Despre somn și cosleeping – variații pe aceeași temă

Mi-am tot propus să scriu despre obiceiurile de somn, despre ritualurile și multele modificări ce au avut loc la acest capitol în viața noastră. Din două motive – 1. pentru că sunt muuuuuuuuuuuuuuuulte mămici (și tătici, probabil, undeva în peisaj) exasperate de un anume ritual de somn al copilului din dotare care se întreabă în gând, apoi în fața prietenelor, apoi, mai vocal, pe grupuri de susținere sau în scrisori către „specialiști” CÂT MAI DUREAZĂ și 2. ca să nu uit eu (și implicit familia mea) ce drum lung am parcurs (pentru că DA, și eu am momente în care simt să nu mai rezist cu X situație de somn).

Bun! Dacă am clarificat scopul postării despre somn, să purcedem la derulat firul poveștii

Momentul O – Doi adulți și-o… pisică  Botez Mir 003

Odată, demult, am fost noi doi. Și pisica. Era defapt, un EL birmanez, dar din motive de ușurința a exprimării, vom păstra titulatura pisică. Era suficient loc pe canapeaua extensibilă pentru toți trei. Pisica avea când și când preferințe, dar locurile rămâneau oarecum aceleași. Burtica cu bebe nr. 1 a început să crească, la fel și numărul excursiilor nocturne la baie, așa că m-am mutat, pentru o vreme, la marginea patului. De unde îmi era mult mai ușor să mă rostogolesc jos, ca să fim înțeleși. 🙂

 

După câteva zile în care pisica a dormit cu domnul proaspăt tătic, am revenit și eu pe baricade aducând cu mine un pui de om. Urlător și, se pare, destul de indiferent la schimbarea zilei în noapte și invers. Pentru că jucam deja în deplasare (la mama! evident 🙂 ), am folosit recuzita din dotare – două paturi single și un coș de răchită arătos, cu drag cumpărat și amenajat pentru prințul moștenitor.

nani in cosulet

Maximul perioadei a fost și rămâne pentru eternitate noaptea în care la masa de ora 2-4, tati se împleticește artistic între cele două paturi single, încercând să înțeleagă de ce plânge copilul, de ce eu – tânara mamă convalescentă – cer insistent să îmi fie adus copilul să îl hrănesc și, cel mai important, DE UNDE ȘTIU CĂ PUIUL DE OM PLÂNGE. Acum râd, ai râs și tu, citind. Numai puiul de om știe însă de cât efort vocal a fost nevoie cu această fericită ocazie.

Odată ajunși acasă, 3 oameni (2 mai mari și unul mai foarte mic) și o pisică, ne-am reevaluat comportamentul de somn. De ce? Pentru că mi se părea pierdere de vreme să mă tot plimb cu copilul între coș și patul mare. Habar nu aveam pe atunci de cosleeping, de beneficiile lui și de alte asemenea. Dar am simțit, instinctiv, că locul puiului de om este lângă mama sa. Odată ce am descoperit cât de ușor se liniștea un pui de om în acest nou aranjament, am putut să ne bucurăm mai mult de somn bun, odihnitor, toți 3, pardon, 4. nani cu tati

Momentul T+1 – Cosleeping de voie 

Așa se face că ne-am bucurat unii de prezența altora și în patul mare. Mami și bebe dormeau mai mult și mai des. Tati doar câteodată. Vremea trecea, Făt Frumos creștea, patul nu-i mai ajungea. Încă de la început, locul lui a fost la mijlocul patului, având la dreapta pe mama și la stânga pe tata. Pe măsură ce forțele creșteau, a învățat să escaladeze pe câte una dintre laturi, ajungând până aproape de margine. Evident, se baricada portița de alunecare, se trăgea copilul de câte un picioruș dolofan înapoi în pat. Cândva, pe traseu, s-a cumpărat și una bucata pat de bebe (cadou de la bunicii paterni, de altfel) și s-a prelungit astfel câmpul de acțiune. Îmi amintesc zâmbind cum, după primele zile cu patul cel nou, lipit patului mare, asemănător unui pătuț special de cosleeping, încă mai căutai locul de la mijloc, la căldură, dintre mami și tati. Iar eu ajungeam, spre dimineață, să dorm cu jumate de corp în patul mic și alb, în timp ce tu îi dădeai trezirea omului muncii cu câte un călcâi strategic în obrazul plin de vise.

