenez o bucățică de lume. Apoi, am decupat, cu foarfeca, părți ale desenului meu și i-am propus să alcătuiască imaginea inițială. Ne-am distrat, am râs și am concluzionat…

Un puzzle e o colecție de jucării, mami!

Da, un puzzle este ca o colecție de clipe care, adunate, formează viața 🙂 , am zâmbit eu.

Voi cum vă jucați cu mintea voastră? Știți vreun joc bun, cu care să ne ispitiți și pe noi?

 

Rawissant – interviu.Primul bistro raw vegan din Piatra Neamț

Pe Cristina Ioniță am cunoscut-o pe un grup de mămici. Intervenea puțin și doar la anumite subiecte. Avea de fiecare dată ceva interesant de spus, un punct de vedere care ajuta pe mămica aflată la ananghie. Am descoperit-o la o întâlnire despre alăptare și mi-a devenit simpatică. Am aflat despre pasiunea ei pentru hrana sănătoasă și… mi-aș dori să o iau acasă! Deocamdată, am convins-o să poposească în căsuța mea plină cu emoții și să ne lase să o cunoaștem puțin mai bine. 🙂
Cine ești tu, om frumos cu cosiță de aur/mămica Rawissant (ă)?
Sunt o mamă, soție, fiică, soră, prietenă, vecină, fostă corporatistă, care îmi urmez visul. Visul de a-mi urma pasiunea. De a face ceea ce îmi place. De a lăsa o urmă.
Cum, de unde, DE CE a început totul?
De când am terminat facultatea și am fost oarecum pe cont propriu, am început să gătesc. De la cartofi prăjiți în mult ulei la sushi, guacamole sau știucă umplută, am gătit mereu cu pasiune. Am fost mereu curioasă să descopăr lucruri noi, iar vacanțele petrecute în străinătate mi-au dat multe ocazii să învăț. Așa am aflat acum câțiva ani că poți mânca pe fugă și salate, nu doar junk food.  După ce am devenit mamă a început să mă preocupe mâncatul sănătos așa că am tratat gătitul cu alți ochi. Așa am ajuns să citesc despre mâncarea nepreparată termic și mi s-a părut fascinant că se poate „găti” și așa. M-a surprins faptul că mâncarea astfel preparată  e foarte gustoasă și am început să îmi doresc să învăț mai mult. Așa am ajuns să merg la un curs de preparat mâncare și dulciuri raw și am cunoscut un om minunat în persoana Gabrielei Oltean (Delicious Raw – Brașov). Ca să scurtez povestea, ea m-a învățat multe din tainele acestui stil de viață (pentru că e mai mult decât un mod de a prepara mâncarea) și m-a pus în legătura cu raw chefs internaționali și cu furnizori despre care nici nu știam că există. Și am căpătat mult curaj. Și cu un pic de inconștiență m-am aruncat cu capul înainte în acest proiect Rawissant.
11855671_1629355933970253_6012183131210670867_n
Unde erai acum 5 ani?
Acum exact cinci ani eram în concediu în America și aflam că sunt însărcinată. Lucram la o bancă și aveam un program foarte încărcat. Așa credeam la acel moment.
Lansarea proiectului Rawissant… Ce urmează?
Urmează să văd dacă am reușit. Să vă fac curioși, să gustați, să vă placă.
11222691_1629357890636724_1196208546941363073_n
Cum arată un meniu din viața voastră de familie? Cine ce mănâncă? Cât durează pregătirea?
Fetele noastre mănâncă orice le dam. De la vlăstari de floarea soarelui la supă cu găluște. Un meniu. Hm. Greu de spus.  Nici o zi nu seamănă cu alta. Dimineața poate fi un smoothie pentru mine și soțul meu, suc de iarbă de grâu și fructe cu granola pentru fete. La prânz o supă fără carne, ca să mâncăm cu toții, felul principal poate fi un pește la grătar cu legume sau doar cu sos de lămâie și ulei de măsline. Seara de obicei fetița cea mare hotărăște. Mami, vreau paste sau mami vreau sandvich. Îmi faci? Nu prea pot să o refuz. Câteodată vrea doar brânză cu castraveți sau doar roșii cu pâine. Îmi place tare mult de ea că nu mănâncă același lucru în fiecare zi. De gătit nu gătesc decât supe sau borș în cantitate mai mare (pentru două zile).  În rest, toată mâncarea o fac pe loc și în porții mici, pentru o dată. Nu e așa greu pe cât pare.
Care sunt cele mai inedite combinații pe care le-ai încercat? Românii par să fie destul de reticenți la capitolul acesta, dar sunt sigură că se întâmplă să guste un preparat și abia apoi să întrebe/afle ce anume conținea…
Mâncarea coreană mi-a plăcut foarte mult. Îmi amintesc ca aveam o masă plină cu tot felul de boluri dar nu aș ști să îți spun nici jumătate din ingrediente ce erau. Știu că erau multe alge, legume murate, vlăstari. Și mi-a mai plăcut în Italia că am mâncat într-un preparat castraveți gătiți și știu că mi-au plăcut și m-au surprins ca gust pentru că noi îi mâncam doar cruzi sau murați.
 Unde te vezi pe tine și familia ta peste 10 ani?
Nu știu unde vom fi peste 10 ani, dar îmi doresc să fim tot împreună și tot fericiți.
Care sunt principiile de parenting cu care îți crești cele două mândre domnișoare?
Îmi place foarte mult comunicarea nonviolentă pe care o practică Monica Reu și soțul ei și simt că asta e drumul pe care vreau să merg în ale parentingului. Recunosc că nu îmi iese întotdeauna, dar mă străduiesc să fiu un părinte empatic.
Cum a fost trecerea de la mămica cu program (mă refer la programul de muncă de dinainte de bebe2) la statutul de WHAM sau să zicem mămică antreprenor?
Trecerea a fost destul de ușoară pentru că am știut dintotdeauna că vreau să fac pasul acesta, doar că nu îmi găseam talentul în care să cred suficient de mult.
Câteva cuvinte pentru cei care află despre tine și povestea ta… Câteva cuvinte pentru mine și cei care mă/ne citesc (adică au avut răbdare să ajungă până aici)
Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți povestea mea. Vă aștept să îmi treceți pragul și să îmi spuneți ce părere aveți despre proiectul meu. Ție, dragă Irina, îți spun mulțumesc că mi-ai luat acest interviu și mă faci să par așa o persoană importantă. Și mă bucur că te cunosc.
🙂 În încheiere, vă aduc aminte că vă puteți delecta cu bunătățile Cristinei sâmbătă, 16 ianuarie, ora 11 la deschiderea oficială a primului bistro raw vegan din Piatra Neamț. Unde o găsiți?
  •  După Muzeul de Istorie, pe partea dreaptă (mergând spre podul peste Bistrița/Tribunal), după notariat și înainte de Salon Queen.
  • Puteți să luați legătura cu ei (sau să vă bucurați privirile cu minunile ieșite din mâinile ei) pe pagina de FB . 🙂

