Kit-ul de mers in parc. Concediu cu termitele

Vine vara, bine-mi pare/In concediu stam la soare/Cu un kit de mers in parc/Griji cu puiii nu imi fac!

Eu v-am zis deja ca luna august este, pentru mine, bucata de concediu de petrecut cu termitele, asa cum prefiguram aici. Am primit diverse mesaje de la voi, ceea ce m-a incurajat sa continui sa scriu despre aventurile termitelor.

De aceasta data, din experienta mai multor ani de mers in parc, initial cu un copil, apoi cu un bebe si un toddler. Anul asta, iata ca ajungem in parc (sau parcuri, ca, veti vedea, preferintele se schimba uneori) cu doi copii. Doua super termite.

Toata lumea prezinta si lauda peste tot super kit-uri. De vacanta, de masina, de urcat pe munte, de X sau Y. Asa mi-a venit ideea unui „kit de mers in parc”.

De ce un kit de mers in parc?

Pentru ca vara este sezonul in care ar trebui (cel putin teoretic) sa petrecem cat mai mult timp afara, in aer liber. Copiii sunt in vacanta si parcul este un loc potrivit unde isi pot consuma energia, pot socializa si se pot bucura de joc liber. Evident, exista (sau ar trebui sa existe!) cateva reguli pentru ca iesirile in parc sa fie experiente placute 🙂

Daca ati mai urmarit postarile mele pe blog, stiti deja ca imi place sa fac liste. Care sper eu sa fie utile 🙂 Daca e prima data cand popositi aici, ma bucur si va multumesc! In plus, va poftesc sa descoperiti ce anume as pune eu in … kit-ul de mers in parc 🙂

In primul rand, ca sa nu credeti ca e musai sa luati un troller cu voi, sa scriem cateva LUCRURI pe care NU le PUNEM in kit:

  • Nu lua cu tine nici o asteptare. Copiii sunt copii. Presupunand ca mergi in parc pentru a le face placere, nu le ingradi/limita joaca la tobogan/leagan/nisip doar pentru ca … asa iti inchipui tu ca trebuie sa se joace ei.
  • Nu lua cu tine hainele frumoase/noi/de plimbare pe care ai platit o gramada de bani. Sau jucariile pentru care ai strans salariu dupa salariu. Vezi punctul 1. In parc, regula trebuie sa fie distractia libera. Copiii se murdaresc. Jucariile se mai strica. NU e SFARSITUL LUMII. Si in mod sigur nu e motiv de „e ultima data cand te aduc in parc”
  • Nu iti lua TREABA dupa tine. Da, ai auzit bine!!! In parc, daca esti cu copiii, nu rezolva deadline-uri, nu finaliza rapoarte, nu face liste de cumparaturi, nu plati facturi. Pentru ca este foarte periculos sa lasi copilul nesupravegheat. Daca nu ma crezi pe mine, poate e mai utila o scurta poveste, cum avem aici:

    Security must be the Priority

    To all parents and guardians all around the globe, Never ever leave your child unattended.This video is for you and learn on it to avoid this incident.

    Posted by WORD of LIFE on 4 August 2017

Kit-ul de mers in parc fara griji

Totusi, ce sa ai la tine?

Pune intr-un rucsac/traista usoara cateva mici secrete cu mari efecte:

  1. servetele uscate si o sticla cu apa (sau servetele umede)
  2. Jucarii potrivite varstei si intereselor copilului/copiilor tai – Regula la noi este asa: fiecare copil are voie sa ia maxim 2 jucarii, de mici dimensiuni si le va transporta la si de la parc. Evident ca se negociaza la sange asta 🙂 Si ca adultul va monitoriza ca jucariile sa nu ramana prin parc, dar ca punct de plecare exista regula.
  3. Daca ai in grija pofticiosi/mofturosi sau stii ca exista un interval in care sederea in parc va interfera cu o gustare, e bine sa ai la tine ceva ce poti oferi termitelor 🙂 Un mar, un baton de cereale, etc. Mare grija aici la ceilalti copii: cere voie adultului INAINTE de a le oferi. Te rooooog! Poate nu ma „bucur” ca ii oferi copilului meu ciocolata sau mai stiu eu ce, fara sa ma intrebi. NU! nu o sa moara de pofta 🙂
  4. Sticla de apa. Aici nu cred ca este nevoie sa insistam prea mult. Mai ales pe perioada de vara (dar nu numai), hidratarea organismului este extrem de importanta. Nu lichide reci, preferabil cat mai naturale si fara coloranti/indulcitori/arome, etc. Am scris deja despre hidratarea in parc, cred inca in acele informatii.
  5. Musai sa aveti capul acoperit – sapca, palarie de soare, bandana – optiuni exista, e important sa le explicam puilor de om de ce este bine sa aiba capusorul acoperit si in timp, daca se insista, vor intelege.
  6. Un alt „must have” din kit-ul de mers in parc este o solutie de curatare/antiseptica sau „puf puf” cum ii spun termitele mele. E utila la curatat maini murdare dar si la intervenit rapid in caz de mici lovituri/zgarieturi, etc.
  7. Muuuuuuuuuuuulta rabdareeeeeeeeeeeeeeeee. Pentru ca ei sunt copiii si tu esti adultul. Pentru ca ei vor sa se joace si e treaba ta sa le oferi acest lucru in conditii de siguranta. Pentru ca murdaria nu este capatul lumii si pentru ca „joaca frumoasa” si „mersul linistit” nu sunt mereu distractive.
  8. O carte/revista daca esti genul si crezi ca puiii de om se joaca aproape de tine, iar tu ramai cu un ochi la ei. Depinde de jocul copiilor, de varsta lor si de gradul de siguranta al locului in care sunteti. Imi amintesc (cu jind aproape) perioada de bebe mic in care ieseam afara sa citesc, bebe doarmea in carut/sistem de purtare…Ahh, ce vremuri!

