De ce aleg ALT FEL…

Post edit: Această postare a fost scrisă și publicată pe blog în toamna lui 2014. August 2018 a adus câteva modificări și am simțit nevoia să apară și aici.

În perioada aceasta, toată lumea ( care se respectă?) scrie despre subiectul arzător al zilelor: cum aleg la prezidențiale 2014. Eu nu o să scriu despre asta, nu acum și nu aici. Vreau să scriu despre altfel de alegeri, ale mele personale, ale familiei mele și ale copiilor mei. Nu vreau să mă justific în fața nimănui, dar simt nevoia să clarific, odată pentru totdeauna, aceste subiecte. Apoi, când voi mai fi întrebată de ce… Va fi simplu, fac o trimitere la blog și bună ziua!

De ce….ALEG/AM ALES

Aleg -Administrație publică – pentru că iubesc oamenii, îmi place să lucrez cu ei(da, am HABAR despre ce vorbesc!!!) și cred că asta îmi este menirea. Mai greșesc, mai obosesc, mă mai simt copleșită de asumarea acestei meniri, dar îmi place în continuare meseria mea și nu e o corvoadă să o practic.

Aleg – NU CARNE – Pentru că am realizat că nu e necesar să fiu ucigaș pentru a mă hrăni, sunt multe alte variante prin care îmi pot obține proteinele necesare dezvoltării. Nu vreau să port în corpul meu ( sau al copiilor mei) toată ura pe care trebuie să o simtă găina, porcul sau vaca văzând cum se apropie momentul tăierii. Da, am trecut prin două sarcini fără a mânca nici un fel de carne ( excepție sunt fructele de mare și peștele, dar asta e altă discuție), am doi copii frumoși, sănătoși,  veseli. Copiii mei vor afla, în timp, DE CE am ales astfel și vor putea decide pentru ei, la momentul în care vor fi pregătiți.

Aleg – ALĂPTARE LA CERERE ȘI PRELUNGITĂ – Pe lângă recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății ( de a alăpta exclusiv 6 luni și apoi, împreună cu o alimentație diversificată, până la 2 ani și peste), cred din tot sufletul meu în beneficiile unei astfel de decizii pentru mamă și copil. Nu arunc pietre în mamele care aleg să își hrănească puii altfel, dar consider că nu au fost suficient de informate sau că nu au avut susținerea potrivită, la momentul potrivit. Mă bucură curentul care se manifestă și în țara noastră care atrage atenția asupra importanței laptelui matern. Există grupuri de susținere, există consultanți în alăptare și e important să răspândim informația corectă și completă pentru gravide și mame. Ce alege fiecare, este ceea ce va culege mai târziu.

Aleg – PURTAREA ERGONOMICĂ – Mi/ni se potrivește, e ușor, e cald și bine, e aproape, e ferit de zgomote și pericole. Mi-am purtat copilul cel mare până când a renunțat el și a vrut să alerge liber. Cel mic are același parcurs, cu singura observație că l-am purtat mai repede și în mai multe sisteme de purtare. Wrap-ul elastic și apoi Manduca ne-au salvat de multe ori: la cumpărături, la mare, la plimbare sau la iarbă verde. Acum am două mâini libere ca să țin de mâna celălalt copil, să întind rufe sau să cumpăr o pâine. Mi-e drag să îmi știu puii la piept și mă bucur acum de ei, cât încă mi se permite. Prin mâinile mele au trecut alți copii și părinți lor pe care i-am ajutat, zâmbind, să aleagă și să regleze un sistem de purtare sau altul. Am făcut asta VOLUNTAR, fără a lua pentru mine decât bucuria că am mai văzut un pui de om la pieptul părintelui. Unii au apreciat timpul și disponibilitatea mea, alții nu.

Aleg – SCUTECE TEXTILE – Am cumpărat câteva ( cam multe, spunea soțul meu) însărcinată fiind cu M. O parte din stoc s-a înnoit acum, la al doilea copil. Deși folosim uneori și scutece de unică folosință ( sau plasticoase, cum le denumeam într-un alt post), sunt convinsă că sunt mai bune cele textile. Din punct de vedere al mediului, al naturalului, al finanțelor, etc.

