Cui îi e frică de colici?

După lista cu cele utile în maternitate și apoi cele trebuincioase acasă, după ce vii cu bebelușul, un alt subiect la putere este cel legat de colici. Mai exact, de temutii, atat de blamatii si fiorisii colici. De aici si titlul postarii mele, de aici si interesul meu de azi (când puiii mei de Om au depășit de mult perioada respectivă) pentru această modernă maladie.

Pentru că, din păcate, pornind în cercetarea mea de a descoperi ce sunt , cum îi recunoaștem, cum îi tratăm am ajuns la concluzia tristă că, deși toată lumea vorbește despre ei ca despre un bau-bau al primelor clipe alături de puiii de om, de foarte multe ori, nu sunt decât o mare păcăleală mediatică. Și ceea ce este mai îngrijorător este faptul că, deși ne repezim cu toții să dăm vina pe colici, de prea multe ori (din păcate) nici una dintre zecile (sutele, poate) remedii existente pe piață acum, care se laudă la televizor sau în prospecte că redau zâmbetul celui mic și liniștea mamei par să fie ineficiente. Acesta este un alt semn de întrebare pe care eu, personal, îl am în ceea ce privește diagnosticarea și tratamentul – dacă sunt colici, de ce nu există un leac universal, general valabil care să ajute?

Astfel, am decis să privesc și să expun problema puțin altfel. Sper ca demersul meu să fie util și îmi doresc să priviți, la rândul vostru, colicii cu mai multă detașare!

Pentru că multe dintre textele pe care le-am găsit în limba română despre colici nu m-au mulțumit pe deplin, tocmai pentru că conțin aceeași imagine fioroasă, chinuitoare dar fără leac (sau cu leacul sub forma unor remarci de genul celor întâlnite pe grupurile de mămici – „la noi a funcționat X, dar poți încerca și Z sau T” sau și mai savuroasa „cel mai bun este M, dar nu la toți copiii funcționează”, mi-am îndreptat atenția și spre textele în limba engleză.

Tot căutând și căutând, am descoperit informații clare, concise și mai aproape de ceea ce bănuiam că se ascunde în spatele temutelor zile cu colici asupra cărora te avertizează toată lumea, pe site-ul Mothercare.

Îmi permit să sintetizez puțin informația și să redau traduc (atât cât m-am priceput) câteva idei care sper eu, vor face puțină lumină în caz de… colici!

Ce sunt colicii?

Definiția oficială spune așa – avem de-a face cu colici DACĂ bebelușul plânge neconsolat (nu poate fi consolat după ce ați exclus foame/sete, cald, frig, somn, scutec murdar) 3 sau mai multe ore, timp de 3 sau mai multe zile dintr-o săptămână. Este un fenomen cu care se confruntă aproape 50% dintre copilașii cu vârste până la 3-4 luni. Cu alte cuvinte, nu ești nici ăl mai ghinionist părinte dacă trebuie să faci față colicilor, dar nici nu ești vreo specie de alien dacă nu te-ai întâlnit cu așa ceva.

De obicei, se crede că problemele digestive (în special aerul ingerat de bebe în timp ce mănâncă) duc la colici, dar nu este singura variantă. Profesorul  St.James-Roberts de la  Institutul de Educație din Londra este de părere că este vorba doar despre o dezvoltare incompletă a tractului digestiv, perfect normală. Mai exact, „Se crede că abilitatea de a inhiba plânsul se diminuează în timp, trecând de la un reflex la un comportament voluntar, această trecere având ca rezultat accesele de plâns neconsolat.”

Cum se manifestă?

De obicei, episoadele de colici au loc la aceeași oră din zi, în special seara sau în a doua parte a după-amiezii, când inclusiv nivelul tău, ca părinte, de energie și răbdare este la limita de jos. Veți găsi peste tot și referiri la durerea fizică, pe care bebelușul o manifestă strângându-și picioarele către piept sau arcuindu-se. Acest disconfort pe care îl numim, generic – COLICI – se manifestă, de obicei, între vârsta de 2/3 săptămâni și 3/4 (6) luni a sugarului.