Ultimul meu sfat, nu te implica in jocul copiilor daca nu e necesar. Din aceleasi considerente enuntate anterior: jocul este pentru copii. Nu mereu trebuie respectate regulile tale. Daca nimeni nu este ranit si toata lumea se distreaza, nu te implica!

Cam asa vad eu kit-ul de mers in parc. Voi aveti asa ceva? Ce carati dupa voi in plimbari/excursiile in parc?

 

Imparateasa Orhidee – recenzie.

De cand m-a cuprins microbul cititului adevarat, am trecut prin multicele carti. Impresiile pe care mi le-a lasat Imparateasa Orhidee sunt atat de puternice incat trebuie sa ajunga si la voi, printr-o astfel de postare.

Pentru ca nu cred ca am scris, ma simt datoare sa explic de unde imi aleg cartile 🙂 Activez pe cateva grupuri unde oameni faini citesc si impartasesc despre lecturile lor. Pe cel care ma motiveaza cel mai puternic – Lumi intre coperti – nici nu mai stiu cum l-am descoperit. Cert este ca „mamica” lui este o persoana pe care o cunosc si in viata reala si alaturi de care am ramas in grup datorita modului in care scrie despre acele carti care ii populeaza clipele de respiro dintre creme si torturi, plus alte mici-marunte responsabilitati 🙂

Revenind la Imparateasa Orhidee, am citit despre ea doar cateva cuvinte, cele pe care editura Polirom le-a „lipit” pe spatele cartii, ca o invitatie la lectura:

Imparateasa Orhidee este povestea unei tinere manciuriere care, pentru a-si salva familia din ghearele saraciei si pentru a evita casatoria cu varul ei, participa alaturi de alte trei mii de fete la selectia concubinelor imperiale. Odata aleasa una dintre cele sapte sotii ale imparatului Hsien Feng, Orhideea trebuie sa infrunte misterele, intrigile, ritualurile si superstitiile Orasului Interzis, in care va ramane vreme de 46 de ani.

Actiunea se petrece in China vechimii si prezinta o lume condusa exclusiv dupa reguli vechi, impuse de traditie si respectul pentru dinastie. Fiecare lucru este clar stipulat in traditie, fiecare cutuma este obligatorie si  este mai presus de orice durere sau vointa. Imparatul este Zeul Suprem, Fiul Cerului si are drept de viata (si moarte) asupra oricarei fiinte din Orasul Interzis.

Modul in care tanarul imparat Hsien Feng, ghidat si sprijint de mama sa, doamna Jin, isi va alege cele 7 sotii este descris in cele mai mici amanunte: de la anuntarea conditiilor pe care fetele trebuie sa le indeplineasca, la etapele succesive si la forurile pe care fetele trebuie sa le convinga prin frumusetea si gratia lor, pana la scena, magistral redata, a „interviului” final cu capetele incoronate. Iubirea nu are nici un fel de amestec si totusi, povestea de fata este una de iubire.

Cele doua frumoase imparatese, doamna Nuharuo si doamna Yehonala – de fapt, Imparateasa Orhideea – sunt doar doua dintre cele sapte sotii „oficiale” ale imparatului adolescent. Puterea lor, asemeni rolului pe care il vor juca in carte si in istoria statului manciurian, ne sunt dezvaluite fara graba,  cu lux de detalii, ca o frumusete ce iti este oferita in portii mici, meritate in timp, dupa eforturi atent dozate.

Fiecare imparateasa este unica, fiecare are meritele ei, dar Orhideea este, dintre toate, aceea care freamata de viata, un fel de cal naravas al dinastiei. De-a lungul povestii, veti descoperi o femeie puternica, dornica sa cunoasca si dispusa sa invete, veti cunoaste viata ascunsa a curtii si miezul ei, dincolo de ambalajul stralucitor, de eticheta si de eleganta stralucitoare. Veti patrunde in palatele concubinelor regale si veti trai alaturi de ele, mici bucurii, dar si mari drame. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, frumusetea este un pret cu care doamenele platesc luxul de care sunt inconjurate, confortul si statutul primit.

