De ce aleg ALT FEL…

În perioada aceasta, toată lumea ( care se respectă?) scrie despre subiectul arzător al zilelor: alegerile prezidențiale 2014. Eu nu o să scriu despre asta, nu acum și nu aici. Vreau să scriu despre altfel de alegeri, ale mele personale, ale familiei mele și ale copiilor mei. Nu vreau să mă justific în fața nimănui, dar simt nevoia să clarific, odată pentru totdeauna, aceste subiecte. Apoi, când voi mai fi întrebată de ce… Va fi simplu, fac o trimitere la blog și bună ziua!

De ce….

Administrație publică – pentru că iubesc oamenii, îmi place să lucrez cu ei ( da, am HABAR despre ce vorbesc!!!) și cred că asta îmi este menirea. Mai greșesc, mai obosesc, mă mai simt copleșită de asumarea acestei meniri, dar îmi place în continuare meseria mea și nu e o corvoadă să o practic.

NU CARNE – Pentru că am realizat că nu e necesar să fiu ucigaș pentru a mă hrăni, sunt multe alte variante prin care îmi pot obține vitaminele necesare dezvoltării. Nu vreau să port în corpul meu ( sau al copiilor mei) toată ura pe care trebuie să o simtă găina, porcul sau vaca văzând cum se apropie momentul tăierii. Da, am trecut prin două sarcini fără a mânca nici un fel de carne ( excepție sunt fructele de mare și peștele, dar asta e altă discuție), am doi copii frumoși, sănătoși,  veseli.

ALĂPTARE LA CERERE ȘI PRELUNGITĂ – Pe lângă recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății ( de a alăpta exclusiv 6 luni și apoi, împreună cu o alimentație diversificată, până la 2 ani și peste), cred din tot sufletul meu în beneficiile unei astfel de decizii pentru mamă și copil. Nu arunc pietre în mamele care aleg să își hrănească puii altfel, dar consider că nu au fost suficient de informate sau că nu au avut susținerea potrivită, la momentul potrivit. Mă bucură curentul care se manifestă și în țara noastră care atrage atenția asupra importanței laptelui matern. Există grupuri de susținere, există consultanți în alăptare și e important să răspândim informația corectă și completă pentru gravide și mame. Ce alege fiecare, este ceea ce va culege mai târziu.

PURTAREA ERGONOMICĂ – Mini se potrivește, e ușor, e cald și bine, e aproape, e ferit de zgomote și pericole. Mi-am purtat copilul cel mare până când a renunțat el și a vrut să alerge liber. Cel mic are același parcurs, cu singura observație că l-am purtat mai repede și in mai multe sisteme de purtare. Wrapul elastic și apoi manduca ne-au salvat de multe ori: la cumpărături, la mare, la plimbare sau la iarbă verde. Acum am două mâini libere ca să țin de mâna celălalt copil, să întind rufe sau să cumpăr o pâine. Mi-e drag să îmi știu puii la piept și mă bucur acum de ei, cât încă mi se permite.

SCUTECE TEXTILE – Am cumpărat câteva ( cam multe, spunea soțul meu) însărcinată fiind cu M. O parte din stoc s-a înnoit acum, la al doilea copil. Deși folosim uneori și scutece de unică folosință ( sau plasticoase, cum le denumeam într-un alt post), sunt convinsă că sunt mai bune cele textile. Din punct de vedere al mediului, al naturalului, al finanțelor, etc.

ATACHEMENT PARENTING – Cred că pruncii de acum sunt altfel decât am fost noi, ca și copii. Prin urmare, e nevoie de un altfel de patentaj. Mai sensibil, mai apropiat, mai empatic. Mai liber, mai deschis. Nu înseamnă că îmi condamn părinții socrii pentru cum ne-au crescut!!! Au făcut ce au putut, cu resursele existente la momentul respectiv. Dar susțin sus și tare, în fața oricui ( prietenii știu de ce?) că acum e rândul nostru, ca părinți, să facem propriile alegeri. Să punem în practică ceea ce simțim că se potrivește copiilor pe care i-am adus pe lume. Nu cred că cer mult dacă subliniez importanța aplicării regulilor MELE în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor MEI.

