Portrete în creion – Interviu Angela Mandragiu

Despre mamele frumoase şi curajoase pe care le-am descoperit în marea familie Work At Home Moms am mai scris. Una dintre ele vine astăzi în căsuţă, să ne vorbească despre portrete în creion, fedru, vise şi curaj 🙂
1. Cine eşti tu şi cum ai ajuns aici, pe blog?

 

Cine sunt eu? Pff… Sunt fata care nici nu știe când a devenit femeie, apoi soție și mami de doi copii veseli și frumoși. Sunt femeia ce a visat mereu la o familie unită, fericită, plină de veselie și iubire, și sunt mandră că acest vis s-a împlinit. Sunt o visătoare și o optimistă și chiar dacă uneori am impresia că mă mai pierd și că sunt mică mică de tot, într-un final ajung să văd întotdeauna partea plină a paharului.

Blogul l-am descoperit prin intermediul comunității WAHM, l-am răsfoit și m-ai cucerit prin modul tău cald de a scrie.

2. Ce înseamnă WAHM pentru tine?

WAHM este o comunitate minunată, o asociație a mamelor care lucrează de acasă,pe care am descoperit-o întâmplător, dar odată ajunsă în ea am știut că nu trebuie să mai plec. Am fost fericită și suprinsă în același timp, să descopăr mame ca și mine, care mai de care mai talentată, toate dedicate atât vieții de familie cât și pasiunilor lor, încercând să le îmbine cât mai armonios. Nu e ușor să fii o mamă care lucrează de acasă, cu doi prichindei în preajmă. Uneori îmi găsesc creioanele prin sertarul cu linguri, alteori descopăr că bucățile mele din fetru au fost molfăite atât de tare încât şi-au pierdut orice formă, alteori găsesc papiotele de ață înșirate prin toată casa… 🙂

3. Concret, cu ce te ocupi?

Am două mari pasiuni: prima este desenul în creion, a doua lucrul cu fetrul.

Abilitatea de a desena mi-o folosesc în mare parte pentru a realiza portrete. Oamenii apreciază astfel de desene și apelează la mine când vor să ofere unei persoane dragi din viața lor un cadou special, unic, personalizat. Adică, ce poate fi mai personalizat decât un portret? 🙂

Fetrul îmi place pentru moliciunea lui, pentru culorile lui frumoase și pentru că este “ascultător”, luând aproape orice formă. Cred că chiar și cea mai năstrușnică idee poate fi realizată din fetru. Fac litere, decorațiuni, carusele pentru pătuț, semne de carte, lumânări de botez, și câte și mai câte.

4. Care sunt sursele şi resursele de inspiraţie şi/sau …. transpiraţie?

De surse de inspirație am rareori nevoie, căci portretele le fac după fotografii și incerc să le fac cât mai fidele. Când desenez nu prea îmi este pusă creativitatea la treabă. Chiar și atunci când lucrez cu fetrul, de regulă clientul cam știe ce vrea, iar eu doar dau formă ideii sale. Unii îmi trimit fotografii cu ceea ce vor și sunt neînduplecați când încerc să îi conving că e mai frumos să fie diferit. Dar am și clienți care au doar o idee vagă și îmi dau mână liberă în ceea ce privește detaliile. Atunci pot să îmi fac de cap, să mă joc cu formele și culorile după mintea mea.

5. Care sunt cele mai mari bucurii? Dar cele mai incomode neajunsuri?

Bucuria o simt între etape: prima este atunci când termin un portret sau un obiect din fetru, după caz, și sunt mulțumită de rezultat. A doua bucurie o simt atunci când trimit clientului fotografie cu rezultatul și acesta se declară fericit. Iar a treia este atunci când clientul primește produsul, este mega-încântat și îmi trimite mesaj de mulțumire. Dacă îmi mai trimite și o fotografie-două cu portretul pus pe perete sunt în culmea fericirii. 🙂

Neajunsuri nu prea întâmpin. Am investit la început foarte mult în materiale, ambalaje și nu numai, iar acum doar culeg roadele. Mă mai supăr pe mine când nu reușesc să mă încadrez în anumite termene sau când sunt nevoită să refuz comenzi din cauza lipsei de timp.

6. De ce portrete în creion şi de ce fedru?

Mă simt legată de portrete pentru că ele reprezintă ființe umane, zâmbete imortalizate, în spatele cărora sunt momente de neuitat: o cerere în căsătorie, un prim sărut, un concurs câștigat, primul dințișor al unui copil sau primul dinte de lapte căzut, momente petrecute în familie etc. Faptul că sunt realizate în creion mi se pare că le dă o notă de mister și nostalgie.