 

O prințesă… urbană + Lansare la Piatra Neamț

Despre Ioana sau prințesa urbană cum e posibil să o știți de pe blogul ei, am aflat acum mai multă vreme. Cumva, în spațiul acesta virtual atât de plin de diverse informații, mai mult sau mai puțin comerciale și fățuite anume pentru a atrage, ceea ce scria ea mi s-a părut MAI ALTFEL. Mi-a plăcut această denumire pe care și-a luat-o, de prințesă urbană și m-a intrigat modul realist, amuzant de a (de)scrie, de a povesti. Mi-a plăcut că am reușit, de-a lungul vremii, să o cunosc, puțin câte puțin, așa cum am descoperit-o și la lansarea de la Piatra Neamț. Așa cum sunt sigură că vor dezvălui și fotografiile oficiale ale evenimentului, Ioana a arătat ca o adevărată prințesă… urbană, evident, grație ținutei de la Contesse Line.

2015-12-30_11-01-06_905 2015-12-30_10-25-03_675

Dincolo de asta, îi mulțumesc Ioanei, prințesa urbană de București via Piatra Neamț pentru timpul acordat interviului meu. 🙂

 

Cine este Prințesa Urbană, dincolo de cartea de vizită oficială?

Prințesa urbană e numele unui blog despre familie, viata și iubire. O vreme, Prințesa Urbană am fost eu, acum însă am crescut, Prințesa a rămas o parte din mine, multă lume îmi spune în continuare așa, „Hei, ce faci, Prințesă”, eu însă simt că acum sunt mai mult. O vreme am fost Prințesa Urbană, acum sunt autoarea blogului printesaurbana.ro. Sunt un om trecut prin multe (în special bune, dar și vreo câteva rele), mamă a doi copii simpatici, soția unui om enervant de isteț, mai sunt jurnalistă de profesie, scriitoare în timpul meu liber, mare iubitoare de oameni, cărți și, ocazional, rom. 😛

Cum era Ioana copil? Cum sunt copiii tăi, acum?