Este important să evitați hrănirea excesivă (Mare atenție la semnalele non-verbale pe care le primiți!), adoptați o atitudine calmă când hrăniți sau vă ocupați de bebeluș (este de notorietate faptul că puiul de om resimte și oglindește agitația/iritarea/stresul părintelui, încă din burtica mamei), faceți-vă un obicei din a-l ajuta pe cel mic să eructeze, după fiecare masă (oricare dintre cele 2 poziții este în regulă, atâta vreme cât repetați la fiecare hrănire), încercați să hrăniți copilul ținându-l în poziție verticală.

Mare parte a copiilor vor trece ușor peste această perioadă dacă aveți atenție la aspectele menționate și NU necesită tratament medicamentos (RECOMANDAT de către medicul copilului), decât în cazuri rare.

Cum tratăm?

Pentru început, discută cu pediatrul copilului. Urmărește cât de des plânge, în ce momente ale zilei și cum se manifestă disconfortul pe care îl resimte cel mic. Verifică, împreună cu medicul, dacă există vreo altă problemă de sănătate pe care să o aveți în vedere. Dacă totul este în regulă, caută noi căi de alinare a puiului.

O parte dintre părinți au observat îmbunătățiri folosind metode ca:

  • Sistemele de purtare – adaptate vârstei și greutății copilului (sling, wrap elastic, wrap țesut)
  • plimbarea la aer curat (nou născuții/copilașiii TREBUIE scoși afară zilnic)
  • Menține copilul în poziție verticală măcar 30 de minute după masă.
  • Culcă puiul în plan înclinat la aproximativ 45 grade.
  • Redu lumina și nivelul de stimulare (fără TV, fără vizitatori obositori, fără agitație și gălăgie)
  • Schimbă mediul – încearcă o baie călduță sau plimbă-l pe cel mic în altă cameră.
  • Ascultă muzică de liniștire (sau sunete din natură) și dansează cu cel mic în brațe.
  • Încearcă terapia cu „zgomote albe” – sunetele scoase de un uscător de păr, de exemplu.

Dacă suspectezi că ar fi vorba despre aer acumulat în burtică, poți încerca, de asemenea să:

  • faci mișcări ușoare de masaj (tehnica I LOVE U, bicicleta cu piciorușele bebelușului, etc). Este foarte important să observi ce anume îi face plăcere puiului, să fii calm și gentil, să nu forțezi în nici un fel – dacă cel mic nu pare să se bucure de aceste mișcări, e în regulă să te oprești și să încerci mai târziu.
  • Spală-ți mâinile înainte de masaj și ai grijă ca atingerea ta să nu producă discomfort, fiind prea rece. Nu este nevoie de uleiuri de masaj sau alte substanțe.
  • Poți încerca remedii homeopate ca Chamomilla (Mușețel).
  • Poți încerca osteopatie craniană –o terapie destul de costisitoare care poate ameliora simptomele după 3-6 ședințe.

Dacă nimic din cele de mai sus nu par să aibă rezultatele scontate, încearcă să îndrepți terapia către tine!

  • În primul rând, conștientizează că NU ESTE VINA TA, deci NU TE ÎNVINOVĂȚI. Un copil care are colici nu este, în nici un caz, rezultatul abilităților tale de părinte sau al lipsei acestora.
  • Bucură-te de ajutorul cuiva apropiat în momentele respective – ajută să poți face cu rândul la plimbat copilul, când ajungi la limita răbdării.
  • Dacă ești singur(ă) și ai ajuns deja la capătul răbdării, ai dreptul la o pauză de 10 minute! Așează copilul în pătuț sau alt loc sigur, verifică să fie așezat confortabil și retrage-te din cameră pentru câteva minute.
  • Odihnește-te cât de mult poți, ori de câte ori cel mic e liniștit. Toate celelalte lucruri DE FĂCUT nu se fac singure, dar pot aștepta. Tu ești prioritară!
  • Hrănește-te corect, nu sări peste mese. Altfel, vei deveni slăbită și îți va fi infinit mai greu să reziști perioadelor cu colici. Ține la îndemână gustări sănătoase, în caz de nevoie. De asemenea, ar putea fi de ajutor să mâncați pe rând, tu și partenerul tău.
  • Socializează cu alte proaspete mămici – experiențele comune vă vor apropia, cu siguranță.
  • Nu uita că această perioadă este una TRECĂTOARE!

