VegFest Piatra Neamt: De la idee la plan :)

Am aflat despre VegFest (Săptămâna Vegetarienilor din România) de la sora mea. Mi-a plăcut ideea, mi-am dorit să o promovez pe blog, pentru că mi se pare super (util, eficient) să creăm comunități în jurul crezurilor care ne motivează, am trimis un mail să văd cum stă treaba și ce pot face EU, un ovo-lacto-pesco-vegetarian cu un blog, dintr-un oraș de provincie.

Am fost primită călduros de echipa care lucra de zor la proiect, am primit indicații și lămuriri când le-am cerut, am primit deadline-uri și undă verde să pornesc proiectul și în minunatul meu oraș, Piatra Neamț. Mulțumesc, Diana Luppa!

Așa s-a născut ideea!

Am scris o postare de teasing pe blog, aici. Și apoi…lucrurile au prins viață!

Mi-au adus aminte, cu mare drag și dor, de nebunia ONG-ului din facultate, de scriere de proiecte, de căutare sponsori și de bucuria unui proiect dus la capăt. Mi s-a făcut dor să pun lucrurile în mișcare, să simt că efortul și truda mea contează. Așa că… mi-am luat inima în dinți (agenda și pixul deștept) și am pornit să organizez VegFest (ȘI) la Piatra Neamț!

Mulțumesc, pe această cale tuturor celor care mi-au răspuns afirmativ, care au pus umărul ca această primă ediție a săptămânii vegetarienilor din România să ajungă și aici, într-un capăt de frumoasă Moldova!

În ordinea numerelor de pe tricou, ei sunt:

Mulțumiri speciale partenerilor de la Asociația BÂTCA DOAMNEI Piatra Neamț pentru că ne-au pus la dispoziție spațiul!:)

De asemenea, îmbrățișări calde și recunoștința persoanelor care și-au rupt din timpul lor pentru a aduce, confecționa și oferi surprize frumoase participanților la tombolă!

Și, nu în ultimul rând, vă mulțumesc vouă, prietenii mei cunoscuți și necunoscuți care citiți și distribuiți postările mele!

 

Cărți și activități – idei pentru mici și mai mari

Pentru că am tot amânat să scriu despre asta, iată ca acum, într-un moment de respiro, îmi adun forțele și gândurile și scriu.
Nouă (mie și familiei mele) ne plac tare mult cărțile. Ne place să citim, să răsfoim, să descoperim, să lipim, să îmbinăm. Da, chiar și celui mic îi plac. Deocamdată îi plac foarte mult paginile și texturile, le miroase (uneori chiar încearcă să le guste), dar îl văd cum e atent la culori, cum descoperă cum se simte diferit o textură față de alta, cum privește diferit o carte mare față de una micuță, una groasă față de o revistă, etc.
11026088_1042694352410563_1589545229653578158_n

Pentru vârsta mică (0-18 luni), pentru primele lecturi și pentru plăcerea descoperirii, ne folosim frecvent de cărți senzoriale, ca cele de mai jos sau chiar de cele audio, cum au fost frumos prezentate de prietena noastră, Ama, aici.
IMG_0071IMG_0067

IMG_0070

IMG_0066

IMG_0063

IMG_0061

IMG_0059

Din vreme în vreme, se cere imperios ca numărul și subiectele cărților pe care le avem și de care ne bucurăm să crească. Am trecut, de pe vremea când M. era de vârsta lui P. prin diferite stadii de consumatori de carte, de la cele textile (cu care nu mai am poze), la cele de colorat/lipit, ca aici.
IMG_1462

IMG_1464

IMG_1469

IMG_1477

La stadiul acesta am rămas o vreme și, chiar și acum, există încă zile cu astfel de activități. Am exersat număratul și folosirea unor noțiuni utile ca culori/forme, cuvinte uzuale în anumite contexte, piese de mobilier, părți ale corpului, obiecte de vestimentație, cuvinte opuse, etc.
IMG_0058

IMG_0100

IMG_0048

IMG_0047

IMG_0042

IMG_0041

Acum, ne aflăm deja la categoria mai avansată, și anume cărțile care ne ajută să facem diferite scenarii (role-play). Pentru mine, care dispun de răbdare și creativitate, e chiar ușor să pun în scenă fel de fel de activități, folosindu-mă de aceste materiale! Dar chiar și tati, mai tehnic din fire și aplecare, preferă genul acesta de cărți pentru că îl ajută să închege conversații interesante cu băiatul cel mare care ne uimește prin limbaj și fantezie!
IMG_1455

IMG_1458

A propos de limbaj, sunt ferm convinsă că lectura îl ajută să își dezvolte și îmbogățească vocabularul, sunt sigură că va aprecia calitatea cărților care îi trec prin mâini și că va păstra pasiunea pentru lectură. Mă bucur și mă mândresc azi, dacă îi pot oferi un astfel de start în viață. Da, e încă micuț și nu am pretenția să știe să vorbească fluent o limbă străină încă de acum, dar mă bucură dorința lui de a folosi capacitatea absorbantă a minții și sper să folosim la maxim acest potențial.

