Pink Interviu cu Eli Liliac. Super WAHM la raport

Despre Eli Liliac sau Pink WAHM (cum o veţi descoperi) am aflat în grupul WAHM, la unul dintre call-urile lunare – mini proiecte prin care noi, comunitatea mamelor curajoase şi creative, punem mână şi suflet alături pentru a ajuta pe una dintre cele care merită să îşi împlinească un vis profesional 🙂 Eli a crezut în visul altei WAHm, eu mi-am dorit să ajut şi aşa ne-am cunoscut virtual.

Mai departe, viaţa ne-a dat fel de fel de teste 🙂 Pe care le-am trecut, dar timpul nu ne-a iertat. Deci, iată-ne, după câteva luni, decise să aducem în faţa voastră un om, o poveste, câteva întrebări şi mai multe răspunsuri 🙂

Să trecem la treabă, deci…

Scurtă carte de vizită …

 Pink WAHM – Am 38 de ani şi un năzdrăvan pe nume Mihnea. De formare sunt inginer, dar am urmat şi cursuri de artă. Arta a fost prima mea dragoste, încă din perioada copilăriei şi întotdeauna am ştiut că voi reveni la ea, am cochetat toată viața cu partea creativă și am reușit să revin în totalitate la ea după renunțarea la o carieră în marketing, acum aproape 8 ani. Un trigger important pentru mine în a alege să fac ce îmi place a fost nașterea lui Mihnea 🙂

Eşti o WAHM? Cum ai ajuns în această comunitate?

Pink WAHM – Da, sunt o Wahm și am ajuns în această comunitate minunată după ce mi-a povestit de ea o prietenă dragă.

Laudă-ţi puii sau proiectele 🙂

Pink WAHM – Am două mari proiecte pe care le desfășor în paralel, pentru că îmi sunt atât de dragi, încât nu pot renunța la nici unul.

Primul este Pink Paperland – unde mă ocup de graphic design. Aici sunt din nou două ramuri – avem o parte care se ocupă strict de invitații de evenimente şi tot ce ţine de papetăria de eveniment, de la numere de masă până la etichete, meniuri, place-card-uri etc, şi o a doua ramură – Zalt Design – care se ocupă strict cu design-ul de marketing şi publicitate – unde intră tot ce ţine de acest lucru de la logo la flyere, cataloage sau bannere gif pentru reclamele on line.

Al doilea este Eleonore’s – unde tricotez pături din merinos personalizate pentru copii. La fiecare pătură vândută, o alta se donează sau o parte din bani merg către diverse ONG-uri care au proiecte cu copii și mai ales pe partea de educație.

 

Ce anume te recomandă?

 

Pink WAHM – Creativitatea, seriozitatea, implicarea și clienții mulțumiți, în primul rând.

 

Care este cel mai dificil aspect al activităţii tale? Dar cele mai motivante aspecte?

Pink WAHM – Cred că cel mai dificil aspect al activității la mine, (cel puțin uneori!) este gestionarea relaţiei cu furnizorii (există servicii pe care le externalizez), iar ca motivant o să consider întotdeauna clienții mulțumiți cu mic și mare 🙂

Ai susţinători? Familia unde are loc în toată această alergare?

Pink WAHM – Cel mai mare susținător al meu este soțul meu care întotdeauna m-a încurajat să îmi urmez drumul și mi-a fost alături în această călătorie cu urcușuri și coborâșuri.

Închide ochiii şi spune-mi ce ai fi ales, dacă nu acest drum?
Pink WAHM – Când eram mică, o perioadă am visat să devin arheolog, să călătoresc şi să descopar lumi noi, apoi îmi aduc aminte când am început să desenez şi să fac chestii pentru casă, pentru mine din te miri ce 🙂 Adică cumva tot spre design 🙂
Care este secretul succesului, din punctul tău de vedere?

Pink WAHM – Cred că, pentru mine, secretul succesului a constat în multă muncă, nu am încetat să învăț, consider că în orice domeniu trebuie să continui să înveți, să tratezi fiecare client așa cum tu ai dori să fi tratat și să îți folosești creativitatea la maxim.

Suntem la finalul anului. Ce mai urmează, pentru tine?

Pink WAHM – Pentru mine, urmează un an important, deoarece în primăvară voi lansa un al treilea proiect pe partea de design, de data aceasta de little fashion cum îmi place mie să spun

Un mesaj de final pentru mine şi cititorii mei 🙂

Pink WAHM – Să încerce în tot ceea ce fac sa fie buni, să nu renunțe si să continue să învețe. Și să aibă un an nou minunat și plin de dorințe împlinite

 

Sper că mica noastră discuţie v-a inspirat. Mult succes în toate proiectele tale, dragă Eli şi să ne auzim cu noi proiecte, curând!

PS – Mi-am dorit un strop de culoare …de aici acest Pink interviu 🙂

Iar despre carte. August şi septembrie pe noptiera mea

O carte, mai multe cărţi. Las aici câteva impresii, strict personale şi foarte scurte, despre ceea ce mi-a fost lectură în august şi septembrie. Voi ce mai citiţi?

Fern Michaels – În căutarea fericirii

O carte care îşi aşteaptă de mult rândul, dar care se citeşte repede. Un amestec uşurel de dragoste, relaţii complicate, secrete, umor, mister, intrigă. Pentru o lectură nesofisticată, când ai nevoie de relaxare, merge. Dacă te prinde suficient încât să nu o abandonezi înainte 🙂

Natsuo Kirino – Cronica zeiţei

O carte surprinzătoare pe care am savutat-o până la ultimul rând. Fiecare nou capitol are o savoare aparte, personajele sunt atât de umane, încât par desprinse din poveştile despre începuturile lumii. Mi-a plăcut atmosfera poveştii, referirile la zeităţi şi metafora relaţiei dintre bărbat şi femeie, urmărită progresiv, de-a lungul întregii acţiuni. O carte care primeşte notă maximă, deşi nu se termină luminos şi nici foarte clar.