De ce fetru? Pentru că este pufos, colorat, frumos, și pentru că se pretează la decupare, coasere și lipire fără să fie prea “nărăvaș”. Pentru că pot să dau drumul imaginației și creativității, ceea ce mă duce înapoi în copilărie, și atunci sunt iar o fetiță cu pistrui la ora de lucru manual.  Pentru că mă relaxează maxim să îl simt în palme și să lucrez cu el.

7. Cel mai mare vis…

Cred că aspirațiile se schimbă pe măsură ce evoluăm. Momentan cel mai mare vis este să ajung să am un venit constant și mulțumitor din pasiunile mele, și odată cu asta să devin o WAHM 100%. Acel moment îl simt destul de aproape, și atunci cred că voi dobândi noi visuri. O firmă, un atelier poate…:)

8. Ai un om special care merită un mare şi public MULŢUMESC? Hai să îi facem o bucurie 🙂 Laudă-l aici!

Soțul meu, categoric.E susținătorul meu cel mai mare, consilier, critic, finanțator la început. A avut încredere în mine din prima clipă, nu mi-a pus la îndoială ideile și metodele de promovare, nu m-a întrebat niciodată de ce am dat banii pe nu știu ce cutii, fetru, panglici etc. Tot el mi-a cumpărat și prima trusă de desen, acum trei ani. Înainte de asta nu îmi puteam imagina că există atâtea feluri de creioane, mine, gume de șters… Îi sunt recunoscătoare pentru tot. Nu puteam avea un soț mai bun. 🙂

9. Unde te vezi peste 5 ani?

Vai, 5 ani?? 😛 Dar eu nu știu unde voi fi nici peste un an! Cum am mai spus, aspirațiile se schimbă în funcție de realizări. De exemplu, acum 5 ani nu aș fi crezut că voi deveni ceea ce sunt acum.

10. Sfaturi pentru cei care citesc acest interviu şi îşi pun întrebări…

Sfătuiesc pe toată lumea să își urmeze visul. Știu, sună ca un clișeu, dar chiar așa este. Trebuie să ai un scop precis și să îți faci planul de atac pentru a-l atinge. Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii este să se teamă. Teamă de necunoscut, teamă de eșec, temă de ce va zice lumea. Curaj și înainte! Sunt lucruri mult mai bune în fața noastră decât cele pe care le lăsăm în urmă.

Fotografiile mi-au fost puse la dispoziţie de către Angela, căreia îî mulţumesc pentru prezenţa aici şi pe care o îmbrăţişez cu mare, mare drag 🙂

O prințesă… urbană + Lansare la Piatra Neamț

Despre Ioana sau prințesa urbană cum e posibil să o știți de pe blogul ei, am aflat acum mai multă vreme. Cumva, în spațiul acesta virtual atât de plin de diverse informații, mai mult sau mai puțin comerciale și fățuite anume pentru a atrage, ceea ce scria ea mi s-a părut MAI ALTFEL. Mi-a plăcut această denumire pe care și-a luat-o, de prințesă urbană și m-a intrigat modul realist, amuzant de a (de)scrie, de a povesti. Mi-a plăcut că am reușit, de-a lungul vremii, să o cunosc, puțin câte puțin, așa cum am descoperit-o și la lansarea de la Piatra Neamț. Așa cum sunt sigură că vor dezvălui și fotografiile oficiale ale evenimentului, Ioana a arătat ca o adevărată prințesă… urbană, evident, grație ținutei de la Contesse Line.

2015-12-30_11-01-06_905 2015-12-30_10-25-03_675

Dincolo de asta, îi mulțumesc Ioanei, prințesa urbană de București via Piatra Neamț pentru timpul acordat interviului meu. 🙂

 

Cine este Prințesa Urbană, dincolo de cartea de vizită oficială?

Prințesa urbană e numele unui blog despre familie, viata și iubire. O vreme, Prințesa Urbană am fost eu, acum însă am crescut, Prințesa a rămas o parte din mine, multă lume îmi spune în continuare așa, „Hei, ce faci, Prințesă”, eu însă simt că acum sunt mai mult. O vreme am fost Prințesa Urbană, acum sunt autoarea blogului printesaurbana.ro. Sunt un om trecut prin multe (în special bune, dar și vreo câteva rele), mamă a doi copii simpatici, soția unui om enervant de isteț, mai sunt jurnalistă de profesie, scriitoare în timpul meu liber, mare iubitoare de oameni, cărți și, ocazional, rom. 😛

Cum era Ioana copil? Cum sunt copiii tăi, acum?

Nu prea mai țin minte cum eram când eram copil. Îmi aduc aminte că pentru mine era extrem de important să-mi mulțumesc părinții, care îmi cereau mereu să fiu ascultătoare și să iau note mari. Petreceam mult timp pe-afară, alergând. Aveam foarte mulți prieteni și nu-mi plăcea deloc să citesc. Copiii mei sunt mici, adorabili, enervant de isteți (știm noi cu cine seamănă), foarte prezenți.

Unde erai acum 5 ani? Ce făceai?

