Exercitiu de imaginație/Banca noastră

O dimineaţă leneşă de duminică.

Mă trezesc înaintea tuturor. Lipăi uşurel, ca o pisică, spre bucătărie. Am picioarele goale şi pijamaua cu Mickey Mouse. Simt gresia rece şi zâmbesc. Mereu mă cerţi că nu-mi iau şosete. Sau măcar papuci de casă.

E încă noapte afară şi e linişte în casă. Îmi place să vă privesc dormind, să mă mişc în voie prin bucătărie. Să aşez micul dejun în linişte şi să vă aştept în tihnă, cu o carte şi o cană de cacao fierbinte în faţă.

Azi o să fac… Poate clătite? Ce dulceaţă oi avea la dispoziţie? Aş vrea de căpşuni. Sau de vişine. Mmmm…. Super! Nu este decât dulceaţă de gutui. Dar tot am să fac. Ştiu sigur că o să primesc în dar multe zâmbete. Poate şi pupici lipicioşi.

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

E aproape miezul nopţii şi mă trezesc de sete. Mă dau jos din pat, uşor, încercând să nu deranjez copiii risipiţi în poziţii imposibile pe la capetele patului mare. Pisica ridică un pic privirea spre mine, dar nu catadicseşte să se mute mai departe. O ocolesc uşurel, simţind-o cum toarce mulţumită.

Ajung în sufragerie, e întuneric şi razele lunii bat pe covor. Privesc pe geam şi mă bucur să văd că ninge. Mâine iarăşi vom avea de curăţat maşina. Copiii or să se bucure şi iar întârziem la muncă.

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

Te aştept, ca întotdeauna la ora asta. Mă uit la ceas şi privesc pe geam, aşteptând să primesc un ceai fierbinte. Te aştept în cafeneaua unde am stabilit că ne întâlnim. Probabil eşti pe drum şi sunt nerăbdătoare să te văd, să mă cuibăresc în braţele tale. Au trecut atâţia ani şi încă mă ameţeşte parfumul tău. De fiecare dată când mă săruţi, încerc să îmi revin din dulcea reverie. Au fost mii de sărutări, au fost mii de clipe în care te-am mângâiat încet, memorând fiecare cută şi fiecare rid de expresie. Zâmbeşti prea rar, dar mi-eşti drag aşa grav, serios şi preocupat. Te descopăr mereu ca prima oară şi mă mir cum de s-au aşezat astrele, atunci demult. Dacă tu ai fi ales alt drum…dacă eu aş fi ales alt moment…Dacă era scris să ajungem aici, am fi ajuns, oricum. Aşa mi-ai răspunde, dacă te-aş întreba. Dar nu te mai întreb. Te plictisesc şi te obosesc întrebările. Oricât ţi-aş fi de dragă, mai tare mă iubeşti dacă sunt liniştită, dacă tac şi te privesc doar. Râd. Te privesc venind, de departe şi te recunosc dintr-o mie. Te privesc şi de fiecare dată simt fluturi, ca şi cum ar aştepta doar un semn ca să îşi agite aripile.

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

Aniii au trecut şi banca noastră, din parc, a rămas la fel. Poate i s-au schimbat puţin culorile, de-a lungul timpului. Poate aleea care trece prin faţa băncii are dale noi, mai puţin tocite şi perfect îmbinate. Banca noastră ne-a adăpostit sărutări timide, la început. Ne-a suportat reproşuri mute şi lacrimi îndelung ascunse. Banca în urmă a rămas când vreunul dintre noi a tăcut mai mult decât putea suporta celălalt. Banca a asistat, mută şi neputincioasă, la înstrăinări grăbite. Banca, iubita noastră bancă din parc, ne-a primit apoi, peste ani, când ne-am iertat reciproc rătăcirile. Ne-a ascultat poveştile, ne-a iertat nespusul şi neiubitul. Acum, străină şi singură, banca îţi este doar ţie tovarăş. Eu, de-acolo de sus, te iubesc. Orice ar fi, întotdeauna te voi iubi. Chiar dacă nu mai sunt să o spun. Chiar dacă nu mai pot să îţi mângâi obrazul drag şi nu îţi mai pot cuprinde pieptul cu braţele albe şi calde.