Imparateasa Orhideea va juca, pe rand, roluri dintre cele mai variate: de la adolescenta macinata de saracie, la sora muncitoare care va alege, voit, sa caute o viata mai buna pentru familia ei, pana la tanara usor naiva, usor inconstienta care se va arunca in gura monarhiei. 🙂 Mai departe, vom vedea cum Orhideea face o greseala fatala: se indragosteste cu adevarat de sotul ei si acest lucru, alaturi de mintea ei strategica si dorinta de a rezolva problemele imperiului, o vor face sa treaca prin multe clipe la limita dintre viata si moarte, dintre onoare si oprobiu public.

Pretul pe care imparateasa Orhidee il va plati este unul greu de dus: isi va pierde libertatea, isi va pierde veselia, isi va infrana vointa si visele, isi va ofili cei mai buni ani ai vietii intr-o lupta continua pentru a-si pune la adapost fiul. Va castiga insa un loc in paginile istoriei, va fi in miezul lucrurilor si va putea influenta politica interna si externa a Chinei, in vremuri de tumult social.

Dupa o poveste de dragoste terminata brusc (pentru ca atentia si favorurile Fiului Cerului trebuie impartite intre toate concubinele regale), dupa ce spiritul ii este calit de gelozie, teama si bucuria unor succese mici, imparateasa Orhideea va invata cat de greu este sa fii femeie puternica si sa arati asta intr-o lume a barbatilor.

Va las pe voi sa descoperiti restul povestii 🙂

Personal, am fost incantata de stilul cartii: intreaga poveste este spusa de vocea Orhideei, evenimentele sunt asezate cronologic, personajele sunt descrise prin prisma implicarii si actiunilor lor. Mi-a placut sa descopar o bucatica din istoria Chinei si legendele Orasului Interzis. M-a impresionat profund taria de caracter a imparateseor, desi, recunosc, o simpatizez mai tare pe imparateasa Orhideea.

Desi nu as putea spune ca acest roman este unul exclusiv istoric, aerul lui se apropie destul de mult. Cronica vremii este redata in aceasta incursiune la memoriile unui personaj cheie. Descopar cu placere ca imi place genul si sper sa mai am ocazia de a mai descoperi astfel de capodopere.

Pe scurt, o carte pe care va provoc sa o descoperiti si sa o judecati dupa impresia lasata. Mai am in lista de lectura cateva carti din colectia Top 10+ de la editura Polirom si sper sa raman cu acelasi gust placut dupa ce le voi citi. Voi, prietenii blogului, veti afla primii 🙂

Si, pentru ca se apropie concediul la mare, caut idei de lecturi potrivite pentru mare, soare si… pandit termitele pe plaja. Daca aveti ceva ponturi, va rog sa nu ma lasati la greu!

Mama Connect si schimb de produse. WAHM Piatra Neamt nu doarme :)

Asociatia Work At Home Moms a invitat mamele din Piatra Neamt la o noua intalnire de networking si troc!
 
Pastrand traditia intalnirilor lunare, echipa WAHM Piatra Neamt si-a pus in minte sa aduca mamele din grupul local (fie ca vorbim despre cele care au vechime in grup, fie despre cele mai noi) la o intalnire in cadru informal. Am ales sa ne cunoastem, sa ne prezentam si sa pornim impreuna pe acest drum frumos al sprijinirii mamelor in decizia de a lucra de acasa sau de a demara o afacere!
Noi am povestit despre propunerile noastre la nivel local, despre proiectele asociatiei si abia am asteptat sa aflam despre voi si despre initiativele voastre inspirate sau doar potentate de maternitate!
 
Pentru ca o intalnire Mama Connect este menita sa ajute mamele sa creeze legaturi noi, sa se sustina si sa se promoveze reciproc, participantele au fost incurajate sa aduca mostre de produs,carti de vizita, flyere, etc. 🙂
Cateva poze de la aceasta intalnire au fost postate in pagina evenimentului si ne bucuram ca am avut alaturi mamici curajoase si copii voiosi.
Stim ca vara este sezonul concediilor, ca joaca si activitatile in aer liber sunt la mare cautare, tocmai de aceea am ales ca locatie pentru sesiunea noastra de Mama Connect o curte vesela si tihnita. La Caiace este o gura de aer proaspat in multitudinea de locuri care incearca sa isi fidelizeze clientela pe perioada verii. Ce fac ei (si nu fac altii, sac!) este sa incurajeze evenimentele datatoare de sanatate. Mereu au in pregatire intalniri care mai de care mai atractive, ateliere pentru toate varstele si gusturile. Un mare plus pentru muzica de buna calitate, mini biblioteca incropita ad-hoc si folosirea prietenoasa a resurselor pe care Mama Natura le pune la dispozitie.
S-a servit limonada „adevarata” :P, s-a ras si s-au imprastiat emotii. Cum de ce emotii? La fiecare intalnire cu frumoasele WAHMs, exista cel putin o purtatoare de emotii. Eu una, desi sunt gazda, mereu incerc sa fiu relaxata, dar … nu mai spuneti nimanui, da?

Multumim mamicilor care ne-au onorat cu prezenta. Ordinea este aleatoare, fiecare dintre ele este talentata si ne mandrim cu moldovencele noastre, da?