Aleg – ATTACHEMENT PARENTING – Cred că pruncii de acum sunt altfel decât am fost noi, ca și copii. Prin urmare, e nevoie de un altfel de parentaj. Mai sensibil, mai apropiat, mai empatic. Mai liber, mai deschis. Nu înseamnă că îmi condamn părinții/socrii pentru cum ne-au crescut!!! Au făcut ce au putut, cu resursele existente la momentul respectiv. Dar susțin sus și tare, în fața oricui ( prietenii știu de ce:P) că acum e rândul nostru, ca părinți, să facem propriile alegeri. Să punem în practică ceea ce simțim că se potrivește copiilor pe care i-am adus pe lume. Nu cred că cer mult dacă subliniez importanța aplicării regulilor MELE în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor MEI.

Aleg – JOCURI ȘI JUCĂRII EDUCATIVE – Da, costă, de cele mai multe ori, mulți bani. Dar este ceea ce aleg să cumpăr cu banii pe care îi câștig cinstit. Mă bucur de strălucirea jucăușă a ochilor la primirea unui astfel de dar și consider că merită. Întotdeauna.

Aleg – COMUNICARE – Sunt un om care vorbește mult. Sunt energică și cred în sinceritate, dincolo de orice. Asta înseamnă că voi alege întotdeauna să discut, să dezbat și să verbalizez ceea ce îmi face plăcere, ceea ce mă doare sau lucrurile care mă deranjează, la ceilalți. Nu cred că este egal cu a avea sămânță de scandal! Nu îmi place să ascund problemele sub preș și prefer să tac/mă retrag o perioadă pentru a găsi o soluție sau pentru a-mi îngriji rănile. Nu îmi fac prietenii din interes și prefer să mă îndepărtez dacă un om/loc/o situație nu mai „corespunde”, din punctul meu de vedere. E simplu și îmi asum această alegere.

Aleg – SPERANȚĂ ȘI ÎNCREDERE – Dacă un om a reușit să îmi intre în suflet, o să stea acolo o vreme. O să mă intereseze binele lui, uneori chiar dacă asta va însemna să îl agasez cu atenție. O să cred până în pânzele albe în el sau ea. O să sun, scriu sau vorbesc mult după ce voi fi realizat că poate, sunt singură, în acea prietenie. O să iert și o să merg mai departe.

Aleg – România – Nu mă văd locuind în altă parte. Aparțin cumva, intrinsec, acestor locuri și, da, sunt încă destule momente când mă consider norocoasă că m-am născut româncă.

Ar mai fi multe de spus, dar timpul nu mai are răbdare, cum spunea o carte dragă inimii mele.

Toate aceste alegeri mă definesc, sunt parte din mine și mi le asum. Nu sunt perfectă, departe de mine să intuiesc măcar asta. Sunt doar un om care alege alt fel. Nu am să pornesc o altă polemică despre vot și care candidat e mai bun. Fiecare dintre noi, cei care mergem la vot, ar trebui să judecăm lucrurile privind în oglindă. De ce în oglindă? Pentru că, dacă ținem ochii larg deschiși, în oglindă putem auzi glasul care ne spune ce anume vrem. Pentru noi și pentru cei dragi nouă.

Later edit – În august 2018, țara asta, pe care o iubesc și pe care o aleg pentru mine și copiii mei se desface în bucăți. Unii se fac doar că plouă. Unii se tem pentru siguranța lor, pentru pâinea pe care o vor pune mâine pe masă. Unii zâmbesc și fac frumos, la TV.

M-am gândit mult dacă să spun sau nu. Dacă să tac sau nu. Este, ca de obicei, o chestiune de alegeri. Pe care le faci sau pe care le accepți. Pe care le iei tu, cu puterea ta (multă, puțină, dar A TA).

Eu nu am fost acolo, în piață. Eram cu copiii la mare. Am aflat apoi, cu teamă și gust amar în gură. Poate nu vom afla niciodată adevărul adevărat, ca despre multe alte lucruri. Dar cred că merit(ăm) niște explicații. Cei care au fost acolo și nu au înțeles DE CE și mai ales DE CE AȘA, merită să poată privi mândri, cu fruntea sus. Încerc să fac un rezumat, să le explic într-o poveste, copiilor mei care e treaba.

Din ceea ce au scris oameni pe care îi stimez pentru ceea ce sunt și fac, vă invit să vă faceți VOI o idee…

Piața Victoriei în seara de 10 august, evenimentele prin ochii mei

Cum ne pregătim copiii pentru țara pe care le-o lăsăm?

