Eu sunt. Pastila de motivaţie şi culoare din decembrie

Eu sunt conştientă că Viaţa ne oferă multe provocări. Eu am ales să le primesc zâmbind, cu braţele deschise. Aşa cum eu am învăţat să mă bucur de toţi oamenii din viaţa mea, vă invit ca acum, în decembrie, să conştientizaţi LECŢIA pe care v-o oferă fiecare relaţie în care sunteţi parte.

Un mic exerciţiu pentru ziua de azi…

Eu sunt importantă. Eu sunt curajoasă. Eu merit să mă bucur de reuşitele mele. Eu sunt frumoasă pe interior şi zâmbetul meu este cald. Eu sunt aici pentru că misiunea mea este importantă pentru dezvoltarea mea, ca persoană. Eu sunt un om bun şi am voie să mă iert pentru ceea ce greşesc. Eu sunt Acum, Aici şi merit să atrag în jurul meu oameni buni, frumoşi care să mă înveţe/ajut să cresc.

Eu sunt cel mai bun prieten, dar eu sunt şi cel mai mare duşman pe care viaţa mi-l va oferi. Eu trebuie să îmi permit să mă ridic, de fiecare dată, după ce am căzut. Eu sunt obligată să îmi permit să îmi repar rănile, să îmi vindec durerile şi să merg înainte, cu putere reînnoită.

Eu sunt pregatită să îmi ofer mie cele mai bune prilejuri de creştere şi devenire. Eu sunt dispusă să iubesc, să cred, să râd, să trăiesc exact aşa cum îmi doresc. Şi momentele în care aleg să mă îngrijesc doar pe mine nu sunt clipe de egoism. Sunt clipe în care sufletul meu se pregăteşte pentru celelalte clipe în care ALEG, CONŞTIENT, să ofer din preaplinul inimii mele.

Eu sunt mândră de mine. Eu sunt datoare să încerc, să lupt pentru visele mele, să îmi depăşesc propriile aşteptări şi să devin cea mai bună variantă a mea.

Aş vrea să văd mai multe persoane care se respectă şi se iubesc suficient. Aş vrea să fim, fiecare dintre noi, mai conştienţi de valoarea noastră ca oameni, ca femei.

Aş vrea tare mult să ştiu cum vedeţi voi aceste aspecte. E important să te valorizezi? Cum faceţi asta şi ce anume vă ajută să rămâneţi conectate la propria voastră valoare, demnitate, încredere?

O femeie puternica sau nu

O femeie puternica arata, poate, ca toate femeile. Orice culoare de par sau constitutie ar avea, o femeie puternica se va deosebi prin puterea de reactie sau, din contra, prin lipsa unei reactii, uneori.

O femeie puternica nu va ridica (neaparat) greutati la sala de forta. Poate nici mobila prin casa nu o va muta, fara ajutor. Va cara, periodic, sacose cu mancare/diverse spre si dinspre casa. Poate se va opinti ridicand un lighean plin de rufe proaspat scoase din masina de spalat rufe. Se va ridica pe varfuri sa intinda aceste rufe sau, in anumite cazuri, se va cocota pe un scaun, boscorodind ca nu e si ea mai inalta.

O femeie puternica poate nu va gati cele mai gustoase mancaruri intotdeauna. Va stapani cateva retete foarte bine sau va prefera sa gateasca doar ce „se mananca” fara a testa prea mult, pe langa.

O femeie puternica se va juca, pe covor, cu copiii. Desi, poate, e obosita. Sau trista. Va zambi celor din jur si va pleca, gales, genele Celui drag. O femeie puternica stie sa dojeneasca si sa alinte cu vorba, cu fapta si chiar cu gandul.

Contrar asteptarilor si credintelor comune, o femeie puternica va plange, uneori. Pentru ca i-au fost inselate asteptarile. Pentru ca a obosit. Pentru ca nu gaseste solutie. Pentru ca simte ca e greu.

Din nou, o femeie puternica va alege drumul pe care merge. Oamenii pe care ii vrea langa ea. Sacrificiile pe care le face. Bucuriile pe care le imparte. Iubirile in care crede si cele pe care le lasa sa se stinga.

O femeie este puternica daca se simte astfel. La fel cum o femeie este frumoasa daca se simte astfel. Nu am pretentia ca detin adevarul suprem despre femei, dar, pentru ca sunt una, dati-mi voie, sa cred ca, inainte de orice, o femeie puternica este un cumul de clipe, trairi si actiuni.

