Păturica lui Jane – o poveste pentru toate vârstele

De-a lungul timpului, am citit destul de multe cărţi pentru copii. Cei de la Cartea Copiilor sunt mereu activi şi ne oferă periodic titluri noi, numai bune de devorat şi iubit. Păturica lui Jane este una dintre aceste cărţi 🙂

Jane şi a ei păturică a poposit în casa noastră cu câteva zile înainte de Sfintele Paşti, dar  vremea a trecut repede repede, între timp a venit (cu adevărat!) şi primăvara, deeeeci…ne-am cam mutat afară, la soare şi la gâze interesante de observat. Aşa că vom vorbi despre Jane şi povestea ei abia acum.

Cum mi-a captat atenţia Păturica lui Jane?

Nu ştiu voi cum alegeţi cărţile pentru copii, dar eu citesc micile „prezentări” de pe site-urile de unde comand de obicei. Aici, am o mare bilă albă pentru profesioniştii de la Cartea Copiilor pentru că oferă câteva fotografii din carte, grupa de vârstă pentru care povestea este potrivită, un mic intro în poveste şi câteva detalii despre autor/ilustrator.

Pe mine, m-a convins următorul paragraf:

„Păturica lui Jane” (Jane’s Blanket) este singura carte pentru copii scrisă de marele ARTHUR MILLER (1915–2005), autorul unor bine-cunoscute piese de teatru care au marcat literatura americană a secolului XX, precum „Vrăjitoarele din Salem”, „Vedere de pe pod” sau „Moartea unui comis-voiajor”. Jane, fetița din această poveste simplă și plină de duioșie, își dă seama, încetul cu încetul, că totul se schimbă odată cu trecerea timpului și că uneori trebuie să lăsăm în urmă unele lucruri dragi pentru a crește.

Copiii mei nu au avut neapărat păturica/animal de pluş preferat fără de care să nu meargă nicăieri, până la vârsta aceasta (aproape 4, respectiv puţin peste 6 ani). Dar, ca marea majoritate a copiilor ( şi a adulţilor, aş îndrăzni să recunosc!) au obiecte preferate, pe care le iubesc şi după care tânjesc, în anumite momente.

E normal să fie aşa, adult fiind îmi place să scriu la laptopul meu şi să îmi beau ceaiul de dimineaţă dintr-o cană anume. Pentru că lucrurile noastre ne induc, în afară de senzaţia de familiaritate, o putere de a gestiona o zi sau o situaţie nouă cu o anumită siguranţă.

Aceasta este cheia în care am primit noi povestea. Am dezbătut destul de mult cu Matei cum viaţa te ajută să creşti, cum asta este un lucru bun şi cum schimbarea este bună, nu trebuie să ne sperie. Aici, în contextul în care vorbim destul de des despre faptul că din toamnă, Matei va deveni şcolar, nu va mai merge la grădiniţă, va avea un colectiv nou şi doamne învăţătoare care vor contribuie la sporirea distracţiei de la această minunată vârstă 🙂

Imaginile clare, colorate fix cât trebuie şi textul simplu, pe înţelesul copiilor ne-au ajutat să parcurgem povestea uşor. Am gustat etapele prin care Jane trece  – de la un bebeluş micuţ, care are nevoie de mama în fiecare clipă (pentru a se hrăni, pentru a se distra, pentru a socializa) până la Jane domnişoara care devine independentă, care înţelege cum se transformă lucrurile din jur şi care acceptă senină noile provocări pe care le aduce fiecare vârstă.

Povestea lui Jane m-a ajutat şi pe mine să îmi reamintesc fix lucrurile pe care le explicam copiilor mei. Uneori, e nevoie de o poveste spusă frumos pentru a primi şi asimila o lecţie pe care, poate, am uitat-o. Mă bucur să vorbesc aici despre această carte. Cred că este o minunată opţiune de cadou pentru cei mici şi mă gândesc serios cui anume i s-ar potrivi mănuşă un astfel de subiect pentru că ar fi păcat sa nu profit de ofertele celor de la Cartea Copiilor.

