RoSa Handmade Boutique – pasiune pusă la treabă

Pe Rodica aka furnicuța hărnicuță din spatele RoSa Handmade Boutique am descoperit-o în comunitatea Work at Home Moms, grupul mare de România. O anume situație de viață prin care Rodica și fiul ei trec mi-a dat curajul de a o invita aici, în căsuță.

Demult, visam la o carieră în jurnalism, microbul interviurilor 😛 a rămas, așa s-a născut această rubrică – De vorbă cu… 🙂

Vă poftesc să o cunoașteți și voi. Dacă vă plac bijuteriile realizate de ea, poate vă faceți timp să îi scrieți, să o încurajați. Curajul celor care luptă în viață nu este decât o sumă de reacții în lanț a feedback-ului pe care îl primesc în momente cheie, de la alții.

Cine eşti tu? Care sunt cele câteva date pe care le regăsim pe cartea ta de vizită?

RoSa Handmade Boutique: Bună. Eu sunt Rodica, am 41 de ani, sunt din Târgovişte şi sunt mama unui băiat de 14 ani. Am terminat Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia Engleză-Spaniolă, dar o conjunctură a făcut să nu profesez niciodată în domeniu, am lucrat în vânzări vreme de aproximativ 15 ani şi de vreo patru ani m-am apucat de creat bijuterii din mărgele.

Ce înseamnă pentru tine WAHM? Cum şi de ce ai ajuns în această comunitate?
RoSa Handmade Boutique: WAHM înseamnă pentru mine, în primul rând, un grup de prietene. Cu unele dintre WAHMs am colaborat , pe altele le cunosc doar virtual, dar împreună suntem o familie mare, ne sprijinim reciproc şi ne încurajăm să reuşim în ceea ce ne-am propus. Am descoperit întâmplător comunitatea WAHM, dar mă bucur că am făcut-o . Atunci când am fost admisă în grup, nu eram WAHM cu normă întreagă, aveam un loc de muncă, iar mărgeluţele erau doar un hobby. Între timp, a trebuit să renunţ la job-ul meu şi am mai mult timp pentru creat bijuterii .
Hai să vorbim despre proiectul/proiectele tale 🙂
RoSa Handmade Boutique: Proiectul meu de suflet este  RoSa Handmade Boutique . Atunci când am început să creez bijuterii, m-am gândit să le arăt şi altora, aşa că am deschis o pagină de Facebook pentru a-mi promova produsele.
Începutul a fost timid, ca orice început, primele bijuterii erau mai simple, apoi am încercat să mă perfecţionez, am învăţat tehnici noi, iar acum unele din creaţiile mele au ajuns peste hotare, în Canada, Spania sau Anglia . Întotdeauna este loc de mai bine, sunt o perfecţionistă, aşa că în permanenţă încerc să abordez tehnici noi, să creez lucruri cât mai frumoase şi mai ieşite din comun, astfel încât să mă diferenţiez de oricare alt creator de bijuterii handmade . După părerea mea, asta este cheia succesului , să oferi produse diferite faţă de concurenţă. Asta şi seriozitatea, îmbinate cu pasiune şi perfecţionare continuă .
De ce ai ales să te ocupi de astfel de produse?
RoSa Handmade Boutique: Majoritatea bijuteriilor create de mine sunt unicat. Multe sunt realizate pe comandă, eu transpun în mărgele ceea ce îşi doreşte clienta. Îmbin dorinţa beneficiarei cu imaginaţia mea, astfel încât să iasă o bijuterie unică, menită să te scoată din anonimat .
E firesc că şi eu îmi port propriile creaţii. În primul rând, pentru că sunt mândră de ele, sunt foarte admirate oriunde mă duc . Apoi, pentru că purtându-le, îmi fac publicitate *;) winking
Atunci când mă întreabă lumea de unde mi-am cumpărat colierul, le explic că eu le fac, le dau o carte de vizită şi mă contactează … Ce mod mai bun de a-ţi face publicitate cunoşti? *O:-) angel
Care este cea mai mare provocare? Dar cea mai mare realizare?
RoSa Handmade Boutique: Pe plan profesional , cea mai mare provocare şi cea mai mare realizare (în acelaşi timp), a fost atunci când am renunţat la job-ul pe care îl aveam, pentru a mă dedica în totalitate mărgelelor … Pe plan personal, cea mai mare realizare este băiatul meu, Casian, care e motorul meu, motivul pentru care consider că viaţa merită trăită.
Ai un mentor? Cu cine te sfătuieşti?
RoSa Handmade Boutique: Pasiunea pentru mărgele a venit de la o doamnă care, pe vremea când lucram ca şi consilier de vânzări, a venit la mine cu nişte brăţărele din mărgele, pe care le avea de vânzare. Mi-au plăcut atât de mult, încât s-a oferit să mă înveţe şi pe mine să fac … Anii au trecut, dar acum ne leagă o frumoasă prietenie şi când ne întâlnim, ne împărtăşim reciproc din cunoştinţele acumulate între timp .
Dacă ar fi să iei viaţa de la început, unde (în care moment) ai reveni şi de ce?