O altă categorie de ajutoare, pe care le îndrăgim tot mai mult în ultima vreme, acum la peste 3 ani, sunt cărțile de povești! M. are deja unele preferate, alese în funcție de cititor! Eu mă distrez copios pentru că sunt obligată să păstrez tonalitatea și explicațiile, exact așa cum le-am relatat la prima lectură. Altfel… mi se spune, suav „Mami, nu era așaaaaaaaaaa!”
IMG_0026

IMG_0072

IMG_0075

IMG_0139

Când nu avem chef/răbdare de povești și mânuțele micuțe au nevoie de ocupație, ne punem pe meșterit diferite proiecte a la Art Attack sau pe lipit/potrivit! Aici, ca o paranteză, voi adăuga faptul că las jocul să se desfășoare cursiv, fără a interveni foarte mult, fără a pune accent exclusiv pe rezultatul final. Da, este importantă utilitatea unui demers, dar vreau să încurajez și creativitatea copilului, să îi ofer spațiul și uneltele de a crea cum și ce simte!
IMG_0159

IMG_0161

IMG_0169

IMG_0170

Închei periplul nostru cu precizarea că M. și P. se joacă destul de mult și cu jucăriile, petrec timpul și în aer liber și socializează suficient, pentru vârsta lor. Activitățile și lecturile pe care le facem și pe care le propun când îmi este solicitat ajutorul se bazează pe caracteristici diverse ca plăcerile și disponibilitățile copilului, dar și tipul de informații/concepte pe care cei mari vor să le introducă. De aceea, sunt de părere că alegerile cele mai inspirate sunt și vor râmâne cele personalizate!

Pentru o parte dintre prietenii noștri, darurile de la noi au venit sub formă de cărți, adaptate vârstei, nevoilor și înclinațiilor! Așa că o parte dintre cărți ne-au părăsit repede și ne-au bucurat puțină vreme, dar îmi place să cred că șederea lor scurtă în familia noastră ne-a îmbogățit!

Ne-ar plăcea să putem aduce astfel de bucurii în casele cât mai multor copii și, dacă vreți să deveniți partenerii noștri de joacă, vă așteptăm mesajele, sugestiile și întrebările aici, pe blog, sau pe pagina de Facebook.

Toate fotografiile ne aparțin! Nu sunt foarte reușite, dar nici nu au pretenția de a fi realizate de un profesionist! Am simțit că era cazul să pun la punct o astfel de postare pentru cei/cele care sunt în căutare de activități/cărți pentru prieteni mai mici sau mai mari!

Eu cred că viața e un sport de echipă

Da, exact așa cum am scris în titlu. Totul a pornit de la o idee care m-a „lovit” în timp ce terminam curățenia de sărbători, în baie. Eram harnică nevoie mare și, în timp ce ștergeam cu drag și spor faianța băii mele albastru indigo, mă bucuram, în sinea mea. De ce? Pentru că, uite, lucrând în echipă cu soțul meu, am reușit să terminăm curățenia. A fost multă muncă, pentru că suprafața de curățat e mai mare acum, la un apartament cu 3 camere și ajutoare nu avem (încă). Ne-am împărțit sarcinile echitabil, ne-am suplinit unul pe altul și acum putem declara misiunea CASA CURATĂ ca fiind un succes!Cine are unul, doi sau trei copii (micuți) înțelege de ce un asfel de demers dus la bun sfârșit cu bine reprezintă o imensă provocare!

Îmi plac oamenii care știu să facă echipe… De la medicul care îmi tratează copiii care, dacă e atent ales, mă va coopta pe mine, ca mamă și fină cunoscătoare a copilului, în ECHIPA de INTERVENȚIE care va descoperi, va tria, va analiza și va trata mica sau mai marea problema cu care se confrunta copilul. Da, știu că medicul are în spate ani mulți de școală și de experiență, dar eu cred foarte tare că soluțiile miraculoase apar dacă lucrăm individualizat. Adică, e util uneori să ieșim puțin din zona noastră de confort, să ascultăm argumentele și temerile omului din fața noastră și să găsim, împreună, cea mai bună soluție. Chiar dacă asta înseamnă să citim ceva în plus, să aflăm mai multe despre o modalitate complementară de tratament sau despre un remediu, să petrecem câteva minute în plus punând cap la cap informații, date și senzații despre cel tratat și mediul lui. Toate acestea nu se pot face dacă sau când consultațiile vin pe bandă rulantă și durează FIX 20 de minute.

Iubesc educatoarele/profesoarele care ascultă și simt copiii. Pe cele care își permit să fie, în fața lor, adevărate și care îi ajută să vadă LUMEA COLORATĂ, dar și când și unde au greșit, fără a-i călca în picioare. Eu cred că astfel de persoane trebuie,înainte de orice, să aibă, pe lângă pregătire teoretică (care nu stă musai în diplomă, cât în dorința și putința/energia de a pune în scenă jocuri/joacă), experiența în lucrul cu diferite categorii de copii, să vorbească deschis cu părinții despre progresul sau, din contră, regresul odraslelor și să fie mai mult mentor/ghid și mai puțin paznic. Poate greșesc, dar îmi doresc dascăli/pedagogi pe care copiii mei să îi respecte și  să îi iubească pentru că merită și pentru că îi îndrăgesc, nu pentru că îi știu de frică.

