Sănătatea omului – Sfaturi de la un pediatru/părinte

Continui seria articolelor despre sănătate, pentru copilul mic sau mai mare, cu câteva considerații generale desprinse din discuțiile cu un medic pediatru (căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru încredere și răbdare!). Primul articol din această serie a tratat, pe larg, problema arzătoare a … febrei!

  • Colicile bebelușului reprezintă simptome prin care se manifestă imaturitatea tubului digestiv de a produce enzime care să digere hrana. Există multe cazuri în care s-a demonstrat că starea de spirit a mamei (agitația, stresul, oboseala, panica) se transmite copilului și se poate astfel liniști sau din contră, adăuga agitației și stării de neliniște a copilului. Mai multe despre acest subiect, precum și câteva metode de  încercat în caz de colici am scris în postarea Cui îi e frică de colici?
  • În cele mai multe cazuri, succesul alăptării depinde de informația pe care mama o are, de hidratarea suficientă (cu apă!!!) și de susținerea familiei (care oferă confort sau, dimpotrivă, disconfort psihologic). Nu depinde ce ceea ce mănânci sau de nivelul de cultură sau educație pe care îl ai. Laptele matern este cel mai bun pentru copilul tău, mai bun și preferabil oricărei formule, oricât de lăudate și complexe. Totuși, în cazul în care aceasta nu este posibilă (aproximativ 2% din mame au probleme medicale care le împiedică să alăpteze), ai încredere în tine și în copilul tău, lucrând continuu pentru relația voastră! 🙂
  • Despre înlocuirea laptelui matern (în special noaptea) cu o masă de ceai (practică des întâlnită în speranța prelungirii somnului sau măririi distanței între treziri), doamna doctor opinează că nu există nici o bază reală pentru înlocuirea aportului de nutrienți, vitamine, minerale cu o sumă de calorii goale(dacă vorbim de ceai îndulcit) sau de umplutură de burtică (cum e ceaiul simplu).
  • Deși circulă fel de fel de informații pe această temă, medicul pediatru a precizat că atâta vreme cât este alăptat, puiul de om este ferit de bolile pe care mama le-a avut, prin intermediul anticorpilor transmiși prin laptele matern. De asemenea, s-au observat durate mai scurte de boală/număr mai redus de complicații la copiii alăptați.
  • Imunitatea se creează ( nu se TRATEAZĂ), în timp în timp, prin întâlnirea cu o gamă treptat lărgită de viruși, bacterii, factori care pot genera boala. Există o fereastră imunologică de 4-6 luni prin care trece fiecare copil între momentul în care începe să lucreze propria imunitate și momentul în care copilul a fost protejat de imunitatea transmisă prin laptele matern.
  • După începerea diversificării, copilul nu va fi forțat să mănânce. Niciodată. Nu i se va impune un anume tip de alimentație, un număr minim de lingurițe, mililitri, etc. Ca și adulții, și copiii trec prin diferite etape de dezvoltare, pot avea preferințe sau aversiuni pentru un anume tip de mâncare/legumă/fruct/combinație sau pentru o formă de prezentare. Părintele se va înarma cu răbdare și tact, va încerca să ofere alimente sănătoase la fiecare masă, prezentate cât mai atractiv. Nervii și amenințările nu fac decât să aducă stresul la masă. Dacă suspectați o problemă de sănătate, o alergie/intoleranța sau pur și simplu vreți să eliminați orice astfel de suspiciune, NU FACEȚI PRESUPUNERI. Discutați deschis cu medicul pediatru și încercați să descoperiți unde este problema, dacă există cu adevărat una.
  • La întrebarea privind administrarea vitaminei D la sugari și copii, doamna doctor pediatru a ținut să clarifice faptul că aceasta se ia pentru absorbția calciului și fixarea sa în oase, fiind necesar, cu alte cuvinte, pe parcursul întregii vieți. Mare atenție la produsul de fier pe care îl administrați și modalitatea de combinare sau nu cu alte suplimente alimentare/vitamine.