Multumim Rawissant, Atelier Silvie, Stefania Dascalu, energica Madi, temerara Gabriela, sarbatorita zilei, Eliza si talentata Emilia.

Multumesc eu mult, mult, draga mea prietena speciala :)!

 

 

Nu in ultimul rand, recunoastinta gazdelor noastre de La Caiace. Am descoperit un spatiu foarte potrivit activitatilor in aer liber, mereu veti gasi pe pagina lor evenimente frumoase, care incurajeaza familiile sa petreaca timp de calitate impreuna. Cu siguranta, este un loc unde vom mai poposi si va invit si pe voi sa le treceti pragul, daca nu ati facut-o deja 🙂

Ludotech, un univers al copilariei

V-am povestit de curand despre excursia noastra la Bucuresti . Scriam acolo despre un super loc de joaca pe care l-am descoperit: Ludotech.

Pe Elena Gorun, mamica cu suflet mare si planuri dodoloate v-am prezentat-o putin intr-unul dintre interviurile cu super WAHMs. Atunci, am reusit sa aflam ce inseamna pentru 3 doamne cum anume se desfasoara ziua unei mamici care lucreaza de acasa, cum a fost drumul lor de la job full time la mommy mood. Nici una dintre ele nu regreta ca a ales acest durm si de atunci incoace, o gramada de lucruri frumaose au fost puse la cale de aceasta minunata comunitate a mamelor care lucreaza de acasa, fie ca vorbim de handmade sau de alte activitati care mai de care mai creatoare, dar toate menite sa ne/le ajute sa petreaca timpul alaturi de puiii de om.

Pentru ca Elena este, dincolo de sotie, prietena si presedinte al Asociatiei Work at Home Moms, o super mama pentru zmeul frumos si curajos, a lansat un nou proiect: Ludotech.

Ce este Ludotech?

Ludotech – educatie in familie

Un start-up educational, creat pentru a oferi copiilor, dar si parintilor, oportunitatea de a explora concepte si tehnologii noi.

Asa isi descrie Elena mica (deocamdata) afacere, pe pagina de FB.

Cei care au fost deja in locatia din Calea Serban Voda Nr. 22-24, Bucuresti vor spune, cu siguranta, ca este mai multe de atat.

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, copiii se pot bucura de jocuri destepte si de timp de calitate.

Pentru mine, care incerc sa le ofer copiilor mei constant activitati educative de calitate, jocuri si jucarii, dar inainte de orice, EXPERIENTE INEDITE, utile cresterii si dezvoltarii armonioase, scurta vizita la Ludotech a fost un prilej de a ne juca in familie.

Ce putem face la Ludotech
Spun in familie pentru ca inclusiv sotul meu, cel care a avut in fisa postului atributii de SOFER in excursie, s-a bucurat ca un copil mare de toate minunatiile de acolo.
Pentru inceput, a fost fascinat de „jucaria” care l-a ajutat sa construiasca un mini radio. Apoi, am ramas cu totii adanc impresionati de „inventia” cu nisip colorat unde se recreaza experienta formelor de relief si a ploii.

Matei s-a bucurat de constructiile din piese magnetice. Petru a participat activ la traseul bilutelor colorate prin castelul de lemn.

Eu … ei bine, eu am rasuflat usurata si am facut poze, pentru voi. Am „inspectat” mediul si m-am bucurat de compania Elenei si a Danei, cele doua spiriduse care au in fisa postului activitati de relaxare si distractie.

Mai mult, exista o biblioteca plina de carti, pregatita sa va ofere calatorii magice.

Aveti internet WI-FI daca e musai sa fiti conectati sau daca alegeti sa lucrati, in timp ce copilasii se joaca, in voie.

Aveti la dispozitie fructe proaspete si apa curata pentru pauzele de joaca 🙂 Un balcon ce pare „agatat” in afara timpului si unde m-as fi refugiat sa scriu si eu aceasta postare, daca as fi avut laptop-ul la purtator.

Am mai scris eu pe aici ca de multe ori, dupa o zi lunga si obositoare la munca, prefer sa ma asez pe covor, impreuna cu puiii de om si sa ne jucam. Pur si simplu, sa petrecem timp impreuna, sa radem si sa ne reconectam, dupa despartirea de pe parcursul zilei.

Cu siguranta, vom mai reveni la Ludotech, de fiecare data cand vom mai poposi prin Bucuresti si timpul ne va permite.

Cei mici sunt asteptati acolo cu drag si sunt sigura ca un ALT FEL de loc de joaca (desi exista multe locuri de joaca in oras!) va deveni, foarte curand, extrem de apreciat, tocmai pentru ca totul este natural, grija pentru detalii si aerul tihnit atat de rar in aglomerata capitala sunt ingrediente de baza ale unei experiente unice.

 

O femeie puternica sau nu

O femeie puternica arata, poate, ca toate femeile. Orice culoare de par sau constitutie ar avea, o femeie puternica se va deosebi prin puterea de reactie sau, din contra, prin lipsa unei reactii, uneori.