Howard Roughan – Promisiune mincinoasă

O carte care şi-a etalat scenele în faţa mea, ca un film de acţiune. Am gustat-o pe îndelete, deşi aş fi înfulecat-o dintr-o înghiţitură. Personaje puternice, motive ascunse şi un fel de happy end. Multe crime, întorsături de situaţie, scene de o maximă tensiune şi un autor savuros, prin povestea de viaţă la care încă ma gândesc zâmbind 🙂

Stephanie Gertler – În derivă

O poveste tristă care m-a ţinut în priză chiar şi în tihna zilelor în Bucovina. Am experimentat puţin din ce trăieşte o mamă când îi pleacă puiii din cuib, am sperat până la final ca fetiţa slăbuţă şi oarbă va ajunge din nou în braţele mamei ei şi lupta pentru custodia copilului se va sfârşi repede. M-am bucurat să văd cât de frumoase pot fi prieteniile de maturitate şi mi-a mers la suflet ideea de a lucra de acasă, dintr-un birou amenajat într-un şopron, în spatele casei. Merită citită!

Bernard Cornwell – Hoţul de spânzurătoare

Încă de la primele pagini, m-am tot întrebat cum să te poţi bucura de execuţii publice? Cum să te înghesui de la primele ore ale zilei să vezi cum nişte răufăcători sunt spânzuraţi, cu public şi oficialităţi servind un mic dejun special? O lume care pare atât de departe, dar, aşa cum a subliniat soţul meu, fapte care s-au întâmplat cu adevărat… Sărăcie, intrigi, crime şi frăţii a unor gentlemani de viţă nobilă, toate se împletesc într-o lectură rece, dar foarte vie.

Richard Paul Evans – Floarea-soarelui

Nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult.

Citat – Secretul succesului în viaţa asta este să-ţi dai seama că pe planetă se petrec (multe) crize mult mai serioase decât o decizie despre ce să faci cu viaţa ta.

Well, hell, ya! O carte despre speranţă şi regăsire, despre alegeri şi adevăratul suflet, care se mai rătăceşte, se mai lasă convins să aleagă „comod” şi „uşor”, dar nu poate face asta la infinit.

Dr. John Gray – Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus

O carte la care „ronţăi” de multa vreme. Am tot mestecat, pe îndelete, fiecare 2-5 pagini şi am resimţit nevoia de a mai citi şi alte lucruri printre atâta „teorie”. Dar nu vă lasaţi înşelaţi de aparenţe! E o carte destul de practică, îmi propun să primească aici, pe blog, o recenzie separată, cât de curând. Interesant mod de abordare a relaţiilor de cuplu din perspectiva unui bărbat.

Cecilia Ahern – Suflete pereche

Ca de obicei, scrisul Ceciliei m-a prins şi mi-a dat o stare specială, mai ales că eram departe de casă, la un curs la Ploieşti. O carte care merită citită şi oferită cadou. O carte despre prietenie şi trecerea timpului, mesajul mi se pare cât se poate de motivant: viaţa îţi joacă uneori feste, dar soarta va regla, până la urmă, scorul şi, e posibil ca, în ciuda tuturor, fericirea să învingă. Plin de speranţă, nu-i aşa?

Sorin Mihai Bărbieru – Taina asasinilor

O carte puţin altfel decât cele pe care le citesc de obicei. Am citit repede şi uşor un roman scris de un om cunoscut mie. Mi-a plăcut tonul povestirii, limbajul familiar şi notele repetitive care apropie cititorul de scenele din carte. Mi-ar fi plăcut mai mult accent pe câteva personaje din carte şi am aşteptat un alt final. Una peste alta, însă, e o carte interesantă. Felicitări autorului pentru curaj!

Anays M. – Confesiunile unei fete rele

„Eu sunt unică, om din întâmplare, femeie prin vocaţie” scrie pe coperta 1 a acestei cărţi primite spre recenzie. Am citit-o fix în perioada in care aveam cea mai mare nevoie de ea. Dar nimic, niciodată nu e întâmplător, nu-i aşa? O carte mai puţin senzuală decât mă aşteptam, dar mai profundă decât aş fi crezut, judecând după coperta. Nu ştiu dacă este doar o colecţie de frânturi de text de pe blog sau anume se doreşte ruperea ritmului lecturii, dar a fost o gură de aer proaspăt. Cred că autoarea are ceva de spus şi sunt tare curioasă cum va evolua, în timp, acest mesaj.

Partea care mi-a plăcut cel mai mult rămâne aici, sub forma unor citate:

M-am obişnuit cu lipsa ta, iubitule. Cu lipsa căldurii mâinilor tale, cu lipsa conturului buzelor tale, cu lipsa contopirilor noastre. Iar acum, am ajuns să cred că ele nu au existat decât în imaginaţia mea bolnavă de iubire şi de dorinţă. Şi asta mă face fericită. Căci imaginaţia mi-e aliat şi, oricând vreau, mi te poate aduce întreg şi minunat, aşa cum mi te amintesc, să-mi îndulceşti prezentul îmbibat de lipsa ta… Şi dacă mă mint singură, iubitule? Şi dacă, de fapt, niciodată nu mă voi putea obişnui cu lipsa ta? Cu acest minus uriaş care-mi dezechilibrează fiinţa, lăsându-mi totuşi chezăşie…dorul. Un dor mărunt şi rece, ca o ploaie mocăneasca de noimebrie târziu, care sfredeleşte şi osul, şi gândul.

Şi încă…

(…)căci o femeie, chiar şi când trăieşte, profund convinsă, o exploxivă experienţă sexuală, nu se poate abţine să nu o condimenteze cu puţină dramă.

Mi-a plăcut mult cadenţa textelor, precum spuneam. Mă despart de această poveste, cu speranţa că va exista o continuare, o aprofundare a ideilor regăsite acolo.

Per total, august şi septembrie au fost două luni plini din punct de vedere al lecturilor. Am început grupa mijlocie şi clasa pregătitoare, ceea ce îmi consumă multe gânduri, care mai de care mai alambicate.

Hello, Octombrie! Să fii blând cu noi! 🙂

32 mantre de motivație a lunii. Septembrie pozitiv

Luna septembrie este prima lună a anului bisericesc. Septembrie este luna în care ziua și noaptea sunt egale. Septembrie este luna în care ne bucurăm de soarele molcom acum, dar ne uităm cu drag la pădurea care începe să își schimbe culoarea. Septembrie este luna în care copiii încep școala și unii dintre părinți au deja emoții multe, multe.

Îmi doresc să sărbătorim un septembrie al noilor proiecte. Un septembrie în care să ne motivăm și să ne găsim resursele de a merge înainte, cu sufletul și inima împăcate. Am adunat aici, câteva frânturi de gânduri și de idei care să ne ajute să nu ne pierdem concentrarea, să rămânem focusați pe ceea ce avem de făcut și pe pașii mici pe care îi avem de mers pe drumul pe care l-am ales.