O femeie este, de multe ori, un mister. Pentru multi. Merita sa ai langa tine o femeie puternica? Ai curaj sa tii langa tine o femeie puternica?

Da, poate femeia puternica va riposta cand o ranesti. Cand o faci sa planga sau cand alegi o Alta. Va intelege daca ii explici, poate. Dar o vei face? O femeie puternica va crede in tine, va ramane langa tine atata vreme cat meriti si stii sa o faci fericita, sa o faci sa se simta apreciata, dorita, iubita. Va ghici, intotdeauna, cand lucrurile se schimba. Din lucruri mici, din taceri si ridicari de spranceana, va simti ca locul ei in inima ta e amenintat. Va stii, uneori inaintea ta, ca a pierdut lupta.

Te va pastra mereu in suflet si in timp, probabil ca iti va sterge o parte dintre pacate. Pentru a se proteja pe sine si pentru a te face pe tine demn de iubirea ei.

Nu oricine stie sa recunoasca o femeie puternica. Nu oricine are curaj sa se lase cu totul pe mana ei. Poate nici nu merita oricine o astfel de femeie. Timpul va spune, de obicei, daca a fost sau nu. Daca a lasat semne demne de mentionat sau nu. Si nu, cu siguranta, nu va lovi cu pumnul sau palma.

Femeia puternica este copil in suflet, poate. Va visa, va dansa si va rade. Va povesti purtand in priviri stelute, va rosi unui gand, va lacrima unei emotii.

Ca orice om, si femeia puternica poate gresi. Isi poate alege gresit Omul sau calauzele. Poate sa cada sau sa se impiedice. Poate sa se inalte prea sus si sa isi arda aripile. Sau sa isi zdreleasca genunchii, dupa caz. Se va ridica mereu, demna si se va scutura de praf sau de regrete. Va analiza, cu intelepciune, daca e cazul sa continue sau sa se opreasca.

O femeie puternica va cere ajutorul fara teama si il va accepta, fara jena, cand ii este oferit. Va sti sa recunoasca greseala sa, dar si pe a altora. Va corecta putin sau va taia in carne vie pentru a modifica ADN-ul.

Puterea unei femei nu sta in contul din banca, in victoriile din sala de sedinte si nici macar in frecventa sau calitatea tratamentelor cosmetice sau chirurgicale la care se supune.

Taria ei vine din inima. Din ochiul interior si din balanta cu care va vedea si va judeca tot ce o atinge. Din degetele cu care va mangaia suprafata sau cu care va cauta, pe intuneric, dedesubturile.

Poate nu vei cunoaste sau REcunoaste niciodata o femeie puternica. E cersetoarea din colt care intinde mana tremurand sau mama batrana care asteapta sa o intrebi cum ii mai e. E sotia care iti zambesti dimineata sau iubita care iti iarta tacerile, chiar daca nu le intelege mereu. E sora pe al carei umar plangi sau colega de birou care iti imprumuta radiera. Poate fi oricine.

Daca ai ochi sa o vezi, zambeste-i! Nu ii ridica palate, adesea nu asta isi doreste. Nu ii asterne covorul rosu si nu ii lustrui pantofii, decat daca ti-o cere. Dar, respect-o!Strange in brate trupul ei! Mangaie-i inima, mai ales cand se apropie  furtuna. Da-i aer si timp. Sa creasca, sa devina, sa ierte, sa se intoarca. Dupa ce a plecat de tot sau doar s-a ratacit.

Nu o lega in lanturi si nu o expune ca trofeu. Nu-i intinde puterea pe toate drumurile si culorile tradarii. Nu o desconsidera si, mai ales, iubeste-o! Asa cum e ea. O femeie simpla, cu puteri nebanuite.

 

 

Eu în 20 de secunde şi 30 de cuvinte

Mă gândeam zilele trecute ce anume simţi când viaţa îţi fuge prin faţa ochilor. Când ai în faţă un pericol real şi TU eşti pe punctul de a nu mai fi. Eu poate deveni doar o amintire. La ce te gândeşti atunci, în cele 20 de secunde pe care le ai la dispoziţie? Care sunt cele 30 de cuvinte pe care le poţi spune despre tine, ce va rămâne în urma ta?

Te gândeşti oare la cum erai tu copil? Îţi aminteşti de jocurile şi prietenii care te bucurau? Vei rememora ceea ce spun alţii despre tine sau ceea ce a fost definitoriu pentru ceea ce eşti tu, acum, în prezent.

