Performanţa energetică – caniculă vs. răcoare

Iată că ne apropiem cu paşi repezi de sfârşitul lui iulie.

Pentru noi, această lună a venit cu o petrecere emoţionantă (despre care am scris deja), cu noi şi diverse activităţi acasă/afară, cu o nouă tunsoare pentru cel mic şi cu câteva zile caniculare… Dar, slavă cerului pentru certificatele energetice!

Acum, după ce ne-am răcorit puţin cu vânt şi ploaie, pot să scriu, o dată în plus, cât de recunoscătoare sunt că am reuşit să ne mutăm la timp din frumoasa, luminoasa şi mult preacălduroasa mansardă la… Casa Nouă, cum ii spune Matei.

Încă de pe vremea când nu eram o familie, şi eu şi EL, visam, ţinându-ne de mână, la CASA NOASTRĂ. Atunci, nu aveam mari pretenţii. Ne bazam, aproape exclusiv, pe iubirea mare, rotundă şi frumoasă, care trebuia să ne ţină (şi) de foame, dar şi de cald.

 

Puțină istorie recentă legată de performanța energetică a familiei noastre

 

În prima iarnă pe care am trăit-o în mansardă, ne trezeam plini de soare, veseli şi curajoşi. Rodul iubirii noastre, primul născut, era un boţ de carne care ne ocupa timpul, ne creştea înţelepciunea şi ne alimenta visele. Apoi, odată cu primele călduri, am învăţat să fug la părinţii mei, bucurându-mă de răcoarea şi de ospitalitatea lor. Pe vremea aceea, habar nu aveam eu ce este şi cu se mănâncă performanţa energetică.  Da, chiar și atunci, deși eram mamă la rândul meu, cel mai bine mă simțeam în casa unde știam că sunt protejată, ajutată și iubită. Îmi doresc să pot oferi același lucru copiilor mei, indiferent de vârsta lor. Fără nici o pretenție din partea mea.

Verificare performanță energetică
Verificare performanță energetică

Realizez acum, când cei doi pui ai mei se pot juca în voie, când e bine și răcoare, sau, din contră, când e cald și primitor în cuibul nostru, că patru (sau mai mulți) pereți NU reprezintă o casă. Pentru mine, ACASĂ este locul unde, dincolo de calificativele de performanță energetică și suprafața utilă, sunt liberă să fiu. Este locul în care mi-e drag să gătesc, mi-e bine să citesc în puținele momente de pauză și mi-s toate razele de soare balsam pentru suflet.

 

Concluzii

Scriu acum aceste rânduri, tocmai pentru că zâmbetul și ghidușiile copiilor mei au un spațiu unde se pot manifesta neîngrădite. Mă bucur că le pot oferi o cameră unde se pot bate cu perne (dacă vor), un balcon unde pot face întreceri cu mașinuțele de curse (când au chef) și o sufragerie unde putem organiza un spectacol cu plusuri, ori de câte ori le/ne place. Pentru că acum, în acești ani, EI sunt copii și eu, mama lor, sunt datoare să le umplu paharele afecțiunii cu atenția și ocrotirea mea, cu alintul și timpul meu. Chiar dacă nu le pot oferi (încă) o curte unde să alerge veseli, aleg să le rămân alături chiar și când mai fac mici boacăne. Chiar dacă nu le pot cumpăra mereu toate jucăriile pe care și le doresc, îmi place să cred că își vor aminti, cu drag, despre clipele petrecute cu părinții lor. Că vor păstra în suflet, peste ani, imagini cu mama „deghizată” în monstrul șosetelor murdare și cu tata „prefăcut” în unicornul magic.

Da, toate acestea înseamnă consum MARE de timp, energie și resurse sufletești pentru noi, cei care îi iubim și îi îngrijim. Da, este nevoie să arborăm zâmbete largi ca să le dăm curaj. Să ne înghițim orgoliile pentru a le răspunde micilor stângăcii din comportament, cu iertare și dragoste. Necondiționată, întreagă, dodoloață.

performanţa energetică certificat

 

Ce e important?

Pentru că o CASĂ, pentru a deveni ACASĂ are nevoie de performanță energetică ridicată, dar, mai presus de orice, are nevoie de o familie. Familie care râmâne împreună, pe timp de caniculă sau de furtună.