Nu prea mai țin minte cum eram când eram copil. Îmi aduc aminte că pentru mine era extrem de important să-mi mulțumesc părinții, care îmi cereau mereu să fiu ascultătoare și să iau note mari. Petreceam mult timp pe-afară, alergând. Aveam foarte mulți prieteni și nu-mi plăcea deloc să citesc. Copiii mei sunt mici, adorabili, enervant de isteți (știm noi cu cine seamănă), foarte prezenți.

Unde erai acum 5 ani? Ce făceai?

Acum cinci ani trăiam într-o mansardă luminoasă cu omul meu, teribil de fericită și de încântată de viitorul nostru împreună, oricum ar fi arătat el. Eram redactor șef la o revistă de timp liber. Vedeam toate filmele în avanpremieră, recenzam restaurante și ceainării, făceam poze prin oraș, luam interviuri actorilor. Aveam o viață genială! Totuși, asta de acum, când schimb 7 scutece pe zi și suflu două năsucuri mucoase la foc automat, e mult,mult mai mișto!

Unde te vezi peste 7 ani? Cu cine?

Ooo, nu știu unde, dar știu cu siguranță cu cine! Păi, suntem eu, omul meu, copilașii, pisica și mama. Nu știu ce facem, dar ne distrăm și ne tot strângem în brațe! Apoi eu povestesc despre asta pe blog și uite-așa se generează o super energie pozitivă!

Cea mai frumoasă lecție pe care ți-ai însușit-o de când ești părinte?

Că ACUM și AICI se întâmplă cele mai extraordinare lucruri.

Care sunt proiectele la care muncești acum?

Ooo, multe. Lansări de carte în toată țara și câteva și în străinătate, multe proiecte sociale și umanitare pe blog, întâlniri dese cu cititoarele din București și provincie pentru a le prezenta experți în metode blânde de creștere a copiilor.

Te-ai gândit vreodată să emigrezi? De ce da/nu? Dacă da, unde?

Mă gândesc să emigrez cel puțin o dată pe zi, dacă nu chiar mai des. Când mă enervez în trafic, la coadă la Poștă, când calc într-un caca de cățel pe trotuar, când țipă la mine cineva care nu ar trebui să țipe la mine. Aș pleca într-o țară caldă, cu oameni cu sânge cald, Portugalia, Spania… Deocamdată însă, prea mi-e drag de oamenii mei de aici să pot pleca.

De unde îți umpli tu rezervorul afecțiunii? Dar cel de informație și spirit ludic?

Copiii îmi dau toată puterea și energia, amândoi mă strâng în brațe, mă cheamă mereu, cea mare îmi spune mereu că mă iubește, soțul meu e stâlpul meu, ancora mea în realitate când mă ia entuziasmul pe sus. Informațiile mi le iau de pe internet, sunt abonată la tot felul de bloguri din afară. De jucat mă joc cel mai adesea în capul meu, dar și cu copiii, cu care stau de dimineață până seara, și cum ei nu fac altceva decât să se joace, și eu fac la fel, ca tare-mi mai place.

Care este cel mai mare „sacrificiu” pe care l-ai făcut, ca mamă?

Nu am făcut sacrificii. Tot ce fac cu și pentru copii am făcut cu drag, pentru că vreau și pentru că îmi place. Îmi pare rău după somnul bun de noapte, dar revine el cândva, nu-i panică. 🙂

Câteva cuvinte de final pentru mine și cei care citesc blogul meu…

Oameni dragi ai Irinei, să vă bucurați de vorbele ei frumoase, că nu-i ușor să scrii des, util și frumos pentru multă lume! Și nu uitați : AICI și ACUM se întâmplă cele mai frumoase lucruri!

Dacă sunteți curioși să citiți prima carte a prințesei urbane, o găsiți la Editura Univers (un cupon de reducere poate fi găsit pe blogul Ioanei, în partea dreaptă), dar și online pe elefant.ro (cu reducere de 40% în prezent) sau libris.ro . Există varianta tipărită sau dacă preferați, varianta e-book (epub/kindle), așa cum a ajuns la mine cartea (mulțumesc, Elena!)

