Interviu cu doula Adelina Badea. Povești despre minuni mici

Despre Adelina Badea ar fi multe de spus 🙂 Este doula, pentru burtici și mămici. Este însă, fiică, soră, soție, prietenă, angajată, plus toate celelalte nuanțe dintre ele. Am vrut să o cunoașteți și voi puțin, așa că am rugat-o să răspundă câtorva întrebări.
Cine ești tu? Ce trebuie să știm despre tine?

Sunt Adelina Badea, sunt educator prenatal și doula-însoțitor la naștere. În curând, voi fi și doula post partum și consilier în alăptare. În ultimii ani, viața mea de zi cu zi este plină de femei frumoase, însărcinate sau nu încă, de tătici puternici și grijulii, dar și de bebeluși pufoși care se nasc frumos în lume.

Ce este o doula?

Doula este prietena ta la naștere. Doula înseamnă exact asta – femeie care îngrijește altă femeie. Este acea persoană care te ajută să-ți pregătești planul de naștere,te ajută cu resurse informaționale, este femeia care e lângă tine pentru toate grijile de la finalul unei sarcini, e lângă tine să te sprijine în timpul travaliului, să-ți facă masaj, să-ți aducă aminte să bei apa și să mănânci, să te ajute să schimbi poziții în travaliu și la naștere.

Doula este o persoană foarte empatică, care știe prin ce treci și te susține emoțional pentru ca tu să dai naștere bebelușului tău, așa cum îți dorești. Studiile arată că prezența doulei, alături de mămica în travaliu, diminuează ratele de cezariană, de intervenții medicamentoase în travaliu ( oxitocină, epidurală, epiziotomie ) și crește satisfacția mămicilor referitoare la actul nașterii.

Doula oferă suport și pentru partener, astfel încât el să se simtă în siguranță și să susțină mămica în travaliu. Doula ajută la debutul în alăptare și la bonding-ul de după naștere.

Ce anume îți place la această ocupație/misiune/job?

Este o meserie foarte veche în lume, deși destul de nouă în România. Este o meserie cu o imensă satisfacție și împlinire, are un grad de magie incredibilă și oferă extrem de multă iubire și conexiune. Odată ce am fost alături de o familie la naștere, acești oameni rămân pe veci parte din mine și eu parte din viața lor. Momentul nașterii unui bebeluș are o încărcătură unică din punct de vedere fizic, emoțional, spiritual, energetic.

Nu pot uita niciodată momentul în care bebelușul poposește pentru prima dată la mămică pe piept imediat după naștere, iar ea trăiește, cu adevărat, cel mai intens moment din viață. E o combinație uluitoare de endorfine, miracol, uimire, putere descătușată, abandon total, mulțumire și recunoștință. A trăi alături de cineva acest moment este un cadou excepțional pe care îl primesc cu emoție și respect la fiecare naștere.

Care sunt cele mai mari provocări?

Să fii doula nu este o meserie ușoară. 🙂 Înseamnă că viața ta, oricare ar fi ea, trece pe locul 2. Înseamnă să fii disponibilă 24/24 pentru a liniști mămica atunci când are nevoie de tine, pe ultima sută de metri de sarcină. Înseamnă să răspunzi la telefon la orice oră. Înseamnă să nu pleci din oraș și să poți să aranjezi viața ta, astfel încât să poți pleca în orice moment. Să fii doula înseamnă să fii “on call” chiar și câteva săptămâni la rând, timp în care, în orice moment trebuie să fii pregătită să lași totul și să fugi spre mămica în travaliu care are nevoie de tine. Înseamnă să dormi cu telefonul sub pernă și să fii dispusă să pui viața și familia ta pe locul 2, fie că travaliul mămicii va dura 5 ore sau 40 de ore.

Cred că este o meserie extrem de specială și nu toată lumea e croită pentru asta. Însă au trecut destul de multe nașteri ca să-mi dau seama că întotdeauna, satisfacția de după naștere, mulțumirea și aprecierea părinților de după naștere merită absolut toate provocările care vin cu activitatea aceasta.

De ce ai ales să faci asta și nu orice altceva?

Inițial, am spus că e nevoie să-mi completez cunoștințele și abilitățile de educator prenatal așa că am decis să fac cursurile de doula. Dar, după prima naștere la care am fost alături de o mămica cu care făcusem cursul de educație prenatală, mi-am dat seama că… asta face parte din misiunea mea pe lumea asta: să ajut femeile să-și găsească puterea astfel încât să ureze bun venit bebelușilor așa cum ei merită, cu Iubire, conștiență, Lumină.

