Idei pentru joaca puiului de om – Partea a II-a

Am postat zilele trecute o parte dintre activitățile, sper eu, distractive și educative, pe care le poți face cu puiul tău sub vârsta de 2 ani. O altă parte dintre aceste idei pentru joacă cuprinde următoarele sugestii:

  1. Escalada  După toate giumbușlucurile deprinderii mersului, au urmat interminabile ture sus-jos pe scările din fața blocului, pe mobila din sufragerie sau pe coșurile cu jucării. Inițial, am fost tentată să strig NUUUUUUUUUU! și să mă reped speriată spre copil. Dar, curând, cu puțină răbdare și autodisciplină, am înțeles că putem folosi curiozitatea specifică vârstei pentru a încropi jocuri noi. Cu mine în preajmă, cel mic a descoperit unde se poate urca, cum să cadă fără a se lovi, cât de sus îi este confortabil să ajungă. Chiar și pe pervazul lat, al ferestrei ne-am distrat, în lungile zile în care bolile copilăriei ne-au ținut captivi în casă. Variațiuni ale acestor jocuri cuprind diferite rampe (în interior sau afară), mersul pe burtă/coate în tubul gol/cutie, etc.
  2. Pentru că cei mici deprind repede rutina zilnică și o așteaptă, tocmai pentru că au termen de comparație, e foarte bine să le cântați/desenați/explicați, pe înțelesul lor (adică folosind propoziții scurte, cuvinte uzuale și mult limbaj al corpului) CE anume facem și, mai ales, DE CE. Spre exemplu, eu le spun copiilor că dimineața, ne spălăm pe față pentru a îndepărta orice urmă de somn și de vis 🙂
  3. Înot/Bălăceală – Da, mi se face taaaaaaare dor de vară când mă gândesc la asta. Merge și în cadă. Dar parcă la piscină sau la mare e cu totul altceva, nu?
  4. Plimbarea în aer liber este una dintre bucuriile noastre zilnice. Aproape pe orice vreme (exceptând ceața și perioadele foarte vântoase), măcar 15-30 de minute, măcar 1 dată pe zi. Ajută mult și la somn și la pofta de mâncare și la sănătatea și aerisirea creierului de mami.
  5. Mâncare distractivă – Nu știu cum stă treaba la voi, dar eu servesc uneori mâncare de lego sau de cuburi din lemn, prăjitură din hârtie sau ciorbiță din mașinuțe. Așa, doar din plăcerea de a-i lăsa celui mic bucuria de a amesteca, asezona și servi masa, la fel cu oamenii mari. Pentru cei care sunt mofturoși la mâncare, se poate încerca varianta cu fructe/legume din plastic/fedru/lemn (sunt îndrăgostită de acelea care se prind cu scai și pot fi tăiate în jumătăți).
  6. Play dates sunt, pe românește, întâlniri de joacă. La un loc amenajat sau chiar la tine acasă, dacă ai măcar o prietenă cu copil de vârstă apropiată, fără mare pregătire. Piticii se joacă (pe parcurs, veți descoperi mai multe stadii prin care trec, de la indiferența totală, la cearta pe jucării și apoi la prietenia pe viață, poate), mămicile socializează. Sau, dacă ești curajoasă, puteți face, prin rotație, pe mama responsabilă cu copiii. Exercițiu util dacă ai unul/doi și mai vrei unul! 🙂
  7. Pentru a testa răbdarea și exersarea abilităților fine, îi poți pregăti micului pui de om câteva sticle/borcane/recipiente pe care să le umple, folosind linguri de diferite dimensiuni, cu orez/făină/fasole/nuci/stafide, etc. Și această activitate este una dintre preferatele lui Petru. Chiar azi la prânz s-a hotărât să mute boabele de fasole din farfuria mea în castronelul lui. Folosind furculița. Eu m-am distrat, dar el era tare concentrat! Acesta este doar una dintre multele idei pentru joacă folosind transferul obiectelor lichide sau solide.
  8. Timpul pentru discuții la noi în casă, un obicei aproape sacru. Așa cum am timp 1 la 1 cu fiecare copil, m-am obișnuit să petrecem câteva minute pe zi și doar vorbind. Chiar și puiul mic se bucură de aceste clipe, urmărește mimica mea, repetă ceea ce îi arăt și se bucură la maxim de drăgăleala inclusă.
  9. Ce este/Cum este? Pentru cine mă cunoaște sau citește blogul, nu-i de mirare probabil, că puiii mei de om vorbesc mult. Chiar și cel micuț are o mulțime de cuvinte în vocabular, mai mult sau mai puțin corecte. Pentru că am contribuit și eu, alături de moștenirea lor genetică și ne-am petrecut mare parte din timp povestind despre ceea ce facem sau vedem. Așa am învățat unde e ușa, ce culoare are becul sau luna și ce gust are mărul sau ciorbița. 🙂
  10. Activități cu animale sunt toate acele jocuri, cu puzzle-uri, cărți sau plușuri/figurine. Sunt sigură că aici nu e nevoie de prea multe explicații. De asemenea, e util să aveți mănuși marionete care să interpreteze diferite roluri și să dea sfaturi de preț micilor exploratori.
  11. Încă de când erau micuți (până într-un anișor), copiilor le-au plăcut călătoriile inventate cu calul, cu trenul sau chiar cu vaporul. De fapt, îmi amintesc zâmbind că și eu mă jucam acest joc împreună cu sora mea.
  12. Spuneam în postarea cu jucăriile ce pot deveni daruri apreciate că de multe ori, cele mai frumoase și spectaculoase jocuri și jucării se nasc din inspirația de moment, folosind obiecte pe care le avem la îndemână. Jocuri cu paiele de băut, joaca senzorială, tărâmul bucătarilor sau jocurile cu apă sunt câteva sugestii doar.
  13. Una dintre cele mai noi activități, la noi în casă, este jocul cu bile hidrofile colorate. Fie vorba între noi, și mie mi se pare interesant!
  14. Amintiri și fețe familiare – deși poate părea cel puțin ciudat, un album de fotografii de familie sau o filmare de câteva minute poate fi un pretext pentru a-i arăta copilului tău oameni dragi pe care nu îi vede zilnic, de a vorbi despre sentimente și de a trăi apropierea.
  15. O sesiune de gimnastică înviorează, aduce bună dispoziție și reglează emoțiile acumulate. Dimineața sau seara, câteva minute de mișcare, poate chiar pe muzică, pot deveni un ritual zilnic.