Scrisoare către copil: Oare ne vei ierta pentru că nu am plecat din țară?

Partidul Trei Ponei pentru că dorim să ne creștem nepoții în casa părintească

Cine ne mai salvează acum?

Nu e nevoie să citiți fiecare postare pe tema asta. La fel cum nu e nevoie să reacționați cu un LIKE sau SHARE la comentariile celor pe care îi cunoașteți sau nu , dar simțiți că vă place vorba/gândul/fotografia lor. Musai ar fi însă doar să vă puneți VOI întrebări. În sufletul vostru. Pe întuneric sau lângă partener, într-o discuție. Poate că doar primul pas e cel mai greu. Și odată ce l-ai făcut, devine mai ușor. Poate…

Jucării 3-4 ani băieți – ce a mers la noi

Am scris acum câteva zile despre jocurile și jucăriile care au avut succes (adică puiul de om le-a apreciat X timp, iar mami a considerat că au reprezentat o alegere bună) la vârsta de bebe/mini toddler. Ideea unor astfel de postări stă de mai multă vreme în ciorne, dar abia acum, în prag de sărbători, le-a venit rândul, inspirația și am reușit să mă strecor printre celelalte multe gânduri pentru a aduce în fața voastră experiențele noastre.

Recunosc, de altfel, că și eu, la rândul meu, caut, de multe ori, în minte, la cunoștințe sau online, idei bune, eficiente, educative și funny pentru a cumpăra sau a sugera altora ce să cumpere copiilor. Fie că vorbim despre copiii mei sau ai altora, fie că prilejul este darurile de sub brad, darurile pentru o aniversare sau, pur și simplu, o surpriză numai bună de luat la joacă.

Mărturisesc acum că primul copil (care se apropie de 4 ani deja – Doamne, când au trecut???) a avut mai multe jucării decât cel de-al doilea. Unele le-am cumpărat noi, altele le-a primit de la diverse persoane care au dorit să îi facă o bucurie. O dată cu trecerea timpului, citind și experimentând cu el, în joc, observând relația pe care o stabilește cu jucăria/jocul, m-am mai deșteptat.

Am descoperit câteva dintre principiile (deși, poate e un cuvânt prea mult spus) eficiente în alegerea unor jucării bune. Dincolo de criteriul financiar care este, pentru mulți dintre părinții cu venituri normale – destul de important, consider că e util (ca să nu spun OBLIGATORIU) să îți cunoști (deci, observi, asculți, analizezi) copilul pentru a-i putea dărui ceva care să îl bucure, care să îl ajute să se dezvolte într-o anume direcție, pentru a-i oferi prilej și instrument de a învăța, crea, descoperi, cunoaște, inventa. Da, pentru mine, un joc sau o jucărie trebuie să aibă toate aceste puteri. Și da, mi se pare înțelept – + de bun simț – să întrebi părintele sau chiar pe copil, ce anume își dorește. Evident, este părerea mea și probabil că, în acest punct, unii dintre voi vor considera că prind fluturi, părăsind postarea și pe mine, în mijlocul argumentării.

Pentru ceilalți, care citesc încă (vă mulțumesc pentru încredere!), iată câteva idei generale după care îmi ghidesc acum, la această vârstă, alegerile de jocuri și jucării.

A. Alegerea mea (sau direcționarea altora către ceva anume) va depinde de – 1) interesele copilului, 2) nevoi, 3) buget. Strict în această ordine. Apoi, voi căuta cea mai avantajoasă ofertă la obiectul X (prefer online, mai ales în ultima vreme, dar e posibil și în magazinele fizice, mai ales dacă aveți timp la dispoziție și vă place să alergați prin magazine).

B. Handmade – Din experiența noastră, multe dintre jocuri pot fi inventate din obiecte ieftine, aflate la îndemână. Dacă observați că celui mic îi face plăcere o astfel de activitate și vreți să aveți niște amintiri care vor dăinui peste ani, este super să puteți confecționa, împreună, plastilină naturală (din făină – am o rețetă tare faină), felicitări pentru cadouri, globuri, brăduți din hârtie, etc.