 

 

 

Mi-e cald la tine-n suflet

Vine primăvara curând. Prima în casa noastră, plină de iubire şi veselie. Mă gândesc la începuturile noastre… Era tot iarnă, sfârşit de iarnă. Căutai o casă, un suflet care să te cazeze, pentru o vreme sau chiar pentru totdeauna. Eu, ţi-am răsărit în cale. Nu vindeam nimic. Nu ceream nimic. Nu speram să primesc nimic.

Şi totuşi… Te-ai lipit de mine! Ai aşteptat cuminte, fără să forţezi intrarea. Ai poposit în faţa uşii suficient cât să îţi ştergi meticulos tălpile de praful paşilor trecuţi. Ai sunat până ţi s-a deschis. Ai intrat, timid, cu sufletul în palmă. Ai privit în jur curios, avid de mine, de lumină, de căldură. Ai atins uşor pereţii, ca o mângâiere. Aşteptam să întrebi ceva… M-ai privit lung, plin de curaj. Deşi nu mai speram să îţi aud glasul, mi-ai cerut informaţii doar despre certificatul energetic. Nu ştiam ce e, dar am zâmbit şi am primit lămuriri : începând cu data de 19 iulie 2013, pentru orice vânzare sau închiriere a unei locuințe este obligatoriu ca  proprietarul să transmită chiriașului/cumpărătorului o copie a certificatului energetic. Aceasta constituie dovada performanței energetice a imobilului şi are o valabilitate de 10 ani, cu excepţia situaţiei în care apar modificări majore ale imobilului (renovare cu izolare termică, schimbare tâmplărie exterioară, schimbare sistem de încălzire/răcire etc.). În acest caz, locuinţa se poate încadra într-o altă clasă de performanţă energetică, de obicei superioară. Contractele de vânzare-cumpărare sau închiriere încheiate în lipsa acestui certificat energetic pot fi atacate în justiţie, fiind lovite de nulitate relativă. De altfel, notarul care va întocmi actele, atestă că este o condiţie obligatorie pentru încheierea şi autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Ne-am despărţit politicos. Nu aveam, deloc, de gând să vând. Mi-ai recomandat un auditor energetic profesionist, de încredere şi ne-am strâns mâinile, la despărţire.

Am crezut că o să treacă, vei uita şi eu voi merge înainte… Dar am greşit! Cât de tare m-am înşelat în privinţa ta!!! Ai revenit, mereu şi mereu. Până când mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât. Ţi-am spus că nu am suflet de vânzare, nu am bani de aruncat pe performanţa ta energetică şi de fapt, nici nu sunt interesată.

Am ţinut cu adevărat să te alung, să te fac să pleci, să te sperii. Pentru că începeam să simt vântul primăverii, nebunia florilor de martie, mângâierea domoală a soarelui. Şi începeam să tremur. Şi nu vroiam. Pentru că suferisem. Pentru că existau lucruri mai bune, mai frumoase, mai deştepte pe lume decât IUBIREA. Şi, în plus, pentru că eu, EU nu mai credeam în iubire. Nu mai vroiam iubire. Nu îmi trebuia iubire. Nu atunci, nu din nou.

Dar n-ai plecat. Şi pereţii casei mele au simţit primăvara şi apoi vara. Şi mi-ai luat mâna, mi-ai lipit-o de inima ta , iar eu, nu am mai ştiut să mă desprind. Glumesc acum, dar uite că aerul tău serios, sexy şi atât de plin de încredere pe care îl emanai povestindu-mi despre performanţa energetică a clădirilor m-a făcut să rămân. M-a făcut să accept să rămâi tu. Pentru totdeauna.

Happy end!

Şi iată-ne acum, 10 ani mai târziu, încălzind împreună o casă mai mare, doi copii frumoşi plus o pisică. Iată-ne, încă de mână, încă zâmbind. Încă aici, în căldura sufletelor noastre!

Mulţumesc pentru că ai rămas!!!

De ce susțin mămicile purtătoare

Acesta nu va fi un alt articol despre beneficiile purtării sănătoase a bebelușilor și copiilor, în general. E plin internetul de ele, sunt multe grupuri de susținere a acestui curent și sunt mândră că fac parte dintr-un astfel de grup local – Babywearing Piatra Neamt ( ne găsiți pe Facebook!). Poate nu suntem foarte multe încă, dar îmi place să cred că implicarea noastră contează!!!

