30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş

Toată lumea se bucură de soare şi de zilele libere, aşa că ne-am făcut şi noi bagajele (asta n-a fost prea amuzant, cum ar spune Matei) şi am plecat – 3 cavaleri şi 2 mame curajoase la drum – la plimbare, pe drumuri de munte 🙂

Nu chiar departe, dar nici aşa aproape încât să ne putem întoarce repede acasă. Am făcut o mică excursie pe ruta Piatra Neamţ-Tg. Mureş-salina Praid-Piatra Neamţ. Totul în aproximativ, 30 de ore.

Am fost să vedem grădina zoologică din Tg. Mureş, am rămas toţi impresionaţi, deşi timpul ne-a cam grăbit şi nu am reuşit să vedem pe îndelete cât de mare şi aerisită este grădina zoologică din Tîrgu Mureş.

Deşi nu îi duc pe copii la circ, de mila unor animale chinuite,triste şi prost îngrijite, la grădina zoologica le place să meargă şi eu mă bucur să le pot arăta, pe viu, animale pe care altfel, poate, nu le-ar vedea vreodată.

De data aceasta, copiii nu au ştiut unde mergem înainte de ziua plecării. Am vrut să fie o surpriză şi am reuşit (cu greu!) să le ofer mici indicii pe parcursul celor câteva zile premergătoare zilei cu pricina.

Câteva fotografii preluate de pe site-ul Grădinii Zoologice 🙂

Am văzut multe animale bine îngrijite. Mi-a plăcut faptul că au destul de mult spaţiu la dispoziţie, unde se pot mişca în voie (mai mult ca la parcul zoo din oraşul nostru, de exemplu). Parcul din Tg. Mureş se află într-o pădure, pe platoul Corneşti şi beneficiază de un cadru natural foarte frumos.

Fiind o zi libera (sâmbătă) era destul de liber, dar în zona era un concert, aşa că locul a fost destul de animat. Noi am ajuns pe final de program şi am avut la dispoziţie doar 1,5 ore pentru a cuprinde cât mai mult din parcul zoo, după o călătorie prin serpentine aşa că a trebuit să facem totul pe repede înainte.

Aş fi apreciat mai mult timp acolo, dar cred că pentru copii a fost perfect timpul petrecut acolo. Există nişte cărucioare metalice (în genul celor cu care se transportă butelii, la ţară) puse la dispoziţia vizitatorilor, gratis, cu unul sau 2 locuri. Cei 3 cavaleri din dotare s-au tot rotit în jurul lor, trăgând şi împingând la ele 🙂

De departe, câştigător la puncte a fost elefănţica Tania, cei doi mici crocodili şi şerpii. Nouă, adulţilor, ne-au plăcut mult şi girafa sau ursoaica mămică 🙂

Ne-am cazat la o pensiune în apropiere. Nu am fotografii de acolo. Locaţia curăţică, servicii ok-ish, mic dejun tip bufet. Noi am luat o suită, un fel de apartament cu 2 camere şi balcon- a fost perfect pentru toţi 5. Destul de departe de animaţia oraşului, dar oricum eram cam obosiţi ca să experimentăm viaţa de noapte 🙂

Duminică dimineaţa, plecând spre salină, am făcut o oprire scurtă în centrul oraşului. Am văzut cetatea medievală- foarte bine îngrijită (mi-ar fi plăcut să pot primi ceva explicaţii despre cetate, un tur ghidat sau un pliant informativ), ne-am plimbat puţin şi m-am mirat să descopăr o grămadă de locaţii închise până la 10/11.

Cum nu prea plec la drum, mai ales cu puiii de om, fără să mă informez, am citit câte ceva şi despre Salina Praid.

Baza de agrement este amenajată la „Orizontul 50”, care se află la o adâncime de  120 m de la suprafaţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1250 m până la poarta de intrare în baza de  agrement.

 

Deşi preţurile de intrare mi s-au părut destul de mari (30 lei/adult şi 20lei/copil peste 3 ani) am plecat de la premisa că beneficiile pentru sănătatea copiilor mei sunt mai importante.

În interior este mai rece cu câteva grade faţă de temperatura din exterior (este bine să aveţi la voi hanorace sau geci uşoare, eventual haine de schimb). Temperatura medie anuală din subteran este de 16 grade Celsius.

Pe site-ul salinei descrierea spune că beneficiem de sistem de iluminat, wireless şi televiziune, terenuri de joacă  pentru copii, spaţii de creaţie şi agrement, capelă ecumenică, cafenea, cinema 3D şi o farmacie cu produse naturiste. Există, de asemenea, un restaurant cu preţuri decente şi un loc unde puteţi servi ceai/ciocolată caldă/cafea şi o zonă de degustare vinuri.