Îmi plac de nu mai pot colegii de muncă sau breaslă 🙂 de la care ai ce învăța, care nu se tem ca le poți „fura” scaunul sau că le „sufli” avansarea. Colegi care vor sincer să te îndrume, dar respectă faptul că, la un moment dat, vei alege, poate, să faci altfel decât au făcut ei toată cariera lor. Colegi sau șefi care te ghidează și îți împărtășesc din experiența lor, fără a te face să te simți mic neînsemnat, doar pentru că ești tânăr și la început de drum.

Cred în curajoșii care pornesc afaceri noi, având ca singur combustibil pasiunea. Sunt acei oameni care fac echipă cu cei din același aluat, care se înconjoară de trăiri și mai puțin de lucruri. Pe ei, aș paria vise, într-o clipită!

Ghidul unui cumpărător mămică smart

Într-o lume în care suntem mereu pe fugă, mereu în contratimp, mereu în întârziere, informaţia este cel mai important atu. Dacă reuşeşti să găseşti şi apoi să foloseşti informaţia într-un mod eficient, să obţii maximum de avantaje, poţi fii fericit sau măcar mulţumit că ai învins. Ba mai mult, dacă eşti darnic din fire, poţi să mulţumeşti cerului, sorţii sau divinităţii, prin sfaturi sau hint-uri către ceilalţi. Care poate, nu au atât de mult noroc, atât de mult timp liber să caute şi să compare sau, pur şi simplu, nu se pricep la asta sau nu au răbdare.Fără a mă considera expertă în acest domeniu şi, pe de altă parte, fără a fi înnebunită după shopping :), îmi permit să dau câteva mici… hai să spunem, linii directoare. Mie mi-ar fi plăcut să găsesc un astfel de articol, înainte să simpt, pe propria-mi piele, o parte dintre „bătălii”!

Într-o lume în care suntem mereu pe fugă, mereu în contratimp, mereu în întârziere, informaţia este cel mai important atu. Dacă reuşeşti să găseşti şi apoi să foloseşti informaţia într-un mod eficient, să obţii maximum de avantaje, poţi fii fericit sau măcar mulţumit că ai  învins. Ba mai mult, dacă eşti darnic din fire, poţi să mulţumeşti cerului, sorţii sau divinităţii, prin sfaturi sau hint-uri către ceilalţi. Care poate, nu au atât de mult noroc, atât de mult timp liber să caute şi să compare sau, pur şi simplu, nu se pricep la asta sau nu au răbdare.

Fără a mă considera expertă în acest domeniu şi, pe de altă parte, fără a fi înnebunită după shopping :), îmi permit să dau câteva mici… hai să spunem, linii directoare. Mie mi-ar fi plăcut să găsesc un astfel de articol, înainte să simpt, pe propria-mi piele, o parte dintre „bătălii”!

1. Ca proaspătă mămică, mai ales la primul copil, eşti destul de dezorientată! Nu ştii ce vrei, ce trebuie sau ce poţi să mănânci! Nu eşti sigură ce fel de scutece, serveţele umede sau ser fiziologic/creme împotriva dermatitei de scutec/”cosmetice” de bebe să cumperi. Şi, de cele mai multe ori, nu ai dispoziţia necesară (şi nici timpul) să hoinăreşti prin magazine în căutarea acelui „ceva” perfect, care să întrunească toate condiţiile impuse de tine. În primul rând, nu intra în panică!!! Dacă e ok pentru tine şi îţi permiţi, lasă aceste mici „probleme” în grija altcuiva – soţ, mamă, soacră, naşa, prietenă,etc. … şi zi merci! că ai scăpat de un stres în plus!Ar fi bine, totuşi, să comunici clar persoanei respective ce aşteptări ai de la el sau ea, mai ales dacă e vorba despre cineva care nu are copil sau ale cărei informaţii despre copii sunt de peste 10 ani!

Dacă, pe de altă parte, eşti sigură ca DOAR TU poţi găsi cea mai bună/ieftină/bio/safe variantă, ai două variante: fie pleci la cumpărături (timp în care te vei întreba de 1 milion de ori ce face bebe :P), fie te îndrepţi încrezătoare spre laptop/tabletă/smartphone/PC.

Despre această ultimă variantă vreau să povestesc eu azi. Da, eu am cumpărat destul de multe obiecte din confortul fotoliului preferat, în special în ultima perioadă a sarcinii şi în prima perioadă a maternităţii. Dar nu numai atunci! De la scutece textile sau de unică folosinţă, la sucuri naturale, la ceaiuri, la biscuiţi fără gluten, zahăr sau sare, la sare de Himalaya, la săpunuri şi detergenţi. De ce? Pentru că mi se pare mai uşor să compar preţuri şi cantităţi, să citesc recomandări de utilizare şi contraindicaţii, fără ca o vânzătoare să îmi sufle în ceafă sau un alt client nerăbdător/grăbit să tuşească insinuant în spatele meu, aşteptând (nervos!) să mă (răz)gândesc şi să termin (uneori, doar) de întrebat tot ce mă interesează. Pentru că pot, cu uşurinţă, să găsesc, de multe ori, game vaste de produse de care am nevoie, în acelaşi loc sau să îmi grupez interesele, în funcţie de un magazin on-line care are, de exemplu, o ofertă tentantă la un produs care îmi face trebuinţă imediat, lăsând alte produse pentru o altă comandă. Mai mult, dacă ai norocul să găseşti un magazin care oferă şi consultanţă (răbdătoare şi profesionistă) în alegerea celor mai potrivite produse, cum e biorganicbubu , (care e condus şi administrat de o super mămică, pe care v-am prezentat-o aici) lucrurile sunt şi mai simple.