Acum cinci ani trăiam într-o mansardă luminoasă cu omul meu, teribil de fericită și de încântată de viitorul nostru împreună, oricum ar fi arătat el. Eram redactor șef la o revistă de timp liber. Vedeam toate filmele în avanpremieră, recenzam restaurante și ceainării, făceam poze prin oraș, luam interviuri actorilor. Aveam o viață genială! Totuși, asta de acum, când schimb 7 scutece pe zi și suflu două năsucuri mucoase la foc automat, e mult,mult mai mișto!

Unde te vezi peste 7 ani? Cu cine?

Ooo, nu știu unde, dar știu cu siguranță cu cine! Păi, suntem eu, omul meu, copilașii, pisica și mama. Nu știu ce facem, dar ne distrăm și ne tot strângem în brațe! Apoi eu povestesc despre asta pe blog și uite-așa se generează o super energie pozitivă!

Cea mai frumoasă lecție pe care ți-ai însușit-o de când ești părinte?

Că ACUM și AICI se întâmplă cele mai extraordinare lucruri.

Care sunt proiectele la care muncești acum?

Ooo, multe. Lansări de carte în toată țara și câteva și în străinătate, multe proiecte sociale și umanitare pe blog, întâlniri dese cu cititoarele din București și provincie pentru a le prezenta experți în metode blânde de creștere a copiilor.

Te-ai gândit vreodată să emigrezi? De ce da/nu? Dacă da, unde?

Mă gândesc să emigrez cel puțin o dată pe zi, dacă nu chiar mai des. Când mă enervez în trafic, la coadă la Poștă, când calc într-un caca de cățel pe trotuar, când țipă la mine cineva care nu ar trebui să țipe la mine. Aș pleca într-o țară caldă, cu oameni cu sânge cald, Portugalia, Spania… Deocamdată însă, prea mi-e drag de oamenii mei de aici să pot pleca.

De unde îți umpli tu rezervorul afecțiunii? Dar cel de informație și spirit ludic?

Copiii îmi dau toată puterea și energia, amândoi mă strâng în brațe, mă cheamă mereu, cea mare îmi spune mereu că mă iubește, soțul meu e stâlpul meu, ancora mea în realitate când mă ia entuziasmul pe sus. Informațiile mi le iau de pe internet, sunt abonată la tot felul de bloguri din afară. De jucat mă joc cel mai adesea în capul meu, dar și cu copiii, cu care stau de dimineață până seara, și cum ei nu fac altceva decât să se joace, și eu fac la fel, ca tare-mi mai place.

Care este cel mai mare „sacrificiu” pe care l-ai făcut, ca mamă?

Nu am făcut sacrificii. Tot ce fac cu și pentru copii am făcut cu drag, pentru că vreau și pentru că îmi place. Îmi pare rău după somnul bun de noapte, dar revine el cândva, nu-i panică. 🙂

Câteva cuvinte de final pentru mine și cei care citesc blogul meu…

Oameni dragi ai Irinei, să vă bucurați de vorbele ei frumoase, că nu-i ușor să scrii des, util și frumos pentru multă lume! Și nu uitați : AICI și ACUM se întâmplă cele mai frumoase lucruri!

Dacă sunteți curioși să citiți prima carte a prințesei urbane, o găsiți la Editura Univers (un cupon de reducere poate fi găsit pe blogul Ioanei, în partea dreaptă), dar și online pe elefant.ro (cu reducere de 40% în prezent) sau libris.ro . Există varianta tipărită sau dacă preferați, varianta e-book (epub/kindle), așa cum a ajuns la mine cartea (mulțumesc, Elena!)

Pentru că, după multă vreme, am terminat de citit întreaga carte, vă las cu un mic exemplu de înțelepciune (a se citi combinație perfectă de umor, emoție și realitate) by prințesa urbană, Ioana:

Familia există când oamenii din ea se cunosc bine toți  cu fiecare, râd și plâng împreună, se joacă și cresc cot la cot…                                       O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Lansarea de la Piatra Neamț a avut ca loc de desfășurare Central Plaza Hotel unde ne-am bucurat de emoții, de zâmbete, de candoarea copiilor și de dulcele bun, sănătos și arătos de la Rawissant. Eu am reușit să mă bucur de atmosferă fără să alerg după copii, am făcut poze cu Ioana și am revăzut oameni dragi, care s-au strâns să o cunoască, îmbrățișeze și încurajeze pe Ioana. Mi-a fost drag să particip la eveniment și sunt mândră de toate inițiativele Antoanelei Iftode (de la Centrul Educațional Antonia care ne-a răsfățat anul acesta și cu prezența Otiliei Mantelers).

Rawissant

Sunt sigură că sunt în asentimentul tuturor când spun că ne-ar plăcea mai multe astfel de evenimente la noi în oraș!