Era destul de aglomerat la casele de bilete, dar a mers repede. Nu vă îngrămădiţi în autobuze, sunt mai multe curse şi toată lumea ajunge, până la urmă.

Noi am cumpărat sare şi săculeţi parfumaţi din exterior, preţurile sunt mai bine. Cam peste tot există aceleaşi produse, aşa că nu va faceţi speranţe că veţi face mari afaceri 🙂

Copiii au avut activităţi diverse: cei mai mici au ţopăit la gonflabile, iar cel mai mare în parcul de aventuri, pe traseele de tiroliană. Aici, preţuri mai mari şi părinţii asigură supravegherea copiilor.

Verificaţi împreună cu medicul dvs. înainte de a intra în salină (există şi câteva contraindicaţii).

La coborârea în salină există 200 de trepte de coborât – e bine să ştiţi şi să vă opriţi pe parcurs, dacă rămâneţi fără suflare 🙂

Gastronomie specifică

Pe orice drum aş apuca, încerc, în măsura posibilităţilor, să gust din bucătăria locală. Am căutat câteva informaţii despre ce aş putea savura în călătorie şi am plecat la drum cu lecţiile făcute, cum s-ar spune.

Spre Tg. Mureş am oprit la Basa Fogado ( un restaurant secuiesc din localitatea Borzont, îl recunoaşteţi după o construcţie mare de lemn reprezentând Furculiţa şi Cuţitul). Pentru copiii noştri care erau destul de agitaţi şi au adormit în maşină, oprirea a fost mană cerească 🙂 Au alergat în voie în curtea din spate, s-au căţărat nestingheriţi pe tobogan şi s-au bucurat de aer curat.

Am servit limonada cu miere, o supă de cartofi cu brânză sărată, clătite umplute cu caşcaval şi mazăre. Comesenii noştri au savurat supa de pui şi ceva friptură cu cartofi. Preţuri decente şi pâine adevărată, secuiască 🙂

În salină am degustat 2 variante de desert specific 🙂

Şomloi galuska  – un fel de tort doboş mai uşor de făcut (un blat cu cacao, nuci şi rom plus cremă de vanilie şi frişcă) pe scurt 🙂

Vargabeles – o budincă de tăieţei cu brânză

Kurtos kalacs din Lacul Roşu – deja eram pe drumul de întoarcere spre casă

Cam asta a fost excursia noastră, cu 3 năzdrăvani la drum, prin ţara. A fost frumos, obositor, dar prietenia dintre cei trei creşte şi ne dorim să rămână mereu importantă.

Voi pe unde vă mai încumetaţi să plecaţi cu puştii sau puştoaicele din dotare? Căutam deja idei pentru următoarea escapadă, că acuşica vine vacanţa mare şi să ne vedeţi atunci plimbăreţi pe şi mai multe drumuri, sperăm 🙂

Excursie de parenting la Bacău

Sâmbătă, 24 februarie 2018, pe o vreme specifică iernii (frig, zăpadă, urâţel) am participat la Bacău, în calitate de reprezentant al Work at Home Moms Romania la seminarul Cum îşi găsesc copiii drumul, susţinut de Oana Moraru.

Dacă nu ştiţi cine este Oana Moraru (recunosc, nici eu nu eram foarte familiarizată cu activitatea ei, dar ceea ce am aflat m-a făcut să aştept cu nerăbdare să vad ce are de spus despre copii şi drumurile lor), vă las eu, pe scurt, câteva repere despre ea 🙂

Oana Moraru este mamă de adolescentă, cadru didactic  cu 20 de ani experienţa în învăţământul public şi privat, fondator și manager Școala Helikon, consultant educațional.  La o simplă căutare în vasta lume online, veţi găsi multe articole scrise de Oana, puteţi afla mai multe detalii despre ceea ce este şi face.

Din perspectiva mea, evenimentul de sâmbătă, de la Bacău este genul de întâlnire din care avem cu toţii de învăţat, fie că suntem cadre didactice, părinţi, bunici, sau persoane care lucrăm, într-un fel sau altul, folosind concepte educaţionale pentru copii, adolescenţi, adulţi.

Da, îmi asum ceea ce am spus/scris şi am să vă explic exact de ce susţin cu toată convingerea aceste lucruri. Cred că ne aflăm într-o criză a învăţământului şi asta se datorează, printre altele, schimbării de gândire şi percepţie prin care trecem.