Mama Connect la Piatra Neamț

Sunt Irina, sunt mamă, blogger și coordonator evenimente WAHM la Piatra Neamț. 🙂 Cu mari emoții, am organizat această primă întâlnire Mama Connect la noi în oraș.

Sâmbătă, la cafea, un grup de mămici curajoase – actuali și viitori antreprenori – s-au reunit într-un spațiu colorat și îmbietor, la Rawissant (singurul bistro raw vegan din Piatra Neamț) ca să pună țara la cale. Pe scurt, Mama Connect – un proiect Work at Home Moms.

Cine suntem noi?

WAHM România este o inițiativă socială menită să vină în sprijinul mamelor active și conștiente de importanța lor vitală în cadrul familiei. S-a putut numi o comunitate încă din primele zile de la lansarea ideii, datorită sutelor de persoane care au aderat cu entuziasm la pagina Facebook  dedicată curentului ”work at home moms” în țara noastră.

Ulterior, proiectul s-a cristalizat în înființarea Asociației Work At Home Moms.

Mesajele de susținere și celelalte reacții aprobatoare nu au venit doar de la mămicile interesate de desfășurarea unei activități lucrative la domiciliu, dar și dinspre celelalte categorii sociale. Lucru firesc, de altfel, dacă luăm în considerare impactul pozitiv general pe care reușita acestui demers îl va avea.

Ce s-a întâmplat concret?

Mămicile care lucrează deja de acasă s-au întâlnit să se cunaoscă, să se prezinte și să își dea mâna pentru colaborări viitoare. Mama Connect este o întâlnire cu un număr limitat de mame, unde aflăm lucruri noi despre cele care ni s-au alăturat, unde facem schimb de idei și unde ne susținem reciproc.

Am cunoscut oameni frumoși, am aflat despre vise și idealuri care ne-au dat curaj să luptăm. Fiecare dintre noi avem măcar un pui de om pentru care merită să facem mai mult. Munca noastră este pornită din iubire și crește cu zâmbetele puilor de om.

Dacă ești o mamă ce lucreză de acasă, dacă te gândești să îți deschizi propria afacere sau ai nevoie de feedback la produsele/serviciile pe care le realizezi sau, pur și simplu, îți plac lucrurile handmade/homemade și vrei să susții mămicile WAHM cumpărând de la ele, locul tău este lângă noi.

Mamele din România au nevoie de ajutorul vostru. Fiți alături de noi așa cum și mamele voastre au fost (sau ați fi vrut să fie) alături de voi. Starea de bine a unei națiuni izvorăște din fiecare cămin și toate firișoarele acelea de dragoste pe care le vrem unite spre binele general sunt în pericol să sece sub pârjolul indiferenței. Vrem să muncim, dar nu oricât, oricum și oricui, ci așa cum muncesc mamele: cu dragoste, cu răbdare, dând viață.

Întâmpinăm mamele cu evenimente interesante de specializare, respecializare, ateliere practice ce au ca scop căpătarea unor noi deprinderi binevenite pentru începerea unui drum profesional, tipuri de consiliere pentru creșterea propriei idei la nivel de afacere, mentorat antreprenorial, anunțuri de joburi, instrumente de promovare si vizibilitate și multe, multe alte idei pentru mamele întreprinzătoare!

Pentru că WAHM activează deja la nivelul câtorva orașe importante din țară , vă invităm să vă alăturați unei echipe puternice, care crește împreună cu tine și unde primești ajutorul de care ai nevoie pentru a-ți crește visele mari.