Cea nai elocventă descriere a acestei cărți aparține chiar Ioanei, prințesa urbană, și vă invit să citiți cu sufletul, cu mintea și cu ochii larg deschiși:

 

Cartea asta e despre drumul unui om oarecare (eu) nici mai frumos, nici mai deștept, nici mai talentat ca alții, care-a trecut prin rele și prin bune, ca toși oamenii, și care crede că povestind despre el poate schimba lucruri în alții. (…) Am scris-o ca pe o îmbrățișare pentru toți cei care o vor ține vreodată în mână. Lor vreau să le spun încă o dată că știu. Știu că  uneori e insuportabil de frumos, alteori e insuportabil de greu, că uneori ai vrea să mori ca să nu mai doară, că alteori ai face orice ca să supraviețuiești. O să treacă răul, o să vină mai bine, care va trece și el,  o să vină apoi perfectul, care va trece și iar va fi rău. Ni se întâmplă tuturor, indiferent de vârstă, salariu sau oraș natal. Și tocmai asta e partea cea mai frumoasă: că nu știm ce urmează, dar rămânem să dansăm împreună  separat prin Univers. Ce bine că  (…) nu există om trist, fericit, bolnav sau singur să nu se bucure de o îmbrățișare din aceea strânsă, cu ochii închiși, cu zâmbet ascuns ăn umărul celuilalt, cu inimi care ascultă și se înțeleg, chiar și numai pentru trei secunde.

Mini interviu. Oameni frumoși. Proiecte luminoase

Trebuie să recunosc azi că nu-mi amintesc foarte bine cum am ajuns să o cunosc pe Antoanela. Știu doar că, de fiecare dată când drumurile ni se întâlnesc în cadrul unor proiecte, îmi devine tot mai dragă, o simt tot mai apropiată și tot mai mult simt că e genul de om pe care ți-e drag să îl ai în preajmă. Tocmai pentru a împărți această bucurie cu voi, m-am hotărât să o supunem unui mini interviu. Iată rezultatul!

Cine ești tu, Anto dragă? Unde și cu ce poți tu ajuta pe cei care citesc blogul meu sau care descoperă acest mini interviu dintr-o fericită întâmplare?

 Cine sunt eu… păi să o luăm de la început :).  Sunt… fetița cu genunchii juliți ce iubește să doarmă în cort, în vârf de munte, sunt domnișoara îndrăgostită de libertate care se plimbă prin Copou, sunt mami de 2 băieți frumoși și isteți, sunt soție, femeie, prietenă, educator prenatal, psiholog… și tot ce-mi mai permite timpul să fiu 😉

Cum/ce visai la terminarea facultății și cât se regăsește acum în activitățile tale zilnice?

 Oooo… acum 10 ani… visam la un cabinet al meu cu sofa înflorată, cu discuții interminabile și oameni interesanți… Am acum din toate astea, și ceva în plus! Am ”sofa” și discuții frumoase, dar prefer să mă așez uneori comod pe covor, printre zâmbete și jucării de copii, să mă joc și să discut interminabil despre cei mari așa cum o făcea odinioară fetița cu genunchii juliți, cu cei mai interesanți oameni ce-mi calcă pragul cabinetului – copiii :).

Având in vedere că ești și tu, la rândul tău, mamă a 2 minuni, care consideri că este cea mai mare provocare în creșterea și educarea lor?

 

Foto credit - Alida Photography
Foto credit – Alida Photography

Aici m-ai pus pe gânduri, pentru că cea mai mare provocare… sunt mai multe. Dar totuși… cred că în acest moment, în aceste timpuri pline de inovație și tehnologie, aș pune pe primul loc în educația copiilor mei învățarea ”interesului social” cum îl numește Alfred Adler, importanța de a lucra alături de ceilalți /împărțind cu ceilalți și fiind preocupați de bunăstarea lor, nu doar a ta.

Care sunt sfaturile primite de la mama ta pe care le aplici cu succes acum și care sunt „noutățile” cu care ai reușit să o împrietenești pe mama/soacra ta?

 Dacă te gândești la sfaturile referitoare la creșterea copiilor, mama mea e mama perfectă! Nu mi-a dat sfaturi (nici nu am cerut, ce-i drept), dar nici nu mă critică. Probabil a înțeles că am nevoie să profit la maxim de șansa de a-mi crește și educa copiii așa cum simt eu, așa cum simțim noi ca familie.

Cât privește noutățile… îi povestesc mereu mamei ce-am mai citit, ce spune cutare sau cutare teorie, ce-mi sună mie cel mai bine din ce aud… dar cel mai mult pentru mine a însemnat că mama a venit din propria inițiativă la conferința  Otiliei Mantelers! Mai mult, la sfârșitul conferinței i-a spus Otiliei că și-a dat seama de unele greșeli și că ar fi vrut să fi avut acces și ea la astfel de informații atunci.