C. Jocuri și jucării second hand – Pe măsură ce puiul de om a crescut, și-a dorit mereu alte jucării. A fost nevoie să inventăm alte jocuri care să îi facă plăcere, să avem pregătite diferite activități pentru momentele în care era nevoie să se joace singur sau nu putea ieși afară. Da, am preferat, de multe ori, de-a lungul anilor trecuți, să MĂ JOC ȘI EU CU EL (lăsând la o parte diverse alte chestii) și acum EL se joacă singur. Sau și singur. Se joacă frumos, creativ, și-a dezvoltat limbajul și ceea ce mă face mândră este că face același lucru cu fratele lui, mai mic. Evident, depinde de copil, dar … NU VĂ FIE FRICĂ SĂ VĂ JUCAȚI CU COPIII VOȘTRI!!!

Jocurile și jucăriile care au avut mare succes la noi, pe care le apreciem atât acasă, cât și în vizite, la locurile de joacă sau la grădiniță sunt:

  1. seturi de construit – Sunt sigură că vor rămâne printre preferatele lui Matei încă o vreme. Fie că vorbim despre seturile LEGO, despre minunatele Ecoiffier, sunt jucării atât de versatile și de apreciate încât nu e de mirare că răspunsul este „Mami, vreau un set de…/ un set cu…./ o cutie din care să facem….” Pentru că tati este mai tehnic decât mine, este cooptat adesea în echipa de proiectare a diferitelor construcții. Eu sunt solicitată, mai degrabă, atunci când lucrurile trebuie să fie ALT FEL. Dar ne place tuturor să ne jucăm cu ele. Vă las cu poza uneia dintre ultimele jucării primite de la nași (pentru care mulțumim din tot sufletul!).  Eu am ales pentru copii atât seturi din plastic, dar și din lemn, pe care le utilizăm la anumite construcții.Photo
  2. cărți cu activități – Abțibilduri, numărare/sortare, traseu (mazes) și mai nou, ceasul și literele sunt doar câteva dintre preocupările care pot fi ingenioase și educative într-o după amiază geroasă, într-o vacanță de recuperare după o mică răceală sau chiar într-un traseu cu un mijloc de transport. Oferta este generoasă, fie că vorbim despre cărți în limba română sau o limbă străină (dacă vreți să împrieteniți copilul cu limba engleză, genul acesta de activități ar putea fi o soluție salvatoare). Nouă ne-au plăcut mult cărțile în care trebuia să îmbrăcăm un personaj folosind abțibilduri numerotate ( de la Editura Usborne).
  3. jucării de rolIMG_1465IMG_1464Aici iarăși lucrurile devin amuzante pentru că fiul meu cel mare are, pentru moment (sper eu 🙂 ) o mică mare pasiune pentru polițiști și hoți astfel se face că, deși începem să ne jucăm cu setul de animale și accesorii reprezentând o fermă Ecoiffer, după câteva minute calul devine polițist și oile devin hoții care trebuie duși la închisoare.  Am tot încercat noi să îi explicăm că animalele săracele nu au nici o vină, dar… la o adică, are și el dreptatea lui… dacă fură fânul altor animale, nu-o hoți?
  4. Photojucării de meșterit – Când a venit Moș Crăciun și mami avea pe bebe mic în burtă, Matei a primit un banc de lucru. Din plastic, dotat cu câteva unelte. Și aproape cât el de înalt. Deși nu aș fi sperat, de atunci, această jucărie a tot revenit în preferințe pentru o perioadă de timp, apoi a decăzut în clasament și ciclul s-a reluat. Acum, copiii o folosesc pe rând, uneltele apar în cele mai neașteptate locuri (au beneficiat de câteva cicluri de spălare completă în mașina de spălat). O altă jucărie deșteaptă, cumpărată de Paști parcă, de la o altă mămică (una dintre acele oferte second hand pe care le-am tot pândit, dar care a fost tare inspirată) poate fi găsită în magazinele Jumbo și se numește TIC TAC TOC. Pe scurt, folosind mini cuie și un ciocănel, se fixează pe o placă de lemn, câteva bucăți/forme colorate pentru a crea un model. Matei a învățat repede să o folosească în siguranță, toate degetele sunt în stare de funcționare și nici un cuișor nu a intrat în nici un alt orificiu mai mare sau mai mic. Există câteva modele pe care le poți urmări pentru a crea o moară, o pasăre, un omuleț, etc., dar noi mai renunțăm la model și inventăm alte forme … de viață.

