Educator prenatal Lamaze la raport :)

Continuăm seria interviurilor cu Roxana, educator prenatal Lamaze în formare (deocamdată). Pentru că experienţele venirii pe lume a unor copii minunaţi mi-au dat târcoale – Adelina mi-a amintit atât de suav despre aceste trăiri, mi-am adunat timpul şi am ascuţit peniţa să aştern aici o poveste 🙂
Cine ești tu și cum ai ajuns aici, pe blog?

Bună! Sunt Roxana, mama a doi băieți minunați, unul de 7 ani și cel mic de 2.  Lucrez de mai bine de 11 ani în comerț și îmi place acest domeniu deoarece este unul competitiv, energic, unde lucrul în echipă este important și provocator.

Din aprilie 2017 sunt în curs de formare ca educator prenatal Lamaze, cursul l-am urmat la Cluj, la Cuibul Berzelor cu Nora Niculescu, doula, educator și formator Lamaze.

Am ales să fiu educator prenatal deoarece în sarcina mea cu cel mic am descoperit mulți oameni minunați și am aflat informații prețioase pe care doresc să le împărtășesc și viitoarelor mămici. Astfel, este un MULȚUMESC către Univers și îngerilor mei de pe pământ!

Domeniul acesta al maternității pur și simplu mă împlinește și mă simt îndrăgostită de gravide și bebeluși, și îmi doresc să contribui la schimbarea nașterii în România. Iubesc ceea ce fac!

Cui te adresezi? Unde poți fi găsită?

Prin intermediul cursului prenatal mă adresez viitorilor părinți, graviduțe și tătici, deoarece așa cum pentru a concepe un copil este nevoie de 2, la fel este nevoie de ambii parteneri în momentul nașterii.

După cum zice și Michel Odent, un minunat dr. ginecolog: nașterea trebuie să aibă loc într-un cadru intim și liniștit.

Cursul Lamaze în Suceava se desfășoară într-un apartament, un cadru liniștit și familiar, structurat în 6 întâlniri a câte 2 ore pe săptămână, dar la cerere se poate face și în formă comasată. În cadrul întâlnirilor discutăm despre sarcină, naștere, perioada post partum, alăptare, îngrijire bebe și tehnici de confort și respirații pentru perioada pre și post natală.

Pentru înscrieri și detalii pot fi găsită pe pagina mea de FB sau prin mesaj la e-mail [email protected].

De ce să alegem un educator prenatal?

Un educator prenatal este o persoană ce are în bagajul de cunoștințe informații verificate, din studii realizate de persoane specializate din mai multe domenii (doctori, doule, moașe, psihologi etc.) cu impact asupra maternității.

Acum, când noutățile sunt la tot pasul și internetul abundă de păreri în contradictoriu, pentru viitorii părinți poate fi un real folos să afle informații sigure, concise, veridice şi clare.

Astfel, un educator prenatal ce se informează din surse sigure este de bun augur pentru viitorii părinți care nu știu ce și de unde să trieze și să adune datele corecte.

Ce înseamnă Lamaze și cum au ajuns ei în ţara noastră?

Educația prenatală Lamaze a fost mult timp confundată cu tehnică de respirație și cred că încă mai sunt multe persoane care așa asociază acest curs.

Lamaze International este o organizație non-profit, ce promovează sarcina, nașterea și creșterea nou-născutului ca fiind naturale, sănătoase și sigure. Știind cât de solicitante pot fi sarcina și nașterea pentru corpul și mintea unei femei, Lamaze este o sursă de informații pentru perioada maternității. Lamaze are se bazează pe câteva principii pentru sarcina, nașterea și îngrijirea nou-născutului:

  • Sarcina și nașterea sunt evenimente naturale și normale în viața femeii;
  • Corpul femeii este perfect creat pentru a crește și hrăni bebeluși;
  • Lunile de sarcină sunt necesare pentru bebeluși să se dezvolte și să crească, iar pentru corpul femeii să se pregătească pentru a da naștere, a alăpta și a deveni mamă;
  • Educatorii prenatali Lamaze ajută femeia să aibă încredere în corpul ei, în capacitatea nativă de a da naștere și în procesul de luare a deciziilor informate în ceea ce privește sarcina, nașterea, alăptarea și creșterea bebelușului;
  • Experiența nașterii afectează femeia și familia acesteia.