Pentru că, după multă vreme, am terminat de citit întreaga carte, vă las cu un mic exemplu de înțelepciune (a se citi combinație perfectă de umor, emoție și realitate) by prințesa urbană, Ioana:

Familia există când oamenii din ea se cunosc bine toți  cu fiecare, râd și plâng împreună, se joacă și cresc cot la cot…                                       O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Lansarea de la Piatra Neamț a avut ca loc de desfășurare Central Plaza Hotel unde ne-am bucurat de emoții, de zâmbete, de candoarea copiilor și de dulcele bun, sănătos și arătos de la Rawissant. Eu am reușit să mă bucur de atmosferă fără să alerg după copii, am făcut poze cu Ioana și am revăzut oameni dragi, care s-au strâns să o cunoască, îmbrățișeze și încurajeze pe Ioana. Mi-a fost drag să particip la eveniment și sunt mândră de toate inițiativele Antoanelei Iftode (de la Centrul Educațional Antonia care ne-a răsfățat anul acesta și cu prezența Otiliei Mantelers).

Rawissant

Sunt sigură că sunt în asentimentul tuturor când spun că ne-ar plăcea mai multe astfel de evenimente la noi în oraș!

Cea nai elocventă descriere a acestei cărți aparține chiar Ioanei, prințesa urbană, și vă invit să citiți cu sufletul, cu mintea și cu ochii larg deschiși:

 

Cartea asta e despre drumul unui om oarecare (eu) nici mai frumos, nici mai deștept, nici mai talentat ca alții, care-a trecut prin rele și prin bune, ca toși oamenii, și care crede că povestind despre el poate schimba lucruri în alții. (…) Am scris-o ca pe o îmbrățișare pentru toți cei care o vor ține vreodată în mână. Lor vreau să le spun încă o dată că știu. Știu că  uneori e insuportabil de frumos, alteori e insuportabil de greu, că uneori ai vrea să mori ca să nu mai doară, că alteori ai face orice ca să supraviețuiești. O să treacă răul, o să vină mai bine, care va trece și el,  o să vină apoi perfectul, care va trece și iar va fi rău. Ni se întâmplă tuturor, indiferent de vârstă, salariu sau oraș natal. Și tocmai asta e partea cea mai frumoasă: că nu știm ce urmează, dar rămânem să dansăm împreună  separat prin Univers. Ce bine că  (…) nu există om trist, fericit, bolnav sau singur să nu se bucure de o îmbrățișare din aceea strânsă, cu ochii închiși, cu zâmbet ascuns ăn umărul celuilalt, cu inimi care ascultă și se înțeleg, chiar și numai pentru trei secunde.

Eveniment Neamț – Conferința Otilia Mantelers

Blogul Irinei, în parteneriat cu Centrul Antonia anunță evenimentul  multașteptat:

În 27 IUNIE la Piatra Neamț, Otilia Mantelers va susține conferința de parenting – “Jocul și limitele în relația părinte-copil: apropiere, încredere, vindecare”.

Cine este Otilia Mantelers ?

OTILIA MANTELERS  este Instructor ”Parenting by Connection”, trainer de Playful Parenting, formator acreditat CNFPA, psiholog în formare şi specialist în joaca terapeutică cu copiii de la 0-10 ani, owner al Blogului  ”Joc şi Emoţii” (http://otilia-mantelers.urbankid.ro/), specialist în parenting la ”Totul despre Mame”, coordonator al colecției Parentaj la Editura Herald, creator al conceptului Joc şi Emoţii.

Otilia  prezintă cursuri precum ”Joc și Emoții”, ”Rivalitatea între Fraţi”, workshop-uri despre Agresivitatea Copiilor, despre Anxietatea de Separare și ”Listening Partnership pentru părinți”.

Otilia este mamă, soție și fiică. Așa cum suntem multe dintre noi. Deci, vorbește din experiență, din ceea ce a descoperit pe propria piele, din ceea ce a citit și a aprofundat, dar, mai ales, din „secretele” pe care le-a descoperit, de-a lungul timpului.

Personal, am citit câteva interviuri despre și cu ea, am aflat o parte din ceea ce ea spune și sunt foarte curioasă să o cunosc, să o ascult live. Sper din suflet să pot surprinde cât mai mult din atmosfera conferinței pe care o voi aduce aici, pe blog, pentru voi.

