Mini interviu. Oameni frumoși. Proiecte luminoase

Trebuie să recunosc azi că nu-mi amintesc foarte bine cum am ajuns să o cunosc pe Antoanela. Știu doar că, de fiecare dată când drumurile ni se întâlnesc în cadrul unor proiecte, îmi devine tot mai dragă, o simt tot mai apropiată și tot mai mult simt că e genul de om pe care ți-e drag să îl ai în preajmă. Tocmai pentru a împărți această bucurie cu voi, m-am hotărât să o supunem unui mini interviu. Iată rezultatul!

Cine ești tu, Anto dragă? Unde și cu ce poți tu ajuta pe cei care citesc blogul meu sau care descoperă acest mini interviu dintr-o fericită întâmplare?

 Cine sunt eu… păi să o luăm de la început :).  Sunt… fetița cu genunchii juliți ce iubește să doarmă în cort, în vârf de munte, sunt domnișoara îndrăgostită de libertate care se plimbă prin Copou, sunt mami de 2 băieți frumoși și isteți, sunt soție, femeie, prietenă, educator prenatal, psiholog… și tot ce-mi mai permite timpul să fiu 😉

Cum/ce visai la terminarea facultății și cât se regăsește acum în activitățile tale zilnice?

 Oooo… acum 10 ani… visam la un cabinet al meu cu sofa înflorată, cu discuții interminabile și oameni interesanți… Am acum din toate astea, și ceva în plus! Am ”sofa” și discuții frumoase, dar prefer să mă așez uneori comod pe covor, printre zâmbete și jucării de copii, să mă joc și să discut interminabil despre cei mari așa cum o făcea odinioară fetița cu genunchii juliți, cu cei mai interesanți oameni ce-mi calcă pragul cabinetului – copiii :).

Având in vedere că ești și tu, la rândul tău, mamă a 2 minuni, care consideri că este cea mai mare provocare în creșterea și educarea lor?

 

Foto credit - Alida Photography
Foto credit – Alida Photography

Aici m-ai pus pe gânduri, pentru că cea mai mare provocare… sunt mai multe. Dar totuși… cred că în acest moment, în aceste timpuri pline de inovație și tehnologie, aș pune pe primul loc în educația copiilor mei învățarea ”interesului social” cum îl numește Alfred Adler, importanța de a lucra alături de ceilalți /împărțind cu ceilalți și fiind preocupați de bunăstarea lor, nu doar a ta.

Care sunt sfaturile primite de la mama ta pe care le aplici cu succes acum și care sunt „noutățile” cu care ai reușit să o împrietenești pe mama/soacra ta?

 Dacă te gândești la sfaturile referitoare la creșterea copiilor, mama mea e mama perfectă! Nu mi-a dat sfaturi (nici nu am cerut, ce-i drept), dar nici nu mă critică. Probabil a înțeles că am nevoie să profit la maxim de șansa de a-mi crește și educa copiii așa cum simt eu, așa cum simțim noi ca familie.

Cât privește noutățile… îi povestesc mereu mamei ce-am mai citit, ce spune cutare sau cutare teorie, ce-mi sună mie cel mai bine din ce aud… dar cel mai mult pentru mine a însemnat că mama a venit din propria inițiativă la conferința  Otiliei Mantelers! Mai mult, la sfârșitul conferinței i-a spus Otiliei că și-a dat seama de unele greșeli și că ar fi vrut să fi avut acces și ea la astfel de informații atunci.

Soacra mea mă ajută mult cu copii, și e destul de receptivă la ce încercăm noi să facem cu ei. Știu că      i-am dat să citească ”Bebelușul meu înțelege tot” a Alethei Solter când primul băiat avea 2-3 ani…

Ce este și cu ce se ocupă Centrul Educațional Antonia?

 Centrul Educațional Antonia este al treilea copil al meu, o fetiță ;). Este o asociație, și se ocupă cu diverse activități ce pot fi cuprinse în sfera educațională, pentru copii și părinți. Este ”umbrela” sub care eu îmi desfășor activitatea de educator prenatal, psiholog și psihoterapeut. Asociația mai are încă 2 membri. Colega și prietena mea Alina Rîpanu este logoped și coordonează 2 cursuri pentru copii, precum și activitatea de terapie logopedică.

Pentru că te cunosc puțin, sunt curioasă și îndrăznesc să te întreb direct. De ce ai ales să profesezi în Piatra Neamț (și nu în Iași, unde ai terminat studiile)? Ai vreun regret în ceea ce privește această direcție asumată? Ai schimba ceva, dacă ai putea da timpul înapoi?

