Cand PREA MULT devine INSUFICIENT

Cunosc părinți care își văd copiii, mai mici sau mai mari, seara, înainte de culcare. Preț de jumătate, hai o oră, între cină și ora de culcare. Sau chiar familii (deși, nu sunt sigură că asta e termenul potrivit!) care se reunesc – părinți și copii minori – la sfârșit de săptămână. Cred că fiecare … Continuă lectura „Cand PREA MULT devine INSUFICIENT”

De ce mă școlarizez încă

Tocmai am terminat de digerat informațiile de la încă un curs. De parenting, de data asta. Ați fost la așa ceva vreodată? Eu nu! Până săptămână trecută. Și pare cel mai sănătos lucru pe care îl pot face acum, ca mamă a doi băieți. Viitori adolescenți, viitori iubiți ai unor fete, viitori soți si tătici. … Continuă lectura „De ce mă școlarizez încă”

La ceas de seara

Cum se face oare ca in februarie ma napadesc iubirile?Ma troienesc dorurile si ma adulmeca insistent visele? Cum se face oare ca marile iubiri se nasc incet sau fulgerator, dar intotdeauna trec dincolo de spatiu, de timp, de vremuri si de vreme? Cum se face ca mi se face un dor nebun de ochiii tai…..Desi … Continuă lectura „La ceas de seara”

Suntem pierduti…

Sunt o persoana care isi doreste sa vada mereu partea plina a paharului.Imi place sa zambesc, desi nu am tot timpul motive si uneori, nici macar chef sau timp. Imi place sa cred in oameni, sa vad mereu BINELE din ei, bunatatea. Puterea lor de a se indrepta, de a fi mai buni este imensa, … Continuă lectura „Suntem pierduti…”

Zi cu putine cuvinte sau WORDLESS

Azi am vorbit putin.Am impresia ca ti-am spus multe si tu ai inteles doar putine.Nu-i nimic.Avem vreme si maine.INCA mai avem vreme. Mi-esti drag.Asa cum mi-e draga perdeaua de nori ce apara soarele de sulitele viselor noastre.Mi-esti drag asa cum mi-s dragi frunzele si pomii si iarba.Mi-esti aproape, asa cum mi-e bataia inimii mele si … Continuă lectura „Zi cu putine cuvinte sau WORDLESS”

Restul…stii…

Dragul meu, Incep un nou an.O noua zi.O nou etapa.O noua secunda a zborului meu.Inca te caut.Uneori, simt in jurul meu adierea firava a surasului tau.Ai fost aici…Oftez.Abia ai fost, dar eu…eu, ei bine, eu am venit prea tarziu.Asa mi-e dat mie.Sa te caut mereu.Sa te ghicesc in fiecare muritor ce imi saruta visele, sa te deslusesc prin ceata unor vorbe frumoase pe care unii mi le inchina, altii mi le soptesc si doar unii, cei mai „aproape”, mi le scriu cu degetul pe umar, sau pe frunte, sau pe … Continuă lectura „Restul…stii…”