Ludotech, un univers al copilariei

V-am povestit de curand despre excursia noastra la Bucuresti . Scriam acolo despre un super loc de joaca pe care l-am descoperit: Ludotech.

Pe Elena Gorun, mamica cu suflet mare si planuri dodoloate v-am prezentat-o putin intr-unul dintre interviurile cu super WAHMs. Atunci, am reusit sa aflam ce inseamna pentru 3 doamne cum anume se desfasoara ziua unei mamici care lucreaza de acasa, cum a fost drumul lor de la job full time la mommy mood. Nici una dintre ele nu regreta ca a ales acest durm si de atunci incoace, o gramada de lucruri frumaose au fost puse la cale de aceasta minunata comunitate a mamelor care lucreaza de acasa, fie ca vorbim de handmade sau de alte activitati care mai de care mai creatoare, dar toate menite sa ne/le ajute sa petreaca timpul alaturi de puiii de om.

Pentru ca Elena este, dincolo de sotie, prietena si presedinte al Asociatiei Work at Home Moms, o super mama pentru zmeul frumos si curajos, a lansat un nou proiect: Ludotech.

Ce este Ludotech?

Ludotech – educatie in familie

Un start-up educational, creat pentru a oferi copiilor, dar si parintilor, oportunitatea de a explora concepte si tehnologii noi.

Asa isi descrie Elena mica (deocamdata) afacere, pe pagina de FB.

Cei care au fost deja in locatia din Calea Serban Voda Nr. 22-24, Bucuresti vor spune, cu siguranta, ca este mai multe de atat.

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, copiii se pot bucura de jocuri destepte si de timp de calitate.

Pentru mine, care incerc sa le ofer copiilor mei constant activitati educative de calitate, jocuri si jucarii, dar inainte de orice, EXPERIENTE INEDITE, utile cresterii si dezvoltarii armonioase, scurta vizita la Ludotech a fost un prilej de a ne juca in familie.

Ce putem face la Ludotech
Spun in familie pentru ca inclusiv sotul meu, cel care a avut in fisa postului atributii de SOFER in excursie, s-a bucurat ca un copil mare de toate minunatiile de acolo.
Pentru inceput, a fost fascinat de „jucaria” care l-a ajutat sa construiasca un mini radio. Apoi, am ramas cu totii adanc impresionati de „inventia” cu nisip colorat unde se recreaza experienta formelor de relief si a ploii.

Matei s-a bucurat de constructiile din piese magnetice. Petru a participat activ la traseul bilutelor colorate prin castelul de lemn.

Eu … ei bine, eu am rasuflat usurata si am facut poze, pentru voi. Am „inspectat” mediul si m-am bucurat de compania Elenei si a Danei, cele doua spiriduse care au in fisa postului activitati de relaxare si distractie.

Mai mult, exista o biblioteca plina de carti, pregatita sa va ofere calatorii magice.

Aveti internet WI-FI daca e musai sa fiti conectati sau daca alegeti sa lucrati, in timp ce copilasii se joaca, in voie.

Aveti la dispozitie fructe proaspete si apa curata pentru pauzele de joaca 🙂 Un balcon ce pare „agatat” in afara timpului si unde m-as fi refugiat sa scriu si eu aceasta postare, daca as fi avut laptop-ul la purtator.

Am mai scris eu pe aici ca de multe ori, dupa o zi lunga si obositoare la munca, prefer sa ma asez pe covor, impreuna cu puiii de om si sa ne jucam. Pur si simplu, sa petrecem timp impreuna, sa radem si sa ne reconectam, dupa despartirea de pe parcursul zilei.

Cu siguranta, vom mai reveni la Ludotech, de fiecare data cand vom mai poposi prin Bucuresti si timpul ne va permite.

Cei mici sunt asteptati acolo cu drag si sunt sigura ca un ALT FEL de loc de joaca (desi exista multe locuri de joaca in oras!) va deveni, foarte curand, extrem de apreciat, tocmai pentru ca totul este natural, grija pentru detalii si aerul tihnit atat de rar in aglomerata capitala sunt ingrediente de baza ale unei experiente unice.

 

Excursie la Bucuresti – cu copiii in oras

La inceputul lunii iunie am fost intr-o scurta excursie la Bucuresti. Evident, cu cei doi copii din dotare. Pentru ca, organizata cum ma stiti, am planificat din timp, o parte din obiectivele de vazut au putut fi „gustate” pe indelete.

Cautand pe internet despre multele locuri unde  putem merge in excursie la Bucuresti am facut, inainte de orice, o frumoasa (si lunga!) lista. Am scris si am tot scris :).

Lista mea initiala cuprindea urmatoarele:

  • Muzeul Taranului Roman
  • Gradina Botanica
  • Muzeul Aviatiei/National Militar/de Istorie
  • Ferma de animale (Pantelimon)
  • Gradina Zoologica
  • Muzeul Antipa
  • Palatul Mogosoaia
  • Muzeul Inventiilor
  • Muzeul Pompierilor
  • Casa Experimentelor
  • Insula Copiilor – parcul Herastrau
  • Terra Park
  • Oraselul Cunoasterii
  • statia de metrou Politehnica
  • Castelul Tepes (Parcul Carol)

Mai tarziu mi-am dat seama ca distantele sunt cel putin relative si ca, la varstele puilor de om din dotare, se impune inca (Slava Domnului!) masa de pranz si somnul de amiaza asa ca, putin inainte de plecarea in excursie am reajustat ASTEPTARILE mele in ceea ce priveste acest periplu.

Am plecat de la premisa ca e important sa GUSTAM cu adevarat experienta si ca o excursie la Bucuresti ar fi placut sa fie utila si distractiva.