JCB MultiConstruct - Banc de lucru - Buldoexcavator

5. seturi de pictat/decupat/decorat – Pentru că activitățile creative nu erau printre preferatele lui Matei (dar îi făcea o deosebită plăcere să bibilească diferite jucării, cu maximă atenție pentru detalii), am decis că aș putea încerca să îi fac dragi și aceste activități. Inițial am primit un set de crafting pentru a face felicitări folosind niște piese mici, colorate și lucioase. Pentru că era curios cum anume putem proceda, i-am arătat și s-a arătat încântat. L-am lăsat atât să exploreze propria creativitate, dar și să respecte modelul/instrucțiunile. În continuare, nu este una dintre cele mai bune abilități ale lui, dar măcar nu mai suferă pentru că nu POATE colora în interiorul formei, NU ESTE BINE cum a lipit și NU E PERFECT ALINIAT (da, sunt mici  tendințe perfecționiste insuflate de…. cineva drag, care a ținut să respecte întotdeauna regulile :))

6. jucării de exterior – Dintre cele mai apreciate, în special în sezonul mai cald, odată cu multele ore petrecute afară, se numără rolele, skateboard, bicicleta/tricicleta. Aici suntem încă în faza incipientă. Abia am căpătat drag de trotinetă, ne-am despărțit cu greu (și în favoarea fratelui mai mic) de o tricicletă de bebe, pe care mami/tati o împingea astă vară prin jurul blocului. Va urma un alt fel de vehicul, mult iubit și cerut (l-am testat la prieteni și ne-a surprins maxim).

Photomoto MAtei

7. jucării cu imagine/sunet Deși nu sunt adepta orelor pierdute doar cu nasul în laptop/televizor/tabletă/etc. (ba chiar am perioade în care limitez la minimum accesul la aceste surse de poluare fonică), avem și noi câteva CD/DVD/audiobook- uri cu povești sau filme pentru copii. Unul dintre cele mai frumoase este primit anul trecut, în cadrul unui concurs pe blogul unei prietene dragi, de la editura Crișan. Povestea e simplă, dar veselă, vocile sunt mai mult decât potrivite, iar copiii mei încă le mai cer. Impresii am scris anul trecut, în postarea despre primul Crăciun în patru. Ne place și ne-a ajutat să ne împrietenim cu pasta și periuța de dinți un joculeț de la Aquafresh, în care un personaj simpatic dansează și cântă de mama focului, timp de două minute, cât tu trebuie să te speli pe dinți.

Postarea aceasta a crescut ca un cozonac, dar sper să aveți răbdare să o parcurgeți până la final și, mai mult, dacă alegeți ceva din ea, să îmi dați de știre, printr-un comentariu scurt, cum au primit copiii darul. Voi cum alegeți pentru ei? Ce criterii vă ajută?

Daruri de sărbatori – 0-12/18 luni

Din punctul meu de vedere, la acestă vârstă (0-12/18 luni) alegerea lucrurilor care pot deveni daruri de sărbători poate ține cont de câteva criterii simple: nevoi, buget, interese.

Pentru că am trecut deja de două ori prin acestă perioadă, am făcut un efort și am pus pe hârtie câteva sugestii pentru cei care nu au cumpărat deja daruri de sărbători pentru cei mici. Sau, de ce nu, puteți da mai departe această listuță celor care vă întreabă ce anume să le cumpere puilor de om din dotare. Evident, aștept cu interes, în comentarii orice alte sugestii aveți pentru acestă categorie de vârstă – ce jucării/jocuri/obiecte le plac puilor, pe care le-ați dăruit și au avut succes sau pe care vi le-ați fi dorit în copilărie.

Veți râde probabil, dar cred că, dacă privim în suflet cu sinceritate și încredere, cu toții vom găsi măcar un ceva (mai mic sau mai mare) pe care, speram în secret, să îl regăsim pe lista cu daruri de sărbători. Nu e cazul să discutăm acum dacă e îndreptățită sau nu o astfel de rememorare…

Pentru mine, luna decembrie este un duios prilej de a regăsi magia copilăriei, o dată în plus, prin darurile făcute minunilor mele.

