Despre regăsiri și clipe unice

Mi se face dor de tine, câteodată. Atât de dor încât doare. Și mă întreb prin câte vieți, prin câte universuri, prin câte vise te-am căutat. De câte ori te-am strigat. M-ai auzit vreodată?

Mi se face dor de tine ca și cum ai fi marea cea mare. Și necuprinsul tău m-ar chema mereu, în fiecare vară și cu fiecare adiere de vânt. Și acum, fără liniște, fără stele și fără cuvinte, mi-e dor.

Dor de regăsiri și clipe unice. Dor să îmi șoptești că sunt unica, singura pentru tine. Să mă minți că nu ai iubit așa niciodată și că nu mai există vreo iubire atât de mare, atât de profundă ca a noastră. Dor să alerg prin lume cu tine, despletită și zâmbind. Să nu ne fie sete și foame, să nu sune alarma deșteptătorului și tu, dragul meu drag, să rămâi mereu, același irepetabil Tu.

Despre regăsiri și clipe unice n-am scris de mult. Poate pentru că îmi pare că miile de secunde se tot repetă, nebune și avide. Mușcă din mine, muscă hulpave din visele mele. Și dorul ăsta năpraznic… Offf… Că tare-i greu…

Cum să-ți spun? Cui să strig dorul ăsta? Cui să-i pese oare?

Se face dimineață? Sau e deja noapte? Nu mai știu, ceasul bate minutele invers și te privesc printre gene. Unde-i cana mea de ceai? Unde-i războiul din dragostea asta? Unde sunt eu… dar tu, tu? Tu, nicăieri.

Cu regăsiri mi-ar plăcea să înceapă totul. Ce frumos ar fi! Să înceapă viața cu moartea, să râdem de fiecare durere și să am certitudinea că undeva, la capăt de lume virgină, te voi găsi. Iar. Încă o dată. Și apoi, ca doi copii, să terminăm jocul . Să ducem la bun început promisiunea.

Foto credit – Andrei Badea

Eu n-aș mușca mărul. Ce prostie! Nici nu-mi plac merele… Și șarpele, ce josnic… Cum ar fi…

Hai să tragem stelele peste inima mea, peste brațele tale mari, peste coapsa mea albastră… Să îmi săruți lobul urechii, să taci încă o dată. Eu să zâmbesc.

Cu dor… Despre regăsiri și clipe unice? Niciodată. Întotdeauna despre dor.

Mi-ar plăcea să te întâlnesc într-o seară, la plimbare. Să-ți spun ce mai e nou cu mine și ai mei. Să îmi zâmbești frumos, protocolar și să ne luăm rămas bun. Odată pentru totdeauna. Crezi că se poate? Există astfel de întâlniri? Astfel de oameni? Există cu adevărat?

Minunat, ca-ntotdeauna, mi-ai răspunde. Căci tu ești și rămai impenetrabil. Impasibil în hotărârea ta. Ca o balanța aflată în echilibrul nesigur al vieții. Sau al morții. Ce mai contează, de-acum s-a sfârșit. E totuna. Viu sau mort, de ochiii mei nu te poți ascunde.

Hai, spune tu…

Oraşul tău e accesibil pentru oameni?

Sâmbătă, 4 iulie, are loc al doilea marș al pietonilor din BucureștiOraș <accesibil> pentru oameni!

În București, administrația publică continuă să ignore problema care îi afectează pe cei mai mulți dintre cetățeni – accesul pietonilor la spațiul public.

Problemele care îi scot în stradă pe organizatori şi parteneri (ŞI ÎN ACEST AN) sunt comune, cu care ne confruntăm cu toţii zilnic, dar pe care administrația publică nu înțelege să le rezolve urgent:

  • Mașinile parcate pe trotuar sunt un element comun în București (şi în Piatra Neamţ, din păcate)– pietonii sunt nevoiți să utilizeze carosabilul pentru că trotuarul este considerat loc de parcare, poliţia nu protejează respectarea legii
  • Persoanele cu dizabilități nu pot accesa independent spațiul public: deși există reglementări legale care prevăd obligativitatea accesibilizării spațiilor publice, acestea se dovedesc a fi mai degrabă prevederi opționale pentru administrația publică;
  • Persoanele vârstnice, persoanele cu deficiențe de vedere sau copiii care deprind mersul pe jos sunt puși în pericol de gropile, cablurile și mobilierul urban ce populează abuziv trotuarele(când trotuarele nu sunt blocate în întregime de maşini);
  • Părinții, bunicii și însoțitorii copiilor în cărucioare resimt căruciorul mai degrabă ca pe o corvoadă într-un oraș în care nu e loc decât de parcat mașina.
  • Semafoare sincronizate pentru a fluidiza traficul auto, fără niciun pic de considerație pentru pietonii care traversează strada, în fugă, sau care așteaptă în ploaie, vânt sau arșiță și acumulările de apă din intersecţii. Toate acestea fac traversările aproape imposibile;
  • Supralicitarea “fluidizării” traficului motorizat – proiectele Primăriei Generale sunt cantonate în obiective care nu deservesc majoritatea cetățenilor orașului – pietonii, fără să arate că este capabilă să administreze măcar actuala rețea de străzi;
  • Deszăpezirile vizează prioritar căile de rulare, pietonii fiind nevoiți să escaladeze munți de zăpadă plasați pe trotuare pentru eliberarea părții carosabile.

Aceasta este în fapt situația în majoritatea orașelor din România. Astfel că solicitările noastre sunt unele care vizează toate autoritățile publice la nivelul întregii țări:

  1. Modificarea legislației astfel încât, în cazul parcării ilegale pe treceri de pietoni, în stații sau prin blocarea trotuarelor, procesul-verbal de contravenție să poată fi completat pe numele proprietarului mașinii. În acest fel se simplifică procedurile de sancționare a acestor fapte.
  2. Respectarea Normativului NP 051 (publica în Monitorul Oficial în 2013) care prevede indicatorii tehnici obligatorii de accesibilizare a spațiului public. Astfel că solici solicităm tuturor Prefecturilor din România să verifice corelarea tuturor proiectelor de infrastructură cu acest document;
    1. Solicităm autorităților publice locale din toată țara să proiecteze orașele conform bunelor practici din Europa – proiectele urbane trebuie să urmărească, în primul rând, încurajarea mersului pe jos, cu bicicleta și a transportului public. Astfel, solicităm creșterea calității spațiilor pietonale și măsuri active de încurajare a utilizării bicicletei şi a mijloacelor de transport public.

    Pe 4 iulie, începând cu ora 10, pornim în Marșul Oraş <accesibil> pentru oameni! – părinții care vor să-și crească copiii într-un oraș uman, persoane cu dizabilități care vor un trai independent și un oraș incluziv, pietoni care nu mai vor să fie hăituiți și agresați de traficul motorizat urban și care nu mai vor să coboare printre mașini din cauza maşinilor care au transformat trotuarele în parcări ilegale, persoane vârstnice care nu vor să se mai teamă de gropi, șantiere, bălți și trotuare înzăpezite, șoferi care înțeleg că, înainte de orice, trotuarul și spațiile pietonale sunt ale pietonilor, bicicliști care înțeleg că nevoile pietonilor trebuie respectate.

    Vrem să „accesibilizăm” agenda publică a autorităților, care este ocupată de străpungeri, lărgiri, pasaje rutiere, și prea puțin de calitatea spațiilor publice destinate mersului pe jos. Vrem ca în București să avem opțiunea de a ne alege mijlocul de transport. Vrem ca oamenii să aibă opțiunea de a renunța la mașină, dar pentru asta avem nevoie de o infrastructură care să ne permită asta.

    Vrem ca persoanelor cu dizabilități să li se respecte drepturile. Toate bunele intenții la nivel administrativ de inserție socio-profesională a persoanelor cu dizabilități, la nivelul Municipiului București, sunt compromise de un oraș care nu le permite un minim de independență. Lipsa unui oraș accesibil ține persoanele cu dizabilități dependente de un însoțitor sau chiar captive în propriile locuințe.

    Pe 4 iulie 2015, revendicăm orașul pentru oameni, un oraș accesibil, prietenos cu oamenii și care e conform cu reglementările și standardele urbanismului din zilele noastre. A venit momentul ca autoritățile din București să-și vadă și cetățenii, nu doar mașinile care ne tranzitează orașul.