Pentru a rupe cumva monotonia drumului, am facut o oprire la Vulcanii Noroiosi. Desi exista un tarif de intrare/vizitare modic – 1 leu de persoana, daca nu ma insel – nu am observat nici un fel de investitie acolo. In afara celor 2 toalete ecologice de la intrare si a unui panou informativ proptit in zona dinainte de vulcanii.

Copiii au fost impresionati si nu prea. Am facut cateva poze si asta a fost. Dintre cele 3 zone cu vulcani, noi am ales sa mergem (la recomandarea Ioanei, prietena noastra GPS :P) doar la Piclele Mici. Informatii detaliate gasiti pe internet si pot spune doar ca drumul pana acolo este pitoresc iar experienta inedita.

Revenind la tema postarii mele, si anume o excursie la Bucuresti cu cei 2 copii, am stabilit deja ca ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost sa alergam prin oras ca zanaticii, dintr-o parte in alta, doar ca sa bifam obiectivele turistice si ca sa facem poze. Ne-am relaxat deci si am pornit sa ne bucuram de descoperirea orasului, prin ochiii puilor de om.

Prima oprire a fost la Ferma Animalelor de la Pantelimon. Aici am petrecut cateva ore bune in aer curat, bucurandu-ne de un soare domol, de prezenta animalelor si de spatiul intins, plin de oameni mai mari sau mai mici, fara a ne simti insa sufocati de zgomot.

Referitor la animale, sunt sigura ca pentru copiii nascuti si crescuti la oras o astfel de „distractie” este binevenita, mai ales daca nu au bunici la tara si sunt lasati sa creada ca vacutele adevarate sunt… mov, ca cele de la TV. Pentru copiii mei nu e cazul, avem si noi bunici la tara si animalele domestice sunt, pentru ei, cunoscute si apreciate, cu atat mai mult cu cat dragalasenia acestora a fost unul dintre argumentele pentru care noi nu mancam carne.

Dintre muzeele din lista, in prima (:P) noastra excursie la Bucuresti am reusit sa vedem Muzeul Antipa, Muzeul Pompierilor, Muzeul tehnic din Parcul Carol si, de asemenea, doua obiective pe care cel mare le-a gustat si savurat, impreuna cu tatal lui, un alt pasionat de tehnica – este vorba despre Oraselul Cunoasterii si Casa Experimentelor.

Pentru ca cel micut isi dorea si o pauza de la „vizitat” , am intercalat printre obiectivele mai… serioase si vizite in parcuri. Prin urmare, ne-am bucurat de frumosul parc Moghioros din Drumul Taberei care arata WOW. Am mai fost si in Herastrau si in Parcul Carol (care mi-a dat o colectie de senzatii si trairi pe care inca le asimilez), dar si in cateva parcuri micute, dintre blocuri.

Desi imi amintesc discutii despre nemultumirea bucurestenilor legate de lipsa parcurilor, m-am bucurat sa descopar, alaturi de copiii mei, locuri frumoase de joaca unde cei mici s-au relaxat, au alergat in voie si au incercat fel de fel de jocuri noi care, fie vorba intre noi, i-au cam dat palpitatii matusicii Ade. 🙂

De de alta parte, o excursie la Bucuresti ne-a dat prilejul de a ajunge (in sfarsit!) la frumosul Ludotech – musai o sa scriu o postare separata despre acest loc de educatie in familie, dar si la … „La Cofetarie” – un local mic si cochet din fata Palatului Parlamentului (in zona Fantanelor Anotimpurilor) unde am savurat ceva bun bun 🙂 Cofetaria aceasta ne-a fost recomandata de o prietena si ma bucur ca am reusit sa ajungem.

Per total, aceasta excursie la Bucuresti a fost un prilej de a descoperi un oras aglomerat, cu ochiii avizi de frumos 🙂 O excursie la Bucuresti, oricat de ciudat sau greu de crezut pare, a fost un prilej de conectare si mai ales REconectare in familie. Sau asa am ales sa vad eu lucrurile 🙂

Voi unde mergeti in concediu? Ce vedeti frumos?

Fie ca mergeti cu copiii, dau doar in 2, o excursie in capitala poate fi o gura de aer proaspat, o clipa de ALTCEVA decat traiti in fiecare zi. In fond, calatoria sta in bucuria descoperirii si nu doar in ajungerea la destinatie, nu?

Carti pentru copii.5 recomandari numai bune de daruit/iubit

Despre carti pentru copii am mai scris, de-a lungul timpului. Carti sau jucarii care noua ne-au placut au devenit, apoi, recomandari pentru prietenii nostri sau pentru voi, prietenii blogului meu.

Dar vremea a trecut si cred ca e cazul sa fac un top de carti pentru copii de care copiii mei s-au bucurat.

Ca mie imi place sa citesc si ca impart lecturile mele cu voi, e clar! Dovada, recenziile si notele de lectura de pe blog.