Vă invit să lasați forța lor să vă inunde, să duceți mai departe acest mesaj și să reveniți, oricând pare că drumul este greu și ați obosit 🙂

  1. Încrederea în tine se cultivă și se dezvoltă.
  2. Ești responsabil pentru succesul tău sau pentru lipsa lui.
  3. Trei instrumente care te por duce acolo unde vrei :SCOP, PLAN, ACȚIUNE. Ce dorești să îți aducă această acțiune pentru realizarea scopului? Cere concret ceea ce îți dorești. Scrie clar (de ce faci X? ce caut? ce vreau să obţin? până când? Cât? Unde? – detaliază visul tău)Acţionează conform planului, schimbă-ţi mentalitatea în acord cu planul şi obiectivele tale. Produ venitul/rezultatul/impactul de care ai nevoie.
  4. Trebuie să fii în rând cu tine, nu cu lumea.
  5. Ce anume întră în planul meu de fericire? Orice obiectiv trebuie să te emoționeze, să te ambiționeze.
  6. Fă diferența între cât investești și cât câștigi. Cheltuielile tale sunt de fapt, investiții – fă o listă cu aceste investiţii şi ţine-o la îndemână. Acolo poţi adăuga treptat produse, deplasări, întreţinere rezultat/afacere, deplasări cursuri, materiale folosite.
  7. Nu îţi stabili mental limite!
  8. Fii fericit şi bucură-te de călătorie!Fiecare pas este important şi ADUCE mai aproape de ceea ce îţi doreşti!
  9. Lipeşte undeva la vedere: Focus + respect pentru timpul tău.
  10. Alegerea este CONŞTIENTĂ, nu este nimic întâmplător. Viaţa este o sumă de alegeri, în fiecare zi. Deci, alege să ai mai multă independenţă, sănătate, prieteni, comunitate, vacanţe (completează cu ceea ce este important pentru tine)!
  11. Mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate 😛
  12. Jim Rohn spunea Scrie tu povestea vieţii tale fix aşa cum ţi-o doreşti
  13. Nu trebuie să simţi o presiune pentru a face exact ceea ce îţi place . Dacă e prea greu şi nu faci totul cu bucurie, nu eşti pe drumul potrivit.Dacă eşti pe drumul potrivit, eşti pregătit să PLĂTEŞTI PREŢUL pt a reuşi.MOMENTUM – Să faci activitatea ta în aşa fel încât să nu simţi că munceşti.
  14. Un lider întreprinzător îşi face treaba, nu îşi permite să fie sictirit, este jucător de echipă (se promovează pe sine, dar promovează şi pe ceilalţi), nu aşteaptă nimic – PRODUCE.
  15. Nu uita de planificare – 2-3 zile planificate la secundă şi ţine-te de program :).
  16. Succesul înseamnă implementarea câtorva obieceiuri sănătoase în fiecare zi. Obiceiurile nesănătoase sunt amânare, frici, bârfa, vina, ruşine, etc. (adaugă pe cele cu care te lupţi tu).Renunţă la: scuze, persoane toxice, aşteptări, frecat menta, interpretări, bârfe, dependenţe (TV,FB, părerea altora, etc), gelozie, EGO, invidie, gândirea care te împiedică să ajungi unde doreşti ( de ex. Capul plecat, sabia nu-l taie, Aşa e viaţa…, Banii nu sunt niciodata de ajuns, etc.)
  17. Avem 50 000 de gânduri în fiecare zi. Câte dintre ele sunt pozitive? Ceea ce gândeşti, se va materializa, mai devreme sau mai târziu. Deci, atenţie la ceea ce transmiţi universului – VIBRAŢIA GÂNDURILOR TALE
  18. Ia 3 decizii majore în viaţă, în perioada următoare: ex. de azi nu mai întârzii, de azi nu mai amân, etc
  19. Ai un anumit număr de ani la dispoziţie. Până în adolescenţă ai acumulat greşeli, apoi ai timp de acţiune aproximativ pana la 65 de ani (durata medie de viaţă). În fiecare zi eşti persoana pe care o alegi. Tu alegi cum petreci aceşti ani! Găseşte echilibrul pentru tine!Echilibrul este cheia pentru a avea rezultate.
  20. Robert Imbriale(Marketing motivaţional) spune că există cel puţin 5 motive care odată declanşate devin de necontrolat:Teama de a pierde ceva, Dragostea, Gratuităţile şi chilipirurile, Cum să te îmbogăţeşti fără nici un efort, Îndeplinirea scopurilor/visurilor.
  21. Începe fiecare zi cu recunoştinţă: pentru familie, energie, sănătate, emoţie, dezvoltare.
  22. Esenta vieţii este creşterea.
  23. Învaţă să foloseşti cu succes şi eficienţă ceea ce ai – timp, bani, energie, etc.
  24. De fiecare dată, afacerea ta începe de la următorul om cu care vb. Fă totul cu pasiune, cu bucurie şi asta se va simţi real, adevărat, va crea impact.
  25. Într-o lume gri, fii lumina ORANGE din viaţa celor pe care îi întâlneşti!
  26. Tot ce se întâmplă în tine (bun sau rău) este adevărat.
  27. Îmbunătăţeşte conversaţiile cu tine. Dăruieşte, ai răbdare, crede în scop.
  28. Acum e momentul să devii cea mai bună versiune a ta. Fă astăzi ce alţii nu fac, pentru a trăi mâine cum alţii nu pot.
  29. Prioritizarea este extrem de importantă. Alege ceea ce te împlineşte, ceea ce te motivează şi vei fi pe drumul cel bun. Munceşte cu 100% energie şi curaj pentru visul tău.
  30. Ritmul tău propriu de dezvoltare îţi poate asigura o creştere sustenabilă, stilul de viaţă dorit, echilibru, sănătate, rezultate.
  31. Angajamentul anticipează rezultatele. Dacă eşti productiv cu adevărat, vei obţine rezultate. POŢI – dacă eşti proactiv,dacă vrei să îţi formezi deprinderi şi le aplici zilnic.
  32. Dezvoltă-ţi şi antrenează-ţi curajul – acţioneaza dincolo de frică. Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Şi apoi..? Şi apoi? Si asta înseamnă că?

Septembrie pozitiv este pentru mine o un nou început. Care dintre gândurile de mai sus te motivează? Sau poate ai alte mantre care te ajută când eşti demotivat, m-aş bucura să te laşi într-un comentariu şi să ne bucurăm împreună de ele.