Povestește-ne, pe scurt, ce urmează pentru tine?  🙂

Anul acesta voi deveni și doula post partum și voi începe training-ul pentru a deveni consultant în alăptare. Consultantul în alăptare este persoana care te ajută să ai un drum cât se poate de lin și frumos pentru a-ți alăpta puiuțul. De doula post partum însă, iarăși nu se știu prea multe. Doula post partum este persoana care te ajuta în acomodarea cu noua persoană din casa ta-bebelușul. Doula postpartum este partenera voastră în procesul de naștere al noii familii. Este cea care îi antrenează separat pe mamă și pe tată pentru rolurile lor de părinți, astfel încât să facă împreună cea mai bună echipă, din clipa în care familia întregită se întoarce acasă și până când bebelușul împlinește 3 luni: oferă suport în alăptare, informații și suport în îngrijirea bebelușului,alături de multe altele. Mai multe detalii despre activitățile și abilitățile unei doula veți găsi aici: www.doula.ro

Cum se relaxează o doula?

Haha, nu știu cum se relaxează o doula… Eu mă relaxez și mă încarc minunat la vizitele post partum, atunci când țin bebelușul în brațe și ne aducem aminte împreună despre cum era în burtică și cum a fost să iasă de acolo 🙂

De unde îți iei energia? Pe tine cine te susține?

Hmm…energia mea vine din dorința arzătoare să fiu acolo pentru aceste femei deosebit de puternice. De multe ori pățesc să fiu foarte obosită, dar să mă energizez instant când primesc un mesaj sau telefon de la o mami în devenire care are nevoie de mine. Uit instant de orice durere, oboseală, stres sau gânduri și devin 100% activă și conectată la energia femeii, energia nașterii.

Sigur…n-aș putea să fac asta fără susținere din partea familiei mele. Iar Natura funcționează pentru mine ca o baterie cu resurse nelimitate din care îmi trag seva din când în când.

Dacă ai fi o mămică cu burtică, ai evalua posibilitățile și te-ai gândi să apelezi ȘI la o doula pentru că…

Uff…m-aș gândi să iau legătura cu o doula din foarte multe motive…Însă o să spun doar atât: doula este singura persoană care poate și va fi acolo DOAR pentru tine. Medicul, moașa, asistenta au joburile lor și ei veghează la siguranța ta și a bebelușului, atribuțiunile lor sunt medicale iar tu, inevitabil, nu vei fi singura lor pacientă. Însă doula este singura care este acolo doar pentru tine.

Doula te cunoaște, îți știe pasiunile și fricile, poate vedea când te blochezi într-o anumită piedică emoțional(ă), este singura care te va ține de mână non stop și te va mângâia. Ea e singura care îți va spune cât ești de frumoasă și puternică când ești în travaliu, te va încuraja pentru ca tu să poți să ai nașterea pe care ți-o dorești. Sigur, partenerul tău, mama ta, o soră sau o prietenă pot fi acolo pentru tine, însă ei se pot pierde în acele momente, pentru că sunt direct implicaţi în acest eveniment extrem de emoționant și revelator. Încă doula este formată și pregătită cu tot felul de trucuri și soluții, deci ea poate rămâne calmă și echilibrată, astfel încât ajutorul ei să fie optim.

Scurt mesaj pentru cititorii mei care au rămas cu noi până la final…

Pentru femeile care vor citi acest interviu – aș vrea să vă spun că sunteți uluitoare și că puteți muuult mai mult decât credeți că puteți. Femeile și-au pierdut, încet-încet, din feminitate și din puterea creatoare și odată cu asta, au pierdut din siguranța și blândețea care vin odată cu a susține și a da naștere puiuților. Eu sunt aici să vă aduc aminte că absolut totul este în voi și că sunteți incredibile, iar puterea voastră vine din capacitatea de a iubi, a hrăni, a susține.

Pentru bărbații care vor citi asta…vă rog, citiți mai sus și fiți acei masculi care să crească și să sprijine femeile de lângă ei. Fiți acei bărbați mândri de femeile lor, aceia care sunt conștienți că din femeile și prin femeile lumii se mișcă totul. Onorați-vă femeile, iar ele vă vor da totul, ca voi să conduceți ce vă doriți!