Astazi, voi povesti putin despre cateva carti pentru copii 🙂

5 carti pentru copii „testate” de noi

 

  1. Colectia de 4 carti (noi avem doar trei) – Trenuletul lui Matei, Elicopterul lui Alexandru si Avionul lui Bogdan.  Sunt carti vesele, cu un fir narativ potrivit primelor lecturi, coperta este cartonata si imaginile frumos colorate. La noi au „prins” aceste carti de pe la 2 anisori si ne plac inca si acum la 3 respectiv, 5,5 ani.
  2. Bobita si buburuza este o alta serie de povesti care noua ne sunt foarte dragi. Am descoperit cartile citind experienta unei blogerite mame pe care o citesc, le-am cumparat si Matei le-a indragit imediat. Intre timp, am descoperit si animatiile 🙂 Foarte util episodul cu Bobita la gradinita, asta pentru ca mai aud voci care cer „marturii” ca la gradi totul este ok. Nu uitati de aceste aspecte cand cel mic va trebui sa paseasca acolo pentru prima data, da?
  3. Despre cartile lui Eric Carle ar fi multe de spus 🙂 Pana sa avem vreuna dintre ele nu intelegeam ce mare filosofie la niste carti pentru copii. Cand am „facut cunostinta” cu prima, am inteles. Drept urmare, acum avem deja 3  titluri 🙂 Marea dragoste a lui Petru, de aceasta data, ramane Gargarita morocanoasa.  Formatul potrivit manutelor micute, ritmul molcom al povestilor si cuvintele atent alese sunt bile albe pentru aceste carti. Pe langa acestea, nou intrata in „topul” lui Matei este Tati, te rog,  adu-mi luna de pe cer. Si aici, o mica paranteza 🙂 Cu aceasta carte, am reusit sa ii dau Cezarului ce ii apartine :), respectiv am restabilit ordinea in familie si tati a redevenit cel care… poate pentru ca e mare si puternic 🙂             Desi am trecut prin perioade in care aceste carti au fost ignorate, nu m-a lasat inima sa le dau mai departe, asa cum am procedat deja cu cateva carti pentru copii sau chiar cu jucarii. Sfatul meu este, daca va cad in maini astfel de carti, nu ezitati sa le cumparati! Pot fi, cu siguranta, cadouri de suflet pentru cei mici!
  4. Tot din preferintele copilului cel mare, Povesti altfel de la editura Girasol. Fara nici un fel de beneficiu, ma bucur sa observ multe carti frumoase, educative de la aceasta editura. Aceasta colectie de povesti reinventate – 6 povesti clasice transformate in lectii de viata sanatoasa – starnesc de fiecare data hohote de ras, dar si prilej de discutii aprinse referitoare la modul „corect” de a proceda in anumite situatii.                              Titlurile povestilor sunt mai mult decat sugestive (Sufla-ti nasul, lup Hain!, Mananca-ti legumele, Balauco!, Zambeste, Cenusareasa!, Fugi, Fursecut, fugi!, Jack puturosul si vrejul de fasole, Pinocchio, scoate degetul din nas!), imaginile viu colorate si formatul mare al cartii sunt atat de potrivite, incat sunt sigura ca va deveni un ajutor de nadejde cand vom deprinde tainele cititului, impreuna cu fiecare dintre copii.
  5. Un subiect de interes cu care se confrunta marea majoritate a celor care au in grija macar 2 copii – certurile/disputele intre frati – a devenit subiect de carte pentru Brigitte Weninger si Eve Tharlet. Prietenia dintre doi iepurasi este greu incercata cand se lupta orgoliile 🙂 Ca si in viata, dupa o perioada de pauza in relatie, fiecare dintre cei doi nastrusnici este mai dispus sa recunoasca meritele prietenului si sa gaseasca o cale de a lucra impreuna pentru rezolvarea problemelor.
    Concluzii 

    Desi copiii mei au devenit foarte repede interesati de carti (poate si pentru ca m-au vazut pe mine, constant, cu cate o carte in mana), sunt convinsa ca gustul pentru lectura se poate educa inca de la varste fragede. Imi amintesc zambind de o discutie cu Matei in care am fost intrebata de ce imi place sa citesc in loc sa ma joc si eu cu masinutele 🙂 I-am raspuns ca lumea pe care cartile mi-o prezinta este un fel de joc, pentru mine si mintea mea. Matei (avea putin sub 4 ani) a ramas ganditor si apoi mi-a replicat „Deci, si oamenii mari se joaca, doar ca nu recunosc…

    De atunci si pana acum, ne-au trecut prin mana multe carti pentru copii. Pe unele le-am apreciat si ne-au ramas alaturi, pe altele le-am frunzarit doar si le-am dat mai departe. La cercul de lectura am „trait” povesti despre care ne amintim cu drag 🙂

Ca o nota personala, as adauga faptul ca imi place sa daruiesc puilor de om carti. Periodic, odata cu noile achizitii pentru mine, incerc sa aduc in casa si carti frumoase pentru copii. Din experienta mea la capitolul carti pentru copii, am „dat” mereu din casa in ceea ce priveste lecturile si, tocmai pentru ca e un domeniu care ma pasioneaza, am putut consilia (la cerere!) pe cei interesati.

Dar, pentru ca omul cat traieste invata, v-as fi recunoascatoare daca mi-ati scrie despre alte carti/povesti care v-au placut si care credeti sa merita sa fie cunoscute si iubite de catre cei mari si mici. Nu am nici un contract cu nici o editura (desi mi-ar place!), asa ca toate lecturile se suporta din buzunarul propriu, dar nu am regretat niciodata astfel de achizitii.

Pe langa un joc sau o jucarie, la o aniversare mi se pare foarte potrivit sa daruim carti. Evident, e nevoie de putina „indemanare” in ceea ce priveste alegerile potrivite, dar cred ca, intreband ce fel de povesti/lecturi apreciaza sarbatoritul si/sau prin consultarea cu parintii unui copil de varsta apropiata, putem lua decizii inspirate!

La vreme de frig si ploaie, va doresc lecturi pasionante!

 

Arome Urbane. Un drum, un om, niste vise :)

Mie mi-au lipsit interviurile cu Oameni frumosi 🙂 Astazi, stăm de vorbă cu o mămică frumoasă şi curajoasă, creatoare de Arome Urbane. Am cunoscut-o, virtual deocamdată, la una dintre discuţiile din grupul Work At Home Moms şi mi-am dorit să o cunoaşteţi şi voi, aici.

