Hidratarea din parc

Pentru că doar ce s-au stins ecourile Săptămânii Internaționale a Alăptării pe care am sărbătorit-o și noi, la Piatra Neamț, cum scriam într-o altă postare, respirând aer proaspăt, după canicula ultimelor luni, m-am gândit să scriu despre hidratare.

Mai exact, hidratarea din parc. Cum care parc? Păi, în toate parcurile unde ajung cu puiii de om măcar o dat- pe zi (da, în fiecare zi!). Peste tot am văzut o grămadă de copiii, mai mici sau mai mari, potolindu-și setea cu diverse lichide. Mai mult sau mai puțin colorate, mai mult sau mai puțin sănătoase, mai mult sau mai puțin „îmbogățite” cu arome, zahăr, etc. Evident, cei mai mulți dintre ei sorb cu nesaț din diferitele tipuri de biberoane. Până acum, nu m-a interesat foarte tare subiectul, tocmai pentru că la noi în casă, nu există biberoane. Dar pentru că repetatele ieșiri în parc ne-au împrietenit cu mulți copii, o parte dintre ei hrăniți din unul sau mai multe biberoane, m-am văzut nevoită să le explic băieților ce este și cum se foloseste.

Astfel, tocmai pentru a formula explicatii logice, dar adaptate vârstei lor, am pornit în căutarea unor povești despre hidratare, despre importanța apei pentru organism și pentru natură, despre circuitul acesteia și despre cât de mult ar trebui să apreciem faptul că avem (încă mai avem) surse curate de apă.

Folosindu-mă de acest prilej, am exersat cu Matei diferitele forme sub care se găsește apa în natură, cum se formează și de unde vin norii, ploaia, zăpada. Eu m-am bucurat să văd cât de atent privește el formele ciudate ale norilor, iar el mi-a făcut inima să zâmbească gângurind expresii de „om mare”.

Pentru că aș vrea să nu uit, voi lăsa aici mărturia micii noastre lecții.

M- Aha, deci nu doar norii aduc ploaie…Ci și stelele, mami (tot auzind vorbindu-se despre ploaie de stele)

Eu – (zâmbind) E doar un fel de-a spune, puiule. Stelele nu cad din cer, asemeni picăturilor de ploaie.

M – Dar așa a spus… ploaie de stele… Știi ce dorință îmi pun eu??? Să fim mereu și mereu și mereu așa, împreună. Tu, eu, tati și Petru.

Eu – topită toată, îl sărut pe frunte și mulțumesc Cerului pentru că m-a ales să îi fiu mamă.

Revenind la hidratare, am preferat mereu să le ofer copiilor apă. Simplă, chioară, cum vreți să îi spuneți. I-am incurajat să observe când le este sete și încerc încă de pe acum, să le induc respectul pentru natură, pentru resursele ei și grija față de semenii lor care suferă din pricina foametei sau a secetei.

Dacă pentru Matei lucrurile capătă ușor ușor consistență, prin explicațiile și filmulețele pe care i le ofer,  ca suport al credințelor mele, pentru Petru încă este doar o joacă. Totuși, aleg, de fiecare dată, să îl includ și pe el, în limitele vârstei, evident, în micile noastre lecții.

Mă bucur că își sunt unul altuia ajutor și că Matei manifestă, de la zi la zi și din proprie dorință, multă grijă față de puiul mic. Mă distrează mereu ori de câte ori încearcă să se deghizeze în apărătorul regulilor și păstrătorul indicațiilor mele :). Cu atât mai mult cu cât, mai nou, și Petru găsește de cuviință să explice cuiva… mai mic, ce este voie și ce NU. Pisica Maya este „victima” fără vină.

Să ne bucurăm de hidratare, zic. Fie că vorbim de hidratarea pielii, a sufletului sau de hidratarea din parc. Bucurați-vă de apă și nu uitați să fiți recunoscători pentru că o aveți, deocamdată, la discreție!

Note de lectura: 100 de remedii naturale pentru copilul tau

Aceasta carte a venit (mulţumim, sis!) exact la momentul în care noi, părinţii celor două minuni, eram în căutarea unei alternative. Vrem, pentru cei mici şi pentru noi, modalităţi şi instrumente naturale de a ajuta organismul să se vindece, să lupte şi să învingă. Am simţit că îmbătrânesc 10 ani în cele 3 zile de tratament injectabil din luna decembrie. A trecut, dar ne-a amărât toată luna şi nu vreau să mai ajungem acolo.