Când bebe numărul doi și-a făcut simțită prezența în burtică, a revenit în peisaj perna de alăptat, pe care am folosit-o, cu maxim succes, ca protecție de mâini și picioare în locuri sensibile. Ziua, fura pisica somn de voie încolăcită în pernă, seara cine apuca. nani 2 copii

La vremuri noi, obiceiuri noi de somn 🙂 Odată cu venirea în noua căsuță, pentru că tu erai deja mărișor și ne puteam înțelege, ai preferat, pentru o vreme și ghidat cu infinită dragoste de mine, să dormi în patul tău, dar dezlipit de patul mare. Stăteam lângă tine până adormeai, citeam povești, făceam conversație (mai mult sau mai puțin adormită) și apoi mă strecuram (vorba vine, că nu poți strecura decât ceva micuț 😛 ) în patul mare, lângă tati și/sau pisică.

Momentul T+2 – Somn de voie

Deși nu a trecut mult timp în care tu ai dormit separat de noi, părinții tăi, recunosc sincer că mi se făcea tare dor de tine! Da, erai aproape și până la plecarea mea la maternitate, nu a existat decât o noapte în care am stat departe unul de altul, parcă nu mai era la fel! Da, m-am bucurat să mă pot întinde în patul mare fără nici o grijă, dar mi-a fost bine și cu tine în coasta mea!

Cât eu am fost plecată să îl aduc pe fratele tău pe lume, tu, primul meu născut, ai rămas cu tati și cu bunicii. Știu că ai fost iubit, drăgălit și mereu în centrul atenției lor, dar mie mi-ai lipsit. Atât de tare încât am resimțit amalgamul de emoții inerente de altfel, post naștere, cu mult mai mult decât la propria ta venire pe lume. Poate pentru că nu te-am putut vedea deloc în timpul acesta… Poate pentru că îl priveam pe puiul mic, liniștit, dulce și alb, și mă duceam în timp înapoi, când tu erai doar un pui de om. Poate așa e normal să fie…o mamă cu mai mulți pui nu e completă decât avându-i pe toți alături.

Momentul T+3 – Fiecare cu locul și partenerul de somn

Odată cu venirea noului membru în familie, un nou ritual de somn s-a instaurat. După poveste, drăgălit și învelit de noapte bună, tati adoarme copilul mare și mami pe cel mic. Fiecare echipă doarme în camera ei. Am hotărât astfel pentru ca plânsul celui mic să nu îți deranjeze ție somnul. Zis și făcut. După vreo 3 săptâmâni, iarăși am schimbat ritualul. Pentru că tu, pui de om, deși ai (deja!) 2,5 ani, vrei să dormi cu mami. Așa că mami a ajuns să doarmă cu doi copilași – unul mai mișcăreț, altul mai puțin (încă). Plânsul lui bebe mic nu pare să te deranjeze, mami are câte o mână și jumătate de corp gata să alin(t)e pe fiecare dintre cele două minuni. După încă vreo săptămână, și tati renunță la porția de somn liniștit din camera băieților și vine în patul nostru mare-mare, numai bun să cuprindă toată iubirea și tot frumosul din lume.

Am rearanjat camera 🙂 Patul mare și patul mic au redevenit prieteni. Noi ne-am hotărât, încă o dată, să nu grăbim ritualul de somn. Încă o dată, mi-am propus să am încredere în voi, copiii mei, că îmi veți arăta cum este potrivit să creștem împreună și cum să ne bucurăm, alături, de toate clipele frumoase.

nani de voie

Momentul T+4 – Eu dorm cu bradul

Nu mai făceam nici un plan. Am decis să îți las ție frâiele, când vei fi pregătit să dormi în patul de copil mare, în camera băieților, o vei face. Mă bucuram de mirosul de copil dormind, visând. De pielea fină și de mânuțele căutându-mă prin așternut. De înghiontelile pline de zâmbet și de râsul din vis. Era bine. Cred că aș fi putut dormi și într-un deget, câteodată. Și a venit momentul împodobirii bradului. Și seara, tu, pui de om (3 ani și 10 luni) ai hotărât să dormi cu bradul. În camera băieților. Aproape că nu-mi venea să cred. Nici nu știam sigur dacă să mă bucur sau nu. Te-am lăsat să alegi tu. Și iată, clipa a venit.