 

De ce aleg ALT FEL…

Post edit: Această postare a fost scrisă și publicată pe blog în toamna lui 2014. August 2018 a adus câteva modificări și am simțit nevoia să apară și aici.

În perioada aceasta, toată lumea ( care se respectă?) scrie despre subiectul arzător al zilelor: cum aleg la prezidențiale 2014. Eu nu o să scriu despre asta, nu acum și nu aici. Vreau să scriu despre altfel de alegeri, ale mele personale, ale familiei mele și ale copiilor mei. Nu vreau să mă justific în fața nimănui, dar simt nevoia să clarific, odată pentru totdeauna, aceste subiecte. Apoi, când voi mai fi întrebată de ce… Va fi simplu, fac o trimitere la blog și bună ziua!

De ce….ALEG/AM ALES

Aleg -Administrație publică – pentru că iubesc oamenii, îmi place să lucrez cu ei(da, am HABAR despre ce vorbesc!!!) și cred că asta îmi este menirea. Mai greșesc, mai obosesc, mă mai simt copleșită de asumarea acestei meniri, dar îmi place în continuare meseria mea și nu e o corvoadă să o practic.

Aleg – NU CARNE – Pentru că am realizat că nu e necesar să fiu ucigaș pentru a mă hrăni, sunt multe alte variante prin care îmi pot obține proteinele necesare dezvoltării. Nu vreau să port în corpul meu ( sau al copiilor mei) toată ura pe care trebuie să o simtă găina, porcul sau vaca văzând cum se apropie momentul tăierii. Da, am trecut prin două sarcini fără a mânca nici un fel de carne ( excepție sunt fructele de mare și peștele, dar asta e altă discuție), am doi copii frumoși, sănătoși,  veseli. Copiii mei vor afla, în timp, DE CE am ales astfel și vor putea decide pentru ei, la momentul în care vor fi pregătiți.

Aleg – ALĂPTARE LA CERERE ȘI PRELUNGITĂ – Pe lângă recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății ( de a alăpta exclusiv 6 luni și apoi, împreună cu o alimentație diversificată, până la 2 ani și peste), cred din tot sufletul meu în beneficiile unei astfel de decizii pentru mamă și copil. Nu arunc pietre în mamele care aleg să își hrănească puii altfel, dar consider că nu au fost suficient de informate sau că nu au avut susținerea potrivită, la momentul potrivit. Mă bucură curentul care se manifestă și în țara noastră care atrage atenția asupra importanței laptelui matern. Există grupuri de susținere, există consultanți în alăptare și e important să răspândim informația corectă și completă pentru gravide și mame. Ce alege fiecare, este ceea ce va culege mai târziu.

Aleg – PURTAREA ERGONOMICĂ – Mi/ni se potrivește, e ușor, e cald și bine, e aproape, e ferit de zgomote și pericole. Mi-am purtat copilul cel mare până când a renunțat el și a vrut să alerge liber. Cel mic are același parcurs, cu singura observație că l-am purtat mai repede și în mai multe sisteme de purtare. Wrap-ul elastic și apoi Manduca ne-au salvat de multe ori: la cumpărături, la mare, la plimbare sau la iarbă verde. Acum am două mâini libere ca să țin de mâna celălalt copil, să întind rufe sau să cumpăr o pâine. Mi-e drag să îmi știu puii la piept și mă bucur acum de ei, cât încă mi se permite. Prin mâinile mele au trecut alți copii și părinți lor pe care i-am ajutat, zâmbind, să aleagă și să regleze un sistem de purtare sau altul. Am făcut asta VOLUNTAR, fără a lua pentru mine decât bucuria că am mai văzut un pui de om la pieptul părintelui. Unii au apreciat timpul și disponibilitatea mea, alții nu.

Aleg – SCUTECE TEXTILE – Am cumpărat câteva ( cam multe, spunea soțul meu) însărcinată fiind cu M. O parte din stoc s-a înnoit acum, la al doilea copil. Deși folosim uneori și scutece de unică folosință ( sau plasticoase, cum le denumeam într-un alt post), sunt convinsă că sunt mai bune cele textile. Din punct de vedere al mediului, al naturalului, al finanțelor, etc.

Aleg – ATTACHEMENT PARENTING – Cred că pruncii de acum sunt altfel decât am fost noi, ca și copii. Prin urmare, e nevoie de un altfel de parentaj. Mai sensibil, mai apropiat, mai empatic. Mai liber, mai deschis. Nu înseamnă că îmi condamn părinții/socrii pentru cum ne-au crescut!!! Au făcut ce au putut, cu resursele existente la momentul respectiv. Dar susțin sus și tare, în fața oricui ( prietenii știu de ce:P) că acum e rândul nostru, ca părinți, să facem propriile alegeri. Să punem în practică ceea ce simțim că se potrivește copiilor pe care i-am adus pe lume. Nu cred că cer mult dacă subliniez importanța aplicării regulilor MELE în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor MEI.

Aleg – JOCURI ȘI JUCĂRII EDUCATIVE – Da, costă, de cele mai multe ori, mulți bani. Dar este ceea ce aleg să cumpăr cu banii pe care îi câștig cinstit. Mă bucur de strălucirea jucăușă a ochilor la primirea unui astfel de dar și consider că merită. Întotdeauna.

Aleg – COMUNICARE – Sunt un om care vorbește mult. Sunt energică și cred în sinceritate, dincolo de orice. Asta înseamnă că voi alege întotdeauna să discut, să dezbat și să verbalizez ceea ce îmi face plăcere, ceea ce mă doare sau lucrurile care mă deranjează, la ceilalți. Nu cred că este egal cu a avea sămânță de scandal! Nu îmi place să ascund problemele sub preș și prefer să tac/mă retrag o perioadă pentru a găsi o soluție sau pentru a-mi îngriji rănile. Nu îmi fac prietenii din interes și prefer să mă îndepărtez dacă un om/loc/o situație nu mai „corespunde”, din punctul meu de vedere. E simplu și îmi asum această alegere.

Aleg – SPERANȚĂ ȘI ÎNCREDERE – Dacă un om a reușit să îmi intre în suflet, o să stea acolo o vreme. O să mă intereseze binele lui, uneori chiar dacă asta va însemna să îl agasez cu atenție. O să cred până în pânzele albe în el sau ea. O să sun, scriu sau vorbesc mult după ce voi fi realizat că poate, sunt singură, în acea prietenie. O să iert și o să merg mai departe.