RoSa Handmade Boutique: Uuuf , grea întrebare! Ca orice om, am făcut şi multe greşeli de-a lungul timpului … Dar consider că din greşeli învăţăm, aşa că nu aş schimba nimic din punctul ăsta de vedere … Singurele lucruri pe care le-aş schimba dacă aş putea, ar fi să fac în aşa fel încât să nu fi murit bunicul şi bunica mea , şi recent, tatăl meu….

Cum împarţi eficient timpul?

RoSa Handmade Boutique: Aici e un punct unde m-ai prins pe picior greşit … În ceea ce priveşte obiectele, sunt foarte organizată. Dar la capitolul timp, stau foarte prost în ultima vreme. Au avut loc în viaţa mea nişte evenimente care mi-au dat peste cap echilibrul interior. Am realizat că viaţa e scurtă şi priorităţile mi s-au schimbat. Aşa că pentru mine, „a împărţi timpul eficient” înseamnă „a trăi fiecare clipă cu intensitate maximă” şi „a mă bucura de fiecare zâmbet pus pe faţa cuiva care a primit un colier creat de mine”.

Planuri pentru 2018…
RoSa Handmade Boutique: Plănuiesc să deschid un magazin fizic în Târgovişte, care să fie şi atelier. Adică să poată veni clientele să vadă pe viu cum se fac bijuteriile, nu doar să le admire în vitrină. Eventual, să mă apuc să ţin şi nişte cursuri, unde persoanele interesate pot învăţa să îşi creeze propriile bijuterii din mărgele.
Un mesaj de final pentru cititorii mei 🙂
RoSa Handmade Boutique: Eu mi-am descoperit acest talent foarte târziu, dar atunci când mi-am dat seama că asta mă face fericită, am ales să mă perfecţionez continuu şi am ştiut că asta e calea mea. Nimic nu mă face mai fericită decât să pot face ceea ce îmi place şi pe deasupra, să fac şi pe alţii fericiţi când primesc bijuteriile ieşite din mâna mea .
Le urez cititorilor acestui articol să îşi găsească şi ei calea şi să o urmeze . Aşa îşi vor găsi fericirea !
Nu știu cum vi s-a părut vouă, celor care citiți, dar eu ma descoperit, cu gingășie și multă grijă, un om frumos. Mi-a făcut plăcere să spun o parte din această poveste, îi doresc Rodicăi să își împlinească visele și să crească mereu 🙂

30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş

Toată lumea se bucură de soare şi de zilele libere, aşa că ne-am făcut şi noi bagajele (asta n-a fost prea amuzant, cum ar spune Matei) şi am plecat – 3 cavaleri şi 2 mame curajoase la drum – la plimbare, pe drumuri de munte 🙂

Nu chiar departe, dar nici aşa aproape încât să ne putem întoarce repede acasă. Am făcut o mică excursie pe ruta Piatra Neamţ-Tg. Mureş-salina Praid-Piatra Neamţ. Totul în aproximativ, 30 de ore.

Am fost să vedem grădina zoologică din Tg. Mureş, am rămas toţi impresionaţi, deşi timpul ne-a cam grăbit şi nu am reuşit să vedem pe îndelete cât de mare şi aerisită este grădina zoologică din Tîrgu Mureş.

Deşi nu îi duc pe copii la circ, de mila unor animale chinuite,triste şi prost îngrijite, la grădina zoologica le place să meargă şi eu mă bucur să le pot arăta, pe viu, animale pe care altfel, poate, nu le-ar vedea vreodată.

De data aceasta, copiii nu au ştiut unde mergem înainte de ziua plecării. Am vrut să fie o surpriză şi am reuşit (cu greu!) să le ofer mici indicii pe parcursul celor câteva zile premergătoare zilei cu pricina.

Câteva fotografii preluate de pe site-ul Grădinii Zoologice 🙂

Am văzut multe animale bine îngrijite. Mi-a plăcut faptul că au destul de mult spaţiu la dispoziţie, unde se pot mişca în voie (mai mult ca la parcul zoo din oraşul nostru, de exemplu). Parcul din Tg. Mureş se află într-o pădure, pe platoul Corneşti şi beneficiază de un cadru natural foarte frumos.

Fiind o zi libera (sâmbătă) era destul de liber, dar în zona era un concert, aşa că locul a fost destul de animat. Noi am ajuns pe final de program şi am avut la dispoziţie doar 1,5 ore pentru a cuprinde cât mai mult din parcul zoo, după o călătorie prin serpentine aşa că a trebuit să facem totul pe repede înainte.

Aş fi apreciat mai mult timp acolo, dar cred că pentru copii a fost perfect timpul petrecut acolo. Există nişte cărucioare metalice (în genul celor cu care se transportă butelii, la ţară) puse la dispoziţia vizitatorilor, gratis, cu unul sau 2 locuri. Cei 3 cavaleri din dotare s-au tot rotit în jurul lor, trăgând şi împingând la ele 🙂

De departe, câştigător la puncte a fost elefănţica Tania, cei doi mici crocodili şi şerpii. Nouă, adulţilor, ne-au plăcut mult şi girafa sau ursoaica mămică 🙂

Ne-am cazat la o pensiune în apropiere. Nu am fotografii de acolo. Locaţia curăţică, servicii ok-ish, mic dejun tip bufet. Noi am luat o suită, un fel de apartament cu 2 camere şi balcon- a fost perfect pentru toţi 5. Destul de departe de animaţia oraşului, dar oricum eram cam obosiţi ca să experimentăm viaţa de noapte 🙂

Duminică dimineaţa, plecând spre salină, am făcut o oprire scurtă în centrul oraşului. Am văzut cetatea medievală- foarte bine îngrijită (mi-ar fi plăcut să pot primi ceva explicaţii despre cetate, un tur ghidat sau un pliant informativ), ne-am plimbat puţin şi m-am mirat să descopăr o grămadă de locaţii închise până la 10/11.