Adelina este un om tare fain. Și nu o spun eu, o spun oamenii care o cunosc și îi apreciază munca. A crescut atât de mult, a avut curaj să aleagă un drum greu, dar atât de împlinitor. Are o putere de a empatiza pe care nu aș fi ghicit-o acum câțiva ani. Dincolo de învelișul delicat, dincolo de ochiii albaștri și tenul măsliniu, Ade – așa cum îi spun cei dragi – este o sumă de trăiri și energii, un cumul de blândețe și tenacitate.

Mulțumesc, doula Ade, pentru că ți-ai rupt puțin timp și ai poposit aici, în căsuță 🙂

Foto: arhivă personală Adelina Badea și www.pixabay.com

Decembrie în suflet. Mereu

A venit luna decembrie. Încă de când a existat prima CASĂ pentru mine și EL, am hotărât să împodobim bradul în seara de 1 Decembrie, trădând frumoasa tradiție de a mirosi în casă a cozonac și de a asculta colinde, în vreme ce tatăl și puiii de om împodobesc bradul, pe 24 decembrie, dimineața. La fel cum am trădat și mirosul bradului verde înlocuindu-l cu unul de plastic (acesta nu miroase nicicum, tot mai lasă ace prin casă, dar NU TREBUIE SĂ MOARĂ).

Pentru mine, până hăt departe în memorie, decembrie este despre familie, speranță și iertare. Decembrie este despre ceilalți, este despre iubire și despre ÎMPREUNĂ. Dincolo de luminițe, beteală și meniuri, dincolo de post, biserică și zăpadă, decembrie este, în suflet. Sau nu este deloc, admit că există oameni care nu simt asemeni mie sărbătorile astea.

În fiecare an, tremur de emoție la parada de Ziua Națională a României, oriunde aș fi – acolo, pe stradă, lângă ei sau acasaă, în fața televizorului. Respir în culorile imnului și cânt și mă încarc. Ba chiar, de anul trecut începând, am și defilat, cu Mateiul mic (acum mai mare) în semn de solidaritate cu soldații. Mi-s dragi toți și îi simt ca și cum mi-ar fi frați, deși, de multă vreme, armata a plecat de la noi din familie. Sunt sigură că rămâne, pentru totdeauna, o parte din viața, grijile, frumosul și vieții cazone de la Ianca. Am să le port în suflet mereu, dincolo de existența tatălui meu, dincolo de existența mea poate. Nu există cuvinte să explic și nici nu încerc să o fac, dar… așa începe, în fiecare an, decembrie în suflet.

Apoi, pentru că primul născut este și Nicolae, lustruim ghetuțele cu dublă porție de emoții. Anul acesta însă, decembrie a adus, în plus, un miracol pentru un copil frumos, pentru o familie frumoasă. Erica și familia ei, împreună cu toți cei care s-au alăturat lanțului de rugăciune, de gânduri bune și de energie pozitivă mi-au oferit un motiv în plus pentru a-l aștepta și celebra pe coloratul decembrie.

Zilele au trecut greu pentru micuța prințesă, dar lucrurile au început să se așeze, starea ei este mult mai bună și suntem cu toții încrezători că se va recupera frumos. Despre Alina, mama Ericăi, am mai scris, lăudând-o pentru minunile dantelate și gingașe pe care le face din pastă de zahăr și nu numai. O grămadă de fotografii ale operelor ce i-au ieșit din mâini, de-a lungul timpului, găsiți pe pagina ei – ALINE – cake boutique.

Am ales să scriu și despre ei în postarea aceasta pentru că lupta Ericăi, clipele grele prin care au trecut acești oameni au fost, și pentru mine, o lecție de viață. O dovadă în plus că Dumnezeu există și lucrează, de ce mai multe ori, prin oameni. Un semnal că fiecare clipă este unică, este minunată și suntem datori să o trăim mereu, să ne bucurăm cât de mult putem de cei dragi nouă.

Pe blog, nu și-a găsit niciodată, până acum, locul nici o astfel de poveste. Astăzi însă, în zi de sărbătoare, am decis că o astfel de poveste trebuie să fie spusă. Prietenii și cunoscuții sunt lângă noi, dacă îi chemăm, poate. Dar Dumnezeu, cu marea, imensa Lui putere, ar trebui să fie în suflet, să îi ascultăm Vorbele, șoptite, de multe ori și să îi înțelegem lecțiile.