Aleg – România – Nu mă văd locuind în altă parte. Aparțin cumva, intrinsec, acestor locuri și, da, sunt încă destule momente când mă consider norocoasă că m-am născut româncă.

Ar mai fi multe de spus, dar timpul nu mai are răbdare, cum spunea o carte dragă inimii mele.

Toate aceste alegeri mă definesc, sunt parte din mine și mi le asum. Nu sunt perfectă, departe de mine să intuiesc măcar asta. Sunt doar un om care alege alt fel. Nu am să pornesc o altă polemică despre vot și care candidat e mai bun. Fiecare dintre noi, cei care mergem la vot, ar trebui să judecăm lucrurile privind în oglindă. De ce în oglindă? Pentru că, dacă ținem ochii larg deschiși, în oglindă putem auzi glasul care ne spune ce anume vrem. Pentru noi și pentru cei dragi nouă.

Later edit – În august 2018, țara asta, pe care o iubesc și pe care o aleg pentru mine și copiii mei se desface în bucăți. Unii se fac doar că plouă. Unii se tem pentru siguranța lor, pentru pâinea pe care o vor pune mâine pe masă. Unii zâmbesc și fac frumos, la TV.

M-am gândit mult dacă să spun sau nu. Dacă să tac sau nu. Este, ca de obicei, o chestiune de alegeri. Pe care le faci sau pe care le accepți. Pe care le iei tu, cu puterea ta (multă, puțină, dar A TA).

Eu nu am fost acolo, în piață. Eram cu copiii la mare. Am aflat apoi, cu teamă și gust amar în gură. Poate nu vom afla niciodată adevărul adevărat, ca despre multe alte lucruri. Dar cred că merit(ăm) niște explicații. Cei care au fost acolo și nu au înțeles DE CE și mai ales DE CE AȘA, merită să poată privi mândri, cu fruntea sus. Încerc să fac un rezumat, să le explic într-o poveste, copiilor mei care e treaba.

Din ceea ce au scris oameni pe care îi stimez pentru ceea ce sunt și fac, vă invit să vă faceți VOI o idee…

Piața Victoriei în seara de 10 august, evenimentele prin ochii mei

Cum ne pregătim copiii pentru țara pe care le-o lăsăm?

Scrisoare către copil: Oare ne vei ierta pentru că nu am plecat din țară?

Partidul Trei Ponei pentru că dorim să ne creștem nepoții în casa părintească

Cine ne mai salvează acum?

Nu e nevoie să citiți fiecare postare pe tema asta. La fel cum nu e nevoie să reacționați cu un LIKE sau SHARE la comentariile celor pe care îi cunoașteți sau nu , dar simțiți că vă place vorba/gândul/fotografia lor. Musai ar fi însă doar să vă puneți VOI întrebări. În sufletul vostru. Pe întuneric sau lângă partener, într-o discuție. Poate că doar primul pas e cel mai greu. Și odată ce l-ai făcut, devine mai ușor. Poate…

World Breastfeeding Week 2018. Alăptarea la ceas aniversar

În perioada 1-7 august 2018 întreaga lume sărbătoreşte World Breastfeeding Week sau Săptămâna Internaţională a Alaptării.

DE CE UN ASTFEL DE EVENIMENT/MOMENT ANIVERSAR?

Există varianta lungă de a răspunde acestei întrebări 🙂 şi varianta mai scurtă.

Câteva articole frumoase pe această temă găsiţi aici:

Am vrut, în acest an, să nu  treacă neobservată această săptămână specială. De-a lungul timpului, am tot scris despre noi şi povestea noastră de dragoste cu laptele matern în rol principal.

Petru are (deja!) patru ani şi simt, cumva, că ne apropiem cu paşi repezi de finalul poveştii. 🙂 În majoritatea zilelor, ne întâlnim doar câteva clipe la somnul de noapte. Ştiu că pentru el, acum, sânul este mai mult o reconectare cu mine şi ştiu că este important să îi permit acest lucru încă. Am încredere în el ş iîn relaţia noastră şi nu, nu mă tem că va pleca la facultate cu mama după el. Aşa cum nu cred că Matei va deveni strigoi pentru că l-am întors la sân după o vreme 😛

Revenind la Petru, sunt şi zile în care nu cere deloc. Zile în care mă întreb daca e gata, daca experienţa noastră a ajuns la final. Nu mai am aşteptări, de nici un fel. Mă bucur de călătorie şi atât.

De fapt, anul acesta, mai mult ca în alţi ani, m-am bucurat  să recitesc tot ce am scris, pe această temă:

  • A început cu Matei, bunul şi blândul meu, care m-a făcut mamă. Care m-a crescut să iubesc necondiţionat şi care m-a învăţat să cred mereu.
  • Am sărbătorit 🙂 Prima World Breastfeeding Week în acţiune pentru noi, în 2012.
  • Despre alegeri de viaţă – http://blogulirinei.ro/de-ce-aleg-alt-fel/ Nu sunt foarte sigură dacă să râd sau nu, dar aşa simţeam atunci şi, din fericire, o parte dintre aceste lucruri sunt încă valabile.
  • Să nu uităm de hidratare, în parc sau la plimbare !
  • Nu a fost mereu o experienţă uşoară şi rândurile mai puţin zen stau mărturie pentru aceste adevăruri. Mi-am dorit, uneori, pauză de la tot şi toate. Sunt sigură acum că este ceva normal şi nu mă mai simt deloc vinovată.
  • Am avut şi gânduri paşnice legate de înţărcare. Blândă. Armonioasă. Plină de iubire. Aici număram anii :P, acum nu mai număr deloc.

Anul acesta tema pentru World Breastfeeding Week este  “Alăptarea : fundament al vieţii” — o recunoaştere a importanţei unui start sănătos.

Nu am să scriu despre beneficii, cât/cum/unde şi de ce. Link-urile oferite azi cu mare generozitate şi informaţiile care apar la o simplă căutare sunt la îndemână, spun eu. Există consilieri în alăptare şi există cursuri pentru burtici unde oameni special şcoliţi vorbesc despre asta în cunoştinţă de cauză.

Nu vreau să propag frustrare printre cele care nu au alăptat sau nu fac asta. Este corpul lor, opţiunea proprie şi nimeni nu ar trebui să le ruşineze pentru asta. Cumva, există în lumea mamelor câteva subiecte care aprind spiritele mai ceva ca un smoc de fân uscat.