Fie vorba între noi, dacă aş avea la dispoziţie mai mult timp, aş citi mai mult. Atât pentru mine, cât şi pentru copii 🙂 Dar, mă bucur că, oricât de ocupaţi am fi, nu trec 2 zile fără să citim ceva, la culcare. Eu am mereu o carte cu mine, fie că suntem în parc, la plimbare în oraş sau undeva, pe un drum mai lung. Copiii s-au obişnuit aşa şi observ că încep să se „viruseze” şi ei – cărăm în toţi rucsacii cărţile de copii şi mai nou, oferim cărţi (din proprie iniţiativă!) celor care ne calcă pragul.

Ce mai citim noi? Cartea pentru copii

Iată că, încet -încet, vine și frigul. Vine și zăpada chiar, dar sper să fie doar o mică scăpare a vremii și să ne mai bucurăm o lună (măcar!) de toamna frumoasă și colorată.

Și pentru că puiul cel mare are nevoie de timp cu mami, mai ales acum, când diminețile și le petrece la grădiniță și o parte dintre activitățile pe care le pregăteam împreună au loc acolo, cu ceilalți copii (mic dejun, joc, nani de prânz, iar joc), m-am gândit să inventez noi prilejuri pentru a-l cuibări în brațe, pentru a mă bucura de prezența lui, de mirosul de curiozitate și de miile (nu glumesc!) de întrebări. Cum altfel decât cu prilej de joc.

Am descoperit acum o vreme câteva lecturi interesante de la Editura Cartea Copiilor. Am tot dat târcoale site-ului până când mi-am făcut curaj să comand câteva minuni. Le-am așteptat cuminte și m-am bucurat pe îndelete de ele, încă dinainte de a i le arăta lui M.

Cartea pentru copii este o bucurie și pentru mine, să știți!

carti editura cartea copiilor

Pe lângă coperțile cartonate, culorile frumoase și textele ușor de înțeles pentru cei mici și mari, am fost plăcut surprinsă de varietatea temelor dezbătute. De la sentimentele cu care ne obișnuim acum, la această vârstă – Timiditatea, De ce spun copiii NU, De ce fac copiii crize de furie – trecând prin povești senine și optimiste – La grădiniță, Școala Urșilor, Pozna lui Jackie – și până la poezie, toate titlurile vin atât de delicat alcătuite, încât noi le citim și recitim mereu, cu zâmbetul pe buze, fascinați.

Nu mai știu ce cărți îmi citea mie mama când eram mică, dar acestea, împreună cu cele în limba engleză de la editura Usborne ne sunt prieteni de nădejde în serile friguroase, când ne cuibărim în pat sau într-un colțișor, cu un biscuite și o cană de lapte cald…

O parte dintre fotografii vorbesc de la sine, dar nu dezvăluie decât o parte din magia pe care o simțim când răsfoim aceste cărți.

IMG_1345 IMG_1346 IMG_1349 IMG_1351 IMG_1353

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vă las aici o bucățică de text, cine știe, poate vă fac poftă să vă înfruptați și voi din ele!

Când ești timid, sunt multe lucruri pe care nu îndrăznești să le spui sau să le faci. Și asta se întâmplă în fiecare zi.

Personal, îmi place mesajul pozitiv, gândirea luminoasă pe care cartea pentru copii o impregnează cititorilor, folosind cuvinte și fraze simple, adaptate vârstei lor. Iată un alt exemplu:

Dacă nu ne-ar fi niciodată frică de nimic, am rămâne mici. Frica ne poate ține pe loc sau ne poate face să încercăm lucruri noi. Și de fiecare dată când mai creștem puțin, lăsăm în urmă fricile de când eram mici.

Pentru prietenii din grup, mai ales cei din frumosul meu oraș, Piatra Neamț, și aceste cărți pot fi împrumutate, să vă convingeți de calitatea lor. Prin noul meu proiect – Cartea pentru copii, minune călătoare – vă invit să citim împreună cu puiii, să ne bucurăm de lumea și descoperirile lor, să trăim poveștile pe care le citim și să (re)devenim, pentru o vreme, copii.

Voi ce cărți faine mai citiți puilor de om? Ceva idei noi mi-ar prinde bine, că tot încep să scriu scrisorile pentru Moși….