  • Aerul curat și mișcarea în aer liber sunt obligatorii pentru o creștere armonioasă. Copiii trebuie scoși afară zilnic, având îmbrăcăminte și activități specifice vârstei și sezonului. Copiii vor fi scoși afară, la aer curat, măcar 15-30 minute, în orice anotimp. Fularul la gură NU este necesar decât dacă cel mic respiră pe gură, având nasul înfundat. Altfel, în condiții normale, nu se va folosi pe post de barieră între aerul de afară și nas/gură, ci cel mult ca eșarfă, de protecție a zonei gâtului de frig.
  • Temperatura ambiantă din casă este potrivită pentru un copil (mai mic sau mai mare) la 22 grade C. Se poate crește cu 1 grad C la baie. Igiena generală, completă a sugarului și copilului mic se va face la 2 zile sau în funcție de situație. O temperatură crescută în casă poate duce la uscarea aerului, supraîncălzire, etc.Spălarea excesivă a sugarilor, folosind produse dermatocosmetice poate dăuna, pe termen lung, barierei naturale a pielii.
  • Și din punctul de vedere al medicului pediatru, este greu de numit o vârstă potrivită pentru intrarea în colectivitate. Dar, din punctul de vedere al sănătății, se poate face o pregătire prin analiza vulnerabilităților fiecărui copil în parte, acestea se pot vedea ca rezultat al analizelor medicale. Este normal ca după intrarea în colectivitate să crească incidența problemelor comune de sănătate (până la 10 răceli simple, în primul an).
  • Evitarea colectivității câtă vreme puiul de om este bolnav are dublu rol de protecție – atât pentru bolnav (care are sistemul imunitar slăbit, luptând deja cu boala), cât și pentru cei sănătoși care se pot pricopsi cu boala foarte ușor, mai ales în colectivitățile cu mai mulți copii (locuri de joacă, creșe, grădinițe, parcuri, locuri aglomerate). De asemenea, este important să cunoașteți (întrebați medicul!) care este perioada de contagiozitate pentru fiecare problemă cu care vă confruntați.
  • Conduita recomandata în cazul organelor genitale la copilași este să nu umblăm la ele! 🙂 Se vor curăța în limita lor exterioară, fără a lovi, desface, desprinde, etc. și în nici un caz nu se va face decalotare forțată!
  • Analizele medicale de sânge sunt utile și ajută, pe termen lung, la stabilirea unui parcurs favorabil al stării de sănătate (menținere + îmbunătățire) în momente cruciale ca intrarea în colectivitate (înainte de acel moment, preferabil), începerea diversificării, stabilirea unui diagnostic neclar, etc. Interpretarea corectă, completă și profesionistă a oricărui set de analize va face diferența între o infecție virală și una bacteriană, de exemplu, putându-se decide tratamentul eficient în situația dată. Totuși, este important de subliniat faptul că NU se TRATEAZĂ exclusiv analizele, ci copilul cu o anume simptomatologie.
  • Este foarte importantă igiena personală a copilului, în timpul și după orice problemă de sănătate. Spălatul frecvent pe mâini, manipularea cu mâini curate a hranei și jucăriilor, etc. sunt conduite obligatorii.
  • Alegerea medicului care îți va trata și/sau monitoriza copilul este una pe care trebuie să o iei în cunoștință de cauză. Este important să alegi o persoană care are informații valide, actualizate și care este dispus, pe lângă această cunoaștere profesională pe care o pune la dispoziția ta și a copilului tău, să te includă în echipă. Știi vorba ESTE NEVOIE DE UN SAT ÎNTREG PENTRU A CREȘTE UN COPIL?  Ei bine, pentru micile sau mai marile probleme ce pot apărea în viața unui copil este, de cele mai multe ori, nevoie de efortul susținut al unei echipe – medic pediatru, medic ORL, medic dermatolog, etc. + părinte. Și din punctul meu de vedere, aceasta este una dintre piesele de rezistență în alegerea unui medic în defavoarea altuia.