Acestea sunt sugestiile noastre de jocuri și joacă pentru copilașii până în doi anișori (dar merg bine și mai târziu). Cu puțină creativitate și răbdare, chiar și o banală după-amiază în interior poate deveni un prilej de bucurie. Nu-i așa că nu-i greu?

Ce să mai faci cu puiul de om – Idei de jocuri (Partea I)

Iar vin câteva zile libere. Iar e vacanță și sper eu, în suflețel, să vină și puțină zăpadă. Dar dacă nu… și dacă afară e frig, urât și nu poți sta la aer curat foarte mult, ce faci cu puiul de om? Cum îl distrezi să nu se urce pe casă? Cum îl ajuți să învețe diverse noi abilități fără să te scălâmbăi tu prea tare? Am scris deja despre activități – educative și distractive – pe care le poți face cu acei copii mai mari.

Astăzi, câteva sugestii, pe care le poți adapta când nu mai știi ce să faci cu puiul de om…

  1. Jocuri cu mingea – Deși bibelourile (și vecinii) nu vor fi tare bucuroase, e o variantă de luat în calcul. De la clasicul joc prinde mingea, la ascuns mingea, la lovit cu mingea un anumit obiect și chiar aruncarea la coș, ai de unde alege. Îndepărtează din calea micului sportiv tot ce ar putea deveni periculos și dă start distracției! Acest joc poate fi o idee bună dacă vrei să îi oferi partenerului tău un pretext/context de a petrece timp cu puiul de om. Marea majoritate a bărbaților iubesc aceste activități! Variațiuni pe aceeași temă se pot face folosind baloane.
  2. Jocuri cu înșurubat/deșurubat – Fie că aveți deja jucării care presupun acest gen de activități – gen Bormașina magică, bancul de lucru, etc. – sau că încropiți un astfel de joc înșirând pe o frânghie nasturi, capace găurite, bucăți de hârtie perforată, etc. , e posibil ca cel mic să se distreze învățând cum anume funcționează lumea, cu ajutorul experienței și sfaturilor tale.
  3. Sertarul lui bebe – Încă de la primul copil, am golit un sertar din bucătărie și l-am reaprovizionat cu diferite ustensile de plastic pe care fiecare dintre copiii mei le aranjau periodic. Sticle goale, castronele, lingurițe, baie de băut, cănițe, biberoane…toate pot fi la îndemână, numai bune de explorat și de aranjat. Puteți exersa culori, forme, mare/mic, larg/îngust. Puteți încerca să le stivuiți, să vedeți dacă le puteți așeza pe cele mici în interiorul celor mari sau puteți să le așezați pe covor, alcătuind un șir/stradă/linie sau orice altă formă vă place.
  4. Carte pentru pui – Despre cărți am tot scris, noi avem mereu noi intrări în acest capitol și cărțile sunt unele dintre pasiunile mele, așa că și de Black Friday am dat iama în câteva librării (online și off-line). Ce mai pot spune în apărarea cărților este că, dacă le explici puilor de om cum ar trebui să ne comportăm cu cărțile, dacă le arăți cum să le așeze în bibliotecă și cum să le păstreze curate, alături de alte lucruri frumoase pe care sunt sigură că fiecare părinte vrea să le insufle copilului, acesta va deprinde și dragostea de lectură. Tocmai am rearanjat camera copiilor și am organizat și un colț de lectură, pe care copiii l-au primit cu mare drag. Deși până pe la 2 ani – 2 ani și jumătate, Matei nu avea răbdare să asculte o poveste scurtă până la capăt, acum este îndrăgostit de ele și le cere frecvent, are și preferințe. Cu Petru am procedat la fel, are la dispoziție cărți (în limba română, dar și în limba engleză ), le răsfoim împreună, îi repet ce anume vede în imagini (de multe ori, repetă după mine, din proprie inițiativă) și, chiar dacă are doar 18 luni, sunt zile în care se uită singurel pe câte o carte câteva minute. E un început, mă bucur că le pot oferi, pe lângă timpul și dragostea mea, cărți de calitate și mi-ar plăcea să păstreze mereu dragostea pentru lectură.
  5. Semne – Fie că îi lăsați să picteze cu degetul (există acuarele speciale pentru așa ceva, care se spală ușor), fie că vă jucați în zăpadă și faceți îngerași, forme de pași sau mai știu eu ce sau chiar alegeți să desenați cu creta pe asfalt/cu un marker/cariocă pe hârtie, cu răbdare și curaj, îi exemplificați celui mic puterea de care dispune – și anume, să lase o urmă pe acolo unde trece. Evident, e în regulă să stabiliți de la început care sunt limitele în fiecare caz, de exemplu Colorăm doar pe hârtie/asfalt, nu și pe perete sau mobila!