Lamaze a ajuns în țara noastră de mai bine de 10 ani și a venit ca un răspuns la nevoile gravidelor de a fi informate, înțelese, de a putea trăi sarcina și nașterea în mod natural și sănătos, de a combate mituri adânc înrădăcinate și de a înțelege toate schimbările și trăirile maternității.

Cursul Lamaze, pe lângă tehnici de respirații, prezintă fiziologia sarcinii și a nașterii, exerciții fizice, poziții în travaliu, masaj, tehnici de confort ce pot fi folosite, atât pe perioada travaliului, cât și în perioada post partum și ajută femeile să își redobândească încrederea în ele și pruncul din pântec.

Ești, înainte de toate, mamă. Cum a fost experiența sarcinilor și a nașterilor pentru tine?

Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt ar fi: WOW!

Sarcinile au fost minunate, cu micile schimbări hormonale și fiziologice, dar m-am simțit bine în pielea mea de gravidă şi au fost niște perioade deosebit de frumoase.

În prima sarcină m-am documentat din diverse surse: reviste, cărți, internet și experiențele celor din jur. Au fost de folos, dar nu suficient, pentru că totuși turnura ce a luat-o nașterea m-a depășit și am suferit mult că nu am avut nașterea care o visam și am simțit că s-au întâmplat evenimentele departe de mine și am fost condusă spre cezariană. Pruncul născut și experiența trăită au fost niște lecții minunate de viață, pe care în timp am ajuns să le înțeleg.

În cea de-a doua sarcină am urmat un curs prenatal, în București, pentru că la acel moment în Suceava nu exista așa ceva. Acel curs a fost și îmi este de folos. S-a văzut o diferență enormă între nașteri, trăirile și -cel mai important – încrederea dobândită în mine și asumarea deciziilor.

Cea de-a doua naștere a fost vindecătoare, împlinitoare, calmă, naturală și înălțătoare. Cursul m-a ajutat să înțeleg etapele nașterii, să trăiesc experiența mea proprie și să nu mă las influențată de poveștile celor din jur, să mă abandonez valurilor ce vin și să îmi întâmpin copilul cu calm, relaxare și iubire. Toate le-am reuşit cu exercițiu, implicare și dorința puternică de a reuși să am parte de propria naștere.

Pentru mine, cursul prenatal a făcut diferența și de aici am pornit cu dorința de a ajuta și eu viitoarele mame.

Cum îmbini jobul de mami cu partea de educație pentru burtici?

Din dragoste pentru bebeluși, copii și mame s-a născut pasiunea și dorința de a sprijini și schimba ceva în domeniul maternității, astfel cele 2 “joburi” se completează și se susțin.

Dau gravidelor date din studii, cercetări, dar și propriile trăiri și experiențe și primesc poveștile, trăirile și tipologiile lor care mă îmbogățesc, motivează și mă inundă de o stare fantastică de mulțumire și împlinire. Prin întâlnirile de la cursuri, dar și prin cele periodice se realizează un schimb continuu de informație, energie, sfaturi și bună dispoziție, ceea ce o mamă are mereu nevoie.

Unde te vezi peste 3 ani?

Peste 3 ani voi fi un educator certificat, cu multe cunoștințe noi acumulate în urma diverselor cursuri, sprijin la naștere pentru femei și familiile lor, întemeietorul unui centru destinat părinților, gravidelor și pruncilor.

Ai un model feminin de conduită/comportament? De ce această alegere?

Da, am câteva modele care m-au susținut și învățat multe în a doua mea sarcină. Mă inspir și vreau să acumulez cât mai multe informații, dar ca și model al conduitei o am pe Nora Niculescu, formatoarea mea mă călăuzește în acest moment al călătoriei mele pe drumul educației prenatale.

Definește, în câteva cuvinte, un educator prenatal 😊

Educatorul prenatal este empatic, informat, obiectiv, flexibil, pozitiv și un bun ascultător și susținător.

Mesaj de final pentru cititorii mei…

În zilele noastre informarea este importantă, însă o informare corectă și o asumare a deciziilor luate sunt esențiale. Așadar, informați-vă și treceți prin propriile filtre informațiile obținute, iar deciziile luați-le conștient și asumat, mai ales atunci când vine vorba de sănătatea voastră și a familiei. Fiți flexibili și echilibrați!