EU poate însemna multe. EU sunt curajos, sunt visător, sunt implicat, sunt un om bun, sunt un profesionist. Eu sunt un prieten bun. Eu iubesc. Eu respir. Eu mint. Eu trădez. Eu mă ascund. Care dintre toate acestea este esenţial? Până la urmă, ce contează cu adevărat, mai ales în acele clipe.

Se spune că unii pot să îşi vadă viaţa şi să tragă cele mai profunde învăţăminte din ceea ce văd. În doar câteva secunde, pot deveni cu adevărat iluminaţi şi au puterea de a lua totul de la capăt. Descoperă, când sunt pe punctul de a pierde darul care este viaţa, descoperă adevărata lor Misiune Personală. Îşi dau seama că se aflau pe un drum greşit sau care nu îi ducea, cu adevărat, acolo unde vroiau să ajungă.

Eu care sunt AZI, aici poate fi şi de cele mai multe ori, chiar este, influenţa părinţilor, a modului cum am fost crescuţi dar şi a independenţei pe care aceştia au ştiut (sau nu!) să o cultive în noi. Eu de azi va decide corect şi va fi răspunzător pentru ceea ce decide. Dacă a văzut acest model. Dacă şi-a putut explica eficient de unde s-a pornit şi unde se va ajunge. Eu mă implic în deciziile care se iau în legătură cu mine şi viitorul meu sau, dimpotrivă, aştept de pe margine, vociferând sau lamentându-mă.

Eu aleg să folosesc poveştile pentru a creşte puiii de om pe care i-am primit în grijă. Aleg, cu inima plină de iubire, gândindu-mă la ceea ce vreau să cresc în copilul meu.

Tu ce alegi să sădeşti în solul fertil al adultului de mâine? Obedienţă? Pedeapsă? Percepţie asupra conceptelor? Consecinţe naturale sau doar frica de a nu fi descoperit şi sancţionat?

Privesc în jur şi văd, cot la cot cu mine, muncind dar, mai ales, vieţuind, adulţi care se închid în sine vorbind despre copilărie şi zilele de atunci.

Cunosc priviri care se pleacă la gândul umilinţelor trecute, a palmelor nemeritate, a golului din „Pentru că aşa spun eu”, „Eu te-am făcut, eu te omor”, „În bătătura mea, eu fac regulile”, „Tu să nu deschizi gura în faţa mea”.

Da, au fost vremuri grele. Au fost ani teribili şi poate că au făcut şi ei, dragii de ei, cum s-au priceput mai bine. O să îi respectăm pentru că ne-au dat viaţa şi ne-au hrănit. Pentru că ne-au îmbrăcat şi ne-au trimis la şcoală. O să îi iertăm, sper, pentru palmele primite. O să uităm gustul amar al clipelor când eram alungaţi de la discuţii şi eram obligaţi să acceptăm decizii care ne priveau, dar care se luau, ÎNTOTDEAUNA, fără noi.

Dacă EU aleg să fac ALT FEL pentru copiii mei, de ce să fiu judecată? Cu ce drept? Cum să mi se reproşeze că le ofer posibilitatea de alege dintre 2 variante? De ce să îi educ şi acum, tot DOAR cu palma şi vorba dură? De ce sa nu ştie că îi iubesc şi că sunt acolo, lângă ei, la nevoie?

În cele 20 de secunde dinainte de impactul catastrofal, aş vrea să mă gândesc la copilărie. Aş vrea să mă simt iubită. Să ştiu că am iubit cu fiecare fibră a corpului meu şi mi s-a răspuns la fel. Deşi am greşit. Deşi am plâns. Deşi am făcut cale întoarsă şi m-am răzgândit.

Aş vrea să simt că EU a contat. Că i-am făcut mândri şi că s-au bucurat de mine şi reuşitele mele, chair dacă ei ar fi ales altceva. Alt drum. Alte meserii. Alţi parteneri. Alte lupte.

Photo credit: Sorin-Bolog-Photographer

Anule Nou

Anule Nou,

Lasă-mi curajul

de a mă şti iubită.

De-adevăratelea şi în fiecare zi.

Iubită şi ciufulită şi plânsă şi office.

 

Anule Nou,

Iartă-mi zâmbetul cât toată fiinţa.

 

Anule Nou,

Dă-mi clipe

şi nopţi şi zile cu El.

Dă-mi foc în priviri

şi dulce amărui pe buze.

 

Anule Nou,

Modelează-mă tu

ca să îi pot primi îmbrăţişarea

senină şi fără temeri.