Soacra mea mă ajută mult cu copii, și e destul de receptivă la ce încercăm noi să facem cu ei. Știu că      i-am dat să citească ”Bebelușul meu înțelege tot” a Alethei Solter când primul băiat avea 2-3 ani…

Ce este și cu ce se ocupă Centrul Educațional Antonia?

 Centrul Educațional Antonia este al treilea copil al meu, o fetiță ;). Este o asociație, și se ocupă cu diverse activități ce pot fi cuprinse în sfera educațională, pentru copii și părinți. Este ”umbrela” sub care eu îmi desfășor activitatea de educator prenatal, psiholog și psihoterapeut. Asociația mai are încă 2 membri. Colega și prietena mea Alina Rîpanu este logoped și coordonează 2 cursuri pentru copii, precum și activitatea de terapie logopedică.

Pentru că te cunosc puțin, sunt curioasă și îndrăznesc să te întreb direct. De ce ai ales să profesezi în Piatra Neamț (și nu în Iași, unde ai terminat studiile)? Ai vreun regret în ceea ce privește această direcție asumată? Ai schimba ceva, dacă ai putea da timpul înapoi?

 Am plecat destul de repede după terminarea facultății din Iași. Nu am găsit de lucru în domeniu. Am plecat în București unde am lucrat 5 ani, 4 dintre ei într-o multinațională, în departamentul de resurse umane. M-am întors în Piatra Neamț după ce am născut primul copil. Am venit în concediu de creștere copil… m-am întors aici să mă regăsesc. Și am făcut-o! Am decis conștient să rămânem aici, ca familie, căci asta am simțit că ne face bine tuturor, de aceea nici nu se pune problema de regret. Nu știu dacă aș schimba ceva… orice aș schimba în trecut mi-ar devia drumul și n-aș mai ajunge aici :). Am învățat multe despre oameni în București, am lucrat cu mulți oameni, am ”crescut” și m-am ”șlefuit” acolo chiar dacă nu în domeniul la care visam inițial. Aici simt însă că mi-e locul, aici cred că trebuie să fiu. Deocamdată! Niciodată nu se știe! 😉

Pe Otilia Mantelers ai reușit să o aduci la Piatra Neamț, eveniment pentru care îți mulțumim (atât eu, cât și celelalte mămici care așteptau cuminți, să ne „vină rândul”). Ce urmează?

Da, am reușit și chiar sunt mândră de asta! Eram un pic revoltată că trebuie să merg la București, Cluj, Brașov pentru așa ceva! Parca eram aici într-un colț uitat de lume! Vreau să continui seria de evenimente de parenting atât cu Otilia cât și cu alte nume cunoscute în prezent. Măcar o dată pe an (dacă nu de două ori) să avem și în Piatra Neamț așa ceva. Părinții își doresc și încep să-și dea seama ca au nevoie de astfel de informație transmisă direct, nu doar citită pe internet. Își doresc și încep să-și dea seama că vor să fie altfel, că vor să fie părinți mai buni!

Care sunt cele mai importante lucruri pe care o mamă/un părinte ar trebui să le „sădească” în puiul de om? Sunt diferențe la acest capitol între băieți și fete?

 Cred ca fiecare familie are propriile principii și clasamente cu lucrurile importante. Fiecare este specialist în viața lui, și nu-mi permit să mă bag peste specialiști :). Pot să-ți spun însă ce cred eu, ca părinte, ca fiind important să ”sădesc” în puii mei și nu, nu are importanță dacă sunt fete sau băieți.

Încerc să le sădesc iubire de oameni, pentru că toată viața vor trăi cu și printre ei, și e păcat să nu vezi frumosul din oameni. Încerc să le sădesc iubire și respect față de lume în general, inclusiv față de planeta pe care trăim. Și mai încerc să le sădesc iubire și înțelegere față de sine, ca să poată înțelege și merge prin viață, să poată cunoaște și iubi oamenii așa cum sunt ei, diferiți și frumoși!

Știu că ai citit mult, în special parenting și psihologie, prin natura job-ului. Dacă ar fi să alegi doar câteva titluri/abordări inedite, de „cursă lungă”, care ar fi?

 Sunt câteva titluri de cărți de parenting pe care le-aș recomanda … deși sunt diferite ca abordări, au extrem de multe lucruri în comun. Și da, sunt ”de cursă lungă”:

  • Rudolf Dreikurs – Cum să crești copii fericiți (abordarea Adleriană a parentingului)
  • Thomas Gordon – Manualul părintelui eficace
  • Adele Faber si Elaine Mazlish – Cum să vorbești cu copiii…
  • Aletha Solter – Bebelușul meu înțelege tot
  • Lorance Cohen – Rețete de jocuri

Un gând de final, pentru mine și cei care au avut răbdare să citească până aici 🙂 micul nostru interviu…

 Să ne-amintim mereu că ”totul poate fi și altfel” (Alfred Adler)!