Pentru viitoarele mame: parcurgeți minunata călătorie a maternității CONȘTIENT, cu ÎNCREDERE, POZITIVISM, CALM și RELAXARE!

Mulțumesc pentru interviu şi cuvintele frumoase, Roxana. Îmi doresc şi îţi doresc multe naşteri frumoase, clipe minunate alături de familii conştiente şi informate 🙂

Pentru voi cum au decurs aceste clipe? Aţi născut aşa cum v-aţi dorit? Mai aveţi curaj să treceţi printr-o altă sarcină/naştere? M-aş bucura să aflu cum se vede sarcina/naşterea prin ochiii altor femei şi sunt convinsă că marea majoritate a doamnelor şi domnişoarelor au poveşti care merită a fi spuse/scrise!

 

Garderobă la detox. Un webinar by Gabi Urdă

Pentru că unul dintre obiectivele mele de anul acesta are legatură cu garderobă şi stilul personal, mi-am luat pe acest drum câţiva parteneri 🙂

În primul rând, am participat la câteva webinarii organizate de Gabi Urdă. Ultimul la care am participat – Detox de garderobă – mi s-a părut WOW şi am vrut să vă povestesc şi vouă, aici, câte ceva despre ce anume ne-a povestit Gabi.

Voi nota, schematic şi simplist, câteva idei generale:

  • Înainte de a merge la cumpărături, conştientizează ce îţi place şi de ce (care sunt legăturile tale emoţionale cu respectiva piesă vestimentară).
  • Fă o listă cu ce anume îţi trebuie/îţi stă bine/ţi se potriveşte – nevoi reale ale garderobei tale şi verifică lista înainte de a merge la cumpărături.
  • Triază hainele pe categorii – ce rămâne sau nu în dulap, de ce rămâne sau nu.
  • Scoate tot (inclusiv accesorii) şi verifică pe rând, încadrând în fiecare categorie – editare conştientă.

Categoriile pe care Gabi Urdă le-a recomandat pentru a clasifica piesele vestimentare:

  1. nepurtate de 1-2 ani- dacă nu le porţi în următoarele 6 luni, out!
  2. nu îţi mai vin (poţi păstra haine cu 1 număr mai mici sau mai mari, ATÂT)
  3. sunt prea purtate (verifică periodic – pete, scămoşare, haine albe, flecuri ale pantofilor, etc.)
  4. au nevoie de reparaţii – programează repararea lor!!!
  5. avem prea multe asemănătoare – evită rutină vestimentară
  6. haine cu care nu te simţi bine, ai legături emoţionale cu ele care te blochează – vezi ce poţi dona/vinde

Reevaluează spaţiile de depozitare – Priveşti casa şi modul de depozitare dintr-o perspectivă nouă:

  • rularea unor articole pentru a fi vizibile mai uşor
  • sisteme noi de depozitare – cutii,saci de vidare,etc.
  • nu mai fura din spaţiile altora de depozitare 😛

Informează-te despre sisteme/soluţii de depozitare

Implementează!

Fă cumpărături la tine în dulap – dacă priveşti cu atenţie, vei descoperi noi modalităţi de a accesoriza/alătura hainele pe care deja le ai.

Porţi ceea ce vezi – lasă la îndemână, pe rând, lucrurile pe care vrei să le porţi (inclusiv la accesorii – curele, bijuterii)

Fă un pariu cu tine – 2 zile pe săptămână port fustă sau o culoare puternică, etc.

După ce faci curat în dulap, vei obţine un Spaţiu gol – lasă-l să te inspire, nu îl acoperi cu nimic.

Ia-ţi modelele potrivite în vestimentaţie – modă nu are vârstă, dar o femeie conectată la sine va simţi când e cazul să schimbe ceva 🙂

O pereche de pantaloni ar trebui să poată accesoriza măcar 4 ţinute

La cererea doamnelor prezente la întâlnire, Gabi a dat câteva sugestii privind locurile din care putem să adaugăm în garderobă câteva piese noi şi calitative: dresuri bune- Calzedonia, Tezenis, Penti (unii dintre ei), tricouri bune – Mango, H&M -bio, Collins.