    Traseul marșului:

    Piața Victoriei – Calea Victoriei – Strada Dem Dobrescu – Bulevardul Magheru – Piața Universității.

    Inițiatori marș: Activewatch, Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România, Asociația Heart to Heart și Asociația Totul pentru tine.

    Susținători marș: Ordinul Arhitecților din România Filiala București, Asociația pentru Tranziție Urbană, , Funky Citizens, Centru de Resurse pentru participare publică – CeRe, Fundația Estuar, Asociația Peisagiștilor din România- filiala București, Asociația Komunitas, Asociația Front, Asociația Mai mult Verde, Asociația Pro Patrimonio, Asociația Miliția Spirituală, Asociația ArhiTerra, Asociația Unu și Unu, Asociaț

    ia Tandem.

    * Blogul Irinei susţine această iniţiativă şi, prin publicarea acestui text (preluat cu acordul Activewatch) doreşte să participe activ la accesibilizarea oraşelor României ŞI prin astfel de atitudini cetăţeneşti.

    Eu vreau oraşe accesibile pentru copiii mei. Tu? Ia atitudine! 

Eveniment Neamț – Conferința Otilia Mantelers

Blogul Irinei, în parteneriat cu Centrul Antonia anunță evenimentul  multașteptat:

În 27 IUNIE la Piatra Neamț, Otilia Mantelers va susține conferința de parenting – “Jocul și limitele în relația părinte-copil: apropiere, încredere, vindecare”.

Cine este Otilia Mantelers ?

OTILIA MANTELERS  este Instructor ”Parenting by Connection”, trainer de Playful Parenting, formator acreditat CNFPA, psiholog în formare şi specialist în joaca terapeutică cu copiii de la 0-10 ani, owner al Blogului  ”Joc şi Emoţii” (http://otilia-mantelers.urbankid.ro/), specialist în parenting la ”Totul despre Mame”, coordonator al colecției Parentaj la Editura Herald, creator al conceptului Joc şi Emoţii.

Otilia  prezintă cursuri precum ”Joc și Emoții”, ”Rivalitatea între Fraţi”, workshop-uri despre Agresivitatea Copiilor, despre Anxietatea de Separare și ”Listening Partnership pentru părinți”.

Otilia este mamă, soție și fiică. Așa cum suntem multe dintre noi. Deci, vorbește din experiență, din ceea ce a descoperit pe propria piele, din ceea ce a citit și a aprofundat, dar, mai ales, din „secretele” pe care le-a descoperit, de-a lungul timpului.

Personal, am citit câteva interviuri despre și cu ea, am aflat o parte din ceea ce ea spune și sunt foarte curioasă să o cunosc, să o ascult live. Sper din suflet să pot surprinde cât mai mult din atmosfera conferinței pe care o voi aduce aici, pe blog, pentru voi.

De ce ai alege să participi la o astfel de conferință?

Pentru că viața de părinte ne oferă prilejuri în care, din păcate, realizăm că nu (mai) vorbim ”aceeași limbă” cu copiii noștri, pentru că rolul nostru de părinte-educator-formator ne poate copleși, pentru că avem nevoie de  o mână de ajutor sau o încurajare care să ne facă să mergem mai departe cu capul sus și pentru că e IMPORTANT SĂ PĂSTRĂM MEREU VIU copilul din noi…

Ce câștigi dacă participi?

Conferința din 27 IUNIE are la bază filozofia de Playful Parenting a lui Larry Cohen și instrumentele Hand in Hand Parenting, care te învaţă cum să te joci cu copilul tău, astfel încât relaţia voastră să fie mai caldă, mai apropiată şi mai veselă. Cu alte cuvinte, înveți ceea ce mulți dintre noi uităm adesea, din grabă, din teamă sau din plafonare: să ascultăm, să dăruim timp și încredere.

Vei afla modalitatea smart de a aborda situaţiile „de luptă” dintre părinte şi copil.  Vei (re)descoperi felul de a pune limite într-un mod ferm şi cald, cum să te conectezi cu copilul tău, cum să ți-l apropii. Acest mod de a pune limite încurajează cooperarea naturală a copilului, cu toată inima, înlocuind astfel intruziunea forţată a părintelui.