Mulțumesc frumos pentru timp, draga mea!Sper să vină timpuri în care să avem mai mulți astfel de oameni la noi în oraș, la mine în căsuță și să nu sece vreodată izvorul energiei proiectelor frumoase!

 

 

Interviul lunii – Praf de stele și Materie

feet-up
Pentru că timpul aleargă, pentru mulți dintre noi cu viteză amețitoare, am tot amânat momentul de a vă supune atenției un nou interviu, de această dată cu o persoană „proaspătă” în peisajul vieții mele dar care, ca un deja-vu, îmi trezește o prietenie adâncă, uitată parcă. O să o las pe ea să vorbească și eu voi asculta, convinsă fiind că eleganța ei și căldura cu care vorbește o să vă cucerească și pe voi, așa cum ne-a vrăjit pe noi, când ne-am intersectat drumurile, acum câtva timp.
 – Bun venit în căsuța Irinei! Cine ești tu?

315966_1816548592872_803097418_nBun găsit în căsuța ta plină de soare, emoții și cărți! Ia… și eu, ca și tine și toată lumea, sunt… praf! …Praf de stele!!! 🙂 Am aflat asta de la Deepak Chopra, unul dintre profesorii mei preferați și încerc să nu uit! Suntem scânteie divină îmbrăcată în materie. Eu scânteia mea mă lupt să o păstrez vie și în acțiune, într-un scenariu de viață interesant, provocator pe alocuri, demn de recunoștință în orice caz. Pâlpâi în rol de soție, scânteiez în rol de mamă, ard în profesia mea…

– De ce nutriționist și de ce naturopat? Care e legătura? Care e diferența?

“Nutriționist-naturopat” e o titulatură prescurtată și pe înțelesul tuturor pentru profilul de Facebook. Conform certificării obținute de la The Institute for Integrative Nutrition New York, m-aș numi “integrative nutrition health coach”, ceea ce sugerează și stilul în care lucrez cu clienții: exact ca un antrenor, care își duce elevul spre succes în etape strategice. “Integrativ” se referă la abordarea persoanei ca un întreg: plan fizic – plan spiritual – plan emoțional. Conform certificării de la Ministerul Muncii și Ministerul Educației din România și nomenclatorului de meserii, înafară de calificarea de bază (nutriția), am și drept de prescripție a suplimentelor  alimentare și naturiste. Pentru site, am ales un nume care deja cred că sugerează un alt principiu călăuzitor pentru mine, și anume să fiu mereu la curent cu noutățile: www.newtritionist.ro

De ce am ales nutriția… Uite, mă bucur că pot să răspund: nu știu. 🙂 Răspunsul  mi se pare că exclude orice “interese ascunse”, ca atunci când nu poți spune în cuvinte de ce iubești pe cineva. 🙂 Naturopat pot să spun de ce: pentru că naturopatia completează efectul nutriției corecte și a unui stil de viață sănătos! Cele mai bune și rapide rezultate le obțin cu cei care, pe lângă un meniu adaptat nevoilor lor, pe lângă demersul de a-și înțelege conflictele și mentalitățile neconforme, apelează și la recomandările mele de suplimente / tratamente naturiste.  Legătura este că  ambele, și nutriția, și naturopatia, se referă la tot ceea ce este de consumat din natură pentru a ne fi bine. Diferența stă în… concentrație! 🙂 Naturopatia lucrează tot cu un fel de hrană, însă ceva mai concentrată în substanțe active vindecătoare.

– Cine ar putea să obțină ajutor din aceste domenii?

Tineri, bătrâni, copii, părinți, bunici, oameni bolnavi pentru a se vindeca sau a-și ameliora afecțiunile, oameni sănătoși care doresc să știe dacă sunt pe drumul cel bun și pentru a preveni neplăceri ulterioare… lucrez cu multe categorii de clienți. Sunt familii care doresc să conceapă copii sănătoși, unele au probleme cu fertilitatea; mămici care alăptează și vor să-și recapete forma fizică în timp ce asigură lăpticului lor pentru bebe toți nutrienții necesari în cantități și din surse echilibrate; sunt părinți care mi se adresează pentru problemele copiilor lor cu alergii, disfuncții digestive, ADHD, mofturi la mâncare, anemii și alte tipuri de carențe, cu imunitate scăzută, etc. Multe mămici vor să se asigure că bebelușii lor primesc cea mai corectă schemă de diversificare, întrucât există o infinitate de opinii în privința asta…  Cei de vârsta a doua și a treia mă solicită pentru diete în boli déjà cronice, digestive, inflamatoare, autoimune…

Eu zic că cel mai bine-venit ajutor îl pot primi cei ce nu stau bine cu timpul ori sunt din provincie și deci nu pot veni la cabinet, pentru că eu lucrez în cea mai mare parte online sau la telefon – o noutate absolută pe piața românească! Ai o problemă, îți suni nutriționistul și te lămurește! Sau îi lași un mesaj. De asemenea, primești săptămânal e-mailuri riguros structurate cu recomandările, meniul, rețetele, informațiile pentru etapa următoare! Totul personalizat. Comod și fără timp pierdut pe drum, nu?