 Am plecat destul de repede după terminarea facultății din Iași. Nu am găsit de lucru în domeniu. Am plecat în București unde am lucrat 5 ani, 4 dintre ei într-o multinațională, în departamentul de resurse umane. M-am întors în Piatra Neamț după ce am născut primul copil. Am venit în concediu de creștere copil… m-am întors aici să mă regăsesc. Și am făcut-o! Am decis conștient să rămânem aici, ca familie, căci asta am simțit că ne face bine tuturor, de aceea nici nu se pune problema de regret. Nu știu dacă aș schimba ceva… orice aș schimba în trecut mi-ar devia drumul și n-aș mai ajunge aici :). Am învățat multe despre oameni în București, am lucrat cu mulți oameni, am ”crescut” și m-am ”șlefuit” acolo chiar dacă nu în domeniul la care visam inițial. Aici simt însă că mi-e locul, aici cred că trebuie să fiu. Deocamdată! Niciodată nu se știe! 😉

Pe Otilia Mantelers ai reușit să o aduci la Piatra Neamț, eveniment pentru care îți mulțumim (atât eu, cât și celelalte mămici care așteptau cuminți, să ne „vină rândul”). Ce urmează?

Da, am reușit și chiar sunt mândră de asta! Eram un pic revoltată că trebuie să merg la București, Cluj, Brașov pentru așa ceva! Parca eram aici într-un colț uitat de lume! Vreau să continui seria de evenimente de parenting atât cu Otilia cât și cu alte nume cunoscute în prezent. Măcar o dată pe an (dacă nu de două ori) să avem și în Piatra Neamț așa ceva. Părinții își doresc și încep să-și dea seama ca au nevoie de astfel de informație transmisă direct, nu doar citită pe internet. Își doresc și încep să-și dea seama că vor să fie altfel, că vor să fie părinți mai buni!

Care sunt cele mai importante lucruri pe care o mamă/un părinte ar trebui să le „sădească” în puiul de om? Sunt diferențe la acest capitol între băieți și fete?

 Cred ca fiecare familie are propriile principii și clasamente cu lucrurile importante. Fiecare este specialist în viața lui, și nu-mi permit să mă bag peste specialiști :). Pot să-ți spun însă ce cred eu, ca părinte, ca fiind important să ”sădesc” în puii mei și nu, nu are importanță dacă sunt fete sau băieți.

Încerc să le sădesc iubire de oameni, pentru că toată viața vor trăi cu și printre ei, și e păcat să nu vezi frumosul din oameni. Încerc să le sădesc iubire și respect față de lume în general, inclusiv față de planeta pe care trăim. Și mai încerc să le sădesc iubire și înțelegere față de sine, ca să poată înțelege și merge prin viață, să poată cunoaște și iubi oamenii așa cum sunt ei, diferiți și frumoși!

Știu că ai citit mult, în special parenting și psihologie, prin natura job-ului. Dacă ar fi să alegi doar câteva titluri/abordări inedite, de „cursă lungă”, care ar fi?

 Sunt câteva titluri de cărți de parenting pe care le-aș recomanda … deși sunt diferite ca abordări, au extrem de multe lucruri în comun. Și da, sunt ”de cursă lungă”:

  • Rudolf Dreikurs – Cum să crești copii fericiți (abordarea Adleriană a parentingului)
  • Thomas Gordon – Manualul părintelui eficace
  • Adele Faber si Elaine Mazlish – Cum să vorbești cu copiii…
  • Aletha Solter – Bebelușul meu înțelege tot
  • Lorance Cohen – Rețete de jocuri

Un gând de final, pentru mine și cei care au avut răbdare să citească până aici 🙂 micul nostru interviu…

 Să ne-amintim mereu că ”totul poate fi și altfel” (Alfred Adler)!

Mulțumesc frumos pentru timp, draga mea!Sper să vină timpuri în care să avem mai mulți astfel de oameni la noi în oraș, la mine în căsuță și să nu sece vreodată izvorul energiei proiectelor frumoase!

 

 

O bucăţică de soare

Sâmbătă, 27 iunie 2015, Otilia Mantelers a fost la Piatra Neamţ pentru a dărui mămicilor din Moldova o mică bucăţică de soare. Aşa am simţit eu, aşa pare şi din fotografiile pline de lumină, pentru care mulţumim prietenilor evenimentului (Florin Zaharia Photography).