*Diana Campean – Reprezentant CLUJ– [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Cluj

 *Olivia Grigore – Reprezentant CONSTANTA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Constanta

 *Loredana Onilov – Reprezentant BUCURESTI – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Romania

*Karola Ionita – Reprezentant TIMISOARA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Timisoara

Carmen Alexa – Reprezentant ORADEA – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Oradea

*Anamaria Budai – Reprezentant BAIA MARE – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Baia Mare

*Ana Maria Gherca – Reprezentant IASI – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Iasi

*Oana Pintilie – Reprezentant TG. MURES – [email protected]

Grup facebook Work At Home Moms Tg. Mures

*Cristina Cioban – Reprezentant ARAD – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Arad

*Viorica Baican – Reprezentant GALATI – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Galati

Irina Mitrofan – Reprezentant PIATRA NEAMT  – [email protected]

Grup facebook: Work At Home Moms Piatra Neamt

Pe această cale, mulțumim încă o dată Cristinei Ioniță de la Rawissant, mamelor care au participat la întâlnire și au răspuns DA propunerii mele! Sper să ne revedem curând și să punem la cale proiecte frumoase, care să aducă plus valoare nouă și celor dragi nouă!

Dacă și voi vreți să ajutați asociația să crească și să schimbe destine, vă puteți implica!

Fii donator

Orice donație (în bani,obiecte sau servicii ce pot fi folosite în cadrul acțiunilor noastre) este încurajată și binevenită. Ne confirmă rostul și ne ajută să continuăm.

Contul Asociației Work At Home Moms este RO17RNCB0083141235500001 (deschis la BCR).

Pentru donațiile în obiecte sau servicii, te rugăm să ne scrii la [email protected]

Direcționează 2% din impozitul pe venit!

Descarcă formularul 230 pentru veniturile din salarii. Completează-l cu datele tale si depune-l la Administrația Financiară de care aparții. Datele noastre sunt deja adăugate. Vezi mai multe informații despre completarea formularului.

Descarcă formularul 200 pentru alte venituri. Completează-l cu datele tale si depune-l la Administrația Financiară de care aparții. Datele noastre sunt deja adăugate. Vezi  aici mai multe informații despre completarea formularului.

Sursă formulare – doilasuta.ro

* Informații și text preluate parțial de pe site-ul Work At Home Moms Romania.

Dragoste

– Fă dragoste cu mine, îi spuse ea.

El o privea surprins. Nu-i venea să creadă. El, altădată atât de stăpân pe sine, atât de cerebral…O privea şi ea habar nu avea ce gânduri i se învârt lui prin cap.

O fi auzit?O fi înţeles, începea ea să devina temătoare. Fă dragoste cu mine asa cum nu a făcut nimeni, niciodată. Să mă regăsesc pe mine, să ies odată din noaptea asta neagră, în care rătăcesc şi nu mai pot găsi poteca înapoi. ….

El se apropie, îi mângaie părul, oftă…şi ceva, cumva, se întâmplă. O energie sufocantă plutea în aer. Brusc, simţi nevoia să nu îi mai vadă ochiii. Să nu îi mai ghicească dulcele contur al trupului. Să nu mai aibă în faţa gura ei….Ah, gura ei care se cere sărutată…Atât de dragă….

Se întoarse şi se îndreptă, şovăind încă, spre fereastră. Avea nevoie de aer. O gură mare de aer. Ca în transă, repede dar catifelat ca o felină, ea se postă, războinică dar senină, în faţa lui. Între el şi fereastră. Razele de soare îi împleteau în părul negru ca noaptea din sufletul ei, o cunună. Arăta de-a dreptul imperial.

– Fă dragoste cu mine!, îi spuse ea, de această dată mai categoric.

Ce va face el, oare? E timpul unui nou început sau al unui sfârşit îndelung amânat. E vreme de lacrimi sau vreme de iubit. E timpul să plece sau să rămână pentru câteva vieţi. De aici, din punctul acesta, suspendat între cer şi pământ, între El şi Ea, orice e posibil.

În aerul electrizat, în lumina dimineţii, se priveau şi timpul nu mai exista. Restul lumii încetase să mai conteze. Tot ce conta era ACUM şi AICI.

