Despre primul Crăciun în 4 :)

Am tot amânat să scriu despre sărbătorile de iarnă, la noi, în marea familie. Spun în 4, dar pisica Maya nu intră la numărătoare. Deci, ar putea fi chiar în 5…

În prag de Crăciun, am primit premiul de la editura Crişan (mulţumim random.org şi Adina). Deşi iniţial Matei nu i-a acordat prea multă atenţie, cartea Povestea lui Moş Crăciun (şi dvd-ul aferent) au făcut senzaţie a doua zi.

Pentru cei care nu ştiu, Matei cel năzdrăvan are aproape 3 ani, dar vorbeşte muuuuuuuuuuuuuuult. Şi este atât de încântat ori de câte ori învaţă un nou cuvânt!Trebuie să îl spună el de câteva ori, apoi întreabă dacă l-a folosit corect şi apoi, când te aştepţi mai puţin, hop-ţop, cuvântul cel nou îşi face apariţia în vorbirea lui cotidiană. Cu această ocazie, am descoperit cuvântul GIUMBUŞLUC… Nu-i rău pentru un puşti de nici 3 ani, nu?:)

Despre carte, pot spune că a reprezentat o surpriză frumoasă, pentru mine, în primul rând. Nu avusesem ocazia să folosesc vreunul dintre materialele editurii Crişan, dar citisem lucruri bune despre ele. Pur şi simplu, nu mi se legaseră de mână. Până atunci 🙂

Într-un format mare, adaptat vârstei (3 ani+) ca dimensiuni şi … consistenţă (cartonată şi buretată), cele 38 de pagini viu colorate şi plăcute privirii, prezintă, prin detalii vesele şi imagini clare, povestea lui Moş Crăciun şi peripeţiile acestuia în zilele premergătoare Crăciunului, în Laponia îngheţată. Vocile de pe DVD sunt atât de calde şi expresive, încât până şi Petru cel micuţ, de numai 6 luni, a întors privirea, curios, la prima audiţie. Amuzant a fost când am observat că lectura poveştii nu ni se părea niciunuia, mic sau mare, completă fără 2-3 personaje care să interpreteze rolurile. Aşa am încropit şi punerea în scenă :).

Şi tot vorbind de giumbuşlucuri, anul acesta bradul a făcut cunoştinţă cu solul 🙂 Cel mic îşi exersa mersul înapoi, singurul uşor deprins şi… 🙂 Ups! Pentru liniştea tuturor, vă asigur că nici o fiinţă, pitic sau pisic, nu au avut de suferit. Bradul şi-a revenit, miraculos, iar sărbătorile au continuat.

Iaraşi am spus că nu fac multă mâncare, dar iaraşi am ajuns să arunc o parte…:( Poate îmi va fi învăţătură de minte!!!

Am reuşit să ne implicăm în proiectul Shoebox. Am pregătit împreună cu Matei 2 cutii pentru copii şi tocmai am primit, zilele acestea, fotografiile cu bucurie (Mulţumim, Asociatia HARA!). Sper să transformăm acest gest într-o tradiţie anuală, deşi sunt prima care este de părere că generozitatea şi gândul bun îndreptat înspre cei mai puţin norocoşi ar fi bine să ne însoţească pe tot parcursul anului.

Cu atâtea zile libere, m-am bucurat de toţi cei 3 crai ai mei. Mi-a venit rândul cam des la spălat vase, dar măcar m-am distrat văzându-i cum făceau ei „treburi de bărbaţi”!

Am reuşit să termin de citit „Fii fericită chiar dacă nu eşti perfectă”. Se poate împrumuta, pentru doritori :), cum anunţam aici.

Am simţit, o dată în plus, miros de scorţişoară şi de rom, de portocale şi de vin fiert. Chiar dacă zăpada nu ne-a onorat cu prezenţa, a fost cald şi senin în sufletul meu. M-am bucurat iaraşi, ca de fiecare dată, de sărbătorile mele preferate.

Cea mai frumoasa zi

Ascult pe Andries. As canta, daca as fi convinsa ca merita. Insa mi-e suficienta vocea lui. Ma gandesc la cea mai frumoasa zi.Care ar fi?Cu cine as petrece-o?Ce culori ar avea?Cat de lunga ar trebui sa fie aceasta zi ca sa ma satur de ea?De formele ei pline, de clipele ei mustind de iubire, de fericire….?

Azi a fost o zi frumoasa.De fiecare data cand te stiu, cand te simt aproape de mine, de inima mea, e frumos.E dureros ca ma tem.E greu sa nu te alung, dar daca ma pot abtine sa o iau la goana, daca ma pot stapani sa nu imi plec privirea, mi se incalzesc visele.Din drag de tine.Din dor de NOI.

Cea mai frumoasa zi?Va fi atunci cand am sa ma pierd, in bratele tale. Ma voi opri sa ma odihnesc acolo, o vreme. La tarmul iubirii tale, am sa privesc apusul ingandurata. Am sa masor zilele si noptile dupa lumina din privirea ta. Am sa ghicesc anotimpul dupa zambetul tau si dupa forma lunii.