 

Din păcate, în țara noastră, unii medici tratează cu prea mare superficialitate colicile sugarilor și dau diagnostic ușor pentru reflux sau gaze tratabile cu tot felul de picături. Colicile sunt greșit tratate asemeni refluxului gastro-esofagian care presupune vomă în jet destul de lung și de înalt ca să treci pe sub el, care nu are legătură cu masa în sine (adică nu vine imediat după masă) ci poate apărea și la câteva ore după, plâns în timp ce mănâncă (din cauza arsurilor la nivelul gâtului datorate cantității de acid regurgitat), stare de neliniște generalizată și constantă. Chiar și în cazul unui diagnostic de reflux gastroesofagian, dacă puiul ia bine în greutate și mănâncă bine, deși vomită, nu necesită tratament medicamentos, ci doar supraveghere.

Pffffuuu, că lung a fost! Bun… Acum, dacă aveți amintiri dureroase din perioada cu colici și v-ar fi plăcut să știți aceste informații sau aveți în cercul cunoscuților burtici, dați mai departe!

 

Poveste de babywearing (BW) – și dacă n-ar fi…

Babywearing sau purtarea bebelușilor/copiilor este despre tine și puiul tău. Care te vrea alături. Care are nevoie să îți simtă bătăile inimii. Să îți simtă căldura. Să te știe aproape. Babywearing-ul este pentru tine și copilul tău. Care a venit într-o lume gălăgioasă, rece și puternic luminată.

Pentru mine, babywearing este urmarea firească a alăptării. Este o dovadă, în plus, de iubire și devotament pentru un boț de carne și emoții. Babywearing s-a „inventat” pentru a ține aproape pe mamă de pui. Pentru a permite mamei să aibă aceleași preocupări, fără a văduvi puiul de prezența ei caldă și iubitoare.

 

O mamă împinge căruciorul gol. Copilul e în brațe și e greu. Mama încearcă să împingă și căruciorul și să susțină greutatea copilului. E greu și ar vrea să nu fie așa. Ar vrea să fie într-o poieniță cu un râu, cu iarbă verde și fluturi zburdând. Copilul să râdă și mâinile să nu o doară. Să aibă timp să le facă pe toate. Să aibă puiul aproape, totuși. Căci i se rupe sufletul când îl aude plângând.

E gata să izbucnească în lacrimi când se întâlnește cu alte două mămici. Ele sunt mămicile care își poartă copiii. A auzit de ele, a citit câte ceva despre libertatea de care ele se bucură. De beneficiile purtării sănătoase. Beneficii atât pentru cel micuț, cât și pentru mamă.

Mămicile purtătoare zâmbesc. Ele merg în poienița din gândul mamei împingând căruțul. Ele arată ca și cum ar merge la picnic. Ele au la piept copii liniștiți. Unul doarme. Celălalt doar ce s-a trezit și gângurește cu somn pe gene, încă.

Babywearing este un alt cuvânt pentru iubirea caldă, frumoasă care îți inundă corpul de câte ori ai puiul în brațe.

Zodiacul copiilor – Recenzie

Pentru că toamna și-a intrat deja în drepturi și pare că frigul a venit de departe, hotărât să ne țină în case, am tras scaunul lângă foc, mi-am ascuțit pana și am pornit să scriu o recenzie cu miros de vară, pentru mine, pentru că am citit această carte în concediul de la mare.