Cine poate participa?

Orice persoană care vrea să dezvolte relații armonioase, atașate, calde cu copiii din jur: părinți, bunici, educatori, învățători, profesori, psihologi.

Care sunt costurile? 

160 ron/persoană (pentru înscrierile și plata până la 17 iunie)
190 ron/persoană (pentru înscrierile și plata în perioada 18 – 24 iunie)
210 ron/persoană (pentru înscrierile și plata în perioada 25 – 27 iunie)

Pentru grupuri de minim 3 persoane, se oferă reducere.

Cum te poți înscrie la acest eveniment? 
Conferința “Jocul și limitele în relația părinte-copil: apropiere, încredere, vindecare”, susținută de Otilia Mantelers va avea loc, în Piatra Neamț, în Sala Baroque (mezanin) a Central Plaza Hotel, sâmbătă, 27 IUNIE 2015, între orele 10:00 – 17:00 (cu pauza de masă între 13.00-14.00).

Mulțumim din suflet, pe această cale gazdelor noastre, Central Plaza Hotel!

Înscrierile se fac sunând la numărul de telefon 0745 22 33 41 sau trimițând un e-mail la adresa [email protected]

Voi reveni cu propriile impresii, după participarea la eveniment. Prietenii blogului primesc reducere 🙂

PS: Un mic preview cu magia Otiliei Mantelers 🙂

Testare sisteme de purtare de la Casa Zamfirei :)

Pentru că vremea frumoasă de afară ne cheamă la noi și noi plimbări, am rămas datoare cu câteva postări despre activitățile desfășurate la Piatra Neamț cu ocazia Veg Fest.

Așa cum anunțam aici, pe blog și pe paginile de FB, testarea sistemelor sănătoase a fost, la noi în oraș, prilej de veselie, socializare și culoare 🙂 Pe lângă frumosul NapBag (despre care am scris mai multe aici), mămicile și piticii din grupul local de babywearing au beneficiat de prezenta a 2 „vedete” by Casa Zamfirei : un frumos meitai cu doua fețe și un SSC Casa, zglobiu și gata să plimbe, confortabil și prietenos, copilași dornici de soare și aer curat!

IMG_0322IMG_0321 IMG_0320

Cum era de așteptat, multe dintre noi, mămicile din grup, am vrut să vedem/să atingem/să încercăm materialul, poziția, comoditatea și sistemele au avut trasee mai lungi sau mai scurte, au fost iubite de băieței dolofani și mângâiate de fetițe gingașe. La fiecare 2-3 zile, sistemele își găseau noi temporari prieteni și o parte dintre aceste întâlniri au fost metamorfozate în câteva fotografii!

11303887_988814774471550_1005565724_o

11281917_1091683934179458_483792420_n

11270659_900931189986995_5297880371687020033_o

11122559_887519961294892_446168098_n

unnamed

10801949_857673697637120_173202714664656506_n

11256266_1037233922971724_1305673515_o

IMG_0463

IMG_0467

Odată cu testarea sistemelor, părerile purtătorilor au început să curgă, iar eu m-am grăbit să le notez pentru a ajuta o mămică dragă (pentru că DA, în spatele mărcii Casa Zamfirei stă … o mămică despre care am scris aici).

Un sistem moale, ușor de pus, l-am purtat lejer 4 ore fără nici un inconvenient, nici un disconfort nimic.

Mei tai-ul e superb! L-am pus foarte ușor, nu mă așteptam, a susținut foarte bine băiețelul deși e mare și greu, plăcut la purtare. Nu ne-am încălzit deloc în el! Nota 10! Cu o singură mică mențiune, se „evadează” ușor din el, copilașul meu e mai năzdrăvan și vrea și pe jos și în brațe.

Este foarte comod, ușor de pus. Este aerisit, nu se încălzește, nici copilul, nici cel care îl poartă. Nu îi simți greutatea și după o oră de purtat nu mă durea spatele. Ca și o concluzie, îmi place foarte mult și cred că la 6 luni aș achiziționa un mei tai.