  6. Pictura cu apă – La noi a începu la baie, ne-am stropit cu niște animăluțe de baie și apoi am încercat să readuc distracția folosind prosoape de hârtie și propriile mâini. Urmele lăsate de mânuțe au devenit mai mari odată cu fiecare nouă sesiune de desenat. Am schimbat hârtia și am adăugat culoare, care s-a întins uneori, dar ne-a plăcut! Nu e nevoie de multe ustensile, ci doar de puțină răbdare și un strop de imaginație.
  7. Cutii și cutiuțe – Aici știu sigur că prietena mea, Elena, va zâmbi. E adevărat că uneori, oricât de frumos ar fi cadoul pe care îl primesc, pentru cei mici, muuuuuuuuuuult mai interesantă este cutia. Așa că… ce ne oprește să îi bucurăm oferindu-le exact asta? Cutii de diferite culori, mărimi și texturi, pe care să le guste, să le așeze, să le clădească, să le împingă și să le arunce. Funcționează atât cu variantele din plastic (rămase de la brânză, smântână, iaurt), cât și cu cele din plastic sau carton, DUPĂ ce vă asigurați că ați îndepărtat tot ce ar fi putut deveni periculos, gen cleme metalice, capse, cuișoare, etc.
  8. Jocuri cu palmele – Bătutul din palme a fost coșmarul meu la primul copil pentru că puiul de om se încăpățâna să NU bată din palme la vârsta X, așa cum scria în carte. Ce să-i faci, m-am stresat și m-am tot gândit unde greșesc frate, ce nu fac eu bine??? Evident, acum e totul în regulă. Copilul nu găsea nimic pentru care să merite să ofere aplauze. Spre deosebire de fratele lui, domnul Petru bate din palme cum și când îi vine. Fără stres și fără să mă întrebe sau măcar să fiu eu prin preajmă. Concluzia – nu vă stresați! Nu e capătul lumii dacă nu e FIX când scrie în carte 🙂
  9. Învățăm să mergem – Aici e cu bătaie lungă. Oricât de tare v-ați dori ca puiul de om să învețe să meargă, bucurați-vă de fiecare etapă prin care trece înainte de mers! Perioada de târâre, mersul în patru labe și mersul înapoi, toate sunt evenimente pe care e bine să le traversați zâmbind. Ajuta-ți-l pe copil să devină mai puternic și mai bun, în fiecare zi, la mers, fără a-l presa sau grăbi. Va merge când va fi pregătit. Nu îl chinuiți cu hamul de mers și/sau premergătorul prea repede sau prea des. Orice decizie ați lua, fiți informat înainte!
  10. Jocuri de-a ascunsa – Momentan, jocul preferat al copilului meu cel mic. Ne ascundem după mânuțe, după perdea sau în spatele ușii. Râdem și ne ascundem/găsim pe rând. Cred că un astfel de joc poate ajuta la reducerea anxietății de separare și contribuie mult, prin râs, la reconectare.
  11. Bătaia cu perne este un joc de putere despre care vorbește mult atât Otilia Mantelers, cât și dr. Laura Markham. Îi ajută pe copii să descătușeze energiile acumulate, să inverseze puțin balanța de putere (dacă ești dispus să îi lași să câștige) și să facă să răsune casa de râs zglobiu. Nu-i puțin lucru pentru un banal joc, nu?
  12. Sarcini casnice – Imi amintesc acum cu drag cum puiul de om s-a apucat să șteargă mobila cu șervețelele umede și era atât de mândru de ispravă încât a simțit nevoia să consume un pachet întreg. Ștersul jucăriilor sau strânsul lor, aranjarea cărților în bibliotecă, diferite sarcini pe care puiul de om le poate face.
  13. Petrecere cu ceai – Fie că ai fetiță sau băiețel, ceremonialul unei petreceri cu ceai (adevărat sau doar în joacă) poate fi tema unei după amieze petrecute în casă sau, de ce nu, un joc numai bun pentru prietenii aflați în vizită.
  14. Prinsa – Ce să spun? Aveți grija la viteză, la spațiul rezervat alergărilor și… start!
  15. Joaca de-a telefonul – E clar că puiul de om va vrea să ți se alăture în toate activitățile tale de om mare. Ce-ar fi să folosiți telefoanele (de jucărie sau adevărate, DAR MUSAI CU TASTATURA BLOCATĂ) pentru a purta conversații. Ca între oameni mari. Inversați rolurile și personajele, inventați subiecte și distrați-vă pe cinste!