Este vorba despre Zodiacul copiilor de Cristina Malacarne, apărut la editura Litera în anul 2009.

Pe parcursul celor 14 capitole (12 zodii + Introducerea + o secțiune privind calculul ascendentului), am fost curioasă să descopăr mai mulre despre astrologie care este, în opinia autoarei o metodă fascinantă de interpretarea a caracterului și destinului și un ajutor în plus pentru înțelegerea propriilor copii.

Deși sunt încă novice în domeniu, am descoperit, cu încântare câteva generalități, dar și lucruri de finețe despre fiecare dintre zodii. Mărturisesc amuzată că am tot căutat să descopăr feluritele calități (și defecte) ale zodiilor la mai micii și mai marii mei companioni. Am plecat de la ideea că ar fi drăguț să mă joc puțin, încercând să ghicesc zodiile copiilor din jur. Doar eram în concediu, nu?

Tiparul comportamental este acea serie de înzestrări și lipsuri cu care se naște fiecare dintre noi, dar va fi completat, pe parcursul vieții, prin experiențele traversate, de alte noi cărămizi alcătuind un tot unic și irepetabil. Cu alte cuvinte, zodiacul propune, dar omul dispune, nu?

Câteva linii directoare

  1. Zodiile de foc – Berbec, Leu, Săgetător – sunt guvernate de forță, curaj, entuziasm, vitalitate, impulsivitate, lipsa autocriticii
  2. Zodiile de pământ – Taur, Fecioară, Capricorn – sunt guvernate de caracterul practic, metodic, organizat, rațional, egoist, distant
  3. Zodiile de aer – Gemeni, Balanță, Vărsător – sunt guvernate de intelectualizare, vivacitate mentală, comunicare, superficialitate, instabilitate
  4. Zodiile de apă – Rac, Scorpion, Pești – sunt guvernate de intuiție, sensibilitate, receptivitate, dezordine, lene

Pentru ca educarea și distrarea a doi copii (mai ales într-un mediu nou) este o misiune destul de solicitantă, timpul mi-a permis doar să extrag câteva idei despre zodiile care m-au interesat. Iată o parte dintre notițele mele , cine știe poate vă stârnesc puțin curiozitatea…

  • Racul este destul de temător, înfricoșat de viață și foarte atașat de mediul familial. Are o fire emotivă, afectuoasă și sensibilă. Inteligența sa este bazată pe intuiție, fiind strâns legată de emotivitate. Punctele sale forte sunt intuiția, memoria, flexibilitatea. Trebuie să-și învingă tendința de a se lăsa ușor descurajat și să-și domolească nevoia extremă de a oferi și a primi dovezi de afecțiune. Este bine să fie ajutat să socializeze mai mult, să practice un sport pentru a-și spori încrederea de sine și să își învingă lenea.
  • Racul cu ascendent în Leu aduce un plus de energie și spirit întreprinzător, dar și nevoia de recunoaștere. Va socializa cu ușurință. Este afectuos și generos, pregătit să se sacrifice pentru cei dragi, dar poate fi și orgolios și susceptibil. Are nevoie de legături puternice cu familia, de siguranță și consens. Este un prieten adevărat, atent la exigențele celuilalt. Când se îndrăgostește, este un partener minunat, știe să ofere atenție și tandrețe, dar are tendința de a idealiza obiectul interesului său. Succesul său vine pas cu pas, dispune de o fantezie debordantă, talent de imitator și pasiune pentru muzică. Părinții trebuie să îl sprijine și încurajeze, să îl îndemne să practice un sport acvatic.
  • Compatibilitatea cu părinții – Leul să nu fie prea autoritar, iar Peștele să nu lase lucrurile la voia întâmplării și să încerce să găsească justificări pentru orice. Apelați la reperele fixe!

Mai precizăm odată că vorbim despre copilul din acestă zodie, o parte dintre caracteristici se pot schimba/cizela pe parcursul vieții.