Cum nu prea plec la drum, mai ales cu puiii de om, fără să mă informez, am citit câte ceva şi despre Salina Praid.

Baza de agrement este amenajată la „Orizontul 50”, care se află la o adâncime de  120 m de la suprafaţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1250 m până la poarta de intrare în baza de  agrement.

 

Deşi preţurile de intrare mi s-au părut destul de mari (30 lei/adult şi 20lei/copil peste 3 ani) am plecat de la premisa că beneficiile pentru sănătatea copiilor mei sunt mai importante.

În interior este mai rece cu câteva grade faţă de temperatura din exterior (este bine să aveţi la voi hanorace sau geci uşoare, eventual haine de schimb). Temperatura medie anuală din subteran este de 16 grade Celsius.

Pe site-ul salinei descrierea spune că beneficiem de sistem de iluminat, wireless şi televiziune, terenuri de joacă  pentru copii, spaţii de creaţie şi agrement, capelă ecumenică, cafenea, cinema 3D şi o farmacie cu produse naturiste. Există, de asemenea, un restaurant cu preţuri decente şi un loc unde puteţi servi ceai/ciocolată caldă/cafea şi o zonă de degustare vinuri.

Era destul de aglomerat la casele de bilete, dar a mers repede. Nu vă îngrămădiţi în autobuze, sunt mai multe curse şi toată lumea ajunge, până la urmă.

Noi am cumpărat sare şi săculeţi parfumaţi din exterior, preţurile sunt mai bine. Cam peste tot există aceleaşi produse, aşa că nu va faceţi speranţe că veţi face mari afaceri 🙂

Copiii au avut activităţi diverse: cei mai mici au ţopăit la gonflabile, iar cel mai mare în parcul de aventuri, pe traseele de tiroliană. Aici, preţuri mai mari şi părinţii asigură supravegherea copiilor.

Verificaţi împreună cu medicul dvs. înainte de a intra în salină (există şi câteva contraindicaţii).

La coborârea în salină există 200 de trepte de coborât – e bine să ştiţi şi să vă opriţi pe parcurs, dacă rămâneţi fără suflare 🙂

Gastronomie specifică

Pe orice drum aş apuca, încerc, în măsura posibilităţilor, să gust din bucătăria locală. Am căutat câteva informaţii despre ce aş putea savura în călătorie şi am plecat la drum cu lecţiile făcute, cum s-ar spune.

Spre Tg. Mureş am oprit la Basa Fogado ( un restaurant secuiesc din localitatea Borzont, îl recunoaşteţi după o construcţie mare de lemn reprezentând Furculiţa şi Cuţitul). Pentru copiii noştri care erau destul de agitaţi şi au adormit în maşină, oprirea a fost mană cerească 🙂 Au alergat în voie în curtea din spate, s-au căţărat nestingheriţi pe tobogan şi s-au bucurat de aer curat.

Am servit limonada cu miere, o supă de cartofi cu brânză sărată, clătite umplute cu caşcaval şi mazăre. Comesenii noştri au savurat supa de pui şi ceva friptură cu cartofi. Preţuri decente şi pâine adevărată, secuiască 🙂

În salină am degustat 2 variante de desert specific 🙂

Şomloi galuska  – un fel de tort doboş mai uşor de făcut (un blat cu cacao, nuci şi rom plus cremă de vanilie şi frişcă) pe scurt 🙂

Vargabeles – o budincă de tăieţei cu brânză

Kurtos kalacs din Lacul Roşu – deja eram pe drumul de întoarcere spre casă

Cam asta a fost excursia noastră, cu 3 năzdrăvani la drum, prin ţara. A fost frumos, obositor, dar prietenia dintre cei trei creşte şi ne dorim să rămână mereu importantă.

Voi pe unde vă mai încumetaţi să plecaţi cu puştii sau puştoaicele din dotare? Căutam deja idei pentru următoarea escapadă, că acuşica vine vacanţa mare şi să ne vedeţi atunci plimbăreţi pe şi mai multe drumuri, sperăm 🙂

Păturica lui Jane – o poveste pentru toate vârstele

De-a lungul timpului, am citit destul de multe cărţi pentru copii. Cei de la Cartea Copiilor sunt mereu activi şi ne oferă periodic titluri noi, numai bune de devorat şi iubit. Păturica lui Jane este una dintre aceste cărţi 🙂

Jane şi a ei păturică a poposit în casa noastră cu câteva zile înainte de Sfintele Paşti, dar  vremea a trecut repede repede, între timp a venit (cu adevărat!) şi primăvara, deeeeci…ne-am cam mutat afară, la soare şi la gâze interesante de observat. Aşa că vom vorbi despre Jane şi povestea ei abia acum.

Cum mi-a captat atenţia Păturica lui Jane?