Nu stiu mai nimic despre tine.Mai mult te ghicesc, mai mult te inventez.Off, ce tare-i Andries!Si cum farama el toate lacatale inimii mele.Bun mesager ti-ai ales, n-am ce spune.Ar trebui sa fiu furioasa ca nu-mi spui tu, ca-l lasi pe el sa ma „vrajeasca” usor cu vorbele lui.Putine verbe, mai mult ofteaza.Si-mi canta despre noi.Iar tu, hotomane, stii asta foarte bine.

Te-as saruta acum.M-as lipi de obrazul tau departe.M-as pune pecete pe buzele straine care ma striga uneori.Iti zambesc.Sunt multe clipe din zi si din vis in care-ti zambesc.Si nu-ti spun, cand se face zi, ca-ti simt lipsa. Azi noapte, mai ales, mi-am faurit un vis in care erai aproape.Asa de aproape si-asa de al meu incat, azi dimineata, m-am trezit speriata in asternutul alb.Fusese un vis sau doar ai plecat inainte sa ma trezesc eu?Parca acum inteleg ce spun nebunii poeziilor – „nebun de dor”. Da, la asta se refera, cu siguranta.

Cea mai frumoasa zi….?Andries a trait-o.Eu iti scriu despre ea.Tu o sa iti inchipui cum ar fi ziua asta cu mine. Mi-ai spus de multe ori, dar ma tem sa te cred.Ma tem sa te vreau.Ca si cum as putea sa lipesc simtirea de acum pe un alt chip.Ca si cum ar fi suficient de cate ori primesc firimituri. Ca si cum as putea sa mint galma asta care bate.Mereu.

Nimeni in lume nu are ochii tai. Nimeni nu poate sti ce faci, ce-mi spui, ce-mi taci. Doi nebuni care cred cu disperare in minuni, care viseaza iubiri de dincolo de timp. Mi-e drag sa stiu ca pleoapele tale se vor odihni cuminti privind vorbele mele. Mi-e bine cand stiu ca iti pot transmite un gand bun, care sa te ajute sa fii bun.Mai bun, sa fii acela care mi-e drag, in ciuda a toti si toate.

Dormi, zambeste, viseaza.Dar nu uita de mine.Nu inceta sa crezi ca eu sunt EA.Nu pierde firul subtire care te aduce mereu, inapoi.Intr-o lume unde sunt eu, cu multe vise.Cu multe sperante.Cu multe vorbe al caror inteles doar tu il poti ghici.

E tarziu si iti sarut gandul. Fie ca seara sa-ti fie lina si dulce. Fie ca dimineata sa te gaseasca senin si dulce, sa te vada razele soarelui in bratele celei dragi, in bratele iubirii.

Te sarut pe vise, iti mangai usor fiecare dorinta ascunsa in inima si veghez somnul tau, iubire! Tie, dragostea mea….de departe. De azi si de ieri, dintotdeauna si de fiecare data. Iti inchin gandul, surasul.Tie….

….De azi, mereu, am sa port pe retina chipul tau.De fiecare data cand voi asculta pe Andries. Sau pe Alifantis.De-acum, muzica lor va fi sinonima cu ziua de azi.Cea mai frumoasa zi. De pana acum. Cu tine.

PS: Ce putin este necesar pentru a fi cu adevarat fericit.Pentru unii oameni si in anumite momente. Ce noroc sa fie asa!

Poate nu e prea tarziu pentru NOI

O poezie descoperita azi. Un dar care a bucurat si a mangaiat.Vreau sa pot pastra clipa aceeea…..

STELE SI CEARA – Valentin Zaraf

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ti esecu-ntr-un raft asta-noapte,
Inchide-l afara si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Tu vino aproape sa-mi tii de urat,
Sa nu-ntrebi de ce stam, pana cand si nici cat;
Sa tinem tot frigul inchis, zavorat,
Sa ne fie doar bine, doar bine si-atat.

Dezlegati de-ale lumii orori, nebunii
Sa pierdem cu voia si nervi si furii,
Sa luam doar castigul de lungi reverii:
Doi oameni. Doi singuri si-n rest doar copii.

Sa facem din noi un jalnic poem,
Sa facem sa cante si podul de lemn,
Sa cante si raul si marea-n tandem
De stele si ceara; Nici zvon de blestem.

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ma-n ochi si in vis asta noapte;
Pastreaza-ma-n plans si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Aproape sa radem si doar intr-o doara
Sa spunem c-avem ceva sa ne doara,
S-aducem sfidarea iernii de afara:
Un glas de copil, un foc si-o vioara!

PS: Multumesc Cristina Socaciu ( blogul lui Alice Nastase)!!!

Memorii

Cum sa-ti fie dor

De umbra unui nor?

E -adevarat ca e atragator

Frumos si mare si impunator

Insa cu forta lui impunatoare,

Cand dormi, va sti sa te doboare.

Cum sa-ti fie dor

De umbra unui nor?

Cand ingerul din mine creste

Dupa un demon nou tanjeste

Iar demonul din tine tace

Si ingerului meu nu-i place.

Cum sa-ti fie dor

De umbra unui nor

Ce n-a vazut vreodata soare

Si n-a stiut decat ca doare

Si n-a simtit decat absenta

Intunecata penitenta?

Cum sa-ti fie oare dor

De umbra tandr-a unui nor

Acum, cand poti atinge clipa

Si poti rascumpara risipa?

Ei, uite ca ti-e dor, vezi bine

Si-arunci cu dorul dupa mine.

De mi-ar ajunge dorul dor

Sa pot sa iert, sa stiu sa zbor…