2. O altă „ustensilă” deosebit de utilă când ai copil mic (dar şi mai mare) este să ai un card cu care poţi face plăţi online! Eu am apelat la acest mic truc acum muuuultă vreme, nu exista încă nici unul dintre copiii mei, dar îmi amintesc o procedură simplă şi fără mult consum de timp. Pentru cei interesaţi, iata explicaţii aici, împreună cu o demonstraţie demo a paşilor de urmat. Sunt foarte multe site-uri care permit plata cu cardul (printr-o platformă securizata, unde veţi introduce datele cardului dumneavoastră şi o parolă) sau, dacă nu vă inspiră încredere, puteţi alege să plătiţi produsele la primire, în sistem ramburs.

De asemenea, mulţi furnizori de utilităţi permit plata facturilor cu cardul: EON, ING, RDS&RCS, Orange, etc. În caz nefericit de rate, puteţi să setaţi un card în aşa fel încât banuţii datoraţi să plece singurei, la o anumită dată a lunii, spre banca unde sunt aşteptaţi. Mi se pare comod, simplu şi sigur şi prefer această modalitate în faţa cozilor de la bancă, oricând!

3. Un robot de bucătărie bun şi un aparat de făcut pâine deştept – Dacă sunteţi ca mine şi preferaţi să ştiţi ce anume conţine mâncarea voastră sau vă pasionează gătitul, aceste două investiţii se vor dovedi a fi de un real folos. De asemenea, pentru începutul diversificării, dacă alegeţi varianta clasică, ar fi util un aparat de gătit la aburi. Dar nu îl consider un must! Am mai spus că eu, personal, prefer să petrec timpul cu copiii mei jucându-ne sau făcând diverse alte activităţi decât să gătesc, fac şmotru sau altceva. Bine, mai nou o parte din timpul meu mai liber, este dedicată blogului şi micii afaceri Usborne (detalii aici).

4. Abonarea la newsletter – Cele mai multe magazine online au opţiunea de a te abona la newsletter, aşa că devine uşor să fii mereu la curent cu promoţiile momentului şi produsele noi. Pentru magazinele reale, din oraş, de unde cumpăraţi de obicei, puteţi să urmariţi periodic site-ul/blog-ul sau chiar să răsfoiţi oferta tipărită.

5. Listele – Eu funcţionez foarte bine aşa: deschid o listă de cumpărături prima dată când „se termina” sau doar e pe final un produs uzual: unt, paste, miere, făină, seminţe, fructe uscate, etc. Apoi, pe masură ce completez lista şi ajung la un „pomelnic” lung, cum îi spune soţul meu, verific preţurile la magazinele de unde cumpăr de obicei. Se întâmplă, uneori să cumpăr, pe fugă, ceva ce îmi trebuie imediat de la magazinul de la colţ, dar de multe ori regret apoi: fie nu e cea mai bună calitate, fie preţul nu e cel corect, fie pur şi simplu nu am decât o variantă de produs, de la o singură firmă.

Mă opresc aici… Repet, fiecare dintre noi e o sumă a unor alegeri zilnice. Dar pentru că îmi doresc să pot da o mână de ajutor mămicilor aflate la început de drum (printre ele am câteva prietene dragi!), sper să vă fie utilă această abordare a cumpărăturilor, din perspectiva unei mămici cu mai multa experienţă. Vă aştept cu drag, să completăm această listă, împreună!

Doi copii şi-o mâţă

Pentru cine se întreabă, DA, am copii și pisică. Sau mâță, cum o alintă uneori, Matei. Am avut pisică dinainte de a avea copii, de fapt, chiar dinainte de a avea soț pentru că, dacă nu mă lasă memoria, Leonardo, motanul birmanez a ajuns la noi în familie cu aproape o lună înainte de nuntă. Deci nici măcar nu eram o familie (în acte) înainte de a avea primul „copil”: motanul!Nu, nu cred că suntem nişte părinţi iresponsabili pentru că expunem copiii la pericolele părului de pisică. Nu, nu cred că într-un moment de neatenţie pisica o să atace pe unul dintre cei mici sau pe noi, la fel cum nu cred că o să ne mănânce nasul sau o să ne scoată ochiii, în somn! Funnz, totuşi!

Dar cred că, pentru copiiimei, copilăria cu un animal de companie este prilej de joacă şi veselie, că astfel învaţă să respecte şi să iubească animalele, că descoperă ce puteri are omul şi cum trebuie să le folosească inteligent.

Pentru cine se întreabă, DA, am copii și pisică. Sau mâță, cum o alintă uneori, Matei. Am avut pisică dinainte de a avea copii, de fapt, chiar dinainte de a avea soț pentru că, dacă nu mă lasă memoria, Leonardo, motanul birmanez a ajuns la noi în familie cu aproape o lună înainte de nuntă. Deci nici măcar nu eram o familie (în acte) înainte de a avea primul „copil”: motanul!

Deși mai degrabă m-aș fi văzut având un câine, de multe ori viața îți oferă șanse (sub forma unor provocări) care îți demonstrează contrariul. Dar să povestim pe îndelete cum au ajuns micile feline să ne aleagă de stăpâni. Sunt de părere că fiecare are, sau nu, animalul de companie pe care îl merită și, de multe ori, ei, patrupezii, își aleg aparținători bipezi. Valabil şi pentru copii, dar despre asta am mai scris!