Nu ştiu voi cum alegeţi cărţile pentru copii, dar eu citesc micile „prezentări” de pe site-urile de unde comand de obicei. Aici, am o mare bilă albă pentru profesioniştii de la Cartea Copiilor pentru că oferă câteva fotografii din carte, grupa de vârstă pentru care povestea este potrivită, un mic intro în poveste şi câteva detalii despre autor/ilustrator.

Pe mine, m-a convins următorul paragraf:

„Păturica lui Jane” (Jane’s Blanket) este singura carte pentru copii scrisă de marele ARTHUR MILLER (1915–2005), autorul unor bine-cunoscute piese de teatru care au marcat literatura americană a secolului XX, precum „Vrăjitoarele din Salem”, „Vedere de pe pod” sau „Moartea unui comis-voiajor”. Jane, fetița din această poveste simplă și plină de duioșie, își dă seama, încetul cu încetul, că totul se schimbă odată cu trecerea timpului și că uneori trebuie să lăsăm în urmă unele lucruri dragi pentru a crește.

Copiii mei nu au avut neapărat păturica/animal de pluş preferat fără de care să nu meargă nicăieri, până la vârsta aceasta (aproape 4, respectiv puţin peste 6 ani). Dar, ca marea majoritate a copiilor ( şi a adulţilor, aş îndrăzni să recunosc!) au obiecte preferate, pe care le iubesc şi după care tânjesc, în anumite momente.

E normal să fie aşa, adult fiind îmi place să scriu la laptopul meu şi să îmi beau ceaiul de dimineaţă dintr-o cană anume. Pentru că lucrurile noastre ne induc, în afară de senzaţia de familiaritate, o putere de a gestiona o zi sau o situaţie nouă cu o anumită siguranţă.

Aceasta este cheia în care am primit noi povestea. Am dezbătut destul de mult cu Matei cum viaţa te ajută să creşti, cum asta este un lucru bun şi cum schimbarea este bună, nu trebuie să ne sperie. Aici, în contextul în care vorbim destul de des despre faptul că din toamnă, Matei va deveni şcolar, nu va mai merge la grădiniţă, va avea un colectiv nou şi doamne învăţătoare care vor contribuie la sporirea distracţiei de la această minunată vârstă 🙂

Imaginile clare, colorate fix cât trebuie şi textul simplu, pe înţelesul copiilor ne-au ajutat să parcurgem povestea uşor. Am gustat etapele prin care Jane trece  – de la un bebeluş micuţ, care are nevoie de mama în fiecare clipă (pentru a se hrăni, pentru a se distra, pentru a socializa) până la Jane domnişoara care devine independentă, care înţelege cum se transformă lucrurile din jur şi care acceptă senină noile provocări pe care le aduce fiecare vârstă.

Povestea lui Jane m-a ajutat şi pe mine să îmi reamintesc fix lucrurile pe care le explicam copiilor mei. Uneori, e nevoie de o poveste spusă frumos pentru a primi şi asimila o lecţie pe care, poate, am uitat-o. Mă bucur să vorbesc aici despre această carte. Cred că este o minunată opţiune de cadou pentru cei mici şi mă gândesc serios cui anume i s-ar potrivi mănuşă un astfel de subiect pentru că ar fi păcat sa nu profit de ofertele celor de la Cartea Copiilor.

Fie vorba între noi, dacă aş avea la dispoziţie mai mult timp, aş citi mai mult. Atât pentru mine, cât şi pentru copii 🙂 Dar, mă bucur că, oricât de ocupaţi am fi, nu trec 2 zile fără să citim ceva, la culcare. Eu am mereu o carte cu mine, fie că suntem în parc, la plimbare în oraş sau undeva, pe un drum mai lung. Copiii s-au obişnuit aşa şi observ că încep să se „viruseze” şi ei – cărăm în toţi rucsacii cărţile de copii şi mai nou, oferim cărţi (din proprie iniţiativă!) celor care ne calcă pragul.

Educator prenatal Lamaze la raport :)

Continuăm seria interviurilor cu Roxana, educator prenatal Lamaze în formare (deocamdată). Pentru că experienţele venirii pe lume a unor copii minunaţi mi-au dat târcoale – Adelina mi-a amintit atât de suav despre aceste trăiri, mi-am adunat timpul şi am ascuţit peniţa să aştern aici o poveste 🙂
Cine ești tu și cum ai ajuns aici, pe blog?

Bună! Sunt Roxana, mama a doi băieți minunați, unul de 7 ani și cel mic de 2.  Lucrez de mai bine de 11 ani în comerț și îmi place acest domeniu deoarece este unul competitiv, energic, unde lucrul în echipă este important și provocator.

Din aprilie 2017 sunt în curs de formare ca educator prenatal Lamaze, cursul l-am urmat la Cluj, la Cuibul Berzelor cu Nora Niculescu, doula, educator și formator Lamaze.

Am ales să fiu educator prenatal deoarece în sarcina mea cu cel mic am descoperit mulți oameni minunați și am aflat informații prețioase pe care doresc să le împărtășesc și viitoarelor mămici. Astfel, este un MULȚUMESC către Univers și îngerilor mei de pe pământ!

Domeniul acesta al maternității pur și simplu mă împlinește și mă simt îndrăgostită de gravide și bebeluși, și îmi doresc să contribui la schimbarea nașterii în România. Iubesc ceea ce fac!

Cui te adresezi? Unde poți fi găsită?