 

Anule Nou,

Suflă peste mine

gând bun şi vorbă dulce

să-i pot fi CASĂ şi ACASĂ,

pe orice cărări ar rătăci paşii Lui.

 

Anule Nou,

Binecuvântează-ne colţul de lume

cu duioşie şi încredere,

cu inimă nefăţarnică

şi suflet despovărat de orgolii.

Exercitiu de imaginație/Banca noastră

O dimineaţă leneşă de duminică.

Mă trezesc înaintea tuturor. Lipăi uşurel, ca o pisică, spre bucătărie. Am picioarele goale şi pijamaua cu Mickey Mouse. Simt gresia rece şi zâmbesc. Mereu mă cerţi că nu-mi iau şosete. Sau măcar papuci de casă.

E încă noapte afară şi e linişte în casă. Îmi place să vă privesc dormind, să mă mişc în voie prin bucătărie. Să aşez micul dejun în linişte şi să vă aştept în tihnă, cu o carte şi o cană de cacao fierbinte în faţă.

Azi o să fac… Poate clătite? Ce dulceaţă oi avea la dispoziţie? Aş vrea de căpşuni. Sau de vişine. Mmmm…. Super! Nu este decât dulceaţă de gutui. Dar tot am să fac. Ştiu sigur că o să primesc în dar multe zâmbete. Poate şi pupici lipicioşi.

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

E aproape miezul nopţii şi mă trezesc de sete. Mă dau jos din pat, uşor, încercând să nu deranjez copiii risipiţi în poziţii imposibile pe la capetele patului mare. Pisica ridică un pic privirea spre mine, dar nu catadicseşte să se mute mai departe. O ocolesc uşurel, simţind-o cum toarce mulţumită.

Ajung în sufragerie, e întuneric şi razele lunii bat pe covor. Privesc pe geam şi mă bucur să văd că ninge. Mâine iarăşi vom avea de curăţat maşina. Copiii or să se bucure şi iar întârziem la muncă.

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

Te aştept, ca întotdeauna la ora asta. Mă uit la ceas şi privesc pe geam, aşteptând să primesc un ceai fierbinte. Te aştept în cafeneaua unde am stabilit că ne întâlnim. Probabil eşti pe drum şi sunt nerăbdătoare să te văd, să mă cuibăresc în braţele tale. Au trecut atâţia ani şi încă mă ameţeşte parfumul tău. De fiecare dată când mă săruţi, încerc să îmi revin din dulcea reverie. Au fost mii de sărutări, au fost mii de clipe în care te-am mângâiat încet, memorând fiecare cută şi fiecare rid de expresie. Zâmbeşti prea rar, dar mi-eşti drag aşa grav, serios şi preocupat. Te descopăr mereu ca prima oară şi mă mir cum de s-au aşezat astrele, atunci demult. Dacă tu ai fi ales alt drum…dacă eu aş fi ales alt moment…Dacă era scris să ajungem aici, am fi ajuns, oricum. Aşa mi-ai răspunde, dacă te-aş întreba. Dar nu te mai întreb. Te plictisesc şi te obosesc întrebările. Oricât ţi-aş fi de dragă, mai tare mă iubeşti dacă sunt liniştită, dacă tac şi te privesc doar. Râd. Te privesc venind, de departe şi te recunosc dintr-o mie. Te privesc şi de fiecare dată simt fluturi, ca şi cum ar aştepta doar un semn ca să îşi agite aripile.

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

Aniii au trecut şi banca noastră, din parc, a rămas la fel. Poate i s-au schimbat puţin culorile, de-a lungul timpului. Poate aleea care trece prin faţa băncii are dale noi, mai puţin tocite şi perfect îmbinate. Banca noastră ne-a adăpostit sărutări timide, la început. Ne-a suportat reproşuri mute şi lacrimi îndelung ascunse. Banca în urmă a rămas când vreunul dintre noi a tăcut mai mult decât putea suporta celălalt. Banca a asistat, mută şi neputincioasă, la înstrăinări grăbite. Banca, iubita noastră bancă din parc, ne-a primit apoi, peste ani, când ne-am iertat reciproc rătăcirile. Ne-a ascultat poveştile, ne-a iertat nespusul şi neiubitul. Acum, străină şi singură, banca îţi este doar ţie tovarăş. Eu, de-acolo de sus, te iubesc. Orice ar fi, întotdeauna te voi iubi. Chiar dacă nu mai sunt să o spun. Chiar dacă nu mai pot să îţi mângâi obrazul drag şi nu îţi mai pot cuprinde pieptul cu braţele albe şi calde.