JOCURI SI JUCĂRII EDUCATIVE – Da, costă, de cele mai multe ori, mulți bani. Dar este ceea ce aleg să cumpăr cu banii pe care îi câștig cinstit. Mă bucur de strălucirea jucăușă a ochilor la primirea unui astfel de dar și consider că merită. Întotdeauna.

COMUNICARE – Sunt un om care vorbește mult. Sunt energică și cred în sinceritate, dincolo de orice. Asta înseamnă că voi alege întotdeauna să discut, să dezbat și să verbalizez ceea ce îmi face plăcere, ceea ce mă doare sau lucrurile care mă deranjează, la ceilalți. Nu cred că este egal cu a avea sămânță de scandal! Nu îmi place să ascund problemele sub preș și prefer să tacmă retrag o perioadă pentru a găsi o soluție sau pentru a-mi îngriji rănile. Nu îmi fac prietenii din interes și prefer să mă îndepărtez dacă un omloco situație nu mai corespunde, din punctul meu de vedere. E simplu și îmi asum această alegere.

SPERANȚĂ ȘI ÎNCREDERE – Dacă un om a reușit să îmi intre în suflet, o să stea acolo o vreme. O să mă intereseze binele lui, uneori chiar dacă asta va însemna să îl agasez cu atenție. O să cred până în pânzele albe în el sau ea. O să sun,scriu sau vorbesc mult după ce voi fi realizat că poate, sunt singura, în acea prietenie. O să iert și o să merg mai departe.

România – Nu mă văd locuind în altă parte. Aparțin cumva, intrinsec, acestor locuri și, da, sunt încă destule momente când mă consider norocoasă că m-am născut româncă.

Ar mai fi multe de spus, dar timpul nu mai are răbdare, cum spunea o carte dragă inimii mele.

Toate aceste alegeri mă definesc, sunt parte din mine și mi le asum. Nu sunt perfectă, departe de mine să intuiesc măcar asta. Sunt doar un om care alege alt fel. Nu am să pornesc o altă polemică despre vot și care candidat e mai bun. Fiecare dintre noi, cei care mergem la vot, ar trebui să judecăm lucrurile privind în oglindă. De ce în oglindă? Pentru că, dacă ținem ochii larg deschiși, în oglindă putem auzi glasul care ne spune ce anume vrem. Pentru noi și pentru cei dragi nouă.