Discuţia referitoare la blugi, Gabi Urdă susţine că o pereche de blugi buni este preferabil să fie indigo, nu rupţi, au talie medie şi buzunare intermediare, fiind puţin evazaţi jos (2 cm deasupra pantofului).

Despre pantalonii de stofă – Zara, H&M, Massimo Dutti, am reţinut că este foarte bine să faci un peeling (descămoşare) şi astfel le poţi prelungi viaţa.

Pot să vă spun că am început să aplic o parte dintre aceste sfaturi şi îmi dau seama că privesc astfel garderoba mea acum, mă raportez altfel la ceea ce am şi port. Mă bucur că am descoperit-o pe Gabi şi mă simt recunoscătoare pentru tot ce primesc din interacţiunea cu ea. De fapt, urmează un nou webinar la care abia aştept să particip la următoarea întâlnire care va avea loc peste mâine, 14 martie 2018.

Cel de-al doilea ajutor în călătoria mea privind garderoba este Otilia. Frumoasa şi talentata Otilia este o mamă care lucrează de acasă (uneori, având chiar mânuţe mici de ajutor), membru de bază în comunitatea WAHM Piatra Neamţ şi proaspătă posesoare de blog 🙂

De-a lungul timpului, viaţa ne-a adus împreună de câteva ori. O vedeam mereu atât de feminină, atât de sigură pe alegerile ei vestimentare şi a fost acolo, în preajmă, când mi-am propus să lucrez la stilul meu şi să las noua EU să se vadă şi în garderobă.

Otilia m-a ajutat cu idei, cu puţin curaj şi mi-am asumat apoi propunerile ei. Ea nu ştie încă, dar mi-e tare dragă şi mă bucur mult când văd cât a crescut ea şi afacerea ei.

Voi aveţi ajutoare în ceea ce priveşte garderoba? Oameni care vă inspiră şi vă sfătuiesc privind ceea ce vi se potriveşte? De unde vă cumpăraţi haine/accesorii/încălţări?

Experimentez privind culorile şi combinaţiile din dulapul meu. De câteva zile aplic un machiaj uşor, nu uit de parfum şi am redescoperit cât de bine mă simt când zâmbesc oamenilor dragi.

Sunt. Pastila de motivaţie şi culoare din decembrie

Eu sunt conştientă că Viaţa ne oferă multe provocări. Eu am ales să le primesc zâmbind, cu braţele deschise. Aşa cum eu am învăţat să mă bucur de toţi oamenii din viaţa mea, vă invit ca acum, în decembrie, să conştientizaţi LECŢIA pe care v-o oferă fiecare relaţie în care sunteţi parte.

Un mic exerciţiu pentru ziua de azi…

Eu sunt importantă și curajoasă. Eu merit să mă bucur de reuşitele mele. Eu sunt frumoasă pe interior şi zâmbetul meu este cald. Eu sunt aici pentru că misiunea mea este importantă pentru dezvoltarea mea, ca persoană. Eu sunt un om bun şi am voie să mă iert pentru ceea ce greşesc. Eu sunt Acum, Aici şi merit să atrag în jurul meu oameni buni, frumoşi care să mă înveţe/ajut să cresc.

Eu sunt cel mai bun prieten, dar eu sunt şi cel mai mare duşman pe care viaţa mi-l va oferi. Eu trebuie să îmi permit să mă ridic, de fiecare dată, după ce am căzut. Eu sunt obligată să îmi permit să îmi repar rănile, să îmi vindec durerile şi să merg înainte, cu putere reînnoită.

Eu sunt pregatită să îmi ofer mie cele mai bune prilejuri de creştere şi devenire. Eu sunt dispusă să iubesc, să cred, să râd, să trăiesc exact aşa cum îmi doresc. Şi momentele în care aleg să mă îngrijesc doar pe mine nu sunt clipe de egoism. Sunt clipe în care sufletul meu se pregăteşte pentru celelalte clipe în care ALEG, CONŞTIENT, să ofer din preaplinul inimii mele.

Eu sunt mândră de mine. Eu sunt datoare să încerc, să lupt pentru visele mele, să îmi depăşesc propriile aşteptări şi să devin cea mai bună variantă a mea.