Toate aceste considerații despre sănătate sunt rezultatul unei discuții mai ample la care am luat parte, împreună cu alte mămici și pentru care îi mulțumesc, încă o dată, doamnei doctor pediatru.

În încheiere, aș sublinia doar că, orice demers privind sănătatea copilului mic (sau mai mare) este important a fi făcută după consultarea (măcar!) unui partener medical competent. Căutările pe Google, Bing și alte motoare de căutare după diferite simptome NU SUNT O MODALITATE DE DIAGNOSTIC. Este bine să avem la îndemână informația, este preferabil să căutăm răspunsul la întrebările care nu ne dau pace și este recomandat să primim toate explicațiile de la persoana pe care o alegem pentru a ne lămuri. Dacă aceasta nu îți oferă toate explicațiile sau nu sunteți convinși, este dreptul vostru să cereți lămuriri și/sau o altă părere. Dar, despre drepturile pacientului, mai pe larg, într-o postare viitoare!

Eu cred că viața e un sport de echipă

Da, exact așa cum am scris în titlu. Totul a pornit de la o idee care m-a „lovit” în timp ce terminam curățenia de sărbători, în baie. Eram harnică nevoie mare și, în timp ce ștergeam cu drag și spor faianța băii mele albastru indigo, mă bucuram, în sinea mea. De ce? Pentru că, uite, lucrând în echipă cu soțul meu, am reușit să terminăm curățenia. A fost multă muncă, pentru că suprafața de curățat e mai mare acum, la un apartament cu 3 camere și ajutoare nu avem (încă). Ne-am împărțit sarcinile echitabil, ne-am suplinit unul pe altul și acum putem declara misiunea CASA CURATĂ ca fiind un succes!Cine are unul, doi sau trei copii (micuți) înțelege de ce un asfel de demers dus la bun sfârșit cu bine reprezintă o imensă provocare!

Îmi plac oamenii care știu să facă echipe… De la medicul care îmi tratează copiii care, dacă e atent ales, mă va coopta pe mine, ca mamă și fină cunoscătoare a copilului, în ECHIPA de INTERVENȚIE care va descoperi, va tria, va analiza și va trata mica sau mai marea problema cu care se confrunta copilul. Da, știu că medicul are în spate ani mulți de școală și de experiență, dar eu cred foarte tare că soluțiile miraculoase apar dacă lucrăm individualizat. Adică, e util uneori să ieșim puțin din zona noastră de confort, să ascultăm argumentele și temerile omului din fața noastră și să găsim, împreună, cea mai bună soluție. Chiar dacă asta înseamnă să citim ceva în plus, să aflăm mai multe despre o modalitate complementară de tratament sau despre un remediu, să petrecem câteva minute în plus punând cap la cap informații, date și senzații despre cel tratat și mediul lui. Toate acestea nu se pot face dacă sau când consultațiile vin pe bandă rulantă și durează FIX 20 de minute.

Iubesc educatoarele/profesoarele care ascultă și simt copiii. Pe cele care își permit să fie, în fața lor, adevărate și care îi ajută să vadă LUMEA COLORATĂ, dar și când și unde au greșit, fără a-i călca în picioare. Eu cred că astfel de persoane trebuie,înainte de orice, să aibă, pe lângă pregătire teoretică (care nu stă musai în diplomă, cât în dorința și putința/energia de a pune în scenă jocuri/joacă), experiența în lucrul cu diferite categorii de copii, să vorbească deschis cu părinții despre progresul sau, din contră, regresul odraslelor și să fie mai mult mentor/ghid și mai puțin paznic. Poate greșesc, dar îmi doresc dascăli/pedagogi pe care copiii mei să îi respecte și  să îi iubească pentru că merită și pentru că îi îndrăgesc, nu pentru că îi știu de frică.

Îmi plac de nu mai pot colegii de muncă sau breaslă 🙂 de la care ai ce învăța, care nu se tem ca le poți „fura” scaunul sau că le „sufli” avansarea. Colegi care vor sincer să te îndrume, dar respectă faptul că, la un moment dat, vei alege, poate, să faci altfel decât au făcut ei toată cariera lor. Colegi sau șefi care te ghidează și îți împărtășesc din experiența lor, fără a te face să te simți mic neînsemnat, doar pentru că ești tânăr și la început de drum.

Cred în curajoșii care pornesc afaceri noi, având ca singur combustibil pasiunea. Sunt acei oameni care fac echipă cu cei din același aluat, care se înconjoară de trăiri și mai puțin de lucruri. Pe ei, aș paria vise, într-o clipită!

Note de lectura: 100 de remedii naturale pentru copilul tau

Aceasta carte a venit (mulţumim, sis!) exact la momentul în care noi, părinţii celor două minuni, eram în căutarea unei alternative. Vrem, pentru cei mici şi pentru noi, modalităţi şi instrumente naturale de a ajuta organismul să se vindece, să lupte şi să învingă. Am simţit că îmbătrânesc 10 ani în cele 3 zile de tratament injectabil din luna decembrie. A trecut, dar ne-a amărât toată luna şi nu vreau să mai ajungem acolo.