Ai primit poveste de noapte bună, ai primit asigurarea că mama va veni dacă vei avea nevoie de ea. Și mama a venit, în primele 3-4 seri, de câte 3 ori. Adormeam cu tine și mă trezeam când eram solicitată dincolo, de fratele tău mai mic (1 an și 6 luni). Și iată că a trecut aproape o lună de când dormi separat de noi.

Au urmat câteva zile în care ai dormit iar lângă mine. În sufletul meu, cum ne place nouă să spunem. Și a fost exact așa cum îmi aminteam.

Aseară, iar ai cerut să dormi în camera ta. Probabil, cumva, se apropie momentul în care vei dormi tot mai des dincolo. Și e bine. Ți-e bine să fii tu stăpânul acestei decizii.

Glumeam spunând că o să dormi în patul nostru până pleci la facultate 🙂 Știam că nu va fi așa.

Deci, dragi părinți care vă întrebați, cât mai durează…. Există un final. Vă spun și eu, și povestea noastră. Vă poate spune fiul meu care a adormit până la 20 de luni aproape exclusiv la sân (și DA, eu m-am întors la muncă la 10 luni împlinite ale puiului), care a dormit până la 2 ani și ceva plimbat în brațe (atât la somnul de prânz, cât și la cel de seară), care a dormit cu părinții până la aproape 4 ani și apoi a început să CEARĂ singur, DIN PROPRIE INIȚIATIVĂ, să doarmă singur sau să rămână peste noapte la bunici, fără noi, părinții lui.

Cred cu tărie că fiecare etapă este unică. Încă o dată spun, clipele trec atât de repede, copiii se fac atât de repede mari, se transformă… și noi rămânem în urmă, cu gustul dulce al secundelor ce s-au dus. Sau cu gustul amar al regretelor că nu ne-am bucurat destul, că nu ne-am ascultat mai des și mai mult sufletul și copilul. Că nu ne-am bucurat mai mult, mai adevărat de aniii aceia frumoși, fără griji majore, fără probleme de viață.

Tu ce alegi? Să zâmbești amintirii sau să te încrunți regretului?

 

Lista cu lucruri UTILE pentru bebe ACASA

Continui seria articolelor listă, începută cu Lista pentru maternitate cu o nouă experiență, cea a unei colecții (mai cuprinzătoare pentru unii) de lucrușoare pe care le veți folosi odată ce ați ajuns acasă, cu copilul proaspăt născut.

Trecem peste emoția resimțită de toată lumea, trecem peste oboseala și stresul asociat evenimentului (curând vom povesti, pe larg și despre asta).

Din experiența mea și a mamelor pe care le cunosc, am creionat o listă cu lucruri utile pentru bebe (și îngrijirea lui) de la care cei interesați se pot inspira, să zicem…