Dar… anul acesta aş vrea să adun la un loc ideile voastre privind acest subiect. Ca proiect personal şi ca reminder … DE CE facem asta?

AICI vom pune mesaje pozitive legate de această experienţă de la cele care răspund provocarii 🙂 Am întrebat, pe profilul meu personal de FB care sunt acele cuvinte ce le vin în minte în legătura cu această săptămână a alăptarii, World Breastfeeding Week.

Am primit cuvinte de dragoste, sentimente şi trăiri ce  fac o poveste de dragoste duioasă, cum e cea dintre o mamă şi puiul ei, să crească. Am primit confirmări că nimic nu se compară cu clipele în care îţi hrănesti puiul cu picături albe din tine şi că sunt amintiri pe care le porţi mereu în suflet.

Am primit însă,  aşa cu mă aşteptam, (şi) cuvinte grele. Am primit semne că alăptarea nu este mereu doar floricele şi fluturaşi. Am primit semnale că uneori este o luptă a naibii de grea. Că alăptarea poate fi îngreunată de situaţii medicale diverse, pe care mamele nu ştiu/pot să le gestioneze. Am citit frânturi de poveşti în care, poate, informarea şi susţinerea celor din jur ar fi făcut diferenţa. La fel cum am citit, cu ochiii în lacrimi, poveşti în care nu s-a putut face nimic. Frustrările mamei şi durerea ei că nu a putut alăpta au făcut pui, au născut resentimente şi acum, se plimbă prin lume aşteptând doar un prilej să iasă la atac.

Nu am fost acolo. Nu îmi pot închipui cum e să cari o viaţă această povară. Nu îmi pot imagina cum m-aş simţi să existe, în fiecare an, o săptămână anume în care să simt că nu am fost o mamă perfectă pentru copilul meu, să mi se arunce în faţă fel de fel de epitete. Să fiu acuzată că nu am făcut mai mult ca să reuşesc şi că această experienţă (sau lipsa ei) vor marca întreaga viaţă a copilului meu.

Poate şi eu, prin vorbele sau faptele mele, am rănit uneori mamele aflate dincolo. În tabăra celor care nu au alăptat. Azi, îmi dau seama că nu e uşor de dus o astfel de situaţie. E greu de înţeles. E greu de acceptat. Dar e uman să faci tot ce poţi. Tot ce ştii.

De fapt, mesajul meu aş vrea să fie unul de unitate – indiferent că aţi alăptat sau nu, mai mult sau mai puţin, mai greu sau mai uşor – promovaţi alăptarea. Măcar în World Breastfeeding Week. E important să fim mai informate când ne pregătim să aducem puiii de om pe lume.

World Breastfeeding Day ar trebui sa fie acel prilej din an în care să sărbătorim alăptarea. Fie că sunteţi ciudatele care alăptează până la n ani (ca mine :P), fie că aţi ales altfel, la un moment dat în vieţile voastre, măcar timp de câteva zile, haideţi să facem pace!

Să îngropăm securea războiului rece în competiţia „cine e cea mai tare mamă” şi să predăm copiilor noştri lecţia solidarităţii.

Alăptarea este fundamentul vieţii. Este una dintre pietrele de temelie la construirea unor copii puternici şi echilibraţi. Dar nu e totul. Adaugă apoi iubirea şi susţinerea necondiţionată. Presară umor şi puterea de a-ţi recunoaşte greşelile, oboselile, renunţările, de ce nu, clipele de „egoism” în care simţi nevoia să fii doar tu cu tine. Cred, cu toată inimă, că fiecare mama este perfectă pentru puiul de om pe care îl aduce pe lume. Cred că fiecare copil îşi alege părinţii şi este suficient să fii „good enough”.

Aşa se vede de la mine, în acest an, World Breastfeeding Week. Dacă ai o poveste pe care vrei să o spui, în legătură cu alăptarea, mai veselă sau mai tristă, şi simţi că spunând-o, vei ajuta pe cele care nu au trecut încă pe acolo, m-aş bucura să te ajut să faci asta aici, în căsuţa mea. Foloseşte cu încredere rubrica de comentarii sau scrie-mi un mail. Haideţi să ducem povestea mai departe, să îi găsim sensul de creştere!

Efectul scrisului pe blog. Şcoala DPT 15. Cum faci să aibă sens

Al doilea eveniment de parenting/blog-ing la care am participat în scurta şedere la Bucureşti. Al doilea DPT la care particip şi sunt bucuroasă că am putut fi acolo. Sunt recunoascăatoare pentru tot ce am primit (informaţie utilă, tips & tricks, teme de gândire, socializare cu oameni faini, motivaţie să continui, giveaway de la sponsori).

Despre primul eveniment – Social Media for Parents – am scris deja. Partea a doua – Blog Talk a fost puţin mai tehnică, s-a vorbit despre responsabilitatea celor care scriu, despre importanţa caracterului OMULUI din spatele tastelor şi cred că o parte din informaţiile preluate de acolo sunt de interes pentru voi, cei care citiţi aceste rânduri.

Sâmbăta dimineaţa, ca în fiecare lună, o mână de oameni cu drag de scris şi blog, s-au întâlnit la DPT 15. Cele două maestre de ceremonii (Ana şi Lavinia) reuşesc de 2 ani de zile să aducă în faţa noastră teme de interes într-un format atractig, Digital Parents Talk.  La mulţi ani, oameni dragi şi faini! Fie ca misiunea voastră – de a crea o comunitate de părinţi bloggeri conştienţi şi creativi să vă împlinească pe cât oferiţi celor din jur 🙂

Din punctul meu de vedere, dincolo de mici nuanţe legate de CUM, CÂND şi PENTRU CINE scriem pe blog, am înţeles, încă o dată, cât de important este să fii TU  în textele tale, să fii ACOLO şi să fii UMAN.

Mi-a plăcut sugestia de a coborî mai mult în offline, de a ne implica activ în comunitate şi cred că este un sfat înţelept, realizabil. A avea un blog este o parte din viaţă, dar nu trebuie să fie un glob de cristal în care te ascunzi şi de unde îţi arunci frustrările spre lume, oricât de „sănătoase” ar fi (sau ţi se pare ţie că sunt).