Ce vreau să scriu aici este motivația pentru care aleg să susțin părinții care își poartă copiii…

Totul a început cu fiul meu cel mare, care a crescut repede și am fost obligată de împrejurări să găsesc o modalitate prin care să mă deplasez, cu el alături. Așa am descoperit wrapul elastic, mare dragoste mare! A urmat apoi manduca olive ( care deja și-a găsit un nou copilaș de iubit și purtat, undeva în București).

Atât wrapul elastic Born free, cât și prima manducă au cunoscut, iubit și plimbat copilași diferiți. Da, am ales să împrumut pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, sistemele de purtare pe care le avem noi. Fără să cer nimic în schimb, fără să cunosc foarte bine unele mămici și fără să am vreun câștig sau vreo pretenție de la ele, ulterior.

O parte dintre mămici îmi sunt rude sau prietene, altele doar fete tinere care au auzit despre purtarea sănătoasă, ergonomică și sunt dispuse să afle mai multe, să probeze și să aleagă apoi, în cunoștință de cauză.

Sistemele noastre de purtare plimbărețe au iubit fetițe și băieți deopotrivă. Au fost alături de pui și mamele lor iarna sau vara. Au participat la multe momente importante din viețile noastre. Una dintre mămici locuiește acum departe, tocmai la Londra,  dar scurta întâlnire pe care ea și băiețelul ei au avut-o cu manduca, a făcut ca plecarea lor acolo să fie ușoară și confortabilă pentru duo-ul mami-bebe.

Am ales să împărtășesc emoția, bucuria, libertatea pe care le simt eu purtând copilul. Am ales să dau mai departe curajul de a face parte activ din viața ta, chiar după ce ai devenit proaspătă mămică. Chiar dacă, poate, ai trecut printr-o operație de cezariană. Chiar dacă ai sau nu ajutor în primele 40 de zile după naștere. Am ales, voit, fără teamă și cu fruntea sus, să îmi port copiii atât cât va fi confortabil pentru noi. Indiferent de greutatea lor,  de constituția mea sau de starea vremii.

Pentru că sunt convinsă că locul unui pui este la pieptul mamei sale. Pentru că mi-e drag să sărut creștetul copilului meu când simt priviri iscoditoare căutând să ghicească forma și genul mogâldeței ascunse la piept.

Am ales să împart toată această bucurie, la care se adaugă minunea celor două mâini libere ( binecuvântare cerească la primul copil, acum, când deja sunt doi, minune nemaipomenită) cu toate acele mămici care au avut nevoie de o mână de ajutor. Am preferat uneori să dau mai departe, pentru câteva zile, „purtătorul” nostru și eu am rămas cu puiul în brațe.

De ce? Pentru că m-am simțit norocoasă că am descoperit toate aceste informații cât încă eram însărcinată cu Matei. Mie mi-a prins tare bine, m-a ajutat maxim în multe momente cheie ale experiențelor de mămică de până acum. Și am considerat că e de datoria mea să ” duc povestea mai departe”. Mi-ar face mare plăcere să știu că fiecare mămică beneficiară a ajutorului meu a întors favoarea măcar pentru încă o mămică. Ar exista mai mulți copilași purtați și, poate, mai multe prietenii, chiar și temporare, între mame.

Fiul meu cel mare nu mai e purtat de mult, dar ocazional, privind cu jind la cel mic, mai cere și el sus, în manduca cea nouă, limited edition, a lui Petru. Și îl iau, zâmbind, chiar dacă are aproape 16 kilograme. Știu că va veni o zi în care îmi voi dori să îl mai simt atât de aproape și poate, el nu va mai permite asta.

Așa că acum, mi-am găsit prilej să scriu iarăși despre purtarea copiilor. Mă bucur că există concursuri care să promoveze acest comportament în tagma mămicilor. Mă bucur că tot mai multe femei aleg sănătos pentru pruncii lor!

Și DA, o să împrumut în continuare sistemele de purtare pe care le avem, dacă asta poate înclina balanța în favoarea achiziționării oricărui produs ergonomic de purtat bebelușii, bebeloii și copilandri!

Mulțumesc celor de la Scutecila ( www.Scutecila.ro) pentru concursul care mi-a dat șansa să susțin, o dată în plus, purtarea sănătoasă și pe adeptele ei!

PS: Poate purtarea nu se potrivește tuturor părinților, dar sunt sigură că dragostea și grija pentru binele comorilor umane este un atribut al tuturor… Să facem deci un efort și să alegem sănătos, pentru noi și copiii noștri!