Modul în care vedem lucrurile şi felul în care acţionăm este foarte diferit faţă de cel la care am asistat, privindu-ne părinţii. Dacă părinţii noştri au trăit vremuri pline de lipsuri, dacă ei s-au luptat efectiv pentru a avea ce să pună pe masă, noi, părinţii de astăzi, avem tendinţa de a oferi puilor de om tot ce avem şi suntem. Orice îşi doresc, capătă, ACUM. Ne dorim să îi ferim de orice fel de durere, să fim pavază în faţa oricărei frustrări.

Mă distram acum o vreme spunând că parenting-ul e un fel de bioinginerie spaţială. Între timp, am devenit mamă de 2, dintre unul pare că trece prin toate etapele mult mai repede decât mi-e mie comod să recunosc şi să înghit.

M-am bucurat să observ la întâlnire persoane de toate vârstele, părinţi şi cadre didactice deopotrivă, femei şi bărbaţi. De asemenea, partenerii acestui eveniment sunt persoane care pun accent pe cultură, am văzut bloggeri care şi-au alăturat numele aici, editura Cartemma care este wow din punctul nostru de vedere (mari devoratori de lectură la vârsta de 3-6 ani), Itsy Bitsy este un post de radio care cucereşte teren şi mă bucur să văd numele lor la astfel de evenimente.

Au început să se miște bine lucrurile în țară: din ce în ce mai mulți dascăli interesați să schimbe ceva la clasă!…

Posted by Oana Moraru on 25 Februarie 2018

Aceasta a fost logica prin care şi WAHM a preluat şi distribuit acest mesaj. Am mai spus şi voi continua să o fac, schimbarea e bună, iar cei care sunt parte din acest demers (de multe ori, greoi) e bine să se susţină reciproc, e important să afli, să cunoşti şi să decizi în consecinţa, indiferent ce anume te determină să alegi un drum sau altul.

Pentru că Matei va deveni şcolar din toamnă recunosc deschis faptul că încep să îmi pun întrebări în legătura cu şcoala unde e bine să meargă, după ce criterii să aleg cadrul didactic pe mâinile căruia va creşte copilul meu în următoarea perioadă şi DA, caut răspunsuri.

Ascultând-o pe Oana Moraru m-am bucurat să văd că lucrurile pot fi îmbunătăţite. Ascultând întrebările şi opiniile venite din sală m-am bucurat să observ că începe să se coaguleze o mişcare de înnoire a gândirii celor care lucrează cu copiii.

Mi-am notat câteva idei generale în timpul întâlnirii, pe care le voi lăsa aici, doar pe post de TEASER şi vă recomand călduros să mergeţi (când/dacă aveţi ocazia) la o conferinţă/întâlnire/seminar cu Oana Moraru.

  • Lasă-l pe copil să îşi formeze şi recunoască VOCEA INTERIOARĂ. Mare atenţie aici la modul în care LAUZI şi CERŢI.
  • Observă cu atenţie preferinţele de joc ale copilului tău. (Oana spune că acestea pot fi semne privind misiunea în viaţa a copilului – încă mai caut aici în trecut să văd cât şi cum se potriveşte, la noi :P)
  • Este important să ştii care este tipul de intelect cel mai bine dezvoltat la copilul tău şi să îl încurajezi să se apropie şi de celelalte folosind „porţile” potrivite.
  • Dă-te 3 paşi în spate şi acceptă (ÎNŢELEGE) cine este copilul tău – aici este vorba atât despre tipul de inteligenţă, cât şi despre viaţa emoţională a copilului (sau a ta, la o adică)
  • Crează-ţi o viziune proprie de educaţie şi ţine-te de ea! Copiii apreciază şi pot aplica uşor rutina, regulile îndelung repetate.
  • Integrează toate „componentele” – intelect+inima+corp.
  • Dezvolta REZILIENŢA, ATENŢIA şi AUTOCONTROLUL.
  • Educaţia nonformală ar trebui făcută natural, prin prezentarea unor modele de oameni excepţionali care au încercat, au dat greş uneori, dar nu s-au lăsat şi au muncit până au reuşit.
  • Exista câteva chei ale succesului pe care Oana ni le-a oferit şi despre care aş vrea să scriu mai pe larg, cu o altă ocazie: conectarea emoţională a părintelui cu sine, jocuri pentru autocontrol, sport şi gimnastică, yoga pentru copii, exerciţii de respiraţie conştientă, jocuri de canalizare a energiei către fiecare dintre cele 5 simţuri, rutină previzibilă şi program structurat, reguli şi limite clare, program echilibrat pentru somn şi alimentaţie sănătoasă, sprijin necondiţionat şi absenţa judecăţii.
  • Copilul merge la şcoală pentru a-şi defini sinele, nu pentru a învăţa.