O femeie puternica nu va ridica (neaparat) greutati la sala de forta. Poate nici mobila prin casa nu o va muta, fara ajutor. Va cara, periodic, sacose cu mancare/diverse spre si dinspre casa. Poate se va opinti ridicand un lighean plin de rufe proaspat scoase din masina de spalat rufe. Se va ridica pe varfuri sa intinda aceste rufe sau, in anumite cazuri, se va cocota pe un scaun, boscorodind ca nu e si ea mai inalta.

O femeie puternica poate nu va gati cele mai gustoase mancaruri intotdeauna. Va stapani cateva retete foarte bine sau va prefera sa gateasca doar ce „se mananca” fara a testa prea mult, pe langa.

O femeie puternica se va juca, pe covor, cu copiii. Desi, poate, e obosita. Sau trista. Va zambi celor din jur si va pleca, gales, genele Celui drag. O femeie puternica stie sa dojeneasca si sa alinte cu vorba, cu fapta si chiar cu gandul.

Contrar asteptarilor si credintelor comune, o femeie puternica va plange, uneori. Pentru ca i-au fost inselate asteptarile. Pentru ca a obosit. Pentru ca nu gaseste solutie. Pentru ca simte ca e greu.

Din nou, o femeie puternica va alege drumul pe care merge. Oamenii pe care ii vrea langa ea. Sacrificiile pe care le face. Bucuriile pe care le imparte. Iubirile in care crede si cele pe care le lasa sa se stinga.

O femeie este puternica daca se simte astfel. La fel cum o femeie este frumoasa daca se simte astfel. Nu am pretentia ca detin adevarul suprem despre femei, dar, pentru ca sunt una, dati-mi voie, sa cred ca, inainte de orice, o femeie puternica este un cumul de clipe, trairi si actiuni.

O femeie este, de multe ori, un mister. Pentru multi. Merita sa ai langa tine o femeie puternica? Ai curaj sa tii langa tine o femeie puternica?

Da, poate femeia puternica va riposta cand o ranesti. Cand o faci sa planga sau cand alegi o Alta. Va intelege daca ii explici, poate. Dar o vei face? O femeie puternica va crede in tine, va ramane langa tine atata vreme cat meriti si stii sa o faci fericita, sa o faci sa se simta apreciata, dorita, iubita. Va ghici, intotdeauna, cand lucrurile se schimba. Din lucruri mici, din taceri si ridicari de spranceana, va simti ca locul ei in inima ta e amenintat. Va stii, uneori inaintea ta, ca a pierdut lupta.

Te va pastra mereu in suflet si in timp, probabil ca iti va sterge o parte dintre pacate. Pentru a se proteja pe sine si pentru a te face pe tine demn de iubirea ei.

Nu oricine stie sa recunoasca o femeie puternica. Nu oricine are curaj sa se lase cu totul pe mana ei. Poate nici nu merita oricine o astfel de femeie. Timpul va spune, de obicei, daca a fost sau nu. Daca a lasat semne demne de mentionat sau nu. Si nu, cu siguranta, nu va lovi cu pumnul sau palma.

Femeia puternica este copil in suflet, poate. Va visa, va dansa si va rade. Va povesti purtand in priviri stelute, va rosi unui gand, va lacrima unei emotii.

Ca orice om, si femeia puternica poate gresi. Isi poate alege gresit Omul sau calauzele. Poate sa cada sau sa se impiedice. Poate sa se inalte prea sus si sa isi arda aripile. Sau sa isi zdreleasca genunchii, dupa caz. Se va ridica mereu, demna si se va scutura de praf sau de regrete. Va analiza, cu intelepciune, daca e cazul sa continue sau sa se opreasca.

O femeie puternica va cere ajutorul fara teama si il va accepta, fara jena, cand ii este oferit. Va sti sa recunoasca greseala sa, dar si pe a altora. Va corecta putin sau va taia in carne vie pentru a modifica ADN-ul.

Puterea unei femei nu sta in contul din banca, in victoriile din sala de sedinte si nici macar in frecventa sau calitatea tratamentelor cosmetice sau chirurgicale la care se supune.

Taria ei vine din inima. Din ochiul interior si din balanta cu care va vedea si va judeca tot ce o atinge. Din degetele cu care va mangaia suprafata sau cu care va cauta, pe intuneric, dedesubturile.

Poate nu vei cunoaste sau REcunoaste niciodata o femeie puternica. E cersetoarea din colt care intinde mana tremurand sau mama batrana care asteapta sa o intrebi cum ii mai e. E sotia care iti zambesti dimineata sau iubita care iti iarta tacerile, chiar daca nu le intelege mereu. E sora pe al carei umar plangi sau colega de birou care iti imprumuta radiera. Poate fi oricine.

Daca ai ochi sa o vezi, zambeste-i! Nu ii ridica palate, adesea nu asta isi doreste. Nu ii asterne covorul rosu si nu ii lustrui pantofii, decat daca ti-o cere. Dar, respect-o!Strange in brate trupul ei! Mangaie-i inima, mai ales cand se apropie  furtuna. Da-i aer si timp. Sa creasca, sa devina, sa ierte, sa se intoarca. Dupa ce a plecat de tot sau doar s-a ratacit.