Aş vrea să văd mai multe persoane care se respectă şi se iubesc suficient. Aş vrea să fim, fiecare dintre noi, mai conştienţi de valoarea noastră ca oameni, ca femei.

Aş vrea tare mult să ştiu cum vedeţi voi aceste aspecte. E important să te valorizezi? Cum faceţi asta şi ce anume vă ajută să rămâneţi conectate la propria voastră valoare, demnitate, încredere?

Takeda Club Piatra Neamt – o familie la antrenament

Sâmbătă trecută, pe 25 noiembrie 2017, am asistat, cu mic şi mare, la cea de-a doua competiţie de kumite pentru Matei – Cupa „Ştefan cel Mare”, ediţia a V-a.

Invitaţia oficială, pe pagina de FB a evenimentului sună aşa:

Clubul Musashi Piatra Neamț , Renshi Gabriel Mares, 6 DAN KYUSHOSHIN JU JUTSU, invită toți iubitorii sportului din Piatra Neamț la competiția anuală de interes național Cupa „Ștefan cel Mare” Ju Jutsu . Competiția, aflată la a V-a ediție, va avea loc sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 9.

Competiția propriu-zisă se desfășoară în stilul JU JUTSU TRADIŢIONAL JAPONEZ și cuprinde următoarele probe: KUMITE (luptă), KATA (exercițiu de luptă imaginar cu unul sau mai mulți adversari), KOBUDO ( exercițiu de luptă cu arma tradiționale japoneze) și AUTOAPĂRARE (tehnici reale de luptă între doi sportivi).

În pauză, cluburile participante vor prezenta exerciții și tehnici demonstrative specifice fiecărui stil. Intrarea pentru public este liberă.

Matei face karate (kumite) cu shihan Ionel Ioniţă, într-un minunat club – Takeda – şi fiecare dintre „tigrişorii albi” cum sunt numiţi a lucrat mult şi a depus eforturi serioase pentru a se prezenta cât mai bine la această competiţie.

Spun zâmbind că Takeda Club este o mare familie şi mă bucur mult pentru că puiul meu de om are parte de aceste experienţe.

Cum aşa, vor întreba unii dintre voi, poate…Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, voi începe cu începutul.

Copii fiind nici eu, nici soţul meu nu am făcut sporturi. De nici un fel. Aşa au fost vremurile atunci, atât s-a putut face în condiţiile respective şi sunt convinsă că ne-ar fi prins bine sau, măcar, ne-ar fi ajutat ca astăzi să vedem viaţa puţin altfel.

Când domnul soţ a prins „gustul” fotbalului, m-am bucurat pentru el, dar nu am înţeles pe deplin cât de mult contează o astfel de activitate. 🙂 Până când nu m-a prins şi pe mine „virusul” sportului. Mă duc zâmbind la orele de pilates şi sunt mândra că, mai nou, vine şi mama cu mine 🙂

Când Matei l-a cunoscut pe sensei (nu ştiu dacă dânsul îşi mai aminteşte, dar era 1 iunie şi rawissanta Cristina  a găzduit în spaţiul ei frumos ateliere „meşterite” împreună cu câteva membre ale comunităţii Work at Home Moms – filiala Piatra Neamţ, al cărui coordonator local sunt). Atunci, Matei şi Ionel Ioniţă au interacţionat pentru prima dată. Din partea vărsătorului meu sensibil şi extrem de prezent a fost un fel de… coup de foudre, adică potrivire perfectă. Pentru că şi-a dorit să facă parte din trupa tigrişorilor.

De atunci, am trecut deja prin muuuulte antrenamente. Ne-am cumpărat kimono, am început să deprindem, cu paşi mici, rigorile acestui sport şi am descoperit Takeda Club – o familie care creşte, se antrenează şi râde împreună.

La prima competiţie, cea de la Bucureşti, am avut îngrozitor de multe emoţii. Dovada stă şi vocea mult schimbată din înregistrarea luptei. Acum, m-am bucurat să descopăr că puiul de om ce va avea 6 ani peste mai puţin de 3 luni s-a maturizat mult. Este mai stăpân pe el, pe ceea ce simte şi este. Deşi a fost înfrânt, a reuşit să se bucure de luptă şi a privit cu ochi critic evoluţia lui, după meci.