  • În primul rând, un sistem de purtare sănătos, ergonomic (tot sărbătorim Săptămâna Internațională a Purtării în perioada 5-11 octombrie, cu o grămadă de concursuri, evenimente și întâlniri). La un nou născut se potrivește foarte bine wrap elastic sau țesut/ sling cu inele/ wrap-tai mic (până la 6 luni). Deși pare complicat, la început, NU E! De asemenea, pe lângă multele beneficii ale purtării sănătoase a copilașilor, sistemele de purtare ergonomice oferă mamei (sau tatălui) posibilitatea de a avea 2 mâini libere. Dacă sunteți din județul Neamț și vreți să aflați mai multe despre purtarea copiilor, vă așteptăm cu drag, în grupul dedicat, Babywearing Piatra Neamț. De altfel, astfel de grupuri de susținere există în multe alte orașe din România și din lume. Eu am descoperit mulți oameni faini prin intermediul întâlnirilor organizate de mămici inimoase și sunt mândra că fac parte din aceste grupuri.
  • Cădiță + măsuța/salteluța de înfășat. Noi am avut norocul de a primi ( de la un alt copilaș) o variantă 2 in 1, am iubit-o, ne-a folosit și am dat-o și noi mai departe altor copii. Este, din câte văd la o simplă căutare, destul de scumpă, dar o puteți folosi și la un al doilea copil și apoi o puteți dona sau vinde, dacă nu vă mai folosește. O variantă mai simplă este să schimbați copilul stând jos, pe o pătură mare, folosind o aleză absorbantă (dacă mama stă jos, iar copilul este la același nivel, efortul pentru spatele adultului este minim). O cădiță simplă, destul de mare și fără alte zorzoane este o variantă de cursă lungă, dar, la fel de bine, copilul poate fi spălat foarte ușor și în chiuvetă (la început) sau în cada mare, alături de unul dintre părinți.
  • Deși peste tot primul lucru (sau printre primele) apare menționat pătuțul copilului, părerea mea sinceră este că, mai ales pentru cele care decid să alăpteze (susțin alăptatul exclusiv până la 6 luni și apoi, concomitent cu diversificarea, până la minim 2 ani, asemeni recomandării OMS, dacă nu este evident sau dacă aceasta este prima postare pe care o citești de pe blog), cosleeping-ul este cea mai eficientă variantă pentru un somn odihnitor și mai puțin fragmentat, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Evident, dacă sunteți dispuse să încercați această variantă (sunt multe postări pe această temă, la o simplă câutare veți descoperi atât păreri pro, cât și opinii contra). Cu alte cuvinte, pătuțul NU ESTE UN MUST pentru un copilaș.
  •  Eventual, se poate culca puiul de om într-un coșuleț sau chiar în landoul căruciorului, dacă aveți așa ceva sau vă tentează sa cumpărați. Am auzit atât de multe istorii despre pătuțuri cu lenjerii colorate, cu laterale buretate, cu caruseluri ispititoare și dezamăgirea părinților că puiul nu vrea să stea în pătuț mai mult de 3-7 secunde… Am auzit și despre costurile unor astfel de investiții și cred sincer că, în cazul în care va fi nevoie și veți descoperi că micuțul dumneavoastră nu vrea să vă simtă aproape (deși mă îndoiesc!) și că este mai liniștit dacă doarme singur, separat, în patuț (deși mă îndoiesc, încă o dată), puteți cumpăra un pătuț. Frumos, simplu, vopsit cu vopsea pe bază de apă, desigur. Alegeți o saltea cât mai fermă. Nimeni nu vă poate garanta că cel mic va rămâne în pătuț odată ce l-ați cumpărat, dar este un lucru pe care îl veți descoperi, la timpul potrivit. Personal, am apreciat somnul câștigat având băieții lângă mine, am apreciat chiar și semitrezirea (sau trezirile nocturne), la fel cum au apreciat și ei, puiii de om, apropierea de mine și de tati. Bonus, minunatele dimineți în care soarele răsărea odată cu piciorușul grăsuț care poposea în ochiul meu stâng sau în coasta mea dreaptă. 🙂
  • Cel puțin în primele 2-3 luni, dacă cel micuț are nevoie să fie schimbat pe parcursul nopții, este foarte utilă o lampă de veghe sau chiar o veioză de sare. Aceasta din urmă are și rol terapeutic, după cum aflăm de la Viațaverdeviu. Lumina făcută de o astfel de lampă este atât de suavă și de liniștitoare, încât mie îmi vine să țin lampa aprinsă chiar și când nu ar fi nevoie. Varianta mai puțin luminoasă (și mai ieftină) este un animăluț care se pune în priză, cu leduri colorate).
  • În ceea ce privește căruciorul, iar nu mi-a făcut cu ochiul ideea, nici măcar la primul copil. Abia când ne-au năpădit căldurile cele mari am considerat necesar să cumpăr așa ceva. Fiind adepta lucrurilor practice, am ales un cărucior care se putea lăsa pe spate aproape complet, ușor de strâns și transportat, cu loc generos pentru bagaje și fără multe accesorii. Evident, este înțelept să adaptați aceste recomandări la situația voastră: dacă circulați mult cu mașina, mare atenție că plimbătorul de copii să încapă în portbagaj (și eventual, să mai rămână loc!), dacă veți face multe plimbări prin zone cu teren accidentat (cum sunt multe trotuare în țara noastră!), e bine ca roțile mari să aibă și sistem de blocare și suspensiile să facă față. Nu cred că un cărucior 3 în 1 își merită căruța de bani. Am preferat să iau lucruri care să întrunească acele condiții care erau importante pentru noi, lăsând la o parte firma, culoarea sau mai știu eu ce fițe din lumea cărucioarelor. Mare atenție cât de greu este căruciorul, raportat atât la capacitatea de a căra a mamei, cât și la locurile în care va fi plimbat (lift, scări, pante, etc.)
  • Scoica auto – aici este neapărată nevoie sa fie OMOLOGATĂ. Verificați (preferabil înainte de a cumpăra!) ce fel de sistem de prindere există în mașina voastră – cu centuri (clasic) sau ISOFIX. Cea mai sigură modalitate de a transporta un bebeluș/copil în mașină este în scaunul de mașina, o perioadă cât mai lungă de timp cu fața în sens invers sensului de mers (un filmuleț dramatic, dar foarte convingător aici)