Mama Connect la Piatra Neamț

Sunt Irina, sunt mamă, blogger și coordonator evenimente WAHM la Piatra Neamț. 🙂 Cu mari emoții, am organizat această primă întâlnire Mama Connect la noi în oraș.

Sâmbătă, la cafea, un grup de mămici curajoase – actuali și viitori antreprenori – s-au reunit într-un spațiu colorat și îmbietor, la Rawissant (singurul bistro raw vegan din Piatra Neamț) ca să pună țara la cale. Pe scurt, Mama Connect – un proiect Work at Home Moms.

Cine suntem noi?

WAHM România este o inițiativă socială menită să vină în sprijinul mamelor active și conștiente de importanța lor vitală în cadrul familiei. S-a putut numi o comunitate încă din primele zile de la lansarea ideii, datorită sutelor de persoane care au aderat cu entuziasm la pagina Facebook  dedicată curentului ”work at home moms” în țara noastră.

Ulterior, proiectul s-a cristalizat în înființarea Asociației Work At Home Moms.

Mesajele de susținere și celelalte reacții aprobatoare nu au venit doar de la mămicile interesate de desfășurarea unei activități lucrative la domiciliu, dar și dinspre celelalte categorii sociale. Lucru firesc, de altfel, dacă luăm în considerare impactul pozitiv general pe care reușita acestui demers îl va avea.

Ce s-a întâmplat concret?

Mămicile care lucrează deja de acasă s-au întâlnit să se cunaoscă, să se prezinte și să își dea mâna pentru colaborări viitoare. Mama Connect este o întâlnire cu un număr limitat de mame, unde aflăm lucruri noi despre cele care ni s-au alăturat, unde facem schimb de idei și unde ne susținem reciproc.

Am cunoscut oameni frumoși, am aflat despre vise și idealuri care ne-au dat curaj să luptăm. Fiecare dintre noi avem măcar un pui de om pentru care merită să facem mai mult. Munca noastră este pornită din iubire și crește cu zâmbetele puilor de om.

Dacă ești o mamă ce lucreză de acasă, dacă te gândești să îți deschizi propria afacere sau ai nevoie de feedback la produsele/serviciile pe care le realizezi sau, pur și simplu, îți plac lucrurile handmade/homemade și vrei să susții mămicile WAHM cumpărând de la ele, locul tău este lângă noi.

Mamele din România au nevoie de ajutorul vostru. Fiți alături de noi așa cum și mamele voastre au fost (sau ați fi vrut să fie) alături de voi. Starea de bine a unei națiuni izvorăște din fiecare cămin și toate firișoarele acelea de dragoste pe care le vrem unite spre binele general sunt în pericol să sece sub pârjolul indiferenței. Vrem să muncim, dar nu oricât, oricum și oricui, ci așa cum muncesc mamele: cu dragoste, cu răbdare, dând viață.

Întâmpinăm mamele cu evenimente interesante de specializare, respecializare, ateliere practice ce au ca scop căpătarea unor noi deprinderi binevenite pentru începerea unui drum profesional, tipuri de consiliere pentru creșterea propriei idei la nivel de afacere, mentorat antreprenorial, anunțuri de joburi, instrumente de promovare si vizibilitate și multe, multe alte idei pentru mamele întreprinzătoare!

Pentru că WAHM activează deja la nivelul câtorva orașe importante din țară , vă invităm să vă alăturați unei echipe puternice, care crește împreună cu tine și unde primești ajutorul de care ai nevoie pentru a-ți crește visele mari.

*Diana Campean – Reprezentant CLUJ– [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Cluj

 *Olivia Grigore – Reprezentant CONSTANTA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Constanta

 *Loredana Onilov – Reprezentant BUCURESTI – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Romania

*Karola Ionita – Reprezentant TIMISOARA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Timisoara

Carmen Alexa – Reprezentant ORADEA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Oradea

*Anamaria Budai – Reprezentant BAIA MARE – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Baia Mare

*Ana Maria Gherca – Reprezentant IASI – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Iasi

*Oana Pintilie – Reprezentant TG. MURES – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Tg. Mures

*Cristina Cioban – Reprezentant ARAD – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Arad

*Viorica Baican – Reprezentant GALATI – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Galati

Irina Mitrofan – Reprezentant PIATRA NEAMT  – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Piatra Neamt

Pe această cale, mulțumim încă o dată Cristinei Ioniță de la Rawissant, mamelor care au participat la întâlnire și au răspuns DA propunerii mele! Sper să ne revedem curând și să punem la cale proiecte frumoase, care să aducă plus valoare nouă și celor dragi nouă!