Cine eşti tu – scurtă carte de vizită 🙂

Sunt Ana, mamă de băiat de 4 ani şi de fată de aproape 2 ani, îmi plac culorile, traiul aproape de natură, dansul şi îngheţata.

Cum ai devenit WAHM?

Arome Urbane – Coliere alăptare
Arome Urbane – Coliere frumoase şi sănătoase
Arome Urbane – Cu puţin roşu

Mereu am făcut ceva după muncă: cercei, brăţări, împletituri, desen, croitorie, iar accesoriile mi-au plăcut mereu. După primul copil, am suferit nu după somn, nu după nopţile pe la terase cu prietenii, nu după tocuri, ci după mărgele. Şi atunci am aflat de aceste coliere. Am stricat un set de mărgele din lemn pe care le aveam şi am făcut primul colier. Apoi am început să caut bile din lemn mai special şi am încercat mărgele din seminţe exotice, diferite esenţe, dar lemnul de ienupăr m-a cucerit. Şi la îndemnul unei prietene, am început să lucrez şi pentru alte mămici. Pe lângă coliere, s-a ivit şi lavanda în viaţa mea (avem o cultură de lavandă) şi de aici numele Arome Urbane.

Care sunt sursele tale de inspiraţie?

Natura este inspiraţia pentru orice, răspunsul la orice întrebare. Mă inspira şi mamele – puternice, iubitoare, jucăuşe şi delicate pentru care croşetez aceste coliere din lemn, fir subţire de bumbac şi dragoste.

Dar marile „pietre de moară” cu care te lupţi?

Arome Urbane – Lan de lavandă

Mă lupt doar pentru ce mi-am propus, mă lupt doar pentru scopul meu de a avea o viaţă liniştită, aproape de familie şi de natură. Doar aşa simt împlinire şi linişte. Greutăţile sunt cele cunoscute tuturor la început de drum: desfacerea. Eu cred cu tărie în ceea ce fac şi sunt convinsă că ce pleacă de la mine este un lucru  de calitate. Nu aş putea să fac altfel. Vreau să trimit mamelor, oamenilor care îmi comandă coliere, produse cu lavandă, săpunuri sau orice altceva şi o bucăţică de suflet, să simtă pasiunea cu care lucrez.

Cea mai mare dorinţă pentru anul 2017…

Pentru afacerea mea îmi doresc să distilez lavanda şi să pot oferi ulei esenţial de lavandă de calitate şi apă florală. Pe lângă am o serie de produse pe care eu şi familia mea le folosim şi aş vrea să le aduc în magazin. Produse pentru curăţenia casei bio, la preţuri bune, săpunuri naturale şi detergenţi bio, prietenoşi cu natură. Îmi doresc să colaborez cu cât mai mulţi producători români şi AromeUrbane să devină locul în care vii să cumperi cu încredere.

Ce te relaxează? Cum şi cu cine îţi petreci timpul liber? Există aşa ceva ? 🙂

Arome Urbane – Săculeţi lavandă
Arome Urbane – Baie catifelată

Nu este nimic surprinzător că având o cultură de lavandă, relaxarea cea mai mare este o plimbare printre aceste flori împreună cu copii mei. Liniştea câmpului, unduirea florilor, zumzetul de albine şi parfumul de lavandă sunt reţeta perfectă. Dar asta este doar în sezonul lavandei. În restul anului, relaxarea este croşetatul colierelor. Noţiunea de timp liber s-a schimbat pentru mine în ultimii ani, îmi vine greu să îl definesc acum: timp în care nu am nimic de făcut, timp liber de la stat cu copii sau timp liber de la munca mea? Oricum ar fi, nu îl mai caut, încerc să prind în cursul zilei câteva minute pentru scurte meditaţii şi încerc să fiu prezentă în mod conştient în viaţa mea 🙂

Cum ai ajuns în comunitatea WAHM? Ce înseamnă acest drum, pentru tine?

Am ajuns în această comunitate când a fost momentul potrivit pentru mine. Şi aici am descoperit o conexiune puternică, sprijin, informaţii şi inspiraţie. Uneori, simt că, împreună cu celelalte mame WAHM pot conduce lumea: sunt mame din toate domeniile şi găseşti răspunsuri la orice. WAHM înseamnă să ies puţin din ritmul: job, de luni până vineri, de la 9 la 18 cu un concediu pe an şi viaţa doar în week-end. Înseamnă să fiu mai aproape de familie, pe mai puţini bani, dar mai împlinită. Îmi doresc să rezist cât mai mult, financiar vorbind.

Planuri de viitor…

Îmi doresc să certific cultura de lavandă, să pot dovedi prin hârtii că lavanda mea e bio. Acum pot doar să o spun.

Unde te găsesc prietenii şi unde îţi pot invidia muncă cei mai puţin prieteni? 😛

În momentul acesta, cel mai rapid mă pot găsi pe Facebook la Arome Urbane,  dar în curând şi pe www.aromeurbane.ro

Un gând de final 🙂

Cumpăraţi produse locale!

Am testat și eu aceste produse. În primul rând, vă pot spune că miros divin și că nu mă mai satur să „gust”… olfactiv dulapul cu lenjerie. De asemenea, baia copiilor este prilej de încântare pentru toată lumea. Săculeții sunt tare drăgălași, iar eu plănuiesc, în secret, să îmi bucur oamenii dragi cu astfel de atenții și în viitor, shhhh!