     

  • Consumabile : scutece de unică folosință (mare grijă la mărimea aleasă!) sau scutece textile, ser fiziologic (o butelcă de perfuzie din care scoateți cât va trebuie cu un ac și seringă este cea mai comodă variantă), comprese sterile, vată/tifon, alcool alb 70 grade C sau spirt medicinal pentru buric, gel/săpun pentru cap și corp cât mai blande cu pielea copilului (există păreri conform cărora este preferabil să îl spălați exclusiv cu apă, cel puțin la început, în prima lună măcar), o cremă pentru funduleț/lanolină pură – NU SE FOLOSEȘTE DECÂT LA NEVOIE, eventual un ulei de masaj (cât mai natural, de măsline, de cocos sau unt de shea).
  • Haine pentru nou născut – Oricât de drăguțe vi s-ar părea, NU CUMPĂRAȚI multe haine de mărime NN(nou născut sau 0-1 lună). Câteva schimburi pe care le veți roti de câteva ori și apoi veți trece la următoarea mărime. Alegeți haine din bumbac, ușor de îmbrăcat/dezbrăcat (cu fante pe umăr, cu capse pe lateral). Nu cădeți în capcana de a alege lucruri cu multe șnurulețe, fundițe, cu piese sau decorațiuni textile detașabile, care pot zgâria sau incomoda. Pentru început, sunt suficiente câte 4-5 body-uri, 4-5 pantaloni cu botoșei, 4-5 costumașe cu totul de interior, câteva perechi de șosete. Body-urile maieu sunt utile în orice anotimp, putând fi suplimentate cu vestuță/bluză cu mânecă lungă, în funcție de temperatură. Pentru exterior, 1-2 costumașe tip overall care pot fi îmbrăcate ușor. De asemenea, 1-2 căciulițe mai groase (pt iarnă) sau pălării de soare/băscuțe, pt anotimpul cald. Foarte practice sunt costumele tip cosmonaut pentru iarnă, dar 2 sunt suficiente! 🙂
  • Câteva păturici, de grosimi diferite – Alegeți materiale naturale (bumbac sau lână), culori frumoase și texturi care pot fi folosite în diverse împrejurări. De asemenea, puteți avea la îndemână câteva bucăți de finet, cu utilizare multiplă – de pus în cărucior, pe pat, de învelit piciorușele, de pus pe umăr când țineți copilul să scoată aerul afară, etc. Se pot cumpăra bucăți mai mici din comerț sau la metru, din care faceți câte bucăți vreți voi (se face doar tiv pe margine, nu e greu și e destul de ieftin). În aceeași categorie intră lenjeria de pat (cu sau fără apărători de pătuț – nu sunt utile decât mai târziu, în primele 2 luni copilul nu este foarte mișcăreț!) și sacul de dormit pentru bebe (preferabil plăpumioarei pentru că bebe nu se poate sufoca astfel, iar pentru cei care dau mult din picioare/se dezvelesc poate fi o soluție).
  • 2-3 prosoape mari – mi se par mult mai practice decât cele speciale, cu „glugă” și pot fi folosite o perioadă mai lungă de timp.
  • Un termometru bun – pentru verificarea temperaturii apei (știu varianta „cu cotul” dar, cel puțin pentru părinții începători, cotul nu are gradații), pentru a verifica temperatura din cameră și pe cea a copilului (noi am avut inițial unul clasic, cu semnal sonor, apoi am primit unul cu infraroșu de frunte/non contact).