Prin intermediul cursului prenatal mă adresez viitorilor părinți, graviduțe și tătici, deoarece așa cum pentru a concepe un copil este nevoie de 2, la fel este nevoie de ambii parteneri în momentul nașterii.

După cum zice și Michel Odent, un minunat dr. ginecolog: nașterea trebuie să aibă loc într-un cadru intim și liniștit.

Cursul Lamaze în Suceava se desfășoară într-un apartament, un cadru liniștit și familiar, structurat în 6 întâlniri a câte 2 ore pe săptămână, dar la cerere se poate face și în formă comasată. În cadrul întâlnirilor discutăm despre sarcină, naștere, perioada post partum, alăptare, îngrijire bebe și tehnici de confort și respirații pentru perioada pre și post natală.

Pentru înscrieri și detalii pot fi găsită pe pagina mea de FB sau prin mesaj la e-mail [email protected].

De ce să alegem un educator prenatal?

Un educator prenatal este o persoană ce are în bagajul de cunoștințe informații verificate, din studii realizate de persoane specializate din mai multe domenii (doctori, doule, moașe, psihologi etc.) cu impact asupra maternității.

Acum, când noutățile sunt la tot pasul și internetul abundă de păreri în contradictoriu, pentru viitorii părinți poate fi un real folos să afle informații sigure, concise, veridice şi clare.

Astfel, un educator prenatal ce se informează din surse sigure este de bun augur pentru viitorii părinți care nu știu ce și de unde să trieze și să adune datele corecte.

Ce înseamnă Lamaze și cum au ajuns ei în ţara noastră?

Educația prenatală Lamaze a fost mult timp confundată cu tehnică de respirație și cred că încă mai sunt multe persoane care așa asociază acest curs.

Lamaze International este o organizație non-profit, ce promovează sarcina, nașterea și creșterea nou-născutului ca fiind naturale, sănătoase și sigure. Știind cât de solicitante pot fi sarcina și nașterea pentru corpul și mintea unei femei, Lamaze este o sursă de informații pentru perioada maternității. Lamaze are se bazează pe câteva principii pentru sarcina, nașterea și îngrijirea nou-născutului:

  • Sarcina și nașterea sunt evenimente naturale și normale în viața femeii;
  • Corpul femeii este perfect creat pentru a crește și hrăni bebeluși;
  • Lunile de sarcină sunt necesare pentru bebeluși să se dezvolte și să crească, iar pentru corpul femeii să se pregătească pentru a da naștere, a alăpta și a deveni mamă;
  • Educatorii prenatali Lamaze ajută femeia să aibă încredere în corpul ei, în capacitatea nativă de a da naștere și în procesul de luare a deciziilor informate în ceea ce privește sarcina, nașterea, alăptarea și creșterea bebelușului;
  • Experiența nașterii afectează femeia și familia acesteia.

Lamaze a ajuns în țara noastră de mai bine de 10 ani și a venit ca un răspuns la nevoile gravidelor de a fi informate, înțelese, de a putea trăi sarcina și nașterea în mod natural și sănătos, de a combate mituri adânc înrădăcinate și de a înțelege toate schimbările și trăirile maternității.

Cursul Lamaze, pe lângă tehnici de respirații, prezintă fiziologia sarcinii și a nașterii, exerciții fizice, poziții în travaliu, masaj, tehnici de confort ce pot fi folosite, atât pe perioada travaliului, cât și în perioada post partum și ajută femeile să își redobândească încrederea în ele și pruncul din pântec.

Ești, înainte de toate, mamă. Cum a fost experiența sarcinilor și a nașterilor pentru tine?

Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt ar fi: WOW!

Sarcinile au fost minunate, cu micile schimbări hormonale și fiziologice, dar m-am simțit bine în pielea mea de gravidă şi au fost niște perioade deosebit de frumoase.

În prima sarcină m-am documentat din diverse surse: reviste, cărți, internet și experiențele celor din jur. Au fost de folos, dar nu suficient, pentru că totuși turnura ce a luat-o nașterea m-a depășit și am suferit mult că nu am avut nașterea care o visam și am simțit că s-au întâmplat evenimentele departe de mine și am fost condusă spre cezariană. Pruncul născut și experiența trăită au fost niște lecții minunate de viață, pe care în timp am ajuns să le înțeleg.

În cea de-a doua sarcină am urmat un curs prenatal, în București, pentru că la acel moment în Suceava nu exista așa ceva. Acel curs a fost și îmi este de folos. S-a văzut o diferență enormă între nașteri, trăirile și -cel mai important – încrederea dobândită în mine și asumarea deciziilor.

Cea de-a doua naștere a fost vindecătoare, împlinitoare, calmă, naturală și înălțătoare. Cursul m-a ajutat să înțeleg etapele nașterii, să trăiesc experiența mea proprie și să nu mă las influențată de poveștile celor din jur, să mă abandonez valurilor ce vin și să îmi întâmpin copilul cu calm, relaxare și iubire. Toate le-am reuşit cu exercițiu, implicare și dorința puternică de a reuși să am parte de propria naștere.

Pentru mine, cursul prenatal a făcut diferența și de aici am pornit cu dorința de a ajuta și eu viitoarele mame.

Cum îmbini jobul de mami cu partea de educație pentru burtici?