Dacă și voi vreți să ajutați asociația să crească și să schimbe destine, vă puteți implica!

Fii donator

Orice donație (în bani,obiecte sau servicii ce pot fi folosite în cadrul acțiunilor noastre) este încurajată și binevenită. Ne confirmă rostul și ne ajută să continuăm.

Contul Asociației Work At Home Moms este RO17RNCB0083141235500001 (deschis la BCR).

Pentru donațiile în obiecte sau servicii, te rugăm să ne scrii la [email protected]

Direcționează 2% din impozitul pe venit!

Descarcă formularul 230 pentru veniturile din salarii. Completează-l cu datele tale si depune-l la Administrația Financiară de care aparții. Datele noastre sunt deja adăugate. Vezi mai multe informații despre completarea formularului.

Descarcă formularul 200 pentru alte venituri. Completează-l cu datele tale si depune-l la Administrația Financiară de care aparții. Datele noastre sunt deja adăugate. Vezi  aici mai multe informații despre completarea formularului.

Sursă formulare – doilasuta.ro

* Informații și text preluate parțial de pe site-ul Work At Home Moms Romania.

Dragoste

– Fă dragoste cu mine, îi spuse ea.

El o privea surprins. Nu-i venea să creadă. El, altădată atât de stăpân pe sine, atât de cerebral…O privea şi ea habar nu avea ce gânduri i se învârt lui prin cap.

O fi auzit?O fi înţeles, începea ea să devina temătoare. Fă dragoste cu mine asa cum nu a făcut nimeni, niciodată. Să mă regăsesc pe mine, să ies odată din noaptea asta neagră, în care rătăcesc şi nu mai pot găsi poteca înapoi. ….

El se apropie, îi mângaie părul, oftă…şi ceva, cumva, se întâmplă. O energie sufocantă plutea în aer. Brusc, simţi nevoia să nu îi mai vadă ochiii. Să nu îi mai ghicească dulcele contur al trupului. Să nu mai aibă în faţa gura ei….Ah, gura ei care se cere sărutată…Atât de dragă….

Se întoarse şi se îndreptă, şovăind încă, spre fereastră. Avea nevoie de aer. O gură mare de aer. Ca în transă, repede dar catifelat ca o felină, ea se postă, războinică dar senină, în faţa lui. Între el şi fereastră. Razele de soare îi împleteau în părul negru ca noaptea din sufletul ei, o cunună. Arăta de-a dreptul imperial.

– Fă dragoste cu mine!, îi spuse ea, de această dată mai categoric.

Ce va face el, oare? E timpul unui nou început sau al unui sfârşit îndelung amânat. E vreme de lacrimi sau vreme de iubit. E timpul să plece sau să rămână pentru câteva vieţi. De aici, din punctul acesta, suspendat între cer şi pământ, între El şi Ea, orice e posibil.

În aerul electrizat, în lumina dimineţii, se priveau şi timpul nu mai exista. Restul lumii încetase să mai conteze. Tot ce conta era ACUM şi AICI.

– Fă dragoste cu mine, maiestate, îi spuse ea, dezmierdându-i tâmpla şi înmuiindu-şi tonul. Ştiu că nu îmi poţi promite nimic mai mult decât eşti. Ştiu că totul se poate schimba foarte repede. Nu vreau să mă gândesc la clipele în care vei fi departe. Nu vreau să simt deja durerea ce mă va sfâşia când te vei dezintegra şi vuietul căderii tale va ajunge la mine târziu, când nu voi mai spera.

Dar ea nu ştia că el avea totul clar în minte. Pentru el, zarurile erau de mult aruncate. Povestea fusese de mult scrisă, rolurile de mult repartizate. De fapt, fără să aştepte şi fără să ceara asta, El asta făcea! Făceau dragoste încă de la început, fără ca ea să ştie. Iniţial, făceau dragoste împletindu-şi cuvintele, alternându-şi tăcerile.  Înlănţuiau cuvinte şi tonuri, zâmbeau şi se încruntau, pe rând, ca într-un dans romantic. Apoi, făceau dragoste din priviri. Când el o privea intens, ea îşi ferea privirea. Şi totuşi, ea revenea smulgându-l visului, o clipă mai târziu. 

Dragoste. Pur şi simplu, dragoste.