Deși au fost și voci care au descoperit diferențe și mici neajunsuri față de alte sisteme, tind să cred că, asemeni oricărui alt produs destinat purtării sănătoase, totul ține de percepție, conformația corpului, „chimia” dintre purtător+copil purtat și sistemul testat.

Personal, deși eram convinsă că nimic nu poate egala dragostea pentru Manduca noastră dragă, am rămas plăcut surprinsă și definitiv înamorată de mei tai. Copilul meu cel mic (deși mare, +12 kg la aproape 1 anișor) pare un fulg în sistemul acesta versatil care poate deveni ușor potrivit și unui bebe micuț.

Un filmuleț pentru scurtarea meitai-ului aveți aici:

Iar instrucțiunile complete, aici:

Per ansamblu, testarea de la Piatra Neamț, desfășurată de parcursul unei întregi luni a fost o experiență plăcută. Nouă ne-a făcut plăcere să ne purtăm copilașii din dotare și în alte sisteme decât ceea ce am achiziționat și, îmi place să cred, feedback-ul oferit de către noi (o comunitate de mămici și pici de diferite greutăți, siluete și viteze de deplasare :)) va fi util producătorilor pentru a crea, în continuare, sisteme sănătoase, frumoase și de a face ca experiența babywearing din România să ia amploare și să aducă împreună cât mai mulți adepți ai soluțiilor prietenoase de creștere a copiilor.

Mă bucur să anunț că SSC Casa Zamfirei a rămas în Neamț și că o să ne mai întâlnim, zâmbind, la plimbările prin parc!

De asemenea, prin bunăvoința producătorului, pentru cei care doresc să cumpere orice sistem de la Casa Zamfirei până la finalul anului 2015, puteți beneficia de o reducere de 10%, pe baza de voucher. Cu drag, vă pun la dispoziție 5 astfel de surprize, vouă celor care citiți această postare și doriți să vă purtați copiii sănătos, ergonomic sau vreți să faceți un astfel de dar unei mămici/burtici pe care o apreciați! Pentru cei interesați, lăsați un comentariu la această postare !

IMG_0356

Februarie cu giveaway

Pentru că luna februarie este una plină de evenimente fericite, la noi în familie…

Pentru că tuturor ne plac foarte tare cadourile…

Pentru că eu aştept primăvara şi sunt sigură că zâmbetele şi gândurile frumoase o pot aduce mai repede…

GIVEAWAY de februarie!!!

Condiţii de participare care trebuie întrunite CUMULATIV:

1. Daţi like&share (public) acestui articol.

2. Daţi like paginii de FB a blogului, aici – https://www.facebook.com/blogulirinei

3. Like paginii de FB – https://www.facebook.com/IrinaMitrofan.IndependentUsborneOrganiser (pentru că ne oferă 2 premii frumoase)

4. Lăsaţi la acest articol un comentariu cu numele copilului/copiilor pe care doriţi să îi fericiţi, vârsta acestuia/acestora, precum şi motivul pentru care premiul ar trebui să ajungă la voi. Sunt convinsă că veţi fi, cu toţii, tare inventivi!

CE poţi câştiga?

Oricare dintre aceste două minunate cărţi:

9781409581017-fr4-jack-and-the-beanstalk 9781409580997-aesops-stories-for-little-children

Pentru detaliile cărţilor, accesaţi albumul Activitati si abtibilduri (2-6 ani). Desigur, celelalte albume vă stau, oricând, la dispoziţie, iar eu vă răspund, cu mare drag, oricărei întrebări!

Atenţie!!!

Vor exista 2 trageri la sorţi, pe 16 februarie şi pe 1 martie, folosind random.org. Pentru fiecare tragere la sorţi vor fi luate în considerare toate persoanele care au îndeplinit toate cele patru condiţii până, cel mai târziu, 16 februarie (ora 10.00), respectiv 1 martie (ora 10.00). După ce vor fi trecut aceste dead-line-uri, voi anunţa câştigătorii aici, pe blog şi pe pagina de facebook – https://www.facebook.com/IrinaMitrofan.IndependentUsborneOrganiser (aşa că urmăriţi noutăţile!)