Din dragoste pentru bebeluși, copii și mame s-a născut pasiunea și dorința de a sprijini și schimba ceva în domeniul maternității, astfel cele 2 “joburi” se completează și se susțin.

Dau gravidelor date din studii, cercetări, dar și propriile trăiri și experiențe și primesc poveștile, trăirile și tipologiile lor care mă îmbogățesc, motivează și mă inundă de o stare fantastică de mulțumire și împlinire. Prin întâlnirile de la cursuri, dar și prin cele periodice se realizează un schimb continuu de informație, energie, sfaturi și bună dispoziție, ceea ce o mamă are mereu nevoie.

Unde te vezi peste 3 ani?

Peste 3 ani voi fi un educator certificat, cu multe cunoștințe noi acumulate în urma diverselor cursuri, sprijin la naștere pentru femei și familiile lor, întemeietorul unui centru destinat părinților, gravidelor și pruncilor.

Ai un model feminin de conduită/comportament? De ce această alegere?

Da, am câteva modele care m-au susținut și învățat multe în a doua mea sarcină. Mă inspir și vreau să acumulez cât mai multe informații, dar ca și model al conduitei o am pe Nora Niculescu, formatoarea mea mă călăuzește în acest moment al călătoriei mele pe drumul educației prenatale.

Definește, în câteva cuvinte, un educator prenatal ?

Educatorul prenatal este empatic, informat, obiectiv, flexibil, pozitiv și un bun ascultător și susținător.

Mesaj de final pentru cititorii mei…

În zilele noastre informarea este importantă, însă o informare corectă și o asumare a deciziilor luate sunt esențiale. Așadar, informați-vă și treceți prin propriile filtre informațiile obținute, iar deciziile luați-le conștient și asumat, mai ales atunci când vine vorba de sănătatea voastră și a familiei. Fiți flexibili și echilibrați!

Pentru viitoarele mame: parcurgeți minunata călătorie a maternității CONȘTIENT, cu ÎNCREDERE, POZITIVISM, CALM și RELAXARE!

Mulțumesc pentru interviu şi cuvintele frumoase, Roxana. Îmi doresc şi îţi doresc multe naşteri frumoase, clipe minunate alături de familii conştiente şi informate 🙂

Pentru voi cum au decurs aceste clipe? Aţi născut aşa cum v-aţi dorit? Mai aveţi curaj să treceţi printr-o altă sarcină/naştere? M-aş bucura să aflu cum se vede sarcina/naşterea prin ochiii altor femei şi sunt convinsă că marea majoritate a doamnelor şi domnişoarelor au poveşti care merită a fi spuse/scrise!

 

Garderobă la detox. Un webinar by Gabi Urdă

Pentru că unul dintre obiectivele mele de anul acesta are legatură cu garderobă şi stilul personal, mi-am luat pe acest drum câţiva parteneri 🙂

În primul rând, am participat la câteva webinarii organizate de Gabi Urdă. Ultimul la care am participat – Detox de garderobă – mi s-a părut WOW şi am vrut să vă povestesc şi vouă, aici, câte ceva despre ce anume ne-a povestit Gabi.

Voi nota, schematic şi simplist, câteva idei generale:

  • Înainte de a merge la cumpărături, conştientizează ce îţi place şi de ce (care sunt legăturile tale emoţionale cu respectiva piesă vestimentară).
  • Fă o listă cu ce anume îţi trebuie/îţi stă bine/ţi se potriveşte – nevoi reale ale garderobei tale şi verifică lista înainte de a merge la cumpărături.
  • Triază hainele pe categorii – ce rămâne sau nu în dulap, de ce rămâne sau nu.
  • Scoate tot (inclusiv accesorii) şi verifică pe rând, încadrând în fiecare categorie – editare conştientă.

Categoriile pe care Gabi Urdă le-a recomandat pentru a clasifica piesele vestimentare:

  1. nepurtate de 1-2 ani- dacă nu le porţi în următoarele 6 luni, out!
  2. nu îţi mai vin (poţi păstra haine cu 1 număr mai mici sau mai mari, ATÂT)
  3. sunt prea purtate (verifică periodic – pete, scămoşare, haine albe, flecuri ale pantofilor, etc.)
  4. au nevoie de reparaţii – programează repararea lor!!!
  5. avem prea multe asemănătoare – evită rutină vestimentară
  6. haine cu care nu te simţi bine, ai legături emoţionale cu ele care te blochează – vezi ce poţi dona/vinde

Reevaluează spaţiile de depozitare – Priveşti casa şi modul de depozitare dintr-o perspectivă nouă:

  • rularea unor articole pentru a fi vizibile mai uşor
  • sisteme noi de depozitare – cutii,saci de vidare,etc.
  • nu mai fura din spaţiile altora de depozitare 😛

Informează-te despre sisteme/soluţii de depozitare

Implementează!

Fă cumpărături la tine în dulap – dacă priveşti cu atenţie, vei descoperi noi modalităţi de a accesoriza/alătura hainele pe care deja le ai.

Porţi ceea ce vezi – lasă la îndemână, pe rând, lucrurile pe care vrei să le porţi (inclusiv la accesorii – curele, bijuterii)

Fă un pariu cu tine – 2 zile pe săptămână port fustă sau o culoare puternică, etc.