Partea I a acestei postări se termină aici. Sper că v-au plăcut sugestiile mele și vă aștept la următoarele sugestii de jocuri!

Daruri de sărbatori – 0-12/18 luni

Din punctul meu de vedere, la acestă vârstă (0-12/18 luni) alegerea lucrurilor care pot deveni daruri de sărbători poate ține cont de câteva criterii simple: nevoi, buget, interese.

Pentru că am trecut deja de două ori prin acestă perioadă, am făcut un efort și am pus pe hârtie câteva sugestii pentru cei care nu au cumpărat deja daruri de sărbători pentru cei mici. Sau, de ce nu, puteți da mai departe această listuță celor care vă întreabă ce anume să le cumpere puilor de om din dotare. Evident, aștept cu interes, în comentarii orice alte sugestii aveți pentru acestă categorie de vârstă – ce jucării/jocuri/obiecte le plac puilor, pe care le-ați dăruit și au avut succes sau pe care vi le-ați fi dorit în copilărie.

Veți râde probabil, dar cred că, dacă privim în suflet cu sinceritate și încredere, cu toții vom găsi măcar un ceva (mai mic sau mai mare) pe care, speram în secret, să îl regăsim pe lista cu daruri de sărbători. Nu e cazul să discutăm acum dacă e îndreptățită sau nu o astfel de rememorare…

Pentru mine, luna decembrie este un duios prilej de a regăsi magia copilăriei, o dată în plus, prin darurile făcute minunilor mele.