Deşi pare intimidantă, la început, cu cele peste 450 de pagini, cartea doctorului Jared M. Skowron mi-a deschis apetitul pentru tratamentele naturiste şi homeopate. Scuzată să îmi fie ignoranţa, dar abia acum, citind-o, am înţeles că există două categorii de medici: naturişti şi homeopaţi. Nu am trecut pragul niciunuia dintre ei încă, dar devin din ce în ce mai sigură că îmi doresc un astfel de specialist cu care să fac echipă, pentru a păstra sănătatea celor dragi mie.

Am citit, rând pe rând, în măsura timpului liber, mare parte din partea introductivă. Am descoperit reflecţii de bun simţ, liste cu alimente vindecătoare ( sună pompos, dar unele sunt la îndemână, iar altele destul de uşor de procurat), modalităţi simple de detoxifiere a organismului şi remedii alternative facile, împreună cu cantităţile şi suplimentele alimentare care pot, în echipă, să păstreze şi să îmbunătăţească starea de sănătate a întregii familii.

Am descoperit, cu infinită bucurie, că medicina naturistă priveşte individul ca întreg, analizând modul în care acesta trăieşte, luând în considerare ceea ce mănâncă şi felul în care se simte, ca urmare a acestora.

Remediile naturale prezentate, deşi pot părea prea simple ca să funcţioneze, vin din experienţa de o viaţă a autorului. Acesta şi-a pus întreaga cunoaştere în slujba copiilor. Fiecare tratament a fost verificat şi îmbunătăţit, ân timp, prin practică. Toate sfaturile se bazează pe analize de laborator şi pe studii ştiinţifice, atent realizate exemplificate, în carte, prin cazuistică reală.

Am descoperit importanţa tuturor celor 4 căi de eliminare a toxinelor din corp: ficat, rinichi, plămâni şi piele. Am înţeles, o dată în plus, cât de nocivi sunt coloranţii, aditivii, hormonii de creştere,etc.

„Toata lumea care respiră aer, bea apă şi mănâncă este supusă substanţelor toxice”, dar simpla reducere a expunerii la ele, are avantaje majore, pentru fiecare dintre noi.

Vis-a-vis de importanţa hidratării, se pare că la fiecare 1 kilogram de greutate corporală, copilul trebuie să bea zilnic 30 ml apă. Nu sucuri pline de zahăr sau fel de fel de potenţiatori de gust, ci apă. Cât mai pură, dacă se poate. De izvor, ar fi ideal. Dar măcar, filtrată şi suficientă, dacă altfel nu.

De asemenea, conform Autorităţii pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite ale Americii, se pare că, pentru stimularea imunităţii, este recomandat să NU SE ADMINISTREZE MEDICAMENTE pentru tuse şi răceală sub vârsta de 2 ani a copilului. Nu, nu se lasă copilul să ajungă să facă temutele complicaţii, ci se ajută, prin alimentaţie, suplimente naturale şi, eventual, tratament naturist sau homeopat. Se aduc ajutoare organismului să lupte, să se întărească, să îşi organizeze apărarea.

Pe mine m-au convins sfaturile şi remediile descrise. M-a bucurat să descopăr opiniile unui specialist în medicina naturistă şi să asimilez o parte dintre informaţiile prezentate. Atât de departe de ceea ce auzim, marea majoritate dintre noi, părinţii, din gura medicilor care ne tratează copiii, nu-i aşa?!

Cartea este structurată pe grupe de afecţiuni: cardiovasculare, ochi,urechi,nas şi gât, gastrointestinale, neurologice, endocrine, exantematice (erupţii virale), musculo-scheletice, pulmonare, cutanate, urinare şi reproducătoare, probleme de greutate.

La final, se pot găsi liste cu alimentele esenţiale şi remediile naturiste, dar şi interacţiunile posibile cu alte substanţe şi dozajele recomandate, precum şi un sumar al analizelor ce pot fi utile în depistarea problemelor care nu îi lasă pe cei mici să îşi trăiasca veseli copilăria.

Cu certitudine, o carte utilă în orice casă!