Cu sapca sau fundita. Epopeea unei mame cu 3 copii

Pentru cei care ma cunosc (mai bine) e deja la ordinea zilei faptul ca mi-am dorit sa fiu mama de fetita. Ba, mai mult, nu mi-am inchipuit niciodata ca voi fi mama de 2 (!!!) baieti. Da, mi-am dorit SI o fetita. Multa vreme, am cochetat cu ideea de a avea 3 copii.

Viata este insa, uneori, cel mai bun exemplu ca planurile sunt doar idei pe care le avem despre anumite lucruri. Zilele acestea, ca un laitmotiv, imi tot suna in minte cateva cuvinte… graitoare: Daca vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada, fa-ti planuri!

Nu am sa va povestesc exact prin ce imprejurari am ajuns mama cu 3 copii 🙂 E suficient sa va spun ca aproape nimic din ce mi-as fi inchipuit posibil nu s-a desfasurat ca in „visele” mele.

Pe langa cei doi nastrusnici de 5 si acusica 3 ani ai mei, m-am „pricopsit” cu o domnisoara (in devenire). Bun! Sa purcedem la treaba, zic!

Pro sau contra
  • Cu 3 copii nu e niciodata nici o clipa de plictiseala, sau de liniste, as spune. Dar nu vreau sa va sperii 😛 Mereu exista cel putin unul dintre ei care are nevoie de tine, te solicita, iti arata sau te intreaba. Nu-i vorba, dupa 8+ ore de job, eventual cumparaturi, o casa cu 3 copii e ca o plimbare in parc: atata veselie, miscare de du-te-vino si fel de fel de cereri/rugaminti/doleante/preferinte 🙂
  • Masina de spalat vase + masina de spalat rufe este cea mai buna prietena inca de la 2 copii. La 3 copii devine un fel de Zana celor 3 Dorinte 🙂 Nu poti barfi cu ea, in rest…De fapt, poti…numai ca slabe sanse sa iti raspunda.
  • Baia celor 3 copii devine un fel de … in cautarea lui Nemo 1,2 si … restul. Se ia un copil, se spala, se sterge, se aduce la cremuit si imbracat. Repeta. De 3 ori. La final, nu mai stii foarte bine care urechi sunt curate, cui ai adus chilotei cu Fulger si cui trebuia sa ii pansezi o buba (inchipuita, de cele mai multe ori, din talpa).
  • Masa este un spectacol cu 3 soprane 🙂 Nu vreau rosie, unde-i painea mea, eu vreau castronul verde si cana cu nas… care se incheie apoteotic la momentul in care habar n-ai daca ai dat drumul la apa din cada sau daca nu ai uitat, cumva, pisica pe balcon. Dar nu-i bai, cu 3 copii, pana te dezmeticesti si bagi si tu ceva in gura, cu siguranta uiti despre ce era vorba in postarea asta. Sau in propozitie.
  • Dimineata, la baie se intra in functie de… starea de spirit 🙂 Aici e o discutie mai lunga si mai dureroasa pe care, din motive mirositoare, aleg sa nu o detaliez acum. Poate tura viitoare, cand 3 copii vor fi mai mari.
  • Cu 3 copii in parc ai toate sansele sa isti priviri intrebatoare/compatimitoare, in funtie de persoana 🙂 Important este sa reusesti sa iti focalizezi privirea in 3 puncte (diferite, in 93% din timp) si sa nu ajungi acasa cu alti copii decat cei pe care ii aveai cand ai ajuns in parc.
  • Cei 3 copii rad si alearga. Tu, adultul responsabil, iti propui sa ii duci la culcare si sa te prabusesti si tu in pat. Dar nu merge cum crezi tu! Sigur ca nu! 15,3 minute se negociaza povestea, 7,45 minute se cauta si imprecheaza pijamalele si mai dureaza… o vreme….pana periplul consacrat (baie-pupic de noapte buna-invelit-nani) se apropie de sfarsit.

Ca o concluzie, viata cu 3 copii este o maaaaaaaare provocare. Ma gandesc serios daca nu sunt prea batrana pentru astfel de experiente extreme. 😛 Pentru linistea unor persoane anume, va mai trece o vreme pana ma voi gandi IARASI serios daca e cazul sau nu sa migram din categoria celor cu 2 copii in cea a familiilor cu 3 copii.

Mai in gluma, mai in serios, aceasta postare si invazia virusilor din ultima vreme sunt scuzele mele pentru care nu am scris in ultima vreme.

Marea reusita a perioadei a fost ca in dimineata celei de-a patra zile fiecare din cei 3 copii a iesit din casa spalat pe dinti si cel cu parul lung avea (in sfarsit!) coditele regulamentare.

Nu regret in nici un fel aceasta experienta. Am crescut mult si cred ca, pentru fiecare dintre noi, va ramane o amintire frumoasa si vom rade, peste ani. Copilul nr. 1 si-a descoperit, cu aceasta ocazie, femeia perfecta si vede, in jur, doar posibile povesti de dragoste. Ce sa-i faci, eu cu 3 copii si el cu vise de dragoste eterna. 🙂

PS: Nici un adult nu a fost iremediabil ranit pe parcursul acestei experiente. Totul e sub control si dupa un somn lung o sa fiu ca noua. Sper! 🙂 Masinile de spalat diverse nu au suferit nici un fel de perversiuni casnice.

Agresivitatea la copii. Copilul meu cel mic loveste/musca!!!

Stiti deja ca sunt fan al articolelor scrise de Dr. Laura Markham si ca sunt abonata la noutatile de pe site-ul ei: http://www.ahaparenting.com . Astazi, o traducere dupa postarea : Agresivitatea la copilul cel mic. Coaching_Big_Sibs_When_the_Younger_Child_is_Aggressive

Cum sa il invat pe copilul meu de 5 ani sa reactioneze cand fratele cel mic (19 luni) se manifesta cu agresivitate, lovindu-l? Am citit deja articolele despre cum trebuie sa reactioneze parintele si aplicam deja, dar exista si momente in care copiii se joaca fara mine supraveghindu-i.  Vreau sa ii ofer copilului meu de 5 ani „uneltele” necesare pentru a reactiona potrivit cand are de-a face cu agresivitatea celui mic. 