Câştigătorul primei extrageri va putea alege cartea dorită, iar câştigătorul celei de-a doua extrageri o va primi pe cealaltă sau, în limita stocului, va putea alege altceva! Cărţile vor fi predate personal în Piatra Neamţ sau expediate prin curier rapid, în decurs de 2-5 zile de la validarea câştigătorilor.

Mult succes tuturor!

PS – Urmărind pagina de Facebook  sau înscriindu-vă la newsletter pe blog, veţi fi mereu la curent cu promoţiile momentului, cu titlurile noi pe care vi le putem oferi şi cu surprizele pe care vi le pregătim!

PPS – Problemele cu link-urile s-au rezolvat

Doi copii şi-o mâţă

Pentru cine se întreabă, DA, am copii și pisică. Sau mâță, cum o alintă uneori, Matei. Am avut pisică dinainte de a avea copii, de fapt, chiar dinainte de a avea soț pentru că, dacă nu mă lasă memoria, Leonardo, motanul birmanez a ajuns la noi în familie cu aproape o lună înainte de nuntă. Deci nici măcar nu eram o familie (în acte) înainte de a avea primul „copil”: motanul!Nu, nu cred că suntem nişte părinţi iresponsabili pentru că expunem copiii la pericolele părului de pisică. Nu, nu cred că într-un moment de neatenţie pisica o să atace pe unul dintre cei mici sau pe noi, la fel cum nu cred că o să ne mănânce nasul sau o să ne scoată ochiii, în somn! Funnz, totuşi!

Dar cred că, pentru copiiimei, copilăria cu un animal de companie este prilej de joacă şi veselie, că astfel învaţă să respecte şi să iubească animalele, că descoperă ce puteri are omul şi cum trebuie să le folosească inteligent.

Pentru cine se întreabă, DA, am copii și pisică. Sau mâță, cum o alintă uneori, Matei. Am avut pisică dinainte de a avea copii, de fapt, chiar dinainte de a avea soț pentru că, dacă nu mă lasă memoria, Leonardo, motanul birmanez a ajuns la noi în familie cu aproape o lună înainte de nuntă. Deci nici măcar nu eram o familie (în acte) înainte de a avea primul „copil”: motanul!

Deși mai degrabă m-aș fi văzut având un câine, de multe ori viața îți oferă șanse (sub forma unor provocări) care îți demonstrează contrariul. Dar să povestim pe îndelete cum au ajuns micile feline să ne aleagă de stăpâni. Sunt de părere că fiecare are, sau nu, animalul de companie pe care îl merită și, de multe ori, ei, patrupezii, își aleg aparținători bipezi. Valabil şi pentru copii, dar despre asta am mai scris!

Soţul meu, la momentul povestirii încă prietenul meu, avea pisică. Eu nu eram înnebunită după „aşa ceva” (reminescenţă din copilărie a unor întâlniri nu tocmai plăcute cu pisica naşei mele), dar ne-am acceptat, a se citi, TOLERAT reciproc. Apoi, la un moment dat, pisica în cauză a dezertat în vecini. Se pare că se pregătea să devină mămică şi nu i-a plăcut mediul. Sau cine stie 🙂 Cert e că a dispărut din peisaj. Nu, eu nu locuiam acolo, deci nu a plecat din cauza mea!

Cu o lună înainte de nunta noastră, o prietena dragă (care între timp a devenit năşica celui de-al doilea crai, Petru Andrei) i-a făcut cadou omului meu, de ziua lui, o pisică. Am fost să „alegem” pentru că erau un EL şi o EA disponibili şi „dânsul” (aka Leonardo, alintat Leo) m-a cam ales pe mine. Adică, s-a aşezat la picioarele mele şi a început să toarcă. Pur si simplu. Pentru mine nu a fost chiar dragoste la prima vedere, dar văzându-l aşa mic şi speriat (în primele 2-3 zile), ceva din mine m-a făcut să îi ofer… prezumţia de nevinovăţie şi am ajuns să îl iubesc.

Leo era un birmanez destul de sălbatic (în comparaţie cu zvăpăiata de acum), dar foarte afectuos. A fost prima fiinţă care mi-a simţit, încă de la stadiul de embrion, micul puiuţ de om şi mi-a ţinut de urât (bine, şi cald :P) în lungile nopţi când soţul lucra în tură de noapte. Nu prea vorbesc despre asta, dar nu-mi place deloc să dorm singură!!!