„Pohta” ce-am poftit – scutece textile

Toate cele 9 luni de sarcina (bebe s-a nascut la 38 de saptamani si 4 zile) n-am prea avut pofte. Toata lumea se mira de mine. Am fost „gravida atipica”: pofte mai putin, de ingrasat sub limita, fara greturi, fara ameteli, am mers muuuuuuuuult la munca, burtica a inceput sa se vada tarziu si, pe deasupra, bebe tinea secret genul….Am aflat ca vom avea un baietel si nici asta sigur, cu vreo luna inainte de venirea lui pe lume.
Sa revenim la pofte insa…Nu am prea avut pofte inseamna ca au fost 2, mari si late.
Prima, a fost o pofta de mere. Mie nu-mi plac, nu mi-au placut niciodata, dar cat am avut burticuta am mancat muuuuuuuuuulte, am baut suc de mere (din storcator sau din comert). M-am urcat chiar cu scara in marul din fata minunatei institutii unde lucrez…:))
Bun.
Si cealalta pofta a fost… shopping-ul. Nu radeti. Stiu ca marea majoritate a femeilor sunt innebunite dupa asta, vorba celor de la Taxi…fugi cu cardul ca leopardul…Ei bine, nu cred ca am exagerat vreodata. Pana acum.
Bebe era in burtica si mami citea de zor. Asa mi s-au aprins niste beculete colorate in dovlecel….Vreau scutece textile pentru bebe, vreau sa-l port si vreau sa fac alegeri eco (cat mai multe, cat mai des, cat mai….) pentru el/ea.
Asa am ajuns sa am o colectie de vreo 10-15 scutece textile, unul mai frumos ca altul. Mi-erau asa dragi, le mangaiam si le asezam in fiecare zi. Asteptam cu nerabdare sa le putem folosi.Am avut un moment de „ratacire” in care m-am gandit ca e prea complicat pentru mine, ca bebe s-ar putea sa nu le accepte…dar, cum achizitia era deja facuta, banutii investiti si colectia se marea, am mers inainte. M-am oprit din cumparat pe la vreo 7 luni de sarcina pt. ca aveam cam din toate felurile si eram sfatuita sa mai astept sa vad care tip or sa ni se potriveasca mie si lui bebe.
Zis si facut. Vine si bebe pe lume. In maternitate era foarte complicat sa fi folosit textilele mele dragi asa ca am cumparat, pe ultima suta de metri, clasicele Pamp…..
Prima luna cu bebe acasa nu stiam pe ce lume traiesc, nu eram la mine acasa si „la mama’n batatura” (mama care a fost supeeeeeeeeeeeeeeeer si pentru care ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu). Asa ca Mateiut a facut cunostinta cu plasticoasele, pline de chimicale inca de la inceput.Nu zic ca am avut probleme, nu!Fundutul lui era perfect, nu ne-am pricopsit cu nici o dermatita de scutec. Am vreo 3-4 creme pentru aceasta problema, eu n-am cumparat nici una, dar toate au ajuns la noi pe diverse filiere. Si nu le-am folosit decat de maxim 2 ori, cand mi s-a parut mie ca ar fi bine sa dau putin cu crema. Aiurea, nu mai fac de-astea!
Bun.
De sambata insa, am ajuns in tara fagadunitei. In casuta cocotata la etajul 10, unde, a-propos, e taaaaaaaaare cald si soare si frumos….Si aici, duminica seara….am realizat ca plasticoasele noastre se termina. De fapt, mai era unul.
Iubi zice „hai sa trecem pe textile”, eu ma codesc, dar pana la urma…fie. Azi e miercuri, asa ca avem deja 3 zile de scuteceala textila exclusiva.
Ieri am spalat, asa ca experienta e completa. Ma declar multumita.:P
Scutecele sunt frumoase, in culori vesele, eu ma descurc admirabil la „montatul lor”. Am adunat ieri toate informatiile „ratacite” prin diverse colturi ale mintii si agendei mele despre curatarea si depozitarea lor si, una peste alta, nu mi-e greu.
Tare fain arata bebe cu scutecelele (poze nu va arat sa nu ma acuze baietul ca l-am expus…:P).
Poate nu sunt pentru toata lumea scutecele astea, poate nu sunt pentru orice buzunar (desi tind sa cred ca la un calcul atent si realist, plasticoasele pierd teren aici), poate …. dar pentru noi, pentru mami Irina si bebe Matei, pot sa spun ca reprezinta un inceput frumos. „Inceputul unei frumoase prietenii”….
Ceva poze cu achizitiile noastre….
<img
src=”http://blogulirinei.ro/wp-content/uploads/2012/03/001.jpg” alt=”” title=”001″ width=”470″ height=”352″ class=”alignright size-full wp-image-264″ /> Cele din poza asta nu le-am cumparat noi, le-am primit de la o buna prietena, Raluca. De la ea am preluat multe informatii utile, pe ea am „stresat-o” cu intrebari si ii multumim pentru rabdare si sprijin.
Astea sunt ultimele achizitionate inainte de venirea lui bebe. Erau „la reduceri” si nu m-am putut abtine…