Drept dovadă, iată câteva frânturi din ceea ce a putut capta aparatul:

10896443_623221154448311_1198994197113860332_o 10733816_623221151114978_414673514961798532_o

906060_623234227780337_8970233427581844720_o 1799107_623221537781606_782493094541166301_o 10269061_623221381114955_431344889314269505_o 10339410_623221227781637_3125151131091209272_o 11010953_623221421114951_499118002443379541_o 11233506_623221304448296_8774997851942679296_o 11357348_807754442671797_1500650835918018059_o 11412037_623227137781046_504092550853514836_o 11430130_623221527781607_6292182715565124970_o 11539005_623221147781645_7894786260855992818_o

Am plecat cu inima uşor strânsă de acasă, împărţind copiii după posibilităţi (unul cu bunicii, unul cu tati). Până să înceapă evenimentul, m-am tot gândit la ei, la ce-or face, la cum s-or descurca. Şi nu pentru că nu aş avea încredere în bunicii materni sau în tati, ci pentru că timpul alocat mie (investiţia în sufleţelul şi sănătatea mea mentală, am considerat-o iniţial) era, de această dată, destul de generos. Dar, odată cu începerea evenimentului, încă de la prezentarea făcută de buna Antoanela de la Centrul Educaţional „Antonia”, orice urmă de grijă (hai să recunosc, de remuşcare chiar!) a dispărut. Sincer, nu mi-am dat seama când şi cum a trecut timpul, când a sunat clopoţelul pentru pauză şi când s-a terminat întreaga călătorie în lumea frumoasă, pozitivă, jucăuşă a Otiliei (= Hand in Hand Parenting).

Despre Otilia ce să spun, mai întâi? Este un om frumos, cald, dulce. Este un speaker pe care l-am sorbit cu nesaţ toate (!!!) cele şapte ore. Este un profesionist care a găsit modalitatea prin care să explice pentru mămici, tătici, bunici, bone, profesori, pedagogi şi pici 🙂 cum merg lucrurile pe tărâmul jocului, ce înseamnă timp (special) de calitate alături de copilul tău, cu ce se mănâncă LP (Listening Partnership).

Pentru că mi-am dorit să pun umărul la organizarea acestei întâlniri, ştiam deja unde se va desfăşura aceasta (mulţumim încă o dată, Central Plaza Hotel!) Cu toate acestea, am descoperit cu deosebită încântare Sala Baroque – un spaţiu parcă anume creat pentru astfel de evenimente – cochet, intim şi distins, dar fără a fi înghesuit sau prea protocolar .

Pentru mămicile aflate la întâlnire, în complicitate cu Anto, am pus la cale o mică „trataţie” colorată cu minunile de la Usborne, care, sper eu, le-a făcut plăcere şi, de ce nu, le-a oferit idei pentru darurile sau activităţile de vacanţă ale cavalerilor viteji şi ale domniţelor vesele 🙂 11700646_623227067781053_555632998088058550_o

906003_623227134447713_1614914342570176605_o 10986710_623221157781644_4436095953352605944_o 11053709_623227054447721_525310010080774247_o 11221920_623227057781054_7464849412071274674_o 11406492_623227124447714_4453794590813912071_o 11536504_623227047781055_5414221699047982704_o

Răsplata „tangibilă” pentru participarea la maratonul informaţiilor a fost concretizată în diplome de participare, suporturi de curs, minunate poze şi, poate, educarea gustului pentru astfel de seminarii.

Însă, mai mult decât atât, şi eu, ca şi celelalte frumoase doamne/domnişoare prezente în sală, am rămas cu sufletul plin de căldură, de frumos, de spirit ludic direcţionat către armonizarea tuturor principiilor de parenting ce par să ne bombardeze.

Aceasta a fost experienţa primei conferinţe de parenting – 2 în 1, susţinute de Otilia la Piatra Neamţ. Ambele subiecte (atât Jocul, cât şi Limitele în relaţia părinte-copil: apropiere, încredere, vindecare au fost tratate cu maximă seriozitate (deşi s-a râs mult), cu exemple elocvente şi emoţii constructive (din toate părţile).

Deşi nu am apucat să parcurg suportul de curs, mi-au rămas adânc întipărite în inimă energia pozitivă care inunda sala, bunătatea cu care fiecare întrebare/nelămurire/dilemă şi-a găsit răspuns, candoarea cu care am stabilit, între noi, prieteni dragi sau cunoştinţe (ne)întâmplătoare punţi de comunicare reală.

Am plecat spre casa zburând către puiii mei de om, plină de drag şi dor. Mi-am rupt din timpul lor cu mine, pentru a mă întoarce întreagă, veselă şi „pregătită” cu ustensile de aur: curaj, iubire, lumină.

Mulţumesc, Antoanela, pentru că m-ai lăsat să fiu parte a acestei mici explozii de bucurie!

Mulţumesc, Otilia Mantelers, pentru că ai venit ACUM, AICI şi pentru mine şi copiii mei de stea! Fie ca îngerii care te veghează să te răsplatească înzecit pentru razele tale de soare!