Cred cu tărie că blogging-ul, ca formă de exprimare a experienţelorşi personalităţii, este un act de a te arăta lumii aşa cum eşti. Suntem cu toţii oameni, cu bune şi mai puţin bune, cu momente WOW şi clipe BLEACH, cu susţinători şi  (din păcate) contestatari. Toate, absolut toate, fac parte din viaţă, iar ceea ce alege fiecare dintre noi să prezinte public, pe blog/FB/Instagram este o chestiune de alegere, de cele mai multe ori.

Îţi asumi ceea ce scrii. Eşti (sau poţi deveni) formator de opinie, poţi influenţa pe cei din jur, deci ATENŢIE la mesajul pe care îl transmiţi. Alege cu atenţie informaţiile pe care le dai mai departe şi modul în care faci acest lucru.

A scrie sincer, cu sens şi poate cu autoironie nu este uşor. De ce? Pentru că înseamnă să fii (pe alocuri) vulnerabil şi asta nu este o experienţă suportabilă pentru oricine. Dar nu e imposibil 🙂

Apoi, o altă concluzie pe care o subliniez este că succesul, de orice fel ar fi el, vine cu multă muncă. Nu cred în vedetele apărute peste noapte, nu cred în „înţelepciunea” picată peste tine din cer şi în portretele super fardate, scoase din cutie mereu.

Oi fi eu mai sceptică, dar cred sincer că echilibrul este cheia şi mă bucur foarte tare când aflu că oameni pe care şi voi şi eu îi citim (Ana Nicolescu, Ioana Chicet Macoveiciuc, Cristina Oţel, Cristina Ologeanu, etc.) sunt dispuşi să spună lucrurilor pe nume, cu + şi -.

Pentru mine, care am pendulat cândva între meseria de JURNALIST şi restul opţiunilor, discuţia privind posibilele influenţe pe care această profesie le aduce în scrisul pe blog a fost de-a dreptul revelatoare. Concret, am simţit că îmi lipsesc (încă) noţiuni teoretice importante, dar m-am bucurat că scriu din suflet, fără a urma dumnezeieşte vreo reţetă.

Mi-am luat notiţe şi sper să îmbunătăţesc tehnica de scris. Ajută mult şi cititul, deci NU DEGEABA trag de mine cu provocări de lectură. 🙂

Mi-am dat seama că, în entuziasmul meu de moment privind X subiect sau Y situaţie, (mai) pierd din vedere util-ul pentru cititor. Aici voi mai lucra, cu siguranţă!

Am înţeles că validarea mea ca blogger bun nu vine neapărat din numărul de like-uri sau din părerea mamei despre textele mele. Nu este doar despre asta. Dacă eu mi-s ok cu mine şi ceea ce ofer sufletului meu scriind pe blog este ceea ce am nevoie, este primul pas. Se adaugă apoi partea mai tehnică a unui text, modul în care verifici informaţiile şi sursele folosite, imaginea de ansamblu a textului, când îl publici şi cum îl promovezi.

La partea de socializare am descoperit oameni faini, unii dintre ei au căpătat un chip şi despre alţii am aflat lucruri noi. Mi-e puţin ciudă că Piatra Neamţ e aşa departe şi nu pot participa mai des la astfel de întâlniri, dar încerc să aduc acasă, la voi şi aici, pe blog, plus valoare de la întâlnirile la care pot ajunge.

Câteva sfaturi care mie îmi prind bine, poate ajută şi pe cei care nu au fost la întâlnire, dar sunt pasionaţi de subiect:

  • Limba română corectă nu este OPŢIONALĂ, ci OBLIGATORIE. Cu atât mai mult cu cât avem pretenţii că suntem creatori de trenduri, ok?
  • Diacritice! Pentru că nu e ușor de parcurs un text în care trebuie să ghicești din context dacă e vorba de pana, pană sau până. (idee preluată ad literam de la Cristina Ologeanu de la Blogulmamei.ro – mulţumim pentru timpul investit şi pentru notiţe. pentru mine, cel puţin sunt de mare ajutor 🙂
  • Cei care au deja succes în lumea bloggingului recomandă concizie în text şi exprimare(propoziţii scurte, cuvinte simple, cu înţeles direct, descriptiv), informaţie verificată (din mai multe surse).
  • Poate ajuta un CAP LIMPEDE când textul e gata sau recititrea lui a doua zi, înainte de publicare.
  • Pentru textele mai pragmatice este uşor şi util să urmăreşti structura unui text jurnalistic – să răspundă următoarelor întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut). 
  • Este foarte important cum/unde te poziţionezi în tratarea unui subiect, oricare ar fi el. Nu deţii adevărul suprem, deci NU ARĂTA CU DEGETUL! 

Întâlnirea a avut loc la OK Center – de acolo sunt şi frumoasele fotografii realizate de Mihai Răitaru – mulţumim pentru răbdare, cu siguranţă nu este o misiune uşoară să fii pe fază cu atâtea voci feminine în jur 🙂

Sponsorul oficial a fost Lidl România – un loc în care ne place să ne facem cumpărăturile şi pe care îl recomandăm cu drag.

 

Cărţile lui 2018. Prima parte

Prima parte a unui periplu în cărţile lui 2018 – cărţi citite şi păstrate în suflet şi în memorie 🙂

  1. Împreună – Anna Gavalda

O carte despre frici, despre prietenie, despre fapte bune, speranţă si şanse neaşteptate 🙂

2. Fulgi de iubire – 3 poveşti de dragoste „uşurele”, de adolescenţă. Îmi spunea cineva acum o vreme că îi lipsesc primele sărutări cu fluturi şi emoţii… cam în genul acela sunt cele 3 poveşti 🙂 Citirea merge repede, o carte de relaxare, aş spune.

3. Amantele trecutului – Alexandra Gheorghe

Mă aşteptam să fie mai deocheata puţin, având în vedere avertizarea de 18+. Mi-a plăcut pentru că este o carte care te face să te gândeşti, să cauţi în tine răspunsuri şi pentru că „pare” adevărată, credibilă. M-am bucurat să o citesc şi am parcurs-o repede, deşi o cumpărasem cadou pentru soţul meu. 😛

Un citat care mi-a plăcut:

Din punctul meu de vedere cred că orice femeie este puternică, iar totul depinde de ea dacă ştie să îşi administreze forţele sau nu. Ne naştem cu această putere şi doar cine reuşeşte să o descopere, să îi afle rostul, să îşi descopere înlăuntrul ei adevăratele forţe dobândite, doar aceea se poate numi o femeie puternică.

Cum iubim o femeie puternică? Sincer, curat, fără prea multe dulcegării, ca sarea-n bucate.