– Pentru că știu că ești și mămică, acest nou rol a schimbat percepția jobului, ponderile în viața ta?
Jobul a venit DUPĂ mămiceală!… Dinainte de sarcină eram pasionată de sănătate și nutriție; ca proaspătă mămică eram călare pe grupuri și forumuri și dădeam muuulte sfaturi pe care le consideram foarte prețioase și imbatabile (ultra întâlnitul încă tipar de femeie ce era obișnuită să fie eficientă, lăudată, munca ei să conteze social și, brusc, a rămas la vatră, cu moștenitorul la sân… ce să facă să se simtă din nou utilă lumii cu ceva? Aduce argumente pe net! :))… Apoi mi-am dat seama că, poate și datorită vechii mele ocupații ca formator, puneam problema astfel încât multă lume mă lua în seamă, iar asta m-a responsabilizat! În jurul meu se formase un nucleu de mămici avide de informație. Și am decis că, dacă vreau să ajut pe cineva, trebuie să mă apuc de o școală serioasă în domeniu! Până la urmă, am făcut două, una românească și una americană (care, apropo, nu par să cadă la pace în nicio privință!:)), plus încă alte două specializări: Ayurveda și Nutriție și gătit pentru copii la Stanford University. Nu mai pomenesc și de specializările în care sunt prinsă acum: GAPS cu dr Natasha Campbell McBride (am din ce în ce mai multe solicitări de la copilași cu probleme digestive, de imunitate, alergii) și în programul de imersiune de la IIN, unde învăț despre afaceri, marketing, PR, comunicare cu clienții și de aceea, printre consultațiile pe care le ofer, se numără și cele ce se adresează micilor antreprenori. Să nu te mire alăturarea asta de domenii: școala asta, care pe mine m-a cucerit prin abordare, își propune să aducă binele și succesul în viețile noastre în toate formele și pe toate căile: sănătate, bani, relații, carieră, casă, etc.!
– Pentru mine și cititorii blogului meu, ne poți da câteva exemple de remedii naturale/naturiste pentru probleme de sănătate uzuale, să le spunem?

Special pentru tine: când copilul e răcit și are febră, i-o poți ameliora cu câteva lingurițe de supă de găină! … Am glumit, știu că sunteți vegetarieni, dar remediul acesta chiar funcționează…

Hai să vorbim și mai serios, deși mi-ai spus că nu e locul aici de lucruri prea serioase: pentru remedii universal valabile, nu e nevoie să te adresezi unui specialist. Poți citi pe net despre ceaiuri, super-alimente, tincturi etc. … DAR! Abordarea aceasta se adresează, ca și cea alopată, doar simptomelor. Eu personal nu tratez simptome. Eu încerc să aflu cauza afecțiunii și să încerc stoparea ei acolo, la rădăcină, într-un fel natural. Evident că doi oameni cu exact aceleași simptome, pot suferi din cauze complet diferite și să aibă nevoie de abordări nutriționale și naturiste complet diferite! Deci degeaba mă întrebi ce să iei pentru o durere recurentă de cap; eu îți recomand investigații și abia apoi decidem cum reparăm / ameliorăm problema. Și s-ar putea să ajungem să tratăm ficatul! 🙂

Mulți cred, în mod eronat, că naturopatia nu are efecte nedorite. Firește că are, chiar dacă sunt indirecte. Dumnezeu a făcut plantele să fie bune, fiecare, pentru mai multe afecțiuni, prin acțiuni uneori aparent fără legătură, având în vedere multitudinea de substanțe chimice conținute. O anumită altă acțiune a unei plante decât cea pentru care dorim să o folosim la un bolnav, poate declanșa alte probleme sau strica echilibrul în alt sistem decât cel tratat! De exemplu, ânainte de a te trata pentru o infecție urinară cu puterea merișorului, mă interesează dacă ai probleme cu tiroida, căci merișorul, mai ales în suplimente concentrate, conține destul de mult iod. Suntem ca pe o tablă de șah: dacă nu ne cântărim bine toate mutările, în loc să punem în pericol nebunul adversarului, ne trezim noi cu calul luat! 🙂 Să-ți mai spun cât de important este, mai ales la copii, principiul de a nu trata după ureche nici măcar cu un ceai?!…