Iată deci, o parte dintre jucăriile care la noi au avut mare succes și care se pot regăsi printre surprizele denumite generic DARURI DE SĂRBĂTORI (unde este posibil, am încercat să vă ofer și foto sau măcar link-ul unde puteți vorbi despre ce vorbesc)

  1. Cuburi moi – Noi avem (folosite de primul copil inițial) o găletușă de la Clementoni, cu 20 de cuburi colorate (roșii, galbene,verzi, albastre). Nu mai rețin exact cât am dat pe ele, dar au fost un dar tare apreciat. Le-am folosit la ronțăit (în perioadele de erupții dentare), la învățarea și numirea culorilor, dar și la primele aruncări (nimeni nu a fost rănit, din fericire) sau construcții.    
  2. Cărți – Se spune că plăcerea lecturii e molipsitoare și microbul se împrăștie… citind! Așa se face că mi-am expus copiii foarte repede cărților (sau să spun invers???). Da, inițial a fost vorba despre câteva reviste/pagini colorate pe care le-au putut rupe și smotoci fără ca mami să vocifereze. Cu timpul, din explicație în explicație, au ajuns să aprecieze cărțile adevărate, cum le spune acum Matei.                                                                                                                   La acest capitol, recomandările și experiențele noastre sunt multe.  De la minunatele cărți de descoperit,fără text, dar cu imagini pline de culoare și diverse obiecte/animale/personaje de descoperit – noi am avut un set de 3 cărți cumpărate de la Lidl parcă, ilustrate de Anne Suess. Mica mea cutie cu de toate (Anne Suess) Dincolo de formatul micuț al cărții (potrivit mâinilor piticilor) și paginile groase, ne-au salvat de multe ori în clipe în care nici o altă jucărie sau activitate nu părea să atragă. Acum, Petru nu se mai bucură de toate cele 3 cărți (una dintre ele a devenit un set de cartoane dispersate), dar  îi place în continuare să îi arăt și explic diferite imagini din ele. Tot la acest capitol, ne-au plăcut cărțile cartonate/groase ca E timpul pentru picnic de la Ed. Prichindel sau Animale domestice – ed. Gama Educațional , interactive – mare succes a avut  La plăcinte înainte de la Editura Crișan (nu am cumpărat-o eu, am primit-o și noi de la niște prieteni dragi, cărora le mulțumim încă o dată! ), Motanul încălțat – format mic și cam sclipicios pentru gustul meu (dar Matei mi-a cerut-o într-o vreme, în fiecare zi). De asemenea, cărțile ce au ca subiect viața practică – noi am luat tot de la Lidl ceva cu 4 titluri, format mic, având titluri ca Lena merge la doctor/Ziua lui Iacob/Lena are voie să doarmă la Paula/Iacob și fratele lui mai mic/Să învățăm ceasul .
  3. Plușuri – Poate pentru că am avut băieți, la capitolul acesta nu am foarte multe de spus. De-a lungul vremii, copiii mei au venit în contact cu mai multe soiuri, dimensiuni și culori de plușuri. Fiecare dintre copii a avut/are propriile preferințe. În vreme ce Matei are un urs de pluș maro-cafeniu pe care îl ducem și aducem de la grădiniță, în vreme ce Petru iubește o găinușă mică și un cal de pluș care se încăpățânează să nu … pornească. Tot aici, jucării iubite, dar uitate acum, când scriu această postare sunt un elefant care luminează și cântă (folosit încă de când M. era micuț, pe post de ambianță de nani) și o floare colorată, agățată de clanța ușii, care cântă (folosită pe post de distragere a atenției la schimbarea scutecului, în perioadele când această activitate era una … cu cântec).
  4. Jucăriile de exterior sunt o altă variantă de daruri de sărbători potrivite, mai ales dacă sunteți genul de părinți care doriți să încurajați activitățile în aer liber. O tricicleta, o minge, un tobogan, un leagăn sau chiar o căsuță sunt doar câteva sugestii. Evident, pot fi folosite și în interior, dacă vă permite spațiul. Noi am folosit cu succes un leagăn de plastic dur, pe suport metalic.  foto leagan