– Fă dragoste cu mine, maiestate, îi spuse ea, dezmierdându-i tâmpla şi înmuiindu-şi tonul. Ştiu că nu îmi poţi promite nimic mai mult decât eşti. Ştiu că totul se poate schimba foarte repede. Nu vreau să mă gândesc la clipele în care vei fi departe. Nu vreau să simt deja durerea ce mă va sfâşia când te vei dezintegra şi vuietul căderii tale va ajunge la mine târziu, când nu voi mai spera.

Dar ea nu ştia că el avea totul clar în minte. Pentru el, zarurile erau de mult aruncate. Povestea fusese de mult scrisă, rolurile de mult repartizate. De fapt, fără să aştepte şi fără să ceara asta, El asta făcea! Făceau dragoste încă de la început, fără ca ea să ştie. Iniţial, făceau dragoste împletindu-şi cuvintele, alternându-şi tăcerile.  Înlănţuiau cuvinte şi tonuri, zâmbeau şi se încruntau, pe rând, ca într-un dans romantic. Apoi, făceau dragoste din priviri. Când el o privea intens, ea îşi ferea privirea. Şi totuşi, ea revenea smulgându-l visului, o clipă mai târziu. 

Dragoste. Pur şi simplu, dragoste.

Timp de scris şi gânduri

Există vreme potrivită pentru scris şi gânduri. Există vreme potrivită pentru înnoire şi pentru curăţenie în suflet şi în casă. Sunt zile în care e ceaţă şi plouă, la fel cum sunt zile în care lumina mângâie totul şi simţi că mergi, în sfârşit, pe drumul cel bun.lupta

Se pare că, în ultima vreme, în jur şi în suflet, lucrurile se aşează  într-o nouă ordine. Am tot evitat să scriu despre aceste lucruri, tocmai pentru că transformările sperie. De multe ori, transformările sperie. Şi dor. Şi e greu de înţeles, pentru cei care nu au ajuns încă la acest nivel.

Soarta a aranjat lucrurile în aşa fel încât, am citit, în ultima lună, cărţi care mi-au ridicat întrebări serioase. Voi face, spre finalul anului, o postare cu citate din aceste cărţi. Ce anume vreau eu de la viaţă? Ce mă face fericită şi care sunt lucrurile care mă întristează? Cât din ceea ce sunt EU se vede pentru cei din jur? Fac tot ce pot pentru a-mi împlini menirea? Aş putea face lucrurile altfel?

O parte dintre aceste întrebări îşi caută încă răspunsul. Ştiu sigur că vreau să contribui, prin ceea ce sunt, fac şi ştiu, la binele celor din jur. Ştiu că pot pune 110% din sufletul şi energia mea în proiectele în care cred. Şi da, sunt o grămadă de proiecte în care cred şi în care mă implic, mă arunc aproape, cu capul înainte. 🙂 O parte dintre proiecte au lăsat urme şi aici. Cu siguranţă, vor mai exista idei frumoase care vor inunda şi această dimensiune a vieţii mele 🙂

viata-este-trecatoareNu sunt tristă, nu s-a întâmplat nimic iremediabil şi cred că este momentul perfect în care să am parte de aceste revelaţii despre mine şi despre viaţa mea. E dovada faptului că sunt VIE, că trăiesc şi că timpul nu trece degeaba peste mine.

Timp de scris şi de gânduri este, pentru mine, atunci când sufletul meu simte nevoia să se trezească, să crească şi să viseze. Pentru inima mea, mereu vor exista clipe, mai puţine sau  mai dese, în care voi simţi nevoia să fiu doar atât: un om care respira timp pentru scris şi gânduri.

Nu pot explica încă modul în care mă vor afecta aceste gânduri pe viitor. Ştiu doar că viaţa este atât de scurtă şi ne pierdem, de multe ori, în acţiuni care nu ne reprezintă, în relaţii de conjunctură, investind sentimente în prietenii care nu merită şi construind imperii de carton. Şi nu vreau să pierd viaţa mea! Nu vreau să mă mulţumesc doar cu firimituri din ea 🙂 Nu fără luptă!!!