De ce ai alege să participi la o astfel de conferință?

Pentru că viața de părinte ne oferă prilejuri în care, din păcate, realizăm că nu (mai) vorbim ”aceeași limbă” cu copiii noștri, pentru că rolul nostru de părinte-educator-formator ne poate copleși, pentru că avem nevoie de  o mână de ajutor sau o încurajare care să ne facă să mergem mai departe cu capul sus și pentru că e IMPORTANT SĂ PĂSTRĂM MEREU VIU copilul din noi…

Ce câștigi dacă participi?

Conferința din 27 IUNIE are la bază filozofia de Playful Parenting a lui Larry Cohen și instrumentele Hand in Hand Parenting, care te învaţă cum să te joci cu copilul tău, astfel încât relaţia voastră să fie mai caldă, mai apropiată şi mai veselă. Cu alte cuvinte, înveți ceea ce mulți dintre noi uităm adesea, din grabă, din teamă sau din plafonare: să ascultăm, să dăruim timp și încredere.

Vei afla modalitatea smart de a aborda situaţiile „de luptă” dintre părinte şi copil.  Vei (re)descoperi felul de a pune limite într-un mod ferm şi cald, cum să te conectezi cu copilul tău, cum să ți-l apropii. Acest mod de a pune limite încurajează cooperarea naturală a copilului, cu toată inima, înlocuind astfel intruziunea forţată a părintelui.

Cine poate participa?

Orice persoană care vrea să dezvolte relații armonioase, atașate, calde cu copiii din jur: părinți, bunici, educatori, învățători, profesori, psihologi.

Care sunt costurile? 

160 ron/persoană (pentru înscrierile și plata până la 17 iunie)
190 ron/persoană (pentru înscrierile și plata în perioada 18 – 24 iunie)
210 ron/persoană (pentru înscrierile și plata în perioada 25 – 27 iunie)

Pentru grupuri de minim 3 persoane, se oferă reducere.

Cum te poți înscrie la acest eveniment? 
Conferința “Jocul și limitele în relația părinte-copil: apropiere, încredere, vindecare”, susținută de Otilia Mantelers va avea loc, în Piatra Neamț, în Sala Baroque (mezanin) a Central Plaza Hotel, sâmbătă, 27 IUNIE 2015, între orele 10:00 – 17:00 (cu pauza de masă între 13.00-14.00).

Mulțumim din suflet, pe această cale gazdelor noastre, Central Plaza Hotel!

Înscrierile se fac sunând la numărul de telefon 0745 22 33 41 sau trimițând un e-mail la adresa [email protected]

Voi reveni cu propriile impresii, după participarea la eveniment. Prietenii blogului primesc reducere 🙂

PS: Un mic preview cu magia Otiliei Mantelers 🙂

VegFest la Piatra Neamt – în cuvinte și imagini (concluzii)

Despre testarea sistemelor de purtare am scris deja, aici și aici. De asemenea, cum a prins contur ideea, am scris aici.

Pentru că a fost doar prima ediție organizată în orașul nostru și pentru că nu a beneficiat de multă publicitate, prezența susținătorilor a fost destul de redusă. Dar e un început! Primul pas a fost făcut și sunt mândră că am reușit, împreună cu niște oameni frumoși (Mulțumesc dragele mele, Irina și Ana Maria!)

În cuvinte, aș spune că organizarea unui astfel de eveniment a fost un tur de forță pentru mine, mamă de 2 ori și soție, a fost greu, am alergat, am jonglat periculos cu programe, bone (mulțumim, bica Ela!!! Te iubim!) și termene limită. A fost solicitant și am redevenit, pentru o perioadă, șefa departamentului Implementare Proiecte de la ANSSA Iași (din studenția nu foarte îndepărtată :)). Sper că anul viitor să fim mai mulți care să devenim interesați de un stil de viață sănătos, de alernative eco/bio pentru ceea ce punem pe masă și îmi doresc să ducem acest eveniment de aici, de la un început timid, pus în scenă de o mână de oameni la o adevărată mișcare, cu tradiție în județul și orașul nostru!