Soţul meu, la momentul povestirii încă prietenul meu, avea pisică. Eu nu eram înnebunită după „aşa ceva” (reminescenţă din copilărie a unor întâlniri nu tocmai plăcute cu pisica naşei mele), dar ne-am acceptat, a se citi, TOLERAT reciproc. Apoi, la un moment dat, pisica în cauză a dezertat în vecini. Se pare că se pregătea să devină mămică şi nu i-a plăcut mediul. Sau cine stie 🙂 Cert e că a dispărut din peisaj. Nu, eu nu locuiam acolo, deci nu a plecat din cauza mea!

Cu o lună înainte de nunta noastră, o prietena dragă (care între timp a devenit năşica celui de-al doilea crai, Petru Andrei) i-a făcut cadou omului meu, de ziua lui, o pisică. Am fost să „alegem” pentru că erau un EL şi o EA disponibili şi „dânsul” (aka Leonardo, alintat Leo) m-a cam ales pe mine. Adică, s-a aşezat la picioarele mele şi a început să toarcă. Pur si simplu. Pentru mine nu a fost chiar dragoste la prima vedere, dar văzându-l aşa mic şi speriat (în primele 2-3 zile), ceva din mine m-a făcut să îi ofer… prezumţia de nevinovăţie şi am ajuns să îl iubesc.

Leo era un birmanez destul de sălbatic (în comparaţie cu zvăpăiata de acum), dar foarte afectuos. A fost prima fiinţă care mi-a simţit, încă de la stadiul de embrion, micul puiuţ de om şi mi-a ţinut de urât (bine, şi cald :P) în lungile nopţi când soţul lucra în tură de noapte. Nu prea vorbesc despre asta, dar nu-mi place deloc să dorm singură!!!

Iată şi exemplificarea 🙂

69740_185561761457164_7245308_n 65733_185560254790648_2023176_n 252472_235320189814654_1957679_n

Apoi, a venit pe lume puiul uman nr. 1, Matei Nicolae! Şi, chiar dacă Leo nu a mai avut parte de acelaşi tratament preferenţial şi de întreaga noastră atenţie, a rămas mereu o parte importantă a familiei noastre!

551668_511315545548449_2115298196_n 281726_269427976403875_4578388_n 375868_633584633321539_295799747_n

După cum se vede, Matei a crescut frumos, sănătos şi vesel! S-au jucat, s-au alergat şi s-au mai supărat! Dar mereu, seara i-a găsit prieteni. Leo era primul care mă avertiza când cel mic plângea sau se trezea, dacă nu eram lângă el. Leo era cel care mă avertiza dacă altcineva ţinea copilul în braţe 🙂 Tind să cred că, deşi Matei nu mai ţine minte foarte bine perioada respectivă, i-a prins bine apropierea şi joaca cu un animal frumos, drăgăstos şi uşor posesiv. Numai eu ştiu ce „scandal” mi-a făcut când am lăsat-o pe sora mea să ţină copilul pe piept, când bebe avea vreo 2 luni 🙂 Bine bine, şi ea, Adelina îşi aminteşte, cu siguranţă!

Din păcate, Leo nu mai este printre noi… A avut un accident şi ne-a lăsat pe noi, părinţii, cu sufletul sfâşiat de durere. Poate veţi râde, ştiu că există şi tragedii mai mari, dar vă asigur că, pentru un stăpân de animăluţ, oricât de mic şi „neînsemnat”, această pierdere este una foarte grea…:( Mă bucur însă că Matei nu a înţeles pe deplin ce anume s-a întâmplat, atunci.

Dar ne-am revenit, ne-am adunat şi soarta ne-a dăruit un nou patruped, în persoana domnişoarei Maya! De această dată, stăpânul ales a fost chiar Matei, care avea deja 1,6 ani. Domnişoara l-a preferat, l-a mirosit şi a ales să meargă cu noi acasă. Aşa a început aventura noastră 🙂

1468623_753090031370998_1842834251_n 1231681_714061178607217_658888440_n

Cu o noua prezenţă feminină în casă, eu m-am simţit foarte bine! Aşa de bine încât, destul de repede, un nou membru s-a hotărât că e cazul să apară… Aşa că, bebe numărul doi şi-a găsit culcuş cald şi bun la mine în burtică.

Maya este foarte prietenoasă, curioasă şi mereu gata de joacă! Este mai mică şi mai graţioasă decât predecesorul ei, dar ambii copii o iubesc. Mai nou, cel micuţ, în încercarea de a se ridica singurel în picioare, o prinde şi o foloseşte ca punct de sprijin. Ca să nu mai spun că ea îl păzeşte, vigilentă, ori de câte ori doarme sau se joacă singur.

Fotografii pentru exemplificare, în curând 🙂

Nu, nu cred că suntem nişte părinţi iresponsabili pentru că expunem copiii la pericolele părului de pisică. Nu, nu cred că într-un moment de neatenţie pisica o să atace pe unul dintre cei mici sau pe noi, la fel cum nu cred că o să ne mănânce nasul sau o să ne scoată ochiii, în somn! Funnz, totuşi!