Nu o lega in lanturi si nu o expune ca trofeu. Nu-i intinde puterea pe toate drumurile si culorile tradarii. Nu o desconsidera si, mai ales, iubeste-o! Asa cum e ea. O femeie simpla, cu puteri nebanuite.

 

 

Agresivitatea la copii. Copilul meu cel mic loveste/musca!!!

Stiti deja ca sunt fan al articolelor scrise de Dr. Laura Markham si ca sunt abonata la noutatile de pe site-ul ei: http://www.ahaparenting.com . Astazi, o traducere dupa postarea : Agresivitatea la copilul cel mic. Coaching_Big_Sibs_When_the_Younger_Child_is_Aggressive

Cum sa il invat pe copilul meu de 5 ani sa reactioneze cand fratele cel mic (19 luni) se manifesta cu agresivitate, lovindu-l? Am citit deja articolele despre cum trebuie sa reactioneze parintele si aplicam deja, dar exista si momente in care copiii se joaca fara mine supraveghindu-i.  Vreau sa ii ofer copilului meu de 5 ani „uneltele” necesare pentru a reactiona potrivit cand are de-a face cu agresivitatea celui mic. 

Cel mai adesea, copiii invata din experienta pe care o oferim noi: ca mod de actiune mai mult decat ca explicatii. Deci, daca reactionezi cu calm si empatie (in caz de agresivitate a unuia dintre copii) catre copilul cel mic (clar deranjat de ceva/cineva), copilul cel mare va invata sa faca acealasi lucru.
  Evident, nici pentru parinte nu este intotdeauna usor sa isi pastreze calmul. Mai ales daca adultul este ingrijorat privind modurile in care agresivitatea copilului mic poate afecta relatia dintre cei doi frati: darama constructiile din cuburi, smulge masinutele din mana celui mare in timpul jocului sau strica jocul, pe neasteptate. Si, mai mult, daca puiul de om mic il raneste cu adevarat pe cel mare, este deplasat sa astepti ca primul nascut sa reactioneze empatic. Nu fara exercitiu si asistenta din partea ta.

Din fericire, poti lucra, in timp, cu rabdare si iubire la aceste reactii si la dozarea lor corecta, in functie de situatie. Cu alte cuvinte, copilul cel mare va rezista impulsului de a-l inghionti pe cel mic, dar isi va lua jucariile si se va retrage intr-un colt linistit/in alta camera. Este acelasi comportament ce poate fi observat la catelusi: cand agresivitatea jocului celorlalti devine suparatoare, se indeparteaza. Astfel, copilul cel mic va invata, pe propria piele, consecinta naturala a comportamentului sau: ramane singur, fara partener de joaca. (Nu ma intelegeti gresit, nu recomand in nici un caz ca parintele sa ii lase pe copii sa isi rezolve singuri conflictele cand puiul de om de 19 luni se poarta cu agresivitate. Daca adultul va pleca, este foarte posibil ca panica abandonului sa ii cuprinda pe amandoi copiii, fiecare dintre ei simtind ca sunt lasati singuri in fata „inamicului”. Rolul fratelui mai mare este unul destul de important si aceasta relatie se dezvolta in timp, organic).

Arme pentru a lupta cu agresivitatea

1. Ofera un exemplu pozitiv. Catre copilul mic: „Au, asta a fost dureros! O sa stau departe de manutele astea nervoase… Cred ca esti tare suparat! Poti sa imi spui ce doresti/care este problema? Oh, vrei sa te joci cu masinuta cea rosie? Okay, poftim. Eu pot folosi masina albastra. Vezi, nu este nevoie sa lovim, sa folosim agresivitatea. Trebuie doar sa imi arati ce anume doresti.”

2. Invata/explica. „Fratele tau cel mic loveste pentru ca este ingrijorat ca altfel nu va primi ceea ce isi doreste. El este foarte mic si atunci cand este suparat, este greu pentru el sa foloseasca cuvinte (si sa nu fie agresiv). Daca el va fi sigur ca vrei sa il ajuti, nu va mai lovi pentru a obtine ceea ce isi doreste. Asa ca, daca il asiguri pe fratele tau ca il intelegi, el nu va mai fi agresiv cand devine suparat.

3. Empatizeaza, Observa si Ofera rezolvarea problemei  – „Este greu/dureros cand fratele tau loveste, imi dau seama ….Apreciez faptul ca incerci sa fii rabdator cu el ….. si vad ca el vrea neaparat sa se joace cu masinuta rosie. Imi inchipui ca te plictisesti sa te joci mereu cu masina portocalie, asa e? Iti multumesc pentru ca esti atat de intelegator. Cand incepe sa te deranjeze cu adevarat, spune-mi. Vom gasi, impreuna, o solutie. Poate vom avea nevoie de inca o masina rosie, ca fiecare sa aiba una.”