Dacă aflaţi despre evenimente interesante despre care merită să scriu sau despre locuri faine, chiar m-aş bucura să îmi daţi de ştire. 🙂

 

Mama Connect la Piatra Neamț

Sunt Irina, sunt mamă, blogger și coordonator evenimente WAHM la Piatra Neamț. 🙂 Cu mari emoții, am organizat această primă întâlnire Mama Connect la noi în oraș.

Sâmbătă, la cafea, un grup de mămici curajoase – actuali și viitori antreprenori – s-au reunit într-un spațiu colorat și îmbietor, la Rawissant (singurul bistro raw vegan din Piatra Neamț) ca să pună țara la cale. Pe scurt, Mama Connect – un proiect Work at Home Moms.

Cine suntem noi?

WAHM România este o inițiativă socială menită să vină în sprijinul mamelor active și conștiente de importanța lor vitală în cadrul familiei. S-a putut numi o comunitate încă din primele zile de la lansarea ideii, datorită sutelor de persoane care au aderat cu entuziasm la pagina Facebook  dedicată curentului ”work at home moms” în țara noastră.

Ulterior, proiectul s-a cristalizat în înființarea Asociației Work At Home Moms.

Mesajele de susținere și celelalte reacții aprobatoare nu au venit doar de la mămicile interesate de desfășurarea unei activități lucrative la domiciliu, dar și dinspre celelalte categorii sociale. Lucru firesc, de altfel, dacă luăm în considerare impactul pozitiv general pe care reușita acestui demers îl va avea.

Ce s-a întâmplat concret?

Mămicile care lucrează deja de acasă s-au întâlnit să se cunaoscă, să se prezinte și să își dea mâna pentru colaborări viitoare. Mama Connect este o întâlnire cu un număr limitat de mame, unde aflăm lucruri noi despre cele care ni s-au alăturat, unde facem schimb de idei și unde ne susținem reciproc.

Am cunoscut oameni frumoși, am aflat despre vise și idealuri care ne-au dat curaj să luptăm. Fiecare dintre noi avem măcar un pui de om pentru care merită să facem mai mult. Munca noastră este pornită din iubire și crește cu zâmbetele puilor de om.

Dacă ești o mamă ce lucreză de acasă, dacă te gândești să îți deschizi propria afacere sau ai nevoie de feedback la produsele/serviciile pe care le realizezi sau, pur și simplu, îți plac lucrurile handmade/homemade și vrei să susții mămicile WAHM cumpărând de la ele, locul tău este lângă noi.

Mamele din România au nevoie de ajutorul vostru. Fiți alături de noi așa cum și mamele voastre au fost (sau ați fi vrut să fie) alături de voi. Starea de bine a unei națiuni izvorăște din fiecare cămin și toate firișoarele acelea de dragoste pe care le vrem unite spre binele general sunt în pericol să sece sub pârjolul indiferenței. Vrem să muncim, dar nu oricât, oricum și oricui, ci așa cum muncesc mamele: cu dragoste, cu răbdare, dând viață.

Întâmpinăm mamele cu evenimente interesante de specializare, respecializare, ateliere practice ce au ca scop căpătarea unor noi deprinderi binevenite pentru începerea unui drum profesional, tipuri de consiliere pentru creșterea propriei idei la nivel de afacere, mentorat antreprenorial, anunțuri de joburi, instrumente de promovare si vizibilitate și multe, multe alte idei pentru mamele întreprinzătoare!

Pentru că WAHM activează deja la nivelul câtorva orașe importante din țară , vă invităm să vă alăturați unei echipe puternice, care crește împreună cu tine și unde primești ajutorul de care ai nevoie pentru a-ți crește visele mari.

*Diana Campean – Reprezentant CLUJ– [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Cluj

 *Olivia Grigore – Reprezentant CONSTANTA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Constanta

 *Loredana Onilov – Reprezentant BUCURESTI – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Romania

*Karola Ionita – Reprezentant TIMISOARA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Timisoara

Carmen Alexa – Reprezentant ORADEA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Oradea

*Anamaria Budai – Reprezentant BAIA MARE – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Baia Mare

*Ana Maria Gherca – Reprezentant IASI – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Iasi

*Oana Pintilie – Reprezentant TG. MURES – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Tg. Mures

*Cristina Cioban – Reprezentant ARAD – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Arad

*Viorica Baican – Reprezentant GALATI – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Galati

Irina Mitrofan – Reprezentant PIATRA NEAMT  – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Piatra Neamt

Pe această cale, mulțumim încă o dată Cristinei Ioniță de la Rawissant, mamelor care au participat la întâlnire și au răspuns DA propunerii mele! Sper să ne revedem curând și să punem la cale proiecte frumoase, care să aducă plus valoare nouă și celor dragi nouă!