Marea bucurie pe care am trăit-o este sentimentul apartenenţei la clanul Takeda. Fiecare luptă a fost urmărită cu sufletul la gură de marea de părinţi şi copii. Fiecare victorie sau înfrângere a fost resimţită ca într-o familie şi cred că acesta este un super dar pentru fiecare dintre noi.

Ca în fiecare familie, mai există discuţii în contradictoriu. În condiţii de stres, se mai ridică tonul şi e posibil ca unele orgolii să iasă uşor ciufulite. Dar… ca în toate familiile smart, totul e bine când se termină cu bine. 🙂

Fiecare nou antrenament este un nou prilej de socializare, de a îmbunătăţi tehnicile de lucru şi de a „lucra” la relaţiile cu prietenii de la karate, cum le zice Matei.

Ştiu că luna cadourilor nu a început încă, dar să spui MULŢUMESC, sunt recunoscător şi eşti important pentru mine nu are nevoie de o lună anume.

Aşa că… Mulţumim frumos, shihan, pentru toată implicarea şi sufletul depuse în marea familie Takeda! Eşti „tată” nu doar pentru copiii care îţi poartă numele, ci şi pentru cei care, de-a lungul timpului, ţi-au trecut prin mâini. Sunt sigură că, peste ani, îşi vor aminti cu drag de clipele acestea, indiferent de drumul pe care îl vor alege!

 

O femeie puternica sau nu

O femeie puternica arata, poate, ca toate femeile. Orice culoare de par sau constitutie ar avea, o femeie puternica se va deosebi prin puterea de reactie sau, din contra, prin lipsa unei reactii, uneori.

O femeie puternica nu va ridica (neaparat) greutati la sala de forta. Poate nici mobila prin casa nu o va muta, fara ajutor. Va cara, periodic, sacose cu mancare/diverse spre si dinspre casa. Poate se va opinti ridicand un lighean plin de rufe proaspat scoase din masina de spalat rufe. Se va ridica pe varfuri sa intinda aceste rufe sau, in anumite cazuri, se va cocota pe un scaun, boscorodind ca nu e si ea mai inalta.

O femeie puternica poate nu va gati cele mai gustoase mancaruri intotdeauna. Va stapani cateva retete foarte bine sau va prefera sa gateasca doar ce „se mananca” fara a testa prea mult, pe langa.

O femeie puternica se va juca, pe covor, cu copiii. Desi, poate, e obosita. Sau trista. Va zambi celor din jur si va pleca, gales, genele Celui drag. O femeie puternica stie sa dojeneasca si sa alinte cu vorba, cu fapta si chiar cu gandul.

Contrar asteptarilor si credintelor comune, o femeie puternica va plange, uneori. Pentru ca i-au fost inselate asteptarile. Pentru ca a obosit. Pentru ca nu gaseste solutie. Pentru ca simte ca e greu.

Din nou, o femeie puternica va alege drumul pe care merge. Oamenii pe care ii vrea langa ea. Sacrificiile pe care le face. Bucuriile pe care le imparte. Iubirile in care crede si cele pe care le lasa sa se stinga.

O femeie este puternica daca se simte astfel. La fel cum o femeie este frumoasa daca se simte astfel. Nu am pretentia ca detin adevarul suprem despre femei, dar, pentru ca sunt una, dati-mi voie, sa cred ca, inainte de orice, o femeie puternica este un cumul de clipe, trairi si actiuni.

O femeie este, de multe ori, un mister. Pentru multi. Merita sa ai langa tine o femeie puternica? Ai curaj sa tii langa tine o femeie puternica?

Da, poate femeia puternica va riposta cand o ranesti. Cand o faci sa planga sau cand alegi o Alta. Va intelege daca ii explici, poate. Dar o vei face? O femeie puternica va crede in tine, va ramane langa tine atata vreme cat meriti si stii sa o faci fericita, sa o faci sa se simta apreciata, dorita, iubita. Va ghici, intotdeauna, cand lucrurile se schimba. Din lucruri mici, din taceri si ridicari de spranceana, va simti ca locul ei in inima ta e amenintat. Va stii, uneori inaintea ta, ca a pierdut lupta.