4. Ofera cuvintele potrivite.  Nu iti crea asteptari nerealiste in privinta copiilor tai! Copilul cel mare nu va sti exact ce anume sa ii spuna celuilalt, ceea ce inseamna ca, in absenta cuvintelor, este foarte probabil sa foloseasca agresivitatea. Ofera-i, in mod repetat, „instrumentele” verbale utile: „Ii poti spune fratelui tau simplu ‘Hey, ma jucam eu cu acea masina. Nu smulgem jucariile. ” In timp, prin repetitie, copilul va ajunge sa isi insuseasca aceste replici.

Cele mai utile instrumente

5. Joaca/Repeta scenariul  intr-un mod amuzant, astfel incat copilul cel mare sa isi aminteasca usor cum sa procedeze intr-o situatie tensionata. De exemplu, folosind jocurile fizice, ii poti arata copilului cum sa isi „prabuseasca” adversarul pe canapea fara a folosi agresivitatea si fara a lovi. Nu uita sa ilustreze scenariul cu mult umor! Foloseste texte simple si da instructiuni clare „Nu! Nu lovim!” + retragerea din calea „taifunului” mic si solocitarea prezentei unui adult care sa medieze scena, indepartand agresivitatea.

6. Stabileste limite. „Creierul fratelui tau este in continua crestere, asa ca, nervos fiind, nu ii este mereu usor sa isi stapaneasca pornirile agresive. Invata mereu, avem rabdare cu el. Si cel mai usor mod in care il putem invata este sa ii aratam cum procedam noi. Cum ne controlam emotiile si cum alegem sa nu lovim. Nu este niciodata in regula sa lovesti pe celalalt, indiferent ce ar face. Indeaparteaza-te ca sa nu te poata lovi si striga un adult, in ajutor: ‘Mama, Tata, avem nevoie de tine!”

7. Apara. Ai mereu grija sa oferi un spatiu copilului mai mare pentru a lucra in liniste, fara a fi deranjat de catre cel mic. Este posibil sa se bucure sa se joace impreuna cu cel mic, dar nu te astepta sa faca acest lucru in timp ce este concentrat la „treburile” lui. Aseaza undeva un coltisor pentru cel mare pentru a le permite ambilor copii sa stea in aceeasi camera, cel mic poate desena, construi sau face puzzle.  Sau ia in bucatarie/alta camera pe cel mic impreuna cu cateva jucarii pentru a oferi celui mare o pauza de la statutul de „fratele cel mare si intelegator”. Este foarte bine cand cei doi se pot juca impreuna in armonie, dar principala preocupare a copilului mare trebuie sa fie dezvoltarea proprie si distractiile specifice varstei, nu jobul de „babysitter” pentru cel mic. Daca aceste nevoi nu sunt implinite suficient, nu te poti astepta sa manifeste empatie si rabdare fata de fratele mai mic.

8. Asigura-l ca esti alaturi de el – Spunei „Cateodata stii cand fratiorul tau este suparat si urmeaza sa devina agresiv, nu-i asa?  De obicei, asta inseamna ca simte, pur si simplu, nevoia sa planga. Asa ca, te rog, fa-ma atenta cand observi asta, iar eu voi veni sa il ajut sa faca fata acestor sentimente.”  Este extraordinar cand ii poti oferi copilului mai mare uneltele potrivte pentru a face fata agresivitatii, dar acest lucru poate fi coplesitor pana si pentru un adult. Nu lasa povara aceasta pe umerii copilului tau!

Probabil ca ti-ai dat deja seama ca nici unul dintre sfaturile de mai sus nu vor functiona daca puiul de om cel mare se „lupta” cu rivalitatea dintre frati, nu-i asa? Fiecare copil are nevoie de timp unul la unu cu fiecare parinte – este o „gura de aer proaspat” in care se simt auziti, intelesi, apreciati pentru ceea ce sunt. Este util sa ii reasigurati periodic de rolul special pe care fratele mai mare il are pentru cel mic : cum cel mic il vede pe cel mare ca un model de urmat. Dar, mai presus de orice, este foarte important sa transmiti si sa demonstrezi ca nimeni, niciodata nu va ocupa locul lui in inima ta, ca nu vei inceta niciodata sa iti iubesti primul nascut, indiferent ce s-ar intampla (sau pe cine ai avea in brate).

*****

Agresivitatea intre copii este un tablou care ne lasa, de multe ori, total nepregatiti. Nu stim cum sa reactionam si nu e usor sa alegi de partea cui sa fii. Din fericire, citind raspunsurile dr. Laura Markham la scrisorile parintilor care se confrunta cu astfel de probleme, imi dau seama ca nu trebuie sa adopti nici o tabara, dar sa imparti empatie si iubire. Exact atat de simplu, sau nu? 🙂

 

Despre intarcare blanda, cu dragoste

Timpul trece si amintirile incep sa se se estompeze. In calea uitarii, voi lasa cateva urme pe hartie. Voi pastra cu mare drag cele cateva fotografii facute de-a lungul timpului, alaptandu-mi puiii de om. Si aceste randuri/ganduri despre intarcare blanda – dupa ce s-a produs, la puiul mare si inainte de 🙂 – la puiul mic.

Intarcare sau intamplare ?