Lucruri pentru bebe de care Nu aveți nevoie:

  1. Jucării de bebe – pana pe la 2-3 luni (cel puțin). Același lucru pentru jucăriile de baie.
  2. Sterilizator, biberoane, tetine – decât dacă folosiți lapte praf pentru a hrăni copilul
  3. Încălzitor de biberoane, perie, soluție dezinfectat – idem pct. 2
  4. Mameloane de silicon, ceaiuri de lactație – sunt soluții la care se va apela în ultimă instanță, după ce veți discuta cu un consultant în alăptare
  5. Pernă pentru copil
  6. Produse „speciale” pentru copii ca detergent, balansoar, prosop cu colț/capișon, săpun de copii, linguriță de copii, bețișoare de urechi pentru copii, etc.
  7. Sistem de monitorizare – pentru o casă normală, cu distanțe mici între camere și oameni care sunt atenți la semnalele și nevoile copilului
  8. Medicamente minune pentru colici – nu cred în tratamente minune, voi scrie mai pe larg despre asta
  9. Ceai pentru bebeluși
  10. Cântar – este stresul tuturor părinților. Nu ajută cu nimic la dezvoltarea corectă și armonioasă și dă „dependență”. Este suficientă cântărirea 1 dată pe săptămână la medicul de familie/pediatru și după prima lună, 1 dată pe lună, la controlul lunar.

 

Concluzia este că pentru a crește un copil sănătos și fericit nu avem nevoie de foarte multe lucruri, ci, mai ales de apropiere, de atenție și răbdare. Copilul vostru va crește înconjurat de lucruri utile pentru bebe, va crește sufocat de lucruri inutile sau va crește înflorind cu iubire și atașament?

Cum e cu doi copii :)

Pentru că am prietene care nu au (încă) copilaş, sau au doar unul… Pentru că aud destul de des întrebarea  „Şi?Cum e cu doi?”… Pentru că vreau să nu uit, pentru mai târziu, experienţele de acum… Pentru că există oameni dragi care visează la, se pregătesc de sau negociază AL DOILEA COPIL…

Iată, deci, cum e la noi!

Naşterea – Deşi vorbesc despre 2 operaţii de cezariană, cea de-a doua a fost mai „mummy and baby friendly”, s[ spunem. Adic[, am ajuns la spital cu membrane fisurate şi bebe pregătit de venit pe lume. La 38 de săptămâni, parcă. Mi-am revenit mai repede, fără depresie , DAR am suferit aprig de dorul primului copil, fapt pentru care am cerut externarea cu o zi mai devreme. Revederea a fost foarte emoţionantă, iar primirea pe care i-a făcut-o copilul mare frăţiorului mic nu o voi uita niciodată. Îi iubesc pe amândoi de nu mai pot, dar într-un fel diferit.

Somnul – În mod sigur, cel mic are la activ mai puţin somn decât fratele său, când era la această vârstă. Pe de o parte, pentru că este de-a dreptul îndrăgostit de fratele lui cel mare, îl urmăreşte cu privirea (deocamdată 🙂 doar aşa) peste tot, îi soarbe orice gest şi cuvânt şi, prin urmare, când Matei e acasă, Petru cu greu se dă dus la culcare. Pe de altă parte, am prins o perioadă destul de rece şi trebuie să petrecem o mare parte din timp în casă, ori lipsa plimbărilor zilnice, în special la cel mic (fiind răcit şi afară ceaţă/vânt, îl scot 15-30 minute, odată la 2-3 zile) nu ajută somnul. Cel puţin la copiii mei!

Cosleep-uim cu mare drag, aliniaţi : Matei în patul mic, lipit de laterala patului nostru OFICIAL (în fapt, Matei doarme în „sufetul” meu, pe bucata mea de pat), mami (cu Matei în stânga) şi Petru în dreapta, la mijlocul patului mare, tati în continuarea şirului indian şi pisica, as in Mâţa, cum îi spuneam aici.