Dar cred că, pentru copiii mei, copilăria cu un animal de companie este prilej de joacă şi veselie, că astfel învaţă să respecte şi să iubească animalele, că descoperă ce puteri are omul şi cum trebuie să le folosească inteligent.

Despre educaţie timpurie şi daruri SMART

Prima dată când am auzit termenul „homeschooling”, mi-am spus că trebuie să fie tare complicat. Mă şi vedeam, în rol de „profesoară”, predând… diverse! Glumesc, dar statul acasă, în cea mai mare parte a zilei, cu doi copii argint viu, mi-a deschis apetitul pentru jucării/materiale/activităţi pe care să le pot folosi ca să am parte (uneori) de câteva minute de linişte/de pus rufe la spălat/strâns rufe şi aşezat la loc/pregătit ceva uşor de mâncare/spălat vase/nevoi fiziologice/etc.

Dincolo de acest aspect, mereu mi-am dorit (şi cred că fiecare părinte doreşte asta) ca băieţii mei să aibă lucruri de calitate, inclusiv cărţi sau jucării. Au mai fost perioade în care am apelat la „magazinul de jucării „(e un soi de joc pe care l-am pus la cale cu M. ; pentru fiecare jucărie/joc nou pe care şi-l doreşte, trebuie să „predea” magazinului 3 jucării pe care nu le mai foloseşte), dar am încercat să nu cumpărăm tone de jucării. Zic „am încercat”, pentru că uneori, alte persoane (bine intenţionate, cu siguranţă), la diferite ocazii (Paşti, Crăciun, zile de nume, aniversări, etc.) au ales (fără să ne întrebe) să dăruiască micilor poznaşi jucării. Unele au avut succes, altele mai puţin. Unele au rezistat stoic, aşa că acum Petru sau alţi copii dragi familiei noastre beneficiază de ele. Altele s-au stricat repede şi uşor, fără prea mult ajutor din partea utilizatorului. Am mulţumit de fiecare dată pentru darurile primite, dar sunt de părere că avem mult prea multe!!!

Dacă aş fi fost întrebată, cu siguranţă aş fi putut oferi celor în cauză câteva opţiuni de cadouri! Şi ajungând aici, trebuie să recunosc… sunt destul de multe momente în care eu sau/şi tati ne bucurăm cot la cot cu piticii de daruri, dacă nu chiar mai mult ca ei. E adevărat că părinte fiind, ai şansa să îţi retrăieşti copilăria, alături de cei mici, iar jocul alături de ei este, cel puţin pentru mine, de cele mai multe ori, un deliciu!

Pentru că mama a ales să stea acasă cu mine şi cu sora mea până când ne apropiam de sfârşitul celor 7 ani, mereu mi-am închipuit că aşa voi face şi eu. Dar până când să trăiesc pe propria piele această experienţă, întâi cu Matei (din 2012), acum şi cu Petru, nu aş fi ghicit cât de mult te poate schimba!

E foarte adevărat, poţi avea parte de multe, minunate şi mărunte victorii stând acasă cu puii. Da, există persoane pe lume care nu pot şi nu vor pune niciodată semnul egal între primul zâmbet, primul MAMA, primii paşi şi orice felicitare/recompensă/feedback/promovare obţinută la muncă. Eu aş spune doar că resimt aceste mici sau mari victorii diferit. Iar maternitatea a adus, cel puţin pentru mine, un plus, inclusiv la muncă. Cel puţin, asta am putut vedea sau simţi în perioada în care am lucrat, între cele două sarcini. Nu judec pe nimeni pentru alegerea pe care o face de a sta acasă sau de a merge la muncă, lăsând puiul în grija altcuiva. Fiecare alege (sper) varianta care i se potriveşte cel mai bine şi trăieşte apoi consecinţele alegerii sale.

Faptul că AM ALES să stau acasă nu înseamnă, pentru mine, că am la dispoziţie o zi întreagă de odihnă şi dolce far niente 🙂 Poate din exterior pare uşor, dar nu e, mai ales când numărul puilor creşte! Pe de altă parte, nici imposibil nu este. Dar nu este pentru toată lumea, să spunem.

Departe de mine gândul de a susţine în mod public, aici pe blog sau oriunde altundeva, că practicam homeschooling-ul. Nu, de fapt, Matei merge la o grădiniţă privată, cu program tip Montessouri, timp de 4 ore, în fiecare zi.

Dar tot citind şi citind, am înţeles că ceea ce fac eu cu puii acasă (şi a făcut mama cu mine şi sora mea) se poate numi educaţie timpurie. Un fel de cei 7 ani de-acasă, la nivelul vitezei epocii în care trăim. Wow, ce futurist îmi sună!

Da, facem jocuri împreună, învăţăm diferite concepte, exersăm multe abilităţi practice şi senzoriale. Vorbim foarte mult, desenăm, inventăm fel de fel de poveşti. Mai nou, a început şi Matei să povestească şi sunt mândră că o face foarte bine, pentru cei aproape 3 ani ai săi. Dacă mă întrebaţi cum a început totul, nu mai ştiu să spun. Cred că a venit cumva, instinctiv, când el a fost pregătit să acumuleze mai multă informaţie şi eu am început să caut diverse materiale/tehnici/instrumente de care să ne folosim pentru a hrăni curiozitatea specifică vârstei.