 

Copilul numarul 1 a fost dorit, asteptat, purtat si evident, alaptat. De la primele cateva picaturi de lapte  pana la 23 de luni. Dupa primele 10 luni de viata, am revenit la munca, plecand pentru 6 ore de langa ele. Citind si informandu-ma, m-am gandit, cu teama, la intarcare. Nu a fost sa fie si m-am bucurat enorm. Puiul de om papa lapte bun de la mami si povestea de dragoste a durat pana cand, dintr-o coincidenta, a trebuit sa plec pentru o noapte de acasa (prima noapte pana la acea data departe de puiul de om). Eram deja insarcinata cu piticul in 4,5 luni si alaptam inca.

Revenind din calatorie, profitand de oboseala si agitatia specifica (breasfeeding aggitation??? cauta LINK/explicatii), eu nu i-am mai oferit sanul piticului si el nu a mai cerut. Asa s-a produs blanda intarcare atunci, acum 4 ani.

Dupa 6 luni de la acest eveniment si aproximativ 1 luna de la nasterea puiului mic, Matei (avea aproape 2 ani jumate) a cerut si el san, odata cu bebe. Prima data am fost luat total pe nepregatite, nu ma asteptam sa isi doreasca asta si nu am reactionat nicicum. A trecut momentul si eu nu am dat curs cererii lui. M-am tot muncit cu gandurile si vinovatia, nu stiam cum sa ii explic si, urmatoarea data cand mi-a cerut (dupa cateva zile), am zis da.

Tandem dupa intarcare

 

Am continuat sa imi alaptez copiii, in tandem pana cand cel mare a renuntat singur. Avea aproape 4 ani cand s-a intamplat asta. Nu statea mult la san, ca timp, cateva secunde doar si nici foarte des, dupa revenirea la san – poate de cateva ori pe luna, cateva secunde. Era, cu siguranta, o revenire plina de dragoste in locul care credea/spera ca ii apartine doar lui. Am pastrat din perioada respectiva cateva fotografii cu ambii copii razand, cu ochiii sclipindu-le jucaus.

A trecut repede perioada desi acum, calculand, imi dau seama ca a fost aproape 1 an jumate.

Nu pot spune ca mi-am dorit neaparat tandem. Nici ca m-am temut de el. Am citit, insarcinata fiind cu bebe numarul 2 si mi-am inchipuit cum ar putea fi. Dar eram deja obosita si nu mai aveam rabdare. Imi amintesc razand ca, in serile in care cel mic are in burta si cel mare la san, imi spunea razand ca laptele are alt gust. Citisem ca schimbarea gustului laptelui in sarcina poate duce la intarcare, dar puiul de om nu parea a fi deranjat. Cred ca mai tare l-a enervat faptul ca nu mai curgea la fel de mult/repede ca inainte.

Pana la intarcare

Copilul numarul doi are 2 ani si 9 luni. Este inca alaptat. Merge in colectivitate de la 1,5 ani. Mananca, rade, vorbeste si se joaca asemeni altor copii, alaptati sau nu.

Suge inca noaptea. Refuza orice in afara sanului cand este bolnavior si multumesc cerului ca am trecut usor peste varsat de vant, herpangina, crocobauri alimentari, febra, otita, etc.

De curand, am lipsit de langa el aproape 1 saptamana, timp in care nu i-am lasat lapte stors. „Toata lumea” care ne „incurajeaza” de pe margine sa renuntam si-a manifestat speranta ca puiul sa uite. Sa nu mai ceara si eu sa nu ii mai ofer, la intoarcere.

Nu am vrut sa se sfarseasca asa. Nu pentru ca vor ceilalti. Alaptarea si finalul ei – intarcare – sunt chestiuni care ne privesc exclusiv pe mine si pe fiul meu. Nu inteleg de ce ar trebui sa caut aprobarea (fie ea si tacita!) anumitor persoane pentru alegerile mele.

Da, am obosit si imi doresc, uneori, chiar imperativ, o pauza in care sa pot sa fiu singura stapana a corpului meu. Nici nu mai numar cati ani au trecut (deja!) in care am fost cuib/hrana + alinare si nu numai. Mi s-a demonstrat ca pot sa imi iau cate o pauza fara sa afectez iremediabil puiul de om.

E o perioada atat de frumoasa si mi-e atat de drag sa il simt langa mine cum adoarme, cum se culcuseste si cum se alinta/alina la san… Sigur, peste ani, o sa imi amintesc, mereu cu mare drag despre aceasta perioada.

Nu, nu cred ca alegerea mea este neaparat un exemplu. Este rezultatul a ceea ce am simtit si experimentat alaturi de copiii mei. Am citit, m-am informat si ales asa cum ni s-a potrivit noua. Am ales sa spun aici, deschis, aceasta poveste, tocmai pentru ca nu imi este rusine de o astfel de alegere. Imi apartine si mi-o asum.

Daca doar o singura mama va prinde curaj ca „se poate” si va deveni mai increzatoare in fortele sale, daca o singura poveste despre alaptare si intarcare va aduce bucurie si liniste unui cuplu mama-copil, atunci, efortul meu nu va fi in zadar.