Decembrie, în suflet, va rămâne, pentru mine, despre iubire. Despre puterea lui împreună și despre lupta Ericăi. Mă bucur să am în jur oameni care au întins mâna, în rugăciune și iubire, acestui copil. Mă bucur să pot să mulțumesc, încă o dată, cerului, pentru toate minunile din viața mea, pentru toate clipele și sper, cu toată ființa, ca din acest decembrie frumos, să ne primim, cu toții, lecțiile.

Sărbători binecuvântate, cu pace în suflet și oameni dragi alături sa aveți, oriunde v-ați afla!

Curaj, mâine va fi soare – Recenzie Elena Ferrante

Mi-am propus ca, pe lângă postările mai „personale” despre mine și ai mei oameni de suflet să scriu, când și când, despre ceea ce citesc. Mult, puțin, cât reușesc să citesc…Să rămână o impresie proaspătă, vie, poate va ajuta și pe voi să căutați cartea, poate îmi vin mie idei noi și poate descopăr, cu ajutorul recomandărilor de la voi, câteva titluri interesante.

Astăzi, câteva idei (personale, cum altfel?) despre Zilele Regăsirii Mele de Elena Ferrante.

zilele regasirii mele recenzie

 

O carte care m-a răscolit, care mi-a adus aminte că de fiecare dată, după zile negre și lungi, iese soarele. O carte ca o viață, cu sus și jos. Cu lacrimi și zâmbete. Cu iubire și despărțiri. Cu păreri de rău și răzbunare. Cu facturi, grija zilei de mâine și vise pentru viitor.

O colecție de cuvinte și pagini (234 pagini, mai exact) scrise tocmai pentru a spune – Curaj, mâine va fi soare!

O carte abruptă care mi-a dat timp să respir, să gust realitatea care ar putea să devină „a mea”, oricând. O carte despre o femeie puternică. Despre un om și tot ce zace ascuns, despre pasărea rănită care se însănătoșește după lovituri crunte. Și zboară din nou. Liberă, sus, cât de sus poate.

Mereu mi-am închipuit că trebuie să iubești cu toată ființa ta. Și apoi, cândva, într-o zi oarecare, mi-am dat seama că iubirea nu trebuie să fie jertfă până la capăt. Și că orice iubire, mai mare sau mai mică, în timp, se modifică. Primește valențe noi, te ajută să crești și să te dezvolți. Fără a te condiționa sau limita. Da, chiar și în prezența copiilor, ratelor și/sau a grijilor zilnice.

Am citit cartea repede. Câte puțin în fiecare zi. Am rupt din timpul meu de somn sau am cules și lipit laolaltă cele câteva (puține!) minute în care minunile nu păreau să aibă neapărat nevoie de mine. Mă bucur că am reușit să citesc, să simt și să gust această carte.

Face parte dintre acele substanțe magice care alcătuiesc, în doze neștiute, dar precise, combustibil pentru suflet. Pentru că în vremuri de furtună, să pot respira adânc și să îmi spun, încă o dată: ” Curaj, mâine va fi soare!”

Eu am citit-o încercând să îmi închipui cum ar fi dacă… Exercițiu pe care îl fac de multe ori, citind. Sunt sigură că alți cititori vor avea reacții de genul „Ce bine că eu nu sunt acolo/așa” sau ” Doamne ferește! Eu niciodată nu voi face/spune/crede asta!”

E ok. Cititul este o experiență personală. Mi se pare atât de minunat tocmai această magie a scrisului prin care, fiecare, în fotoliul confortabil al inimii sale, trăiește povestea citită când și cât vrea. 🙂

Lecturile, ca și drumurile fiecăruia dintre noi, sunt alegeri. Conștiente sau doar impuse, de fiecare dată ALEGEM ceva, renunțând la altceva. Tu ce alegi? Să îți plângi de milă, să te vaiți și să gasești rezolvarea, răspunsul în afară? Cauți soluția la ceilalți, în reacțiile sau acțiunile lor?

Sau ALEGI să crești, să te cultivi cu gânduri bune, frumoase… cu iubire și încredere?

Oricât de greu ar fi, ALEGE să îți spui – Curaj, mâine va fi soare! Privește în sus, mereu în sus. 🙂

priveste in sus

Nu-i așa că parcă, parcă vi se face poftă de o lectură captivantă? Sper! Și aștept să îmi strecurați aici, în comentarii, titluri care v-au acaparat atenția!:)

PS- Pentru curioși, NU, nu intru în depresie… Viața este atât de frumoasă încât merităm să trăim fiecare clipă la intensitate maximă.

PS2 – Azi, e cu… La mulția ani, dragoste!!!