Te va pastra mereu in suflet si in timp, probabil ca iti va sterge o parte dintre pacate. Pentru a se proteja pe sine si pentru a te face pe tine demn de iubirea ei.

Nu oricine stie sa recunoasca o femeie puternica. Nu oricine are curaj sa se lase cu totul pe mana ei. Poate nici nu merita oricine o astfel de femeie. Timpul va spune, de obicei, daca a fost sau nu. Daca a lasat semne demne de mentionat sau nu. Si nu, cu siguranta, nu va lovi cu pumnul sau palma.

Femeia puternica este copil in suflet, poate. Va visa, va dansa si va rade. Va povesti purtand in priviri stelute, va rosi unui gand, va lacrima unei emotii.

Ca orice om, si femeia puternica poate gresi. Isi poate alege gresit Omul sau calauzele. Poate sa cada sau sa se impiedice. Poate sa se inalte prea sus si sa isi arda aripile. Sau sa isi zdreleasca genunchii, dupa caz. Se va ridica mereu, demna si se va scutura de praf sau de regrete. Va analiza, cu intelepciune, daca e cazul sa continue sau sa se opreasca.

O femeie puternica va cere ajutorul fara teama si il va accepta, fara jena, cand ii este oferit. Va sti sa recunoasca greseala sa, dar si pe a altora. Va corecta putin sau va taia in carne vie pentru a modifica ADN-ul.

Puterea unei femei nu sta in contul din banca, in victoriile din sala de sedinte si nici macar in frecventa sau calitatea tratamentelor cosmetice sau chirurgicale la care se supune.

Taria ei vine din inima. Din ochiul interior si din balanta cu care va vedea si va judeca tot ce o atinge. Din degetele cu care va mangaia suprafata sau cu care va cauta, pe intuneric, dedesubturile.

Poate nu vei cunoaste sau REcunoaste niciodata o femeie puternica. E cersetoarea din colt care intinde mana tremurand sau mama batrana care asteapta sa o intrebi cum ii mai e. E sotia care iti zambesti dimineata sau iubita care iti iarta tacerile, chiar daca nu le intelege mereu. E sora pe al carei umar plangi sau colega de birou care iti imprumuta radiera. Poate fi oricine.

Daca ai ochi sa o vezi, zambeste-i! Nu ii ridica palate, adesea nu asta isi doreste. Nu ii asterne covorul rosu si nu ii lustrui pantofii, decat daca ti-o cere. Dar, respect-o!Strange in brate trupul ei! Mangaie-i inima, mai ales cand se apropie  furtuna. Da-i aer si timp. Sa creasca, sa devina, sa ierte, sa se intoarca. Dupa ce a plecat de tot sau doar s-a ratacit.

Nu o lega in lanturi si nu o expune ca trofeu. Nu-i intinde puterea pe toate drumurile si culorile tradarii. Nu o desconsidera si, mai ales, iubeste-o! Asa cum e ea. O femeie simpla, cu puteri nebanuite.

 

 

Gestionarea furiei la părinţi (conspect II)

Revin cu o nouă postare (rezumat/conspect) a ideilor desprinse din cartea Laurei Markham – Părinţi liniştiţi,copii fericiţi. Prima parte a notiţelor mele este aici şi mi-ar face mare plăcere să îmi lăsaţi câteva gânduri în ceea ce priveşte aplicarea ideilor de acolo, în viaţa voastră.

Astăzi, am ales să vorbesc (mă rog, de fapt, să scriu) despre Gestionarea furiei.

Porneşte de la luarea unui angajament: fără lovituri, fără înjurături, fără insulte şi fără ameninţări. De asemenea, fără ţipete la adresa copilului! Nu uita că, dincolo de ceea ce îl înveţi pe copil, îl influenţezi prin comportamentul tău.