Vă invit să vă acordaţi timp pentru scris şi gânduri, dar ştiu că pentru fiecare dintre noi, există o clipă sau o perioadă în care această stare devine stare de fapt. Vă doresc doar să aveţi curajul şi întelepciunea de a trăi acea clipă, când va veni, asumându-vă ceea ce vă aduce!fericit-si-folositor

De toamnă

De toamnă

Mă strâng în mine toată

Mi-e frig şi sunt plouată.

Mi-e sete doar de tine

Dar azi te pierd. Şi mâine…?

 

Mi-e ploaie şi mi-e crivăţ

Şi tot mai des, îngheţ.

Mi-s rănile pe faţă,

Mi-e dor! A naibii viaţă!!!

 

Şi picurii inundă şi atrii şi ventricol

Să fii mereu aievea, ce epitet ridicol!

Tu eşti, eu sunt, noi suntem

Şi tot mai des alegem.

 

E toamnă şi îmi pare că iar te regăsesc

Glumesc. Sau ţi se pare.

Dar încă nu-ndrăznesc

Să spun…EU DOAR IUBESC.

Din nou, despre aşteptări

Mă descopăr undeva suspendată, deasupra timpului şi spaţiului. Încercând să înţeleg, să fac deosebirea între ceea ce este şi ceea ce devine, în timp, aşteptarea. O aşteptare, două aşteptări, mai multe aşteptări.

Adesea, suferim prosteşte. De neînţeles pentru cei din jur. Care nu au aşteptări. Sau care nu dau acestor aşteptări nici o putere, aşteptându-le.

Ce înseamnă să ai aşteptări? Definiţia acestui termen este destul de puţin lămuritoare. Acţiunea de a (se) aştepta şi rezultatul ei. Deci, aştept. Ce sau pe cine? Şi, mai ales, de ce? A sta undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva, a păsui. Sau, în forma sa reflexivă, a crede, a-şi închipui, a prevedea, a conta (pe ceva).

Îmi pun sufletul pe tavă, în faţa ta. Devin vulnerabilă şi îţi încredinţez ţie o parte din ceea ce sunt şi simt. Am anumite aşteptări procedând astfel. Am răbdare şi curaj să fac asta. Cred în forţa şi bunătatea sufletului tău. Am încredere că îmi vei împlini o nevoie. Nevoie care stă, de fapt, în spatele unei aşteptări.

Am facut un mic experiment cu sufletul meu. Am încercat să renunţ la aşteptări. Să iau lucrurile cum vin. Fără să enunţ nici un fel de finalitate a lor. Fără să emit nici o judecată despre feluri în care mă va afecta asta. Fără să pun nici o fărâmă de patimă în lucruri sau în oamenii care le mişcă.

M-am descoperit amorţită. În încordare maximă. O stană de piatră. Fără gânduri şi speranţe. Pentru mine, a avea aşteptări este ca şi cum aş respira.

Aştept să îmi scrii. Mă aştept să înţelegi ceea ce simt. Tu aştepţi să vorbesc eu prima. Oamenii aşteaptă să ne comportăm într-un anume fel.

Deci, după experiment, sunt iarăşi cum am fost. Sau poate nu. A avea aşteptări este a permite vieţii să se manifeste. A lăsa garda jos în faţa unei posibile dezamăgiri. A arăta, fără teamă, că îţi pasă.

Tu aştepţi să citeşti ce mai spune inima mea.

Eu aştept să ţi se facă dor.

Tu aştepţi să mă săruţi.

NOI aşteaptă de prea multă vreme.