Iată deci, o parte dintre jucăriile care la noi au avut mare succes și care se pot regăsi printre surprizele denumite generic DARURI DE SĂRBĂTORI (unde este posibil, am încercat să vă ofer și foto sau măcar link-ul unde puteți vorbi despre ce vorbesc)

  1. Cuburi moi – Noi avem (folosite de primul copil inițial) o găletușă de la Clementoni, cu 20 de cuburi colorate (roșii, galbene,verzi, albastre). Nu mai rețin exact cât am dat pe ele, dar au fost un dar tare apreciat. Le-am folosit la ronțăit (în perioadele de erupții dentare), la învățarea și numirea culorilor, dar și la primele aruncări (nimeni nu a fost rănit, din fericire) sau construcții.    
  2. Cărți – Se spune că plăcerea lecturii e molipsitoare și microbul se împrăștie… citind! Așa se face că mi-am expus copiii foarte repede cărților (sau să spun invers???). Da, inițial a fost vorba despre câteva reviste/pagini colorate pe care le-au putut rupe și smotoci fără ca mami să vocifereze. Cu timpul, din explicație în explicație, au ajuns să aprecieze cărțile adevărate, cum le spune acum Matei.                                                                                                                   La acest capitol, recomandările și experiențele noastre sunt multe.  De la minunatele cărți de descoperit,fără text, dar cu imagini pline de culoare și diverse obiecte/animale/personaje de descoperit – noi am avut un set de 3 cărți cumpărate de la Lidl parcă, ilustrate de Anne Suess. Mica mea cutie cu de toate (Anne Suess) Dincolo de formatul micuț al cărții (potrivit mâinilor piticilor) și paginile groase, ne-au salvat de multe ori în clipe în care nici o altă jucărie sau activitate nu părea să atragă. Acum, Petru nu se mai bucură de toate cele 3 cărți (una dintre ele a devenit un set de cartoane dispersate), dar  îi place în continuare să îi arăt și explic diferite imagini din ele. Tot la acest capitol, ne-au plăcut cărțile cartonate/groase ca E timpul pentru picnic de la Ed. Prichindel sau Animale domestice – ed. Gama Educațional , interactive – mare succes a avut  La plăcinte înainte de la Editura Crișan (nu am cumpărat-o eu, am primit-o și noi de la niște prieteni dragi, cărora le mulțumim încă o dată! ), Motanul încălțat – format mic și cam sclipicios pentru gustul meu (dar Matei mi-a cerut-o într-o vreme, în fiecare zi). De asemenea, cărțile ce au ca subiect viața practică – noi am luat tot de la Lidl ceva cu 4 titluri, format mic, având titluri ca Lena merge la doctor/Ziua lui Iacob/Lena are voie să doarmă la Paula/Iacob și fratele lui mai mic/Să învățăm ceasul .
  3. Plușuri – Poate pentru că am avut băieți, la capitolul acesta nu am foarte multe de spus. De-a lungul vremii, copiii mei au venit în contact cu mai multe soiuri, dimensiuni și culori de plușuri. Fiecare dintre copii a avut/are propriile preferințe. În vreme ce Matei are un urs de pluș maro-cafeniu pe care îl ducem și aducem de la grădiniță, în vreme ce Petru iubește o găinușă mică și un cal de pluș care se încăpățânează să nu … pornească. Tot aici, jucării iubite, dar uitate acum, când scriu această postare sunt un elefant care luminează și cântă (folosit încă de când M. era micuț, pe post de ambianță de nani) și o floare colorată, agățată de clanța ușii, care cântă (folosită pe post de distragere a atenției la schimbarea scutecului, în perioadele când această activitate era una … cu cântec).
  4. Jucăriile de exterior sunt o altă variantă de daruri de sărbători potrivite, mai ales dacă sunteți genul de părinți care doriți să încurajați activitățile în aer liber. O tricicleta, o minge, un tobogan, un leagăn sau chiar o căsuță sunt doar câteva sugestii. Evident, pot fi folosite și în interior, dacă vă permite spațiul. Noi am folosit cu succes un leagăn de plastic dur, pe suport metalic.  foto leagan