Iată şi exemplificarea 🙂

69740_185561761457164_7245308_n 65733_185560254790648_2023176_n 252472_235320189814654_1957679_n

Apoi, a venit pe lume puiul uman nr. 1, Matei Nicolae! Şi, chiar dacă Leo nu a mai avut parte de acelaşi tratament preferenţial şi de întreaga noastră atenţie, a rămas mereu o parte importantă a familiei noastre!

551668_511315545548449_2115298196_n 281726_269427976403875_4578388_n 375868_633584633321539_295799747_n

După cum se vede, Matei a crescut frumos, sănătos şi vesel! S-au jucat, s-au alergat şi s-au mai supărat! Dar mereu, seara i-a găsit prieteni. Leo era primul care mă avertiza când cel mic plângea sau se trezea, dacă nu eram lângă el. Leo era cel care mă avertiza dacă altcineva ţinea copilul în braţe 🙂 Tind să cred că, deşi Matei nu mai ţine minte foarte bine perioada respectivă, i-a prins bine apropierea şi joaca cu un animal frumos, drăgăstos şi uşor posesiv. Numai eu ştiu ce „scandal” mi-a făcut când am lăsat-o pe sora mea să ţină copilul pe piept, când bebe avea vreo 2 luni 🙂 Bine bine, şi ea, Adelina îşi aminteşte, cu siguranţă!

Din păcate, Leo nu mai este printre noi… A avut un accident şi ne-a lăsat pe noi, părinţii, cu sufletul sfâşiat de durere. Poate veţi râde, ştiu că există şi tragedii mai mari, dar vă asigur că, pentru un stăpân de animăluţ, oricât de mic şi „neînsemnat”, această pierdere este una foarte grea…:( Mă bucur însă că Matei nu a înţeles pe deplin ce anume s-a întâmplat, atunci.

Dar ne-am revenit, ne-am adunat şi soarta ne-a dăruit un nou patruped, în persoana domnişoarei Maya! De această dată, stăpânul ales a fost chiar Matei, care avea deja 1,6 ani. Domnişoara l-a preferat, l-a mirosit şi a ales să meargă cu noi acasă. Aşa a început aventura noastră 🙂

1468623_753090031370998_1842834251_n 1231681_714061178607217_658888440_n

Cu o noua prezenţă feminină în casă, eu m-am simţit foarte bine! Aşa de bine încât, destul de repede, un nou membru s-a hotărât că e cazul să apară… Aşa că, bebe numărul doi şi-a găsit culcuş cald şi bun la mine în burtică.

Maya este foarte prietenoasă, curioasă şi mereu gata de joacă! Este mai mică şi mai graţioasă decât predecesorul ei, dar ambii copii o iubesc. Mai nou, cel micuţ, în încercarea de a se ridica singurel în picioare, o prinde şi o foloseşte ca punct de sprijin. Ca să nu mai spun că ea îl păzeşte, vigilentă, ori de câte ori doarme sau se joacă singur.

Fotografii pentru exemplificare, în curând 🙂

Nu, nu cred că suntem nişte părinţi iresponsabili pentru că expunem copiii la pericolele părului de pisică. Nu, nu cred că într-un moment de neatenţie pisica o să atace pe unul dintre cei mici sau pe noi, la fel cum nu cred că o să ne mănânce nasul sau o să ne scoată ochiii, în somn! Funnz, totuşi!

Dar cred că, pentru copiii mei, copilăria cu un animal de companie este prilej de joacă şi veselie, că astfel învaţă să respecte şi să iubească animalele, că descoperă ce puteri are omul şi cum trebuie să le folosească inteligent.

Note de lectura: 100 de remedii naturale pentru copilul tau

Aceasta carte a venit (mulţumim, sis!) exact la momentul în care noi, părinţii celor două minuni, eram în căutarea unei alternative. Vrem, pentru cei mici şi pentru noi, modalităţi şi instrumente naturale de a ajuta organismul să se vindece, să lupte şi să învingă. Am simţit că îmbătrânesc 10 ani în cele 3 zile de tratament injectabil din luna decembrie. A trecut, dar ne-a amărât toată luna şi nu vreau să mai ajungem acolo.