  5. O altă categorie de daruri de sărbători (sau de ce nu, pentru zilele de naștere) sunt jucăriile de tras/împins . Există multe variante, de plastic sau lemn, cu șnur sau un suport liniar acționat manual. Părerea mea sinceră este să nu plătiți sume astronomice pentru astfel de jucării pentru că sunt genul de jucării care au o viață destul de scurtă în lista scurtă a preferatelor. Cel puțin, la noi așa a fost. Eu am cumpărat câteva jucării drăguțe și complet funcționale de la alte mămici ai căror copilași depășiseră perioada respectivă.
  6. Despre cuburile de activități există destul de multe informații, dacă sunteți interesați de acest aspect. Mai mari sau mai mici, din lemn sau plastic, ba chiar și din material textil, cu roți sau fără, sub formă de sortator sau chiar cu funcție de antemergător, oferta este largă și se pare că limita este dată doar de creativitate și, evident, buget. La noi în casă, această jucărie este una dintre cele mai apreciate, de ambii copii și, recunosc, am cumpărat-o inițial pentru că mi-a plăcut mie (probabil pentru că eu nu am avut așa ceva, copil fiind).
  7. Jucării muzicale/luminoase avem câteva, iar când nu mai rezistăm noi (sau bunicii 🙂 ), scoatem bateriile și luăm o pauză de la muzica ce răsună iar și iar. Matei prefera jucăriile luminoase, în vreme ce Petru este profund legat de cele muzicale, spre deliciul nostru, care ne bucurăm de dansul bebelușesc, implicit, la auzul acordurilor. De la cartea muzicală Vtech, la pianul sau la autobuzul cu litere, de la mașina de pompieri cântătoare sau la diferitele instrumente muzicale, toate ne-au distrat, le-am suportat, ne-au exasperat, le-am ascuns și le-am regăsit, peste timp, cu bucurie și încântare. Un sfat: aprovizionați-vă, din timp, cu un stoc serios de baterii, de diferite tipuri și mărimi. Niciodată nu se știe când este MUSAI NEVOIE să le folosești.:)
  8. Pentru că jucăriile senzoriale au fost ajutoare de nădejde în dezvoltarea copiilor mei, era neapărat să vorbesc și despre ele. De la cărțile senzoriale, numai bune de molfăit, cu oglindă și chiț-chiț, la cărțile în limba engleză, de la editura Usborne sau la cele cu ferastră în spatele căreia descoperim o întreagă lume, până la borcanul cu boabe de basole/porumb/orez, trecând prin joaca în făină, spumă de ras sau zăpadă – au fost și sunt delicioase, mai ales pentru sinzațiile noi și ALTFEL pe care le oferă celor mici. Atenție!!! Astfel de jocuri vor crea, aproape întotdeauna, mizerie și poate, vor necesita ca puiul să fie schimbat cu alte hăinuțe după, DAR… dacă plecați de la premisa că acesta este un mic preț pentru o dezvoltare armonioasă, completă, a copilului, tind să cred că merită. Am tot citit poveștile mămicilor care apelează la cutii senzoriale de câte ori vor să îi țină ocupați pe micuții lor, dar nu am reușit să fac asta încă. Am mai apelat la tăvița cu mălai/făină și am avut succes (și am reușit să strâng repede apoi, cu puțină organizare înainte).
  9. Nou intrat în repertoriul jocurilor noastre, secțiunea animale domestice/sălbatice  au constituit idei bune de la care am inițiat episoade fructuoase de joc de rol și timp special. Fie că vorbim despre mănușile sub formă de animal (noi avem Văcuța Mu și Cocoșul Cucurigu) sau despre figurine simple, de plastic (eu am cumpărat un set no-name de la o librărie de cartier cu doar câțiva lei), folosindu-ne de ele, închipuim povești, vindecăm răni, descătușăm frustrări și creăm amintiri frumoase, cu râs, uneori plâns și multă conectare. E nevoie de răbdare, de puțin timp să îți asculți copilul și de regula NU EXISTĂ REGULI. 🙂

PS – Această postare nu este una publicitară, ci se dorește a fi un instrument util cuprinzând sugestii de daruri de sărbători sau alte ocazii. Link-urile și fotografiile utilizate sunt doar cu titlu de exemplu, nu pățiți nimic dacă le vizionați și eu nu mă îmbogățesc dacă voi alegeți să le cumpărați. Evident, copiii sunt diferiți, bugetul alocat cadourilor este mai mare sau mai mic, dar cred că rămâne general valabilă idee conform căreia un cadou pentru un copil (al tău sau al altuia) e musai să producă bucurie, să fie sigur și să aibă posibilități cât mai variate de întrebuințare. Sunteți de acord? Voi cum alegeți finalistele pentru lista de daruri de sărbători?