La drum cu doi copii. Moara de hârtie

Iată că ne-am reîntors din concediu, cu forțe proaspete și chef de scris. Am colindat pe la mare, pe la țară ,la mătușa mamei mele și apoi, după (doar!!!) o săptămână, înapoi acasă. Astăzi, o să vă povestesc puțin despre Moara de hârtie, de la Comana. Nouă ne-a plăcut tare mult, cu mare drag vom reveni când mai avem drum. Dacă sunteți mai aproape de ei sau vă tentează câteva zile în apropiere, vă îndemn să le treceți pragul. Îi găsiți și pe FB , noi am primit pe mail, încă dinainte de a ajunge la ei, toate informațiile. Stați cu ochiii pe pagina lor, periodic au ateliere care mai de care mai frumoase, toate au conținut educativ ridicat și sunt, fără nici o exagerare, modalități excelente de a petrece timpul în familie, apropiindu-i pe cei mici și mai mari de tradiție, de frumos, de natură.

Destul cu introducerea….Să trecem la treabă! Și cum orice poveste începe de undeva….Prima întâlnire cu unul din produsele de la Moara de hârtie a venit sub forma unei invitații la nuntă 🙂 Da, doi frumoși nebuni pe care îi iubim și de care ne este dor au decis să integreze în nunta lor tradițională spiritul și iarba de la Comana (o altă locație super, cu aer curat, trasee de cățărare, trenuleț și muuuuuuuuuuuuult spațiu verde).

 

Invitația conținea, la propriu și la figurat, fire de iarbă de la Comana, locul unde am petrecut până dimineață la o nuntă ca-n povești. Mă rog, ăștia dintre noi care au copii de dus la culcare s-au retras puțin mai repede, dar tot ne-am zbenguit și noi oleacă. Ba chiar, mă pot lăuda că am reușit să dansez vreo 2 dansuri (singură!) cu soțul meu. Ceea ce e mult! 🙂

Revenind la moara de hârtie … În Comana, ascunsă privirii celor de rând (există indicatoare spre moara de hârtie, dar locația în care se află pare cumva suspendată în timp, în afara zgomotelor și a vremurilor agitate), veți regăsi un colț de lume în care, hârtia se naște cu dragoste și răbdare. Veți păși ușor, într-o lume fermecată, unde timpul pare să aibă infinită răbdare și mâinile dibace ale meșterilor populari, oameni ai locului, dau naștere unor minuni pe care ți-e aproape teamă să le atingi.

Deși noi am vizitat locul unde se naște hârtia pe repede înainte și copiii erau deja destul de obosiți, experiența l-a marcat pe Matei în asemenea măsură încât pare să aibă doar cuvinte de laudă pentru ceea ce a văzut acolo. Pentru noi, cei mari, a fost o gură de aer proaspăt, o lingură de istorie a scrisului și hârtiei care mie, ca scrib online :P, mi-a dat aripi. Plus vorbele frumoase, calde ale gazdei noastre, căreia îi mulțumesc încă o dată pentru tot!

Moara de hârtie este un loc creat să aducă bucurie. A fost idee și vis, iar acum a devenit realitatea la care lucrăm în fiecare zi.

Conceput ca  un Atelier–muzeu, Moara de hârtie, se dezvoltă ca un spaţiu ce reînvie, păstrează şi transmite mai departe tradiţii manufacturiere româneşti şi universale. Am început cu hârtia manuală, legătoria de carte şi tiparul manual, iar din 2016 am adăugat încă șapte meşteşuguri tradiționale în cadrul Satului meșteșugurilor.

Vă aşteptăm cu bucurie să descoperiţi Moara de hârtie şi Satul meşteşugurilor, ridicate într-un tărâm binecuvântat, la Comana, pe Dealul Morii.

Așa vă invită gazdele noastre să le treceți pragul, în scurta descriere de pe blogul lor. Noi am fost acolo şi ne-am bucurat cu adevărat de experienţă. Eu vă provoc să vedeţi lumea cu alţi ochi, să încercaţi să priviţi cu sufletul şi să descoperiţi, prin prisma copiilor pe care îi ţineţi de mână, cât de simple, de minunate pot fi lucrurile!