Acum, voi lăsa o parte dintre fotografii să vorbească 🙂

IMG_0320

IMG_0371

IMG_0370

IMG_0366

IMG_0359

IMG_0358

IMG_0357

IMG_0355

IMG_0353

IMG_0315

IMG_0465

IMG_20150520_160338 IMG_20150520_160116 IMG_20150520_160315

Mulțumesc, încă o dată, tuturor sponsorilor care ne-au fost alături:

– http://www.bebeshop.casazamfirei.ro/,

– http://scutecele.ro/,

– http://www.bebeshop.casazamfirei.ro/,

– http://scutecele.ro/,

– http://www.facebook.com/www.GradinaMariucai.ro,

– Biorganicbubu – http://www.biorganicbubu.ro/index.php,

– Gustul Natural – http://www.gustul-natural.ro/,

– http://www.vreaunatural.ro/,

– https://www.facebook.com/Rodia.ro?fref=ts,

– https://www.facebook.com/accesoriile.amaliei?fref=ts,

– magazinul La Cherhana Piatra Neamț,

– doamna Angelica Cosma,

– Asociația „Bâtca Doamnei” (gazda noastră)!

Mă bucur să vă am printre prietenii mei și sper să ne susținem reciproc și în alte viitoare proiecte!

VegFest Piatra Neamt: De la idee la plan :)

Am aflat despre VegFest (Săptămâna Vegetarienilor din România) de la sora mea. Mi-a plăcut ideea, mi-am dorit să o promovez pe blog, pentru că mi se pare super (util, eficient) să creăm comunități în jurul crezurilor care ne motivează, am trimis un mail să văd cum stă treaba și ce pot face EU, un ovo-lacto-pesco-vegetarian cu un blog, dintr-un oraș de provincie.

Am fost primită călduros de echipa care lucra de zor la proiect, am primit indicații și lămuriri când le-am cerut, am primit deadline-uri și undă verde să pornesc proiectul și în minunatul meu oraș, Piatra Neamț. Mulțumesc, Diana Luppa!

Așa s-a născut ideea!

Am scris o postare de teasing pe blog, aici. Și apoi…lucrurile au prins viață!

Mi-au adus aminte, cu mare drag și dor, de nebunia ONG-ului din facultate, de scriere de proiecte, de căutare sponsori și de bucuria unui proiect dus la capăt. Mi s-a făcut dor să pun lucrurile în mișcare, să simt că efortul și truda mea contează. Așa că… mi-am luat inima în dinți (agenda și pixul deștept) și am pornit să organizez VegFest (ȘI) la Piatra Neamț!

Mulțumesc, pe această cale tuturor celor care mi-au răspuns afirmativ, care au pus umărul ca această primă ediție a săptămânii vegetarienilor din România să ajungă și aici, într-un capăt de frumoasă Moldova!

În ordinea numerelor de pe tricou, ei sunt:

Mulțumiri speciale partenerilor de la Asociația BÂTCA DOAMNEI Piatra Neamț pentru că ne-au pus la dispoziție spațiul!:)

De asemenea, îmbrățișări calde și recunoștința persoanelor care și-au rupt din timpul lor pentru a aduce, confecționa și oferi surprize frumoase participanților la tombolă!

Și, nu în ultimul rând, vă mulțumesc vouă, prietenii mei cunoscuți și necunoscuți care citiți și distribuiți postările mele!

 

Cărți și activități – idei pentru mici și mai mari

Pentru că am tot amânat să scriu despre asta, iată ca acum, într-un moment de respiro, îmi adun forțele și gândurile și scriu.
Nouă (mie și familiei mele) ne plac tare mult cărțile. Ne place să citim, să răsfoim, să descoperim, să lipim, să îmbinăm. Da, chiar și celui mic îi plac. Deocamdată îi plac foarte mult paginile și texturile, le miroase (uneori chiar încearcă să le guste), dar îl văd cum e atent la culori, cum descoperă cum se simte diferit o textură față de alta, cum privește diferit o carte mare față de una micuță, una groasă față de o revistă, etc.
11026088_1042694352410563_1589545229653578158_n

Pentru vârsta mică (0-18 luni), pentru primele lecturi și pentru plăcerea descoperirii, ne folosim frecvent de cărți senzoriale, ca cele de mai jos sau chiar de cele audio, cum au fost frumos prezentate de prietena noastră, Ama, aici.
IMG_0071IMG_0067