Cel mai adesea, copiii invata din experienta pe care o oferim noi: ca mod de actiune mai mult decat ca explicatii. Deci, daca reactionezi cu calm si empatie (in caz de agresivitate a unuia dintre copii) catre copilul cel mic (clar deranjat de ceva/cineva), copilul cel mare va invata sa faca acealasi lucru.
  Evident, nici pentru parinte nu este intotdeauna usor sa isi pastreze calmul. Mai ales daca adultul este ingrijorat privind modurile in care agresivitatea copilului mic poate afecta relatia dintre cei doi frati: darama constructiile din cuburi, smulge masinutele din mana celui mare in timpul jocului sau strica jocul, pe neasteptate. Si, mai mult, daca puiul de om mic il raneste cu adevarat pe cel mare, este deplasat sa astepti ca primul nascut sa reactioneze empatic. Nu fara exercitiu si asistenta din partea ta.

Din fericire, poti lucra, in timp, cu rabdare si iubire la aceste reactii si la dozarea lor corecta, in functie de situatie. Cu alte cuvinte, copilul cel mare va rezista impulsului de a-l inghionti pe cel mic, dar isi va lua jucariile si se va retrage intr-un colt linistit/in alta camera. Este acelasi comportament ce poate fi observat la catelusi: cand agresivitatea jocului celorlalti devine suparatoare, se indeparteaza. Astfel, copilul cel mic va invata, pe propria piele, consecinta naturala a comportamentului sau: ramane singur, fara partener de joaca. (Nu ma intelegeti gresit, nu recomand in nici un caz ca parintele sa ii lase pe copii sa isi rezolve singuri conflictele cand puiul de om de 19 luni se poarta cu agresivitate. Daca adultul va pleca, este foarte posibil ca panica abandonului sa ii cuprinda pe amandoi copiii, fiecare dintre ei simtind ca sunt lasati singuri in fata „inamicului”. Rolul fratelui mai mare este unul destul de important si aceasta relatie se dezvolta in timp, organic).

Arme pentru a lupta cu agresivitatea

1. Ofera un exemplu pozitiv. Catre copilul mic: „Au, asta a fost dureros! O sa stau departe de manutele astea nervoase… Cred ca esti tare suparat! Poti sa imi spui ce doresti/care este problema? Oh, vrei sa te joci cu masinuta cea rosie? Okay, poftim. Eu pot folosi masina albastra. Vezi, nu este nevoie sa lovim, sa folosim agresivitatea. Trebuie doar sa imi arati ce anume doresti.”

2. Invata/explica. „Fratele tau cel mic loveste pentru ca este ingrijorat ca altfel nu va primi ceea ce isi doreste. El este foarte mic si atunci cand este suparat, este greu pentru el sa foloseasca cuvinte (si sa nu fie agresiv). Daca el va fi sigur ca vrei sa il ajuti, nu va mai lovi pentru a obtine ceea ce isi doreste. Asa ca, daca il asiguri pe fratele tau ca il intelegi, el nu va mai fi agresiv cand devine suparat.

3. Empatizeaza, Observa si Ofera rezolvarea problemei  – „Este greu/dureros cand fratele tau loveste, imi dau seama ….Apreciez faptul ca incerci sa fii rabdator cu el ….. si vad ca el vrea neaparat sa se joace cu masinuta rosie. Imi inchipui ca te plictisesti sa te joci mereu cu masina portocalie, asa e? Iti multumesc pentru ca esti atat de intelegator. Cand incepe sa te deranjeze cu adevarat, spune-mi. Vom gasi, impreuna, o solutie. Poate vom avea nevoie de inca o masina rosie, ca fiecare sa aiba una.”

4. Ofera cuvintele potrivite.  Nu iti crea asteptari nerealiste in privinta copiilor tai! Copilul cel mare nu va sti exact ce anume sa ii spuna celuilalt, ceea ce inseamna ca, in absenta cuvintelor, este foarte probabil sa foloseasca agresivitatea. Ofera-i, in mod repetat, „instrumentele” verbale utile: „Ii poti spune fratelui tau simplu ‘Hey, ma jucam eu cu acea masina. Nu smulgem jucariile. ” In timp, prin repetitie, copilul va ajunge sa isi insuseasca aceste replici.

Cele mai utile instrumente

5. Joaca/Repeta scenariul  intr-un mod amuzant, astfel incat copilul cel mare sa isi aminteasca usor cum sa procedeze intr-o situatie tensionata. De exemplu, folosind jocurile fizice, ii poti arata copilului cum sa isi „prabuseasca” adversarul pe canapea fara a folosi agresivitatea si fara a lovi. Nu uita sa ilustreze scenariul cu mult umor! Foloseste texte simple si da instructiuni clare „Nu! Nu lovim!” + retragerea din calea „taifunului” mic si solocitarea prezentei unui adult care sa medieze scena, indepartand agresivitatea.

6. Stabileste limite. „Creierul fratelui tau este in continua crestere, asa ca, nervos fiind, nu ii este mereu usor sa isi stapaneasca pornirile agresive. Invata mereu, avem rabdare cu el. Si cel mai usor mod in care il putem invata este sa ii aratam cum procedam noi. Cum ne controlam emotiile si cum alegem sa nu lovim. Nu este niciodata in regula sa lovesti pe celalalt, indiferent ce ar face. Indeaparteaza-te ca sa nu te poata lovi si striga un adult, in ajutor: ‘Mama, Tata, avem nevoie de tine!”