E foarte plăcut, solicitant şi plin de recompense vizibile acest demers al nostru, dar sunt convinsă că mai am multe de învăţat, trăit şi simţit! Zâmbesc însă, gândindu-mă că am găsit ajutoare de nădejde în minunatele materiale Usborne. Am descoperit cărţi, planşe, flash card-uri, jucării şi jocuri atât de frumoase, colorate, potrivite fiecărei etape de dezvoltare a copiilor (mai jos, doar o parte dintre ele).

50_things_to_do_on_a_car_journey 100-science-experiments 84267 9781409550235-renaissance-sticker 9781409563990-lift-the-flap-general-knowledge9781409580997-aesops-stories-for-little-children 9781409581253-a-drawing-a-day 9781409581550-bvf-noisy-trains 9781409581581-beginners-poisonous-animals 9781409582106-fairies-to-colour 9781409582250-sd-sailors 9781409582304-roman-patterns-to-colour 9781409584360-dictionary-and-thesaurus book-of-bible-stories-cover-2014 castles-sticker-book childrens-book-of-baking-cakes

Odată cu venirea acestei provocări, pentru mine, a început o nouă eră: cea în care îmi doresc să le las copiilor mei amintiri (şi mai) frumoase, calde, educative, a timpului petrecut împreună. O altă parte pe care am descoperit-o, crescând copii, este că îţi împing limitele zonei de comfort tot mai mult; în cazul de faţă, mă văd nevoită să repet limba engleză ca să ajung iar, măcar la nivelul la care era când am terminat liceul cu profil filologie bilingv limba engleză :).

Mi-aş dori, ca peste ani, fiii mei să spună cu mândrie „Mama/tata ne-a învăţat/ajutat/lăsat să facem/descoperim primele experimente distractive! Aşa mi-am descoperit pasiunea/înclinaţia spre desen/matematică/chimie/gastronomie/etc.!” Mi-aş dori ca puiii mei să crească liberi, neconstrânşi să aleagă o cale pe care noi, părinţii sau bunicii, am ales-o sau am dori-o pentru ei. Cred că pentru asta e necesar să le ofer cât mai multe variante, diverse, atent instrumentate şi dozate ca efort, după vârsta lor.

Îmi doresc să dau lumii doi bărbaţi puternici, care să se bucure de ceea ce sunt şi ştiu! Sunt sigură că pentru asta e nevoie de o cultură generală autentică, de timp investit în ei şi pentru ei. Dar e nevoie şi de instrumente/ajutoare/ustensile deştepte, care să le pună mintea în mişcare, care să le ridice întrebări şi să le ofere şanse de a descoperi răspunsuri.

Vreau să cresc doi stejari puternici şi sănătoşi, care să respecte corpul lor şi pe al celorlalţi, care să iubească frumosul şi natura, să creadă în visele lor şi să nu se teamă de necunoscut. Aşa că aleg să torn încă de acum, în seva lor, iubire, informaţie şi culoare!

Îmi doresc pentru ei o lume în care să poată fi încrezători şi sinceri cu ceilalţi, fără teamă. Vreau să îi învăţ că Omul e puternic prin faptele sale, că poate clădi dar poate şi distruge, că Divinitatea sau Dumnezeu, oricum i-am spune, va răsplăti cândva, cumva, aceste fapte.

Dacă sunteţi de aceeaşi părere, că viitorul lor trebuie să fie mai bun, mai curat şi mai plin de pace, din toate punctele de vedere, dacă împărtăşiţi convingerea mea că la baza acestui viitor stă/trebuie să stea CARTEA, vă invit într-o călătorie magică, aici!

E foarte posibil să vă îndragostiţi de aceste cărţi, să doriţi să le păstraţi pe toate pentru voi şi puiii voştri, sau puteţi alege să duceţi puterea cărţii mai departe, la o altă familie, dăruin puţin din bucuria descoperirii! Oricum, mi-ar plăcea să ştiu părerile voastre după ce răsfoiţi câteva pagini…

Evident, vă stau la dispoziţie cu orice fel de detalii sau lămuriri, aici sau la album!