– Se poate trata exclusiv natural, fără antibiotice? 
Există antibiotice naturale și antibiotice de sinteză. Eu folosesc uneori, în anumite condiții, antibiotice naturale. Însă, și acestea, cu extrem de puține excepții, au efecte nedorite: strică echilibrul florei digestive exact ca și variantele alopate, create în laborator! Pentru că nicio substanță ucigașă, din natură mai ales, nu știe să trieze patogenii de bacteriile necesare organismului. Desigur, comparativ cu produsele de sinteză, acesta ar fi singurul lor efect nedorit (cunoscut), ceea ce nu e puțin lucru. Pe de altă parte, inclusiv sistemele medicale alopate din alte zone ale lumii tratează fără antibiotice! La noi e mai greu. Am abuzat de ele într-o perioadă, am creat generații dependente de antibiotic și, chiar dacă nu am face-o încă (deși, din păcate, o facem), sensibilitatea și imuno-deprimarea generale astfel create ne pun în mare pericol comunitățile! Prescrierea de antibiotice la noi este profilactică pentru comunități, trebuie să înțelegem ca atare aceste măsuri… Adică medicii știu că organismul se poate vindeca și singur, dar până când o face, patogenul își induce mutații și se răspândește în populație în forme din ce în ce mai greu de controlat și învins. În Vest se merge foarte mult pe “selecția naturală”… Personal, nu știu cum e mai bine. Dar e clar că abuzul de antibiotice a creat boli din ce în ce mai urâte și, prin urmare, un cerc vicios ce trebuie înterupt undeva. Antibioticele naturale de folosit pentru câteva generații sunt soluția pe care aș vedea-o…
– Care sunt cele mai mari reușite pe plan profesional?
Oh… Păi, e simplu: băiețelul Mariei avea hemoglobina 7 luna trecută, acum o are 9 și mai crește; fetiței Dariei i se remineralizează incisivii; au trecut 2 luni din 6 de colaborare și băiețelul Alinei nu a mai răcit (înainte avea pauză între viroze maxim 2-3 săptămâni); după 4 luni de colaborare, domnului Matei i s-a stabilizat glicemia la valori sub 100 și venim de la 150 și peste, iar tensiunea arteriala i-a scăzut de la 16/9 la 13/7… bebelușul Andrei, alăptat exclusiv dar încercat de alergii și intoleranțe a recuperat greutate și a început să asimileze aproape normal de când mămica lui ține dieta gândită de mine, doamna Claudia își revine din artrita provocată de un regim la modă ținut mulți ani… ca să mă refer la câteva din misiunile déjà îndeplinite. Desigur, unele nume au fost schimbate, pentru că nu am acceptul tuturor clienților de a le folosi public datele personale.
– Cum privesc oamenii abordarea asta, au încredere, o urmează?
Eu mă întâlnesc profesional cu cei ce deja își doresc sănătatea prin metode naturale; sunt mulți oamenii ce înțeleg că trupul omenesc nu este conceput să reziste asaltului de substanțe sintetice care ne vin prin hrana și medicația standard sau constată că nu mai pot continua tratamentele alopate din cauza efectelor colaterale de multe ori la fel de riscante ca și condiția lor medicală de bază! În rest, nu mi-am propus să militez pentru a convinge pe nimeni. Sf Augustin a spus: “Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive; pentru cine nu vrea să creadă, nu am niciunul.” Din păcate, nu o dată am spus asta celor din propria familie…:( Nu-s profet în țara mea…
– Dacă ar fi să descrii, în câteva cuvinte, cum ar arăta lumea în care ai vrea să crească fiica ta?
Eu copilul l-am avut târziu, mult peste vârsta medie a primiparelor. Știi ce am făcut până la vârsta aceea? Am stat și m-am gândit dacă, în loc să visez despre cum aș vrea să fie lumea, îmi asum să am și să cresc un copil în și pentru lumea noastră așa cum este ea! 🙂
 – În încheiere, câteva gânduri pentru cititorii blogului meu… Ce e „de ținut minte” din mini interviul nostru….

 

Mâncați curat și de la sursă. Beți apă. Renunțați la deserturi. Nu țineți diete din citite și auzite. Nu acceptați mofturile copiilor la masă, încă de la prima lingură de mâncare solidă. Investigați-vă sănătatea o dată pe an: analize, ultrasunete, orice e nevoie. Puteți avea afecțiuni ce încă nu dau simptome; tratarea din pripă e sfântă! Dormiți suficient și devreme. Feriți-vă să vă fie frig. Nu renunțați la prescripțiile alopate cu de la voi putere. Faceți exerciții de respirație și mișcare moderată. Verificați de 7 ori informațiile pentru care plătiți și mai bine ignorați-le pe cele gratuite. Fiți buni fără să vă pară rău. 🙂  Eliminați stresul! Înscrieți-vă la cursurile online Newtritionist, ce încep peste câteva zile: http://www.newtritionist.ro/servicii/cursuri-grup-online/

Fiți frumoși interior – exterior – motor!