Dacă și voi vreți să ajutați asociația să crească și să schimbe destine, vă puteți implica!

Fii donator

Orice donație (în bani,obiecte sau servicii ce pot fi folosite în cadrul acțiunilor noastre) este încurajată și binevenită. Ne confirmă rostul și ne ajută să continuăm.

Contul Asociației Work At Home Moms este RO17RNCB0083141235500001 (deschis la BCR).

Pentru donațiile în obiecte sau servicii, te rugăm să ne scrii la [email protected]

Direcționează 2% din impozitul pe venit!

Descarcă formularul 230 pentru veniturile din salarii. Completează-l cu datele tale si depune-l la Administrația Financiară de care aparții. Datele noastre sunt deja adăugate. Vezi mai multe informații despre completarea formularului.

Descarcă formularul 200 pentru alte venituri. Completează-l cu datele tale si depune-l la Administrația Financiară de care aparții. Datele noastre sunt deja adăugate. Vezi  aici mai multe informații despre completarea formularului.

Sursă formulare – doilasuta.ro

* Informații și text preluate parțial de pe site-ul Work At Home Moms Romania.

Părinţi liniştiţi, copii fericiţi (conspect I)

Aceste idei provin din cartea Părinţi liniştiţi, copii fericiţi   scrisă de Dr. Laura MarkhamPentru că este una dintre cele mai bune cărţi de parenting (din cele citite de mine) şi pentru că mi se pare important mesajul transmis, voi realiza o serie de conspecte/mici rezumate, pe care le voi publica aici, pe blog.

Trei idei colosale

Cele 3 idei colosale pe care le găsim enunţate de multe ori în carte (de fapt, baza stilului de parenting pe care îl susţine dr. Laura Markham) sunt:

  1. Reglarea emoţiilor
  2. Conectarea
  3. Îndrumare, nu control. Ce presupune acest lucru?

+ îndrumare emoţională

+ îndrumare iubitoare

+ încurajarea măiestriei

Această carte este concepută pentru a vă ajuta să aveţi o relaţie parentală excepţională, crescând, în acelaşi timp, persoane fericite, autodisciplinate şi sănătoase din punct de vedere emoţional.

De fiecare dată când decideţi să manifestaţi compasiune în modul în care vă trataţi pe voi, ca persoane, sau pe copiii voştri, faceţi un pas în plus către pacea interioară şi fericirea durabilă. Vestea bună este că viaţa ne oferă multe ocazii de a schimba direcţia.

Nu există părinţi perfecţi şi nu există copii perfecţi. Dar există multe familii care trăiesc în sânul unei mari iubiri. Ţine de noi să înţelegem şi să încurajăm această iubire să se exprime, prin noi.

Şi totuşi…

 

Furia şi anxietatea care ne aruncă în lupte de putere cu copilul nostru provin din propriile temeri şi îndoieli. Traumele timpurii, toate experienţele din propria copilărie sunt parte integrantă din personalitatea noastră şi, în plus, reprezintă acea parte care se activează când ne supărăm. Este extrem de  important să recunoaştem (şi să acceptăm!) faptul că momentele de furie sau cele în care suntem speriaţi au ÎNTOTDEAUNA, în spate, o experienţă  timpurie neplăcută. Modul în care alegi să interacţionezi sau nu cu copilul tău, îi va da acestuia posibilitatea de a avea o viaţă împlinită.

Una dintre cele mai mari provocări, când devii părinte, este să îţi stăpâneşti emoţiile – să le remarci, dar să nu le dai curs. E absolut în regulă să simţi furie sau tristeţe, de exemplu, dar să îţi permiţi să simţi fără a acţiona tocmai pentru că eşti, pentru copilul tău, primul exemplu de reglare emoţională.

Avem tendinţa înnăscută de a reacţiona la toate emoţiile negative (e vorba despre toate becurile de avertizare care se aprind pe parcursul unei zile) în 3 moduri: luptăm, fugim sau îngheţăm (fight, flight or freeze).