  5. O altă categorie de daruri de sărbători (sau de ce nu, pentru zilele de naștere) sunt jucăriile de tras/împins . Există multe variante, de plastic sau lemn, cu șnur sau un suport liniar acționat manual. Părerea mea sinceră este să nu plătiți sume astronomice pentru astfel de jucării pentru că sunt genul de jucării care au o viață destul de scurtă în lista scurtă a preferatelor. Cel puțin, la noi așa a fost. Eu am cumpărat câteva jucării drăguțe și complet funcționale de la alte mămici ai căror copilași depășiseră perioada respectivă.
  6. Despre cuburile de activități există destul de multe informații, dacă sunteți interesați de acest aspect. Mai mari sau mai mici, din lemn sau plastic, ba chiar și din material textil, cu roți sau fără, sub formă de sortator sau chiar cu funcție de antemergător, oferta este largă și se pare că limita este dată doar de creativitate și, evident, buget. La noi în casă, această jucărie este una dintre cele mai apreciate, de ambii copii și, recunosc, am cumpărat-o inițial pentru că mi-a plăcut mie (probabil pentru că eu nu am avut așa ceva, copil fiind).
  7. Jucării muzicale/luminoase avem câteva, iar când nu mai rezistăm noi (sau bunicii 🙂 ), scoatem bateriile și luăm o pauză de la muzica ce răsună iar și iar. Matei prefera jucăriile luminoase, în vreme ce Petru este profund legat de cele muzicale, spre deliciul nostru, care ne bucurăm de dansul bebelușesc, implicit, la auzul acordurilor. De la cartea muzicală Vtech, la pianul sau la autobuzul cu litere, de la mașina de pompieri cântătoare sau la diferitele instrumente muzicale, toate ne-au distrat, le-am suportat, ne-au exasperat, le-am ascuns și le-am regăsit, peste timp, cu bucurie și încântare. Un sfat: aprovizionați-vă, din timp, cu un stoc serios de baterii, de diferite tipuri și mărimi. Niciodată nu se știe când este MUSAI NEVOIE să le folosești.:)
  8. Pentru că jucăriile senzoriale au fost ajutoare de nădejde în dezvoltarea copiilor mei, era neapărat să vorbesc și despre ele. De la cărțile senzoriale, numai bune de molfăit, cu oglindă și chiț-chiț, la cărțile în limba engleză, de la editura Usborne sau la cele cu ferastră în spatele căreia descoperim o întreagă lume, până la borcanul cu boabe de basole/porumb/orez, trecând prin joaca în făină, spumă de ras sau zăpadă – au fost și sunt delicioase, mai ales pentru sinzațiile noi și ALTFEL pe care le oferă celor mici. Atenție!!! Astfel de jocuri vor crea, aproape întotdeauna, mizerie și poate, vor necesita ca puiul să fie schimbat cu alte hăinuțe după, DAR… dacă plecați de la premisa că acesta este un mic preț pentru o dezvoltare armonioasă, completă, a copilului, tind să cred că merită. Am tot citit poveștile mămicilor care apelează la cutii senzoriale de câte ori vor să îi țină ocupați pe micuții lor, dar nu am reușit să fac asta încă. Am mai apelat la tăvița cu mălai/făină și am avut succes (și am reușit să strâng repede apoi, cu puțină organizare înainte).
  9. Nou intrat în repertoriul jocurilor noastre, secțiunea animale domestice/sălbatice  au constituit idei bune de la care am inițiat episoade fructuoase de joc de rol și timp special. Fie că vorbim despre mănușile sub formă de animal (noi avem Văcuța Mu și Cocoșul Cucurigu) sau despre figurine simple, de plastic (eu am cumpărat un set no-name de la o librărie de cartier cu doar câțiva lei), folosindu-ne de ele, închipuim povești, vindecăm răni, descătușăm frustrări și creăm amintiri frumoase, cu râs, uneori plâns și multă conectare. E nevoie de răbdare, de puțin timp să îți asculți copilul și de regula NU EXISTĂ REGULI. 🙂

PS – Această postare nu este una publicitară, ci se dorește a fi un instrument util cuprinzând sugestii de daruri de sărbători sau alte ocazii. Link-urile și fotografiile utilizate sunt doar cu titlu de exemplu, nu pățiți nimic dacă le vizionați și eu nu mă îmbogățesc dacă voi alegeți să le cumpărați. Evident, copiii sunt diferiți, bugetul alocat cadourilor este mai mare sau mai mic, dar cred că rămâne general valabilă idee conform căreia un cadou pentru un copil (al tău sau al altuia) e musai să producă bucurie, să fie sigur și să aibă posibilități cât mai variate de întrebuințare. Sunteți de acord? Voi cum alegeți finalistele pentru lista de daruri de sărbători?