De vorba cu… O Mama Frumoasa

Continui acum seria mini-interviurilor(prima parte o puteți reciti aici: http://irinamariamitrofan.wordpress.com/de-vorba-cu-omul-din-spatele-brandului-casa-zamfirei/ ) cu rezultatul întâlnirii mele virtuale cu un Om special, cald, care are multe de spus și a acceptat, cu bucurie sper eu, invitația mea!
 193524_1744
 facem cunoștință! Cine ești tu, mămică frumoasa?
Eu sunt Raluca, soție de aproape 8 ani, mamă de aproape 6 ani, cu doi copii frumoși (Băiețelul de argint și Cati Căpșunica). Băiețelul cel mare este un copil tipic și vioi, fetița este cu totul și cu totul specială, pentru că are un cromozom 13 în plus, 3 ani și 7 luni și o dezvoltare fantastică pentru diagnosticul ei. În curând, vom extinde familia cu încă două piciorușe de băiețel.
 Cum și când a început aventura scrisului pentru tine/voi?
Eu scriu de mult, face parte din  mine, dar blogul (https://caietpentruscoaladeacasa.wordpress.com/) l-am început mai cu sârg în 2011, când mi-am dat seama că pe nișa de Early Learning nu există nimic în limba română. Da, erau bloguri de parenting, dar nu specific pe activități educative făcute acasă, cu copii. Am pornit simplu și nesofisticat, dar marea mea bucurie este că acum s-a format o întreagă comunitate de bloggeri și cititori ai acestui domeniu. Scriu pentru că sper ca experiența noastră ajută pe cineva, iar educația acasă pare mai accesibilă.
De ce ai ales homeschooling pt copiii tăi? Care sunt cele mai mari provocări ale acestei căi, în România anului 2014?
Nu facem homeschooling propriuzis, Irina. Băiețelul de argint a mers la grădiniță  în grupa mică și în cea mare (cu o pauză de un an unde am făcut, într-adevăr, homeschooling). Ceea ce facem acum este un fel de after school. Învățam intens acasă de când era el mic. Eu, ca profesoară de engleză, am predat multor copii și nimic nu mi-aș fi dorit mai mult decât un copil al meu pe care să îl învăț. Iubesc conceptul de educație timpurie si am învățat alături de copiii mei cât alții într-o viață. Am început cu activități Montessori pe când S. nu împlinise încă 2 ani, iar cu Cati mergem pe metoda Doman. Ceea ce face Cati (terapia neurodevelopmental NACD) este mult mai mult decât homeschooling, este mai mult decât ar putea oferi orice programă dintr-o școală specială unui copil cu dizabilități. Cum nu există însă cadru legal  pentru homechooling încă în România, Băiețelul de argint va merge în sistemul de stat, iar Cati va continua programul ei privat acasă.
 Cum decurge o zi din viața voastră?
E complicat: în general, exceptând perioada sarcinii, Băiețelul de argint pleacă dimineața la grădiniță și stă până la 12, timp în care Cati e ocupată cu exercițiile din programul ei. La 12 îl luam și începem o serie de treburi casnice, în bucătărie, dacă avem o lecție pregătită o facem, dacă nu, citim destul de mult. Eu sunt ocupată cu terapia lui Cati și cu casa. Cati are un pattern de somn care nu ne avantajează, și în fiecare noapte ne trezim să o hrănim sau schimbăm, iar asta ne obosește pe noi, părinții, tare mult.
Dacă ar fi iei mămicia de la început, ce ai face diferit? De ce?
Dacă ar fi să o iau de la început, aș face mai mult. La S. nu știam câte se pot face cu un bebelus, Cati m-a învățat o tonă de lucruri despre neuroplasticitate și dezvoltare infantilă. Când o voi lua de la capăt, voi aplica metoda Doman și cu noul bebeluș, voi face mai multe eforturi să îl cresc bilingv și să îl învăț să citească prin metoda fotografică. Da, e mai solicitant pentru părinte, dar copilului îi vine mai ușor pe termen lung. Aș folosi  sisteme de purtare și aș încuraja copilul să fie mai independent.
 Care sunt sursele tale de inspirație în ceea ce privește activitățile pe care le faci cu puiii tăi?
La început, erau blogurile din străinătate, în Statele Unite ale Americii nișa este foarte dezvoltată, mai cu seamă că acolo se practică din ce în ce mai mult homeschooling-ul. Acum, sursa mea de inspirație sunt prietenele din România,  care împărtășesc resursele pe care le folosesc ele și metodele lor de lucru. Exemple de mămici prietene sunt Camelia ( http://www.micatelierdecreatie.ro/), Coca (http://ursuletinazdravani.wordpress.com/), Adina  (http://ourenglishhomeschool.blogspot.ro/), Roxana  (http://roxana-rusu.blogspot.ro/) și Ioana (https://machetedidactice.wordpress.com/) . De asemenea, ceea ce învăț de la terapeuții din NACD mă ajută foarte mult.
Îți citesc blogul, de când l-am descoperit și sunt uimită cât de mult te implici, câtă energie și lumină pui în tot ceea ce faciTimp pentru tine, pentru relația ta cu partenerul, mai ai?
Tot ceea ce fac, este, într-un fel, pentru mine și familia mea, dar blogul este ceea ce fac „pentru mine”, sperând că poate ajută și pe altcineva. Viața noastră este destul de izolată și prin blog, simt că întind și eu o „mână în afară”. Noi suntem genul de familie „liniștită” care ieșim mai rar oricum și ne priește cel mai bine atmosfera de acasă. Timp pierd și foarte mult, recunosc  că nu sunt cea mai eficientă nici ca gospodină, nici ca soție.
Cât de importante sunt prieteniile după ce devii mamă? Te schimbă experiența sau se schimbă prietenii?
Cele mai apropiate prietenii din viața mea sunt cele recente, pe care mi le-am făcut grație blogului sau al contextului de părinte de copil cu nevoi speciale. Prieteniile vechi se pierd în timp, și e normal să fie așa, dar trebuie să fii mereu deschis spre noi relații. Am învățat enorm de la oamenii care au intrat în viața mea în ultimii ani, și sper că am lăsat și eu o mică amprentă asupra lor. Ne schimbăm, în măsura în care suntem dispuși să ne schimbăm și să învățam, prin oameni cel mai mult; totul depinde de atitudine și de flexibilitate.  Există și oameni rigizi, în unele privințe și eu sunt așa, dar sper că sunt suficient de deschisă să primesc noul și frumosul, de oriunde ar veni el.
Mulțumesc, o dată în plus, Raluca!