Nu realizăm întotdeauna, dar, o mare parte din activitatea de creştere a copiilor se petrece în afara atenţiei noastre conştiente. Rănile tale nevindecate te pot împiedica să creşti proprii copii, aşa cum îţi doreşti cu adevărat. Din fericire, propria transformare din adult în părinte ne creează, aproape imediat, o adevărată hartă a acestor răni, oferindu-ţi şansa de a te analiza, cu adevărat, dincolo de suprafaţă şi de a te vindeca. Sună bine, nu?

Cum SĂ fac (şi) eu

 

Nimeni nu îţi poate promite că va fi cel mai uşor lucru pe care va trebui să îl faci, dar este posibil. Cum?

  1. Fiţi părinţi conştienţi (asta înseamnă să conştientizezi rolul pe care îl ai şi să te manifeşti ca atare)
  2. Ieşi din cercul vicios. Apasă butonul de PAUZĂ (cu toţii îl avem, doar trebuie să ne antrenăm pentru a-l folosi eficient). Nu e uşor, mereu vor exista diferite alerte care îi vor panica pe părinţi, dar este un exerciţiu util care capătă greutate, în timp.
  3. Înţelege ce sunt şi cum funcţionează emoţiile. Este important pentru părinţi şi pentru copii. Dacă le înţelegi, le poţi gestiona. Dacă le cunoşti, le poţi deoasebi şi recunoaşte. Dacă le recunoşti, emoţiile nu te mai sperie şi poţi gestiona comportamentul din spatele emoţiei.
  4. Apasă butonul de reiniţializare a propriei poveşti. Este foarte simplu. Poţi lua totul de la început, poţi să îţi păstrezi calmul, poţi să respiri uşurat şi să aplici ceea ce ai învăţat. 🙂
  5. Relaxează-te (Da, vorbesc exact cu voi! Părinţi de unul sau mai mulţi copii. Voi trebuie să învăţaţi să vă relaxaţi. De multe ori, ne încrânecenăm pe teme de nimic, ne cramponăm de lucruri mărunte şi pierdem din vedere esenţialul).
  6. Caută sprijin în rezolvarea vechilor probleme.

În loc de concluzie

 

Închei această primă parte, cu speranţa că noi suntem o nouă generaţie de părinţi. Că efortul noastru se va vedea în timp şi, în consecinţă, este dreptul şi obligaţia noastră să fim cea mai bună versiune a noastră. Pentru copiii pe care îi aducem pe lume şi pe care îi primim în grijă, este vital să primească de la părinţi atât libertatea de a face alegeri, cât şi noţiunile de bază pentru a distinge negru de alb. Nu putem alege în locul lor decât o perioadă mică de timp. Cred cu toată fiinţa că rolul nostru, ca părinţi ai zilei de azi, este să îi învăţăm CUM să aleagă şi nu CE ANUME.

În fiecare zi, cunosc părinţi care se luptă pentru copiii lor. Fiecare face atât cât poate, pe cât se pricepe, folosind informaţia de care dispune. Eu, la rândul meu, caut să învăţ de la fiecare câte ceva. Iubesc oamenii tocmai pentru că sunt atât de diferiţi. Pentru mine, creşterea, cât mai ales educarea unui pui de om este un efort de echipă. Un sat întreg poate contribui, dacă vrea, la sădirea unor seminţe roditoare în puiul de om. Cum facem asta, este frumuseţea trudei, este povestea în care alegem sau nu să avem un rol decisiv. 🙂

 

Femeia – versuri pentru cele mai puternice ființe

Așa-i făcută Femeia…

Să rabde, să-ndure, să tacă

Să ducă în pântec o lume

Și răul cu bine să-ntoarcă.

 

Gingașă la trup și arătare,

Cu gânduri răzlețe și multe,

Puterea-i ascunsă în inima mare,

Lucrează întruna, cu suflet, și mari și mărunte.

 

Și trece prin chinuri, senină,

Ea uită și iartă, mereu alinând,

Cu mâini obosite, a casei regină,

Deși gârbovită, ea vine-alergând.

 

Și duce cu sine mari lupte,

Ea pacea-și dorește, mereu,

Și celui trist, cu visele rupte

Femeia-îi dă, înzecit, credința în Dumnezeu.

 

De ai Femeia prin preajmă

Și-ți pare mereu rătăcită,

Tu iart-o și strânge-o în brațe

Arată-i că e prețuită.