IMG_0070

IMG_0066

IMG_0063

IMG_0061

IMG_0059

Din vreme în vreme, se cere imperios ca numărul și subiectele cărților pe care le avem și de care ne bucurăm să crească. Am trecut, de pe vremea când M. era de vârsta lui P. prin diferite stadii de consumatori de carte, de la cele textile (cu care nu mai am poze), la cele de colorat/lipit, ca aici.
IMG_1462

IMG_1464

IMG_1469

IMG_1477

La stadiul acesta am rămas o vreme și, chiar și acum, există încă zile cu astfel de activități. Am exersat număratul și folosirea unor noțiuni utile ca culori/forme, cuvinte uzuale în anumite contexte, piese de mobilier, părți ale corpului, obiecte de vestimentație, cuvinte opuse, etc.
IMG_0058

IMG_0100

IMG_0048

IMG_0047

IMG_0042

IMG_0041

Acum, ne aflăm deja la categoria mai avansată, și anume cărțile care ne ajută să facem diferite scenarii (role-play). Pentru mine, care dispun de răbdare și creativitate, e chiar ușor să pun în scenă fel de fel de activități, folosindu-mă de aceste materiale! Dar chiar și tati, mai tehnic din fire și aplecare, preferă genul acesta de cărți pentru că îl ajută să închege conversații interesante cu băiatul cel mare care ne uimește prin limbaj și fantezie!
IMG_1455

IMG_1458

A propos de limbaj, sunt ferm convinsă că lectura îl ajută să își dezvolte și îmbogățească vocabularul, sunt sigură că va aprecia calitatea cărților care îi trec prin mâini și că va păstra pasiunea pentru lectură. Mă bucur și mă mândresc azi, dacă îi pot oferi un astfel de start în viață. Da, e încă micuț și nu am pretenția să știe să vorbească fluent o limbă străină încă de acum, dar mă bucură dorința lui de a folosi capacitatea absorbantă a minții și sper să folosim la maxim acest potențial.

O altă categorie de ajutoare, pe care le îndrăgim tot mai mult în ultima vreme, acum la peste 3 ani, sunt cărțile de povești! M. are deja unele preferate, alese în funcție de cititor! Eu mă distrez copios pentru că sunt obligată să păstrez tonalitatea și explicațiile, exact așa cum le-am relatat la prima lectură. Altfel… mi se spune, suav „Mami, nu era așaaaaaaaaaa!”
IMG_0026

IMG_0072

IMG_0075

IMG_0139

Când nu avem chef/răbdare de povești și mânuțele micuțe au nevoie de ocupație, ne punem pe meșterit diferite proiecte a la Art Attack sau pe lipit/potrivit! Aici, ca o paranteză, voi adăuga faptul că las jocul să se desfășoare cursiv, fără a interveni foarte mult, fără a pune accent exclusiv pe rezultatul final. Da, este importantă utilitatea unui demers, dar vreau să încurajez și creativitatea copilului, să îi ofer spațiul și uneltele de a crea cum și ce simte!
IMG_0159

IMG_0161

IMG_0169

IMG_0170

Închei periplul nostru cu precizarea că M. și P. se joacă destul de mult și cu jucăriile, petrec timpul și în aer liber și socializează suficient, pentru vârsta lor. Activitățile și lecturile pe care le facem și pe care le propun când îmi este solicitat ajutorul se bazează pe caracteristici diverse ca plăcerile și disponibilitățile copilului, dar și tipul de informații/concepte pe care cei mari vor să le introducă. De aceea, sunt de părere că alegerile cele mai inspirate sunt și vor râmâne cele personalizate!

Pentru o parte dintre prietenii noștri, darurile de la noi au venit sub formă de cărți, adaptate vârstei, nevoilor și înclinațiilor! Așa că o parte dintre cărți ne-au părăsit repede și ne-au bucurat puțină vreme, dar îmi place să cred că șederea lor scurtă în familia noastră ne-a îmbogățit!

Ne-ar plăcea să putem aduce astfel de bucurii în casele cât mai multor copii și, dacă vreți să deveniți partenerii noștri de joacă, vă așteptăm mesajele, sugestiile și întrebările aici, pe blog, sau pe pagina de Facebook.

Toate fotografiile ne aparțin! Nu sunt foarte reușite, dar nici nu au pretenția de a fi realizate de un profesionist! Am simțit că era cazul să pun la punct o astfel de postare pentru cei/cele care sunt în căutare de activități/cărți pentru prieteni mai mici sau mai mari!