Deşi pare intimidantă, la început, cu cele peste 450 de pagini, cartea doctorului Jared M. Skowron mi-a deschis apetitul pentru tratamentele naturiste şi homeopate. Scuzată să îmi fie ignoranţa, dar abia acum, citind-o, am înţeles că există două categorii de medici: naturişti şi homeopaţi. Nu am trecut pragul niciunuia dintre ei încă, dar devin din ce în ce mai sigură că îmi doresc un astfel de specialist cu care să fac echipă, pentru a păstra sănătatea celor dragi mie.

Am citit, rând pe rând, în măsura timpului liber, mare parte din partea introductivă. Am descoperit reflecţii de bun simţ, liste cu alimente vindecătoare ( sună pompos, dar unele sunt la îndemână, iar altele destul de uşor de procurat), modalităţi simple de detoxifiere a organismului şi remedii alternative facile, împreună cu cantităţile şi suplimentele alimentare care pot, în echipă, să păstreze şi să îmbunătăţească starea de sănătate a întregii familii.

Am descoperit, cu infinită bucurie, că medicina naturistă priveşte individul ca întreg, analizând modul în care acesta trăieşte, luând în considerare ceea ce mănâncă şi felul în care se simte, ca urmare a acestora.

Remediile naturale prezentate, deşi pot părea prea simple ca să funcţioneze, vin din experienţa de o viaţă a autorului. Acesta şi-a pus întreaga cunoaştere în slujba copiilor. Fiecare tratament a fost verificat şi îmbunătăţit, ân timp, prin practică. Toate sfaturile se bazează pe analize de laborator şi pe studii ştiinţifice, atent realizate exemplificate, în carte, prin cazuistică reală.

Am descoperit importanţa tuturor celor 4 căi de eliminare a toxinelor din corp: ficat, rinichi, plămâni şi piele. Am înţeles, o dată în plus, cât de nocivi sunt coloranţii, aditivii, hormonii de creştere,etc.

„Toata lumea care respiră aer, bea apă şi mănâncă este supusă substanţelor toxice”, dar simpla reducere a expunerii la ele, are avantaje majore, pentru fiecare dintre noi.

Vis-a-vis de importanţa hidratării, se pare că la fiecare 1 kilogram de greutate corporală, copilul trebuie să bea zilnic 30 ml apă. Nu sucuri pline de zahăr sau fel de fel de potenţiatori de gust, ci apă. Cât mai pură, dacă se poate. De izvor, ar fi ideal. Dar măcar, filtrată şi suficientă, dacă altfel nu.

De asemenea, conform Autorităţii pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite ale Americii, se pare că, pentru stimularea imunităţii, este recomandat să NU SE ADMINISTREZE MEDICAMENTE pentru tuse şi răceală sub vârsta de 2 ani a copilului. Nu, nu se lasă copilul să ajungă să facă temutele complicaţii, ci se ajută, prin alimentaţie, suplimente naturale şi, eventual, tratament naturist sau homeopat. Se aduc ajutoare organismului să lupte, să se întărească, să îşi organizeze apărarea.

Pe mine m-au convins sfaturile şi remediile descrise. M-a bucurat să descopăr opiniile unui specialist în medicina naturistă şi să asimilez o parte dintre informaţiile prezentate. Atât de departe de ceea ce auzim, marea majoritate dintre noi, părinţii, din gura medicilor care ne tratează copiii, nu-i aşa?!

Cartea este structurată pe grupe de afecţiuni: cardiovasculare, ochi,urechi,nas şi gât, gastrointestinale, neurologice, endocrine, exantematice (erupţii virale), musculo-scheletice, pulmonare, cutanate, urinare şi reproducătoare, probleme de greutate.

La final, se pot găsi liste cu alimentele esenţiale şi remediile naturiste, dar şi interacţiunile posibile cu alte substanţe şi dozajele recomandate, precum şi un sumar al analizelor ce pot fi utile în depistarea problemelor care nu îi lasă pe cei mici să îşi trăiasca veseli copilăria.

Cu certitudine, o carte utilă în orice casă!