După ce faci curat în dulap, vei obţine un Spaţiu gol – lasă-l să te inspire, nu îl acoperi cu nimic.

Ia-ţi modelele potrivite în vestimentaţie – modă nu are vârstă, dar o femeie conectată la sine va simţi când e cazul să schimbe ceva 🙂

O pereche de pantaloni ar trebui să poată accesoriza măcar 4 ţinute

La cererea doamnelor prezente la întâlnire, Gabi a dat câteva sugestii privind locurile din care putem să adaugăm în garderobă câteva piese noi şi calitative: dresuri bune- Calzedonia, Tezenis, Penti (unii dintre ei), tricouri bune – Mango, H&M -bio, Collins.

Discuţia referitoare la blugi, Gabi Urdă susţine că o pereche de blugi buni este preferabil să fie indigo, nu rupţi, au talie medie şi buzunare intermediare, fiind puţin evazaţi jos (2 cm deasupra pantofului).

Despre pantalonii de stofă – Zara, H&M, Massimo Dutti, am reţinut că este foarte bine să faci un peeling (descămoşare) şi astfel le poţi prelungi viaţa.

Pot să vă spun că am început să aplic o parte dintre aceste sfaturi şi îmi dau seama că privesc astfel garderoba mea acum, mă raportez altfel la ceea ce am şi port. Mă bucur că am descoperit-o pe Gabi şi mă simt recunoscătoare pentru tot ce primesc din interacţiunea cu ea. De fapt, urmează un nou webinar la care abia aştept să particip la următoarea întâlnire care va avea loc peste mâine, 14 martie 2018.

Cel de-al doilea ajutor în călătoria mea privind garderoba este Otilia. Frumoasa şi talentata Otilia este o mamă care lucrează de acasă (uneori, având chiar mânuţe mici de ajutor), membru de bază în comunitatea WAHM Piatra Neamţ şi proaspătă posesoare de blog 🙂

De-a lungul timpului, viaţa ne-a adus împreună de câteva ori. O vedeam mereu atât de feminină, atât de sigură pe alegerile ei vestimentare şi a fost acolo, în preajmă, când mi-am propus să lucrez la stilul meu şi să las noua EU să se vadă şi în garderobă.

Otilia m-a ajutat cu idei, cu puţin curaj şi mi-am asumat apoi propunerile ei. Ea nu ştie încă, dar mi-e tare dragă şi mă bucur mult când văd cât a crescut ea şi afacerea ei.

Voi aveţi ajutoare în ceea ce priveşte garderoba? Oameni care vă inspiră şi vă sfătuiesc privind ceea ce vi se potriveşte? De unde vă cumpăraţi haine/accesorii/încălţări?

Experimentez privind culorile şi combinaţiile din dulapul meu. De câteva zile aplic un machiaj uşor, nu uit de parfum şi am redescoperit cât de bine mă simt când zâmbesc oamenilor dragi.

Copiii noştri dorm în camera lor. În sfârşit!!!

Povesteam acum ceva timp (au trecut deja 2 ani!!!) despre felul în care dormim noi şi copiii noştri- cu căţel (sau pisică), copii şi n jucării, pe lângă care încearcă să îşi facă loc şi cei doi adulţi.

Copiii noştri dorm de câteva luni singuri, în camera lor. În patul supraetajat. Deocamdată, amândoi jos, cu lupta de picioare şi „mami să stea prima dată lângă mine”.

Cum am reuşit performanţa asta?

Well, a trecut timpul şi ei au devenit mult mai independenţi faţă de mine. Petru (3 ani şi 7 luni) a cooperat şi a acceptat să nu mai ceară sân noaptea (o discuţie/negociere pe care am avut-o împreună, după 3 ani). Matei a acceptat că există o cameră a băieţilor, un fel de regat al libertăţii unde copiii NU SUNT EXILAŢI , ci AU PRIVILEGIUL de a se bucura de timpul şi lucrurile lor.

Matei este genul de copil care trebuie să înţeleagă de ce facem ceva, să vadă explicaţia logică sau măcar emoţională din spate şi dacă aceasta este în acord cu ceea ce simte el, va accepta, deşi poate nu ar fi prima sa alegere.

În 2016, când scriam prima postare despre acest subiect, eram obosită să dorm îngrămădită, să mă întorc rar şi să amorţesc într-o anume poziţie, doar ca să nu deranjez minunile. Mi-s dragi, mă usuc de dorul lor când nu sunt lângă mine, dar sunt încă om şi am nevoie de spaţiul şi confortul meu, chiar dacă asta înseamnă lucruri simple ca somn de voie în patul meu sau câteva minute singură, pe tron. Nu ridicaţi din sprâncene, dacă vi se pare SF 🙂 Parinţii, sau unii dintre ei, vor înţelege exact despre ce vorbesc!

Până să ajungem să dormim iarăşi doi câte doi, cu cele 5-15 minute ale unui adult în patul copiilor până vine Moş Ene, am trecut prin multe etape.

Am ales ÎMPREUNĂ un pat de copii mari. Am folosit somnul de prânz, mai scurt, ca tehnica de ÎMPRIETENIRE cu patul/camera/ideea 🙂 Am amenajat camera aşa cum şi-au dorit copiii. 🙂 Am folosit câteva variante de lumină de veghe… Am cumpărat lenjerii/saltea/pernă pentru camera copiilor şi am permis fel de fel de jocuri/poveşti/scenarii.