Deşi pare intimidantă, la început, cu cele peste 450 de pagini, cartea doctorului Jared M. Skowron mi-a deschis apetitul pentru tratamentele naturiste şi homeopate. Scuzată să îmi fie ignoranţa, dar abia acum, citind-o, am înţeles că există două categorii de medici: naturişti şi homeopaţi. Nu am trecut pragul niciunuia dintre ei încă, dar devin din ce în ce mai sigură că îmi doresc un astfel de specialist cu care să fac echipă, pentru a păstra sănătatea celor dragi mie.

Am citit, rând pe rând, în măsura timpului liber, mare parte din partea introductivă. Am descoperit reflecţii de bun simţ, liste cu alimente vindecătoare ( sună pompos, dar unele sunt la îndemână, iar altele destul de uşor de procurat), modalităţi simple de detoxifiere a organismului şi remedii alternative facile, împreună cu cantităţile şi suplimentele alimentare care pot, în echipă, să păstreze şi să îmbunătăţească starea de sănătate a întregii familii.

Am descoperit, cu infinită bucurie, că medicina naturistă priveşte individul ca întreg, analizând modul în care acesta trăieşte, luând în considerare ceea ce mănâncă şi felul în care se simte, ca urmare a acestora.

Remediile naturale prezentate, deşi pot părea prea simple ca să funcţioneze, vin din experienţa de o viaţă a autorului. Acesta şi-a pus întreaga cunoaştere în slujba copiilor. Fiecare tratament a fost verificat şi îmbunătăţit, ân timp, prin practică. Toate sfaturile se bazează pe analize de laborator şi pe studii ştiinţifice, atent realizate exemplificate, în carte, prin cazuistică reală.

Am descoperit importanţa tuturor celor 4 căi de eliminare a toxinelor din corp: ficat, rinichi, plămâni şi piele. Am înţeles, o dată în plus, cât de nocivi sunt coloranţii, aditivii, hormonii de creştere,etc.

„Toata lumea care respiră aer, bea apă şi mănâncă este supusă substanţelor toxice”, dar simpla reducere a expunerii la ele, are avantaje majore, pentru fiecare dintre noi.

Vis-a-vis de importanţa hidratării, se pare că la fiecare 1 kilogram de greutate corporală, copilul trebuie să bea zilnic 30 ml apă. Nu sucuri pline de zahăr sau fel de fel de potenţiatori de gust, ci apă. Cât mai pură, dacă se poate. De izvor, ar fi ideal. Dar măcar, filtrată şi suficientă, dacă altfel nu.

De asemenea, conform Autorităţii pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite ale Americii, se pare că, pentru stimularea imunităţii, este recomandat să NU SE ADMINISTREZE MEDICAMENTE pentru tuse şi răceală sub vârsta de 2 ani a copilului. Nu, nu se lasă copilul să ajungă să facă temutele complicaţii, ci se ajută, prin alimentaţie, suplimente naturale şi, eventual, tratament naturist sau homeopat. Se aduc ajutoare organismului să lupte, să se întărească, să îşi organizeze apărarea.

Pe mine m-au convins sfaturile şi remediile descrise. M-a bucurat să descopăr opiniile unui specialist în medicina naturistă şi să asimilez o parte dintre informaţiile prezentate. Atât de departe de ceea ce auzim, marea majoritate dintre noi, părinţii, din gura medicilor care ne tratează copiii, nu-i aşa?!

Cartea este structurată pe grupe de afecţiuni: cardiovasculare, ochi,urechi,nas şi gât, gastrointestinale, neurologice, endocrine, exantematice (erupţii virale), musculo-scheletice, pulmonare, cutanate, urinare şi reproducătoare, probleme de greutate.

La final, se pot găsi liste cu alimentele esenţiale şi remediile naturiste, dar şi interacţiunile posibile cu alte substanţe şi dozajele recomandate, precum şi un sumar al analizelor ce pot fi utile în depistarea problemelor care nu îi lasă pe cei mici să îşi trăiasca veseli copilăria.

Cu certitudine, o carte utilă în orice casă!