 

PS – Scrisul meu a început acum multă vreme. Îmi pare că scriu deja dintotdeauna. Câteodată, mă gândesc la toate clipele prin care am trecut, cum am devenit din copil adult, din fetișcană femeie și pare că scrisul m-a salvat, de multe ori.Am ales pana, ori de câte ori, vorbele se opreau în gât. Am ales lacrima, câteodată. Am ales și aleg mereu, iubirea. Femeie sau nu, tu, cititorule, trimite un gând luminos Femeii care îți este casă, care îți alină gândurile și care îți păstrează mereu locul din inimă.

Fiecare rând din acest blog este o parte din mine. Fiecare nou titlu este, dincolo de promovarea aleatorie a măritului Facebook sau de LIKE-ul generos acordat, picătură de emoție, de trăire, de freamăt și, din fericire, de durere. De ce din fericire? Pentru că viața este amestec de clipe, NOI – fiecare dintre noi – alegem să fie senin sau întuneric, să fie noapte cu stele sau pururea furtună. Eu, în naivitatea-mi poate, aleg să împart cu tine – cu voi, cei de dincolo de ecran și taste – tot ce sunt.

Ce va rămâne în urmă? Poate un zâmbet, poate o aducere aminte duioasă sau poate nici măcar atât. Dar alegerea mea rămâne aceasta. Femeie sau nu, dă mai departe Iubirea, emoția, viața!

Emoții generoase

Și vin emoții peste mine

Și vindec răni. Și uit trădări

Și știu că mâine voi fi bine

Găsindu-mă în toate cele 4 zări.

 

E greu să fiu mereu la datorie,

E mult pentru un om atât de mic

Dar vestea bună e că, DIN BUCURIE

Și DRAGOSTE poți face totul, din nimic.

 

Și câteodată, copleșiți, sub grea povară,

Cu toții, mici sau mari, ne îndoim

Și capete plecăm încet, în fapt de seară,

Doar ca apoi, zâmbind, să RE-pornim.

 

E timp să râzi, e timp să plâng

Și câteodată, e timpul potrivit ca să-nțeleg

Că lupta e făcută doar s-ajung

La capăt, pentru a spune numai CRED.

 

Și poate adevărul nu-i doar unul

Și nu-i dreptatea de partea ta, mereu.

De-acum, puternic, să-ți continui drumul

Și nu uita să-l regăsești frumos pe EU.

 

 

Cu emoție și drag infinit, am scris aceste versuri în timp ce mestecam, în tihnă și pe îndelete, toate cele 4 conferințe susținute de dr. Laura Markham.