Câteva idei simple (pe care le poţi imprima şi lipi undeva, la vedere!):

  1. Luaţi o pauză unii de la ceilalţi. Respiră!
  2. Ajutaţi-vă corpul să se elibereze de furie (mişcă-te, dansează, fă câteva mişcări de gimnastică).
  3. Schimbă-ţi gândurile pentru a-ţi schimba emoţiile. Curăţă traseul gândurilor tale 🙂
  4. Ascultă-ţi furia în loc să acţionezi sub impulsul ei. Permite-ţi să simţi emoţia până la capăt. De multe ori, exprimând furia faţă de o altă persoană, ne oferim prilejul de a adânci sau chiar degenera starea.
  5. Aşteaptă înainte de a disciplina. Asigură-te că nu iei nici o decizie sub imperiul emoţiei puternice.
  6. Evită pedeapsa fizică, indiferent de situaţie. Violenţa nu este NICIODATĂ soluţia.
  7. Evită ameninţările.
  8. Fii atent la tonul şi la cuvintele pe care le foloseşti.
  9. Recunoaşte că, de cele mai multe ori, o parte din vină îţi aparţine.
  10. Eşti încă furios? Află din ce cauză. Identifică sursa, acceptă şi treci mai departe. Nu te ataşa de furie!
  11. Acordaţi atenţie doar problemelor importante!
  12. Dacă te lupţi adesea cu furia, e cazul să mergi la terapie. Nu e ruşinos să ceri ajutor.

Cum poţi să aştepţi de la copii să îşi controleze emoţiile, când TU, adult, nu îţi poţi controla emoţiile şi, mai ales, manifestarea lor?

Indiferent cât de dificil este comportamentul copilului, nu este decât un strigăt de ajutor. Uneori, acel comportament solicită impunerea unei limite ferme, dar niciodată ca noi să fim răutăcioşi.

De la supărare la linişte – exerciţiu de 3 minute pentru gestionarea furiei

Minutul 1 – Ce gând te supără?

Minutul 2 – Gândeşte-te că ÎNTOTDEAUNA există măcar 2 variante ale aceleiaşi poveşti.

Minutul 3 – Ajută-ţi corpul să se elibereze de aceste emoţii. Cum?

  • Acceptă-ţi propriile emoţii.
  • Aminteşte-ţi că situaţia aceasta nu este o urgenţă.
  • Aminteşte-ţi că este bine să exprimi ceea ce simţi. Oricum, chiar dacă încerci să disimulezi, în faţa copilului, acesta va simţi. Mesajul pe care vrei să îl transmiţi este că emoţiile nu sunt periculoase.
  • Nu fii tensionat.
  • Trage aer în piept şi alege iubirea. Orice ai alege, opţiunile sunt, în esenţă: frică sau iubire. Lasă grija pentru copilul tău să îţi dea curajul de a alege iubirea. Iubirea pentru copilul tău, iubirea pentru copilul care ai fost tu cândva şi iubirea pentru părintele care eşti azi.
  • Acceptă emoţia fără să acţionezi.
  • Nu complica lucrurile.
  • Găseşte o modalitate de a-ţi procesa emoţiile.

Vestea bună este că odată ce spunem DA întregii palete de emoţii ale copilului, aceştia vor învăţa să şi le gestioneze într-un mod sănătos.

 

Ce faci CÂND te simţi copleşit

 

Concentrează-te asupra lucrurilor importante.

Găseşte sprijin.

Ajută-te singur

Învaţă din propriile greşeli

Ia-o de la capăt. Resetează întreaga situaţie

Apreciază-ţi copilul

Nu renunţa niciodată la copilul tău.

Continuă să alegi iubirea.

 

În fiecare zi ai o nouă ocazie, de a avea, tu şi copilul, interacţiuni care să vă vindece pe amândoi. Viaţa este suma alegerilor pe care le faci. Firesc, vei face şi alegeri greşite, dar fiecare nouă decizie poate înclina balanţa în favoarea ta.

 

De toamnă

De toamnă

Mă strâng în mine toată

Mi-e frig şi sunt plouată.

Mi-e sete doar de tine

Dar azi te pierd. Şi mâine…?

 

Mi-e ploaie şi mi-e crivăţ

Şi tot mai des, îngheţ.

Mi-s rănile pe faţă,

Mi-e dor! A naibii viaţă!!!

 

Şi picurii inundă şi atrii şi ventricol

Să fii mereu aievea, ce epitet ridicol!

Tu eşti, eu sunt, noi suntem

Şi tot mai des alegem.

 

E toamnă şi îmi pare că iar te regăsesc

Glumesc. Sau ţi se pare.

Dar încă nu-ndrăznesc

Să spun…EU DOAR IUBESC.