7. Apara. Ai mereu grija sa oferi un spatiu copilului mai mare pentru a lucra in liniste, fara a fi deranjat de catre cel mic. Este posibil sa se bucure sa se joace impreuna cu cel mic, dar nu te astepta sa faca acest lucru in timp ce este concentrat la „treburile” lui. Aseaza undeva un coltisor pentru cel mare pentru a le permite ambilor copii sa stea in aceeasi camera, cel mic poate desena, construi sau face puzzle.  Sau ia in bucatarie/alta camera pe cel mic impreuna cu cateva jucarii pentru a oferi celui mare o pauza de la statutul de „fratele cel mare si intelegator”. Este foarte bine cand cei doi se pot juca impreuna in armonie, dar principala preocupare a copilului mare trebuie sa fie dezvoltarea proprie si distractiile specifice varstei, nu jobul de „babysitter” pentru cel mic. Daca aceste nevoi nu sunt implinite suficient, nu te poti astepta sa manifeste empatie si rabdare fata de fratele mai mic.

8. Asigura-l ca esti alaturi de el – Spunei „Cateodata stii cand fratiorul tau este suparat si urmeaza sa devina agresiv, nu-i asa?  De obicei, asta inseamna ca simte, pur si simplu, nevoia sa planga. Asa ca, te rog, fa-ma atenta cand observi asta, iar eu voi veni sa il ajut sa faca fata acestor sentimente.”  Este extraordinar cand ii poti oferi copilului mai mare uneltele potrivte pentru a face fata agresivitatii, dar acest lucru poate fi coplesitor pana si pentru un adult. Nu lasa povara aceasta pe umerii copilului tau!

Probabil ca ti-ai dat deja seama ca nici unul dintre sfaturile de mai sus nu vor functiona daca puiul de om cel mare se „lupta” cu rivalitatea dintre frati, nu-i asa? Fiecare copil are nevoie de timp unul la unu cu fiecare parinte – este o „gura de aer proaspat” in care se simt auziti, intelesi, apreciati pentru ceea ce sunt. Este util sa ii reasigurati periodic de rolul special pe care fratele mai mare il are pentru cel mic : cum cel mic il vede pe cel mare ca un model de urmat. Dar, mai presus de orice, este foarte important sa transmiti si sa demonstrezi ca nimeni, niciodata nu va ocupa locul lui in inima ta, ca nu vei inceta niciodata sa iti iubesti primul nascut, indiferent ce s-ar intampla (sau pe cine ai avea in brate).

*****

Agresivitatea intre copii este un tablou care ne lasa, de multe ori, total nepregatiti. Nu stim cum sa reactionam si nu e usor sa alegi de partea cui sa fii. Din fericire, citind raspunsurile dr. Laura Markham la scrisorile parintilor care se confrunta cu astfel de probleme, imi dau seama ca nu trebuie sa adopti nici o tabara, dar sa imparti empatie si iubire. Exact atat de simplu, sau nu? 🙂

 

Rivalitatea intre frati. Cum sa nu o iei razna

Despre Laura Markham si cartile ei am mai scris deja. Daca va place stilul ei, va invit calduros sa descoperiti cele cateva articole ce au luat nastere pornind de la ideile ei, aici pe blog, folosind functia SEARCH/CAUTARE. Acum a venit randul unui nou subiect: rivalitatea intre frati.

Dupa ideile preluate (si aplicate din Parinti linistiti, copii fericiti a venit randul unui alt subiect, adanc legat de primul: rivalitatea intre frat, sau, cum frumos l-a denumit dr. Laura Markham – Parinti linistiti, frati fericiti. Cum sa crestem frati prieteni pe viata. 🙂

Sedinta foto netrucata :): 5 si aproape 3 ani
Photo credit: Bogdan Nita

Cartea este extrem de utila si trateaza diferite aspecte ale rivalitatii ce poate aparea intre frati, de la aplanarea conflictelor, exprimarea sentimentelor in conditii de siguranta, cum „arbitram” impartirea lucrurilor intre frati, diminuarea competitiei, incurajarea conectarii, etc.

Pentru cei/cele care se pregatesc (sau doar se gandesc 🙂 ) de venirea unui nou membru in familie, exista un intreg capitol unde se detaliaza foarte frumos modalitati prin care puteti asigura o primire calduroasa bebelusului, dar si cum sa treceti de primele luni, oferind relatiei dintre frati un start bun si trucuri pentru a aplana micile conflicte ce pot surveni cand bebe numarul 2 incepe sa mearga de-a busilea.

In primul rand, voi sublinia si in scris (verbal am asigurat, de fiecare data, fiecare mama coplesita de evenimente!) ca rivalitatea intre frati este un lucru firesc si nu trebuie privita ca un eveniment apocaliptic in viata voastra de familie.

… fiecare om este programat genetic sa-si protejeze resursele care il ajuta sa supravietuiasca, iar copiii nostri depind si intra in competitie pentru ceea ce reprezinta pentru ei resurse impartante – timpul si atentia parintilor.

Pentru copilul unic, pana la un moment dat, aparitia in familie a unui nou copil este un eveniment foarte important.