  • Leul face gesturi teatrale pentru a atrage atenția. Este orgolios, susceptibil, supărăcios, dominator, caută mereu confirmări.Pentru a-l putea educa, apelați la onoare și demnitate (nu la pedepse și critici). Este înflăcărat, impulsiv și plin de viață, marcat de un profund simț al dreptății. Posedă o inteligență dinamică, interese multiple, dar este puțin dezordonat și incapabil să-și recunoască limitele și greșelile. În general, este orientat spre acțiune. Nu cunoaște jumătățile de măsură, se exteriorizează doar când este în centrul atenției. Din punct de vedere al sănătății, este predispus la aritmii, tahicardii și dureri reumatismale. Ar fi bine să învețe să își tempereze exuberanța când degenerează în aroganță și tendință de dominare. Trebuie să fie mai realist, să accepte și înfrângerile. Ca și ocupație, i se potrivește ceva independent și activ. Va practica sportul ca supapă pentru eliberarea energiei. Având un tată Leu, puiul de om va fi pregătit să îți apere ideile dacă adultul va încerca să impună voința sau disciplina proprie.
  • Leul cu ascendent în Săgetător este o personalitate onestă, dezinteresată și cu exigențe morale înalte.

Deși poate părea o lectură cam ciudată pentru concediu, mie mi-a plăcut și m-a relaxat să citesc atât cât am putut.

  • Vărsătorul este un idealist, care se va ghida după propriile principii morale. Pentru a fi educat, e bine să mizăm pe dialog, cu trasarea unor traiectorii clare și veghe de la distanță. Are o minte sclipitoare, deschisă, care nu acceptă condiționările și prinde lucrurile din zbor. De asemenea, posedă o extraordinară capacitate de exprimare și impunere a ideilor, o gândire flexibilă, nonconformistă. Uneori, poate fi cam aerian și îi lipsește capacitatea de concentrare. Poate fi afectat fizic de contuzii, entorse, probleme de circulație deficitară și/sau răni la nivelul pulpelor/gleznelor. Pentru că prezintă tentința de anxietate și somatizare, sunt utile tehnicile de respirație și relaxare. Prin dialog și exemplu personal, părinții îi pot întări voința oscilantă. Este un copil comunicativ și extrovertit, dar suportă cu greu autoritatea și legăturile convenționale. Este exponentul unei inteligențe remarcabile, va reacționa mereu la dialog și la simțul datoriei pentru a fi obișnuit să devină mai organizat. Are nevoie continuu de stimulente și experiențe noi pentru a crește, este înclinat spre studiile umaniste și artistice. Pune mare preț pe cultul prieteniei, este amabil și distractiv, plin de imaginație și lipsit de prejudecăți. Suportă cu greu orice fel de constrângere, inclusiv cea afectivă, deoarece, pentru el, iubirea reprezintă o comuniune de principii și idealuri. Pentru că este atras de multiple posibilități, pare a fi ezitant. Munca ideală trebuie să-i satisfacă nevoie de căutare și experimentare. Are puternice înclinații artistice, acoperind domenii dintre cele mai diverse. Ar putea fi convins să încerce sporturile de echipă și pe cele subacvatice.

Ultima zodie despre care am scris câteva amănunte este cea a Peștilor.

  • Copilul din această zodie se deschide vieții cu inima și apoi cu mintea. Este înzestrat cu o creativitate remarcabilă, o feminitate intensă, un farmec delicat și aparte. Pentru el/ea, relația cu familia este esențială și îi va influența întreaga viață. Este un prieten de încredere și vede prietenia ca pe o MISIUNE. Iubirea este scopul principal al vieții. Va atinge succesul urmărind propria cale, fiind protejat de Jupiter cu un noroc adevărat. Este artistul zodiacului.

Voi credeți în zodii? Citiți horoscopul? Aveți copii/cunoscuți pe care îi regăsiți în aceste descrieri?