Cum o faci fericită? Fiind alături de ea. Să o susţii şi să nu o minţi. O astfel de femeie ştie să facă faţă adevărului şi provocărilor.

Ce îi place cel mai mult? Viaţa, nu se opreşte din luptă chiar la mijlocul ei. Iubeşte să trăiască, să zâmbească şi să îi facă fericiţi pe cei din jurul ei.

Femeia aceasta, puternică, există! Este în inima fiecărei doamne sau domnişoare, văduvă ori amantă, în toate există şi doar aceea care este demnă de a purta acest nume, îi cunoaşte cu adevărat valoarea.

4. Privighetoarea – Kristin Hannah

O carte pe care am citit-o cu tot sufletul, cu pătura trasă până la ochi, cu picioarele îngheţate, schimbându-mi des poziţia şi totuşi fremătând de curiozitate să aflu ce se mai întâmplă. Mi-a rămas privirea mult timp pierdută dupa ce am închis cartea. Câtă durere, câtă iubire, ce vieţi, câte secrete, ce greu de dus…
Destinul unei supravieţuitoare a regimului nazist în Franţa.

Vianne Mauriac este o femeie pe care merită să o cunoşti. Pe sora ei, „războinica” şi neînduplecata Isabelle am iubit-o de la primele pagini. Am luat arma în mână, împreună cu ea şi am fost târâtă, conform paginilor, în câteva îngrozitoare lagăre.
Nu am cuvinte să spun tot ce am putut trăi citind, visând şi meditând cartea aceasta. Nu pot decât să sper că voi mai găsi astfel de cărţi, când va fi timpul potrivit, în viaţa mea, pentru ele.

5. Lecţia de stil – Dana Budeanu

O carte de ajutor, de tipul CUM SĂ… 🙂 Pentru mine, care mi-am propus pentru anul acesta o definire de stil a fost o lectură uşoară din care mi-am notat (mental) câteva idei şi sper să le pun în practică în perioada următoare. Deşi cartea a ajuns la mine la aproape 10 ani de când a fost scrisă, câteva idei de bază sunt general valabile şi pot fi aplicate oricând, nu-i aşa?

6. Ce-aş fi eu fără tine? – Guillaume Musso

Ca de fiecare dată, citesc Musso cu sufletul la gură, pe nemestecate, pe sufletul plin şi apa vie în suflet.

„De gândit, gândim în cuvinte, căci cuvântul e cel care dă gândirii cea mai înaltă şi mai adevărata existenţa a sa” – Hegel

Dacă există un lucru la care ţii mai presus decât la orice altceva, nu încerca să-l ţii cu forţa. Dacă e să fie al tău, al tău va fi, pentru totdeauna. Dacă nu e să fie al tău, înseamnă că nu a fost al tău dintru începuturi.

7. O pasiune interzisă – Joanna Trollope

Un roman despre viețile celor două gemene – Lizzie și Frances- despre transformările prin care trec, de-a lungul câtorva ani. Mi-a plăcut ambivalenţa câștigării și pierderii controlului asupra propriei vieți.

 

8. În căutarea unui destin – Jojo Moyes

Ca de fiecare dată, cărţile lui Jojo mă lasă total nepregătită, în aer după ce o poveste mă ţine captivă în imaginaţie. Mi-a plăcut emoţia unui început, mi-a plăcut curajul nebun şi inconştienţa unor femei de a traversa o lume de necunoscut pentru a lua viaţa de la capăt. Am plâns pe alocuri, m-am înfuriat când am simţit gustul părerilor preconcepute. Dar dragostea, prietenia adevarată învinge. Aşa trebuie să fie. Lumina Învierii m-a găsit cu această carte pe noptieră. Mi-am petrecut câteva ore în zi de sărbătoare pentru a termina de citit. Nu-mi pare rău şi aştept noi emotii 🙂

9. Soţii de artişti – Alphonse Daudet

O cărticică spumoasă, sarcastică, numai bună de descreţit frunţile. Dincolo de aerul amuzant, câteva lucruri importante se desprind din dialogul între doi oameni ai artelor, unul însurat şi altul dorindu-şi căsnicie, familie şi tot restul 🙂 Ceea ce îşi face omul cu mâna sa… 🙂

10. Silver Bay – Jojo Moyes

Am râs, am plâns şi mi-am strâns tare, tare la piept puiii de om, citind această poveste. Nu cred că pot scrie mai puţin emoţional despre astfel de poveşti. Aşa sunt eu, zilele acestea, aşa sunt cuvintele cu care Jojo mă „loveşte” şi pot spune doar că mai vreau, şi că aştept noi cărţi. Pur şi simplu 🙂

11. Christine Feret-Fleury -Fata care citea în metrou

Un roman pe care l-am citit greu, deşi la final impresia finală este bună. Mi-a plăcut ideea unei lumi în care există oameni ca Soliman, Juliette şi Zaide. În spiritul acestei idei, poate e o idee bună să oferim carţi. Poate găsim oameni unde aceste seminţe găsesc sol fertil.

Că sfârşise prin a crede, nu, prin a dobândi certitudinea că între copertele cărţilor se ascundeau deopotrivă toate bolile şi remediile? Că întâlneai acolo trădarea, singurătatea, crima, nebunia, furia, tot ce putea să te înhaţe de gât şi să-ţi strice existenţa, fără a mai pomeni de a altora, şi că uneori să plângă deasupra paginilor tipărite putea salva viaţa cuiva? Că a-ţi găsi sufletul pereche într-un roman african sau într-o poveste coreeană te ajută să înţelegi în ce măsură oamenii sufereau din cauza aceloraşi rele, în ce măsură se asemănau, şi că era posibil să-şi vorbească unii altora – să-şi zâmbească, să se mângâie, să schimbe semne de recunoaştere, oricare ar fi acestea – pentru a încerca să-şi facă mai puţin rău, fără a se sinchisi de ziua de mâine?

Iată că am ajuns la jumătatea lui iulie şi am citit (doar!) 11 cărţi despre care am simţit că e cazul să povestesc aici. Au mai fost lecturi, dar fără a lăsa o impresie atât de puternicî.

Voi cum staţi cu lectura pentru anul acesta până acum? Am zis că e o idee bună să las listuţa aici, poate vă alegeţi lecturi pentru lunile următoare. Sunt bucuroasă să primesc recomandări de la voi, prietenii mei, pentru perioada următoare, mai ales având în vedere că va urma concediul la mare 🙂