Masa – Ca şi fratele lui mai mare, Petru a fost şi este alăptat la cerere, dar am început diversificarea şi ne distram copios! Unul dintre primele semicuvinte învăţate până acum şi aproape primul în fiecare dimineaţă este PAPA 🙂 Da, încerc să integrez uşor uşor ceea ce mănâncă bebe Petru în alimentaţia noastră ovo-pesco-lacto-vegetariană. E puţin mai complicat uneori, dar timpul nu îmi permite mereu să îi ofer altceva decât consumă Matei. Oricum, acesta din urmă este un pofticios, aşa că alege să se înfrupte, adesea, din mâncarea de bebe. Gătesc preparate uşoare şi prefer să pregătesc mese echilibrate, de care să ne bucurîm împreună.

 Treburi casnice – Se distribuie în mod inegal între mine şi tati, cu ajutor din partea mamei, în limita timpului ei şi a dorinţelor/trebuinţelor noastre. Pentru că eu stau acasă cu puii, încerc să fac aproape toate treburile din gospodărie. Câteodată, întind rufe cu copilul cel mic „agăţat” în manduca şi spăl vase în timp ce îi interpretez (a se citi, lălăi) vreo piesă inventată celui mare. Tati e responsabil cu aspiratul, litiera pisicii şi căratul apei de la izvor. Glumesc, am noroc de un om bun la toate care mă ajuta cât şi cum poate, marele lui regret for ever and ever este că ţâţica lui nu produce nimic :P. Uneori şi al meu, dar asta e viaţa!

Timp liber – What?Ce-o fi ăla? :)) Fără exagerare, dar nu e imposibil să ai parte de câteva minute pe zi doar pentru tine. Depinde ce alegi să faci cu el. Eu îl „investesc” în blog, în lectură şi în paginile/grupurile pe care le administrez. E foarte adevărat că sunt momente când mi se face uşor dor de libertatea de dinainte de copii, dar sunt perfect conştientă că anii de acum trec atât de repede… De exemplu, 89% din acest post a fost scris cu cel mic în braţe, dormind. Evident, nu într-o singură sesiune de nani, dar e aşa dulce somnul în apropierea mamei … Aproape la fel de bun ca ciocolata înfulecată, pe ascuns, în debara, când mami are nevoie de o pauză, după o zi care nu pare să se mai termine!

Socializare – Mie imi plac oamenii. Şi îmi place să vorbesc şi să scriu. Când mă pornesc la una din astea două, greu mă mai opresc 🙂 , asta în caz că nu aţi observat. Socializăm deci organizat cu rude/prieteni/colegi şi dezorganizat oricând se poate şi oriunde. Uneori, faţă în faţă şi alteori doar telefonic sau în mediul virtual. Numărul celor care ne calcă pragul nu este foarte mare pentru că încercăm să păstrăm, pe cât se poate, tabieturile şi programele copiilor, dar avem şi amici single, şi cupluri fără copii şi cu, în proporţii variabile. Nu suntem absurzi să vorbim numai despre odrasle şi tind să cred că amicii noştri apreciază relaxarea noastră şi modul optimist de a le descrie situaţia, când suntem întrebaţi. Suntem, totuşi, genul de părinţi care preferă să ia copiii cu ei şi să se bucure de ei în diverse contexte, aşa că cei doi crai şi ei, la rândul lor, destul de sociabili.

Timp în 2 – If there is a will, there will be a way, sau cum s-ar spune pe dulcele grai moldovenesc, „îi olecuţă” 🙂 Câteodată, seara, după ce adorm copiii, rămâne timp şi pentru asta. Mă pot lăuda că măcar o dată la 2 săptămâni las amândoi copiii câte 2 (!) ore la mama. Ultima dată, am plecat cu Omul la o ciocolata caldă, în mall. A fost un soi de întâlnire şi ne-am bucurat de ea, cu adevărat. E ok, zic, încă ne iubim şi ni se luminează privirile când ne întâlnim. I-am făcut doi copii, deci o să mă ţină minte veşnic 🙂 La modul cel mai serios acum, ne e bine împreună şi când apar mici probleme suntem destul de maturi să dicutăm şi destul de înţelepţi să uităm!

Hai că am făcut un articol lung şi ordonat! Sau, mă rog, aşa îmi place mie să cred… Revin cu alte detalii „la cerere”, că tot se poartă 🙂