Poate că au contribuit toate la reuşita de acum. Sau poate, pur şi simplu, faptul că am manifestat atâta răbdare până acum, a fost exact lucrul de care au avut nevoie ca să capete încredere. I-am asigurat şi reasigurat că îi iubesc, că pot veni sau striga oricând au nevoie de ajutor/mine/tati. I-am asigurat şi reasigurat că nu este o pedeapsă şi că nu voi folosi camera lor ca un loc de detenţie, deci nu au absolut nici un motiv pentru care să o vadă aşa.

Cred foarte tare că mi-am construit o relaţie de încredere cu puiii mei de om. Şi că ei apreciază şi înţeleg faptul că le respect alegerile, că le preţuiesc emoţiile şi le accept refuzurile. Cred că aceste lucruri ar trebui să fie fundamente în orice relaţie, inclusiv între părinţi şi copii.

Mă bucur când descopăr oameni cu aceleaşi principii de viaţă ca mine şi cred că e important să ne găsim, prin lume, să ne sprijinim unii pe alţii şi să ne ajutăm, când/dacă e cazul. Acesta este unul dintre motivele pentru care veţi citi destul de des aici despre femei frumoase, deştepte şi harnice, care fac parte din comunitatea mamelor care lucrează de acasă.

Azi, în directă legătură cu dormitul în 2 sau mai mulţi, voi scrie câteva cuvinte despre 2 astfel de doamne, pe care le-am cunoscut în parc, zilele trecute.

Incă dinainte de această întâlnire live, le-am „cântărit” pasiunea şi le-am apreciat îndelung respectul pentru client, pentru detalii şi profesionalismul cu care au tratat orice „nebunie” de-a mea 🙂 Concret, tocmai în ideea de a le face copiilor mei o bucurie, am hotărât să caut lenjerii noi de pat, vesele şi rezistente. Aşa am ajuns la Gavriloni.

În spatele acestui nume stau două perechi de mâini harnicuţe, două mame care şi-au descoperit pasiunea pentru cusut, lângă puiii de om pe care îi cresc. Pe Rodica şi Alexandra le uneşte o prietenie frumoasă, perioada de mămicie – Alexandra este mamă de 3!!! şi sper să o conving să ne povestească într-o ocazie următoare cum e viaţa ei – şi mica „afacere handmade” pe care au demarat-o.

Aici sunt câteva exemple cu minunile care ies din mâinile lor 🙂





Pentru că mi-era dor să vorbesc despre copiii noştri, să nu pierd etape importante din viaţa lor şi etapele prin care trecem împreună, sper să vă bucuraţi să citiţi aceste rânduri. Cred cu toată inima că este foarte important să le oferim timpul şi răbdarea noastră, iar avandu-ne alături, copiii noştri îşi vor împlini misiunea şi totul va funcţiona uşor, lin.

Sunt. Pastila de motivaţie şi culoare din decembrie

Eu sunt conştientă că Viaţa ne oferă multe provocări. Eu am ales să le primesc zâmbind, cu braţele deschise. Aşa cum eu am învăţat să mă bucur de toţi oamenii din viaţa mea, vă invit ca acum, în decembrie, să conştientizaţi LECŢIA pe care v-o oferă fiecare relaţie în care sunteţi parte.

Un mic exerciţiu pentru ziua de azi…

Eu sunt importantă și curajoasă. Eu merit să mă bucur de reuşitele mele. Eu sunt frumoasă pe interior şi zâmbetul meu este cald. Eu sunt aici pentru că misiunea mea este importantă pentru dezvoltarea mea, ca persoană. Eu sunt un om bun şi am voie să mă iert pentru ceea ce greşesc. Eu sunt Acum, Aici şi merit să atrag în jurul meu oameni buni, frumoşi care să mă înveţe/ajut să cresc.

Eu sunt cel mai bun prieten, dar eu sunt şi cel mai mare duşman pe care viaţa mi-l va oferi. Eu trebuie să îmi permit să mă ridic, de fiecare dată, după ce am căzut. Eu sunt obligată să îmi permit să îmi repar rănile, să îmi vindec durerile şi să merg înainte, cu putere reînnoită.

Eu sunt pregatită să îmi ofer mie cele mai bune prilejuri de creştere şi devenire. Eu sunt dispusă să iubesc, să cred, să râd, să trăiesc exact aşa cum îmi doresc. Şi momentele în care aleg să mă îngrijesc doar pe mine nu sunt clipe de egoism. Sunt clipe în care sufletul meu se pregăteşte pentru celelalte clipe în care ALEG, CONŞTIENT, să ofer din preaplinul inimii mele.

Eu sunt mândră de mine. Eu sunt datoare să încerc, să lupt pentru visele mele, să îmi depăşesc propriile aşteptări şi să devin cea mai bună variantă a mea.

Aş vrea să văd mai multe persoane care se respectă şi se iubesc suficient. Aş vrea să fim, fiecare dintre noi, mai conştienţi de valoarea noastră ca oameni, ca femei.

Aş vrea tare mult să ştiu cum vedeţi voi aceste aspecte. E important să te valorizezi? Cum faceţi asta şi ce anume vă ajută să rămâneţi conectate la propria voastră valoare, demnitate, încredere?