  • Nu il subestimati si nu il obligati sa accepte situatia ca un adult (intelegator, empatic) pentru ca nu poate face acest lucru.
  • Oferiti copilului mare timpul necesar sa accepte situatia.
  • Copiii sunt cea mai importanta misiune a noastra, nu crestem roboti si nici fabrici, crestem OAMENI. Rolul tau ca parinte trebuie sa fie dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor tai.
  • Nu obligati copilul sa fie generos emotional inainte de a fi pregatit pentru acest pas. Primul exemplu este parintele, ori reglarea propriilor emotii este cel mai greu lucru din lume, dar este, totodata, ingredientul necesar pentru un parenting de calitate.
  • E important sa ne recunoastem greselile (si limitele), sa gasim forta de a ne reechilibra si sa descoperim curajul de a ne reconecta cu copiii.
  • Felul in care tu, ca parinte, disciplinezi copilul va deveni modelul sau de solutionare a problemelor interpersonale. Alegi fuga/echivarea/violenta/diaologul/cooperarea? Transmiti mesajul ca este modul „corect” de a rezolva problema.
Ce NU functioneaza pentru a stopa/contracara rivalitatea intre frati

A. Criticarea cu asprime a copilului

B. Rusinea

Sedinta foto: Matei (5 ani) + Petru (2 ani si 10 luni)
Photo credit: Bogdan Nita

C. Invinovatirea

D. Pedepsirea

E. Pozitia judecatorului omniprezent si omnipotent – Nu, nici macar daca ascultati faptele si dati dreptate copiilor, in mod echitabil.

Ce a functionat la noi?
  1. Explicarea emotiilor, intr-un limbaj accesibil copilului. Emotia nu este rea, copilul nu este „rauvoitor”. Prin exprimarea emotiei (in functie de varsta, verbal, printr-un desen, printr-un joc) o scoatem din inimioara, o „disecam” si invatam cum sa o gestionam fara a face rau celuilalt. Revin cu sublinierea importantei EMPATIEI 🙂
  2. Stai alaturi de copiii tai pe podea (la nivelul lor) si cautati (impreuna!) modalitati de a rezolva problemele (fara sa se atace reciproc) si gasiti metode de a transforma tensiunea in apropiere.
  3. Timp special cu fiecare dintre copii 🙂 Da, consuma energie vitala pentru mama/tata, dar este piatra de temelie a unei relatii puternice intre frati. Cum? Fiecare copil va fi asigurat (si REASIGURAT, ori de cate ori este nevoie) ca adultii sunt acolo, prezenti, deschisi si dornici sa se conecteze cu el/ea, sa ii ofere sustinere si timp de calitate.
  4. Activitati in care lucrati in echipa – O bataie cu perne in care MonstroMami este atacata de echipa Puternicilor Frati este jocul preferat de copiii mei, dar puteti alterna jocurile de forta cu cele mai linistite ca mima, ascunsa, jocul „de-a expeditia”, etc.
  5. Role play – folositi masinute, plusuri sau orice alta idee va vine. Jocul poate incepe de la parinte care va „pune in scena” o problema care a generat tensiuni intre frati. Copilul va interveni sau nu, important este sa ii captati atentia si sa il ajutati sa „elibereze” tensiunea prin ras sau plans.
Rivalitatea intre frati pentru mami/tati – NU UITA
  1. Crizele programate – In special la copilul mare, poti lasa sa se adune un naume bagaj de frustrari pe care sa le descarcati apoi intr-un mediu sigur, sub atenta supravegherea a adultului. Atentie insa! Trebuie sa poti „duce” tu, ca parinte, o astfel de descarcare de furie 🙂 Garantat, dupa „curatarea” aerului, copilul va fi mult mai dispus sa coopereze si sa se conecteze cu tine si cu cel mic.
  2. Pauza/STOP – Aici nu ma refer la celebrul deja „timp de linistire” aplicat copilului, ci la o pauza acordata parintelui. Este demonstrat deja ca un adult obosit, stresat, irascibil si preocupat va fi foarte putin (spre deloc!) dispus sa manifeste grija fata de sentimentele si nevoile altei persoane (fie ea adult sau copil). Cand sunteti coplesit de conflictele dintre copii si nu le mai puteti face fata cu calm si detasare, este util pentru toata lumea sa luati o pauza. Cateva clipe in care sa va reveniti, sa va luati mintea de la conflict si sa va bucurati inima cu ceva care va poate „reincarca” pot face minuni.
  3. Prevenirea conflictelor – Daca esti atent la comportamentul copiilor tai, vei putea descoperi, in timp, cateva „tipare” ce stau la baza izbucnirii conflictului deschis. Rivalitatea intre frati se poate deghiza sub multe forme. Uneori, poti inlatura din timp pericolul sau te poti pregati cu „trusa de urgenta” pentru a pansa eventualele rani.
  4. Abtine-te! Am invatat, in timp, sa nu intervin in relatiile dintre copii decat daca este nevoie sau unul dintre ei imi cere ajutorul. E drept ca astazi, copiii mei sunt mai mari putin si pot gestiona o parte dintre „intalniri” fara sa fie nevoie de mine, dar e bine de stiut. Acelasi lucru se aplica si la deschisul gurii 🙂 Tine-ti ideile pentru tine si ofera-le doar la nevoie. Poti fi surprinsa de inventivitatea copiilor in a gasi solutii 🙂
  5. Nimic nu e definitiv stricat, rivalitatea intre frati va trece prin diferite stadii. Luati fiecare zi asa cum vine si incercati sa faceti lucrurile sa se imbunatateasca treptat. E mult de munca, dar avantajele pe termen lung merita efortul !

Copiii invata sa faca pace atunci cand au ocazia sa se afle in situatii conflictuale si apoi sa si le rezolve – de unii singuri – folosindu-se de abilitatile care conduc spre finaluri pasnice: identificand si exprimandu-si propriile nevoi, ascultandu-i pe ceilalti, privind lucrurile din mai multe puncte de vedere si rezolvand problemele astfel incat toata lumea sa aiba de castigat.