De vorba cu… O Mama Frumoasa

Continui acum seria mini-interviurilor(prima parte o puteți reciti aici: http://irinamariamitrofan.wordpress.com/de-vorba-cu-omul-din-spatele-brandului-casa-zamfirei/ ) cu rezultatul întâlnirii mele virtuale cu un Om special, cald, care are multe de spus și a acceptat, cu bucurie sper eu, invitația mea!
 193524_1744
 facem cunoștință! Cine ești tu, mămică frumoasa?
Eu sunt Raluca, soție de aproape 8 ani, mamă de aproape 6 ani, cu doi copii frumoși (Băiețelul de argint și Cati Căpșunica). Băiețelul cel mare este un copil tipic și vioi, fetița este cu totul și cu totul specială, pentru că are un cromozom 13 în plus, 3 ani și 7 luni și o dezvoltare fantastică pentru diagnosticul ei. În curând, vom extinde familia cu încă două piciorușe de băiețel.
 Cum și când a început aventura scrisului pentru tine/voi?
Eu scriu de mult, face parte din  mine, dar blogul (https://caietpentruscoaladeacasa.wordpress.com/) l-am început mai cu sârg în 2011, când mi-am dat seama că pe nișa de Early Learning nu există nimic în limba română. Da, erau bloguri de parenting, dar nu specific pe activități educative făcute acasă, cu copii. Am pornit simplu și nesofisticat, dar marea mea bucurie este că acum s-a format o întreagă comunitate de bloggeri și cititori ai acestui domeniu. Scriu pentru că sper ca experiența noastră ajută pe cineva, iar educația acasă pare mai accesibilă.
De ce ai ales homeschooling pt copiii tăi? Care sunt cele mai mari provocări ale acestei căi, în România anului 2014?
Nu facem homeschooling propriuzis, Irina. Băiețelul de argint a mers la grădiniță  în grupa mică și în cea mare (cu o pauză de un an unde am făcut, într-adevăr, homeschooling). Ceea ce facem acum este un fel de after school. Învățam intens acasă de când era el mic. Eu, ca profesoară de engleză, am predat multor copii și nimic nu mi-aș fi dorit mai mult decât un copil al meu pe care să îl învăț. Iubesc conceptul de educație timpurie si am învățat alături de copiii mei cât alții într-o viață. Am început cu activități Montessori pe când S. nu împlinise încă 2 ani, iar cu Cati mergem pe metoda Doman. Ceea ce face Cati (terapia neurodevelopmental NACD) este mult mai mult decât homeschooling, este mai mult decât ar putea oferi orice programă dintr-o școală specială unui copil cu dizabilități. Cum nu există însă cadru legal  pentru homechooling încă în România, Băiețelul de argint va merge în sistemul de stat, iar Cati va continua programul ei privat acasă.
 Cum decurge o zi din viața voastră?
E complicat: în general, exceptând perioada sarcinii, Băiețelul de argint pleacă dimineața la grădiniță și stă până la 12, timp în care Cati e ocupată cu exercițiile din programul ei. La 12 îl luam și începem o serie de treburi casnice, în bucătărie, dacă avem o lecție pregătită o facem, dacă nu, citim destul de mult. Eu sunt ocupată cu terapia lui Cati și cu casa. Cati are un pattern de somn care nu ne avantajează, și în fiecare noapte ne trezim să o hrănim sau schimbăm, iar asta ne obosește pe noi, părinții, tare mult.
Dacă ar fi iei mămicia de la început, ce ai face diferit? De ce?
Dacă ar fi să o iau de la început, aș face mai mult. La S. nu știam câte se pot face cu un bebelus, Cati m-a învățat o tonă de lucruri despre neuroplasticitate și dezvoltare infantilă. Când o voi lua de la capăt, voi aplica metoda Doman și cu noul bebeluș, voi face mai multe eforturi să îl cresc bilingv și să îl învăț să citească prin metoda fotografică. Da, e mai solicitant pentru părinte, dar copilului îi vine mai ușor pe termen lung. Aș folosi  sisteme de purtare și aș încuraja copilul să fie mai independent.
 Care sunt sursele tale de inspirație în ceea ce privește activitățile pe care le faci cu puiii tăi?
La început, erau blogurile din străinătate, în Statele Unite ale Americii nișa este foarte dezvoltată, mai cu seamă că acolo se practică din ce în ce mai mult homeschooling-ul. Acum, sursa mea de inspirație sunt prietenele din România,  care împărtășesc resursele pe care le folosesc ele și metodele lor de lucru. Exemple de mămici prietene sunt Camelia ( http://www.micatelierdecreatie.ro/), Coca (http://ursuletinazdravani.wordpress.com/), Adina  (http://ourenglishhomeschool.blogspot.ro/), Roxana  (http://roxana-rusu.blogspot.ro/) și Ioana (https://machetedidactice.wordpress.com/) . De asemenea, ceea ce învăț de la terapeuții din NACD mă ajută foarte mult.
Îți citesc blogul, de când l-am descoperit și sunt uimită cât de mult te implici, câtă energie și lumină pui în tot ceea ce faciTimp pentru tine, pentru relația ta cu partenerul, mai ai?
Tot ceea ce fac, este, într-un fel, pentru mine și familia mea, dar blogul este ceea ce fac „pentru mine”, sperând că poate ajută și pe altcineva. Viața noastră este destul de izolată și prin blog, simt că întind și eu o „mână în afară”. Noi suntem genul de familie „liniștită” care ieșim mai rar oricum și ne priește cel mai bine atmosfera de acasă. Timp pierd și foarte mult, recunosc  că nu sunt cea mai eficientă nici ca gospodină, nici ca soție.
Cât de importante sunt prieteniile după ce devii mamă? Te schimbă experiența sau se schimbă prietenii?
Cele mai apropiate prietenii din viața mea sunt cele recente, pe care mi le-am făcut grație blogului sau al contextului de părinte de copil cu nevoi speciale. Prieteniile vechi se pierd în timp, și e normal să fie așa, dar trebuie să fii mereu deschis spre noi relații. Am învățat enorm de la oamenii care au intrat în viața mea în ultimii ani, și sper că am lăsat și eu o mică amprentă asupra lor. Ne schimbăm, în măsura în care suntem dispuși să ne schimbăm și să învățam, prin oameni cel mai mult; totul depinde de atitudine și de flexibilitate.  Există și oameni rigizi, în unele privințe și eu sunt așa, dar sper că sunt suficient de deschisă să primesc noul și frumosul, de oriunde ar veni el.
Mulțumesc